avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


7. Nelegala citare a inculpatului. Casare cu trimitere spre rejudecare.

 

Inculpatul nu a fost legal citat în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, acesta fiind stabilit în Anglia din anul 2006, dată la care nu era începută urmărirea penală pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine că inculpatul s-a sustras urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod procedură penală.

Art. 3859 pct.21 Cod procedură penală prevede că hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: „când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate”.

 

Art. 3859 pct.21 Cod procedură penală

 

Prin sentinţa penală nr.17 din data de 7 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.1611/212/2010, s-a hotărât:

„În baza  art. 11 pct.2 lit.a  raportat la  art. 10 lit.d C.p.  achită pe  inculpatul C.R.A. pentru  săvârşirea infracţiunii  prev. de  art. 290 alin.1 C.p. cu  aplicarea art. 41 alin.2 C.p. şi  art. 37 lit.b C.p.

         În  baza art. 2151 C.p.  cu aplicarea  art. 41 alin.2 C.p. şi  art. 37 lit.b C.p. condamnă  inculpatul C.R.A.  la  pedeapsa de  5  ani închisoare.

Pedeapsa  se execută  în  regim de  detenţie  conform art. 57 C.p.

În baza  art. 71 C.p.  interzice inculpatului  exerciţiul  drepturilor prevăzute  de  art. 64 lit. a  teza  a IIa şi lit. b C.p.

În baza  art. 350 alin.1 C.p.p.  cu  referire  la art. 1451 dispune  luarea faţă  de  inculpat a  măsurii  obligării de  a  nu părăsi  ţara.

În baza art. 1451 alin.2 C.p.p. raportat  la  art. 145 alin 11 C.p.p. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la instanţa de judecata ori de cate ori este chemat;

- să se prezinte la secţia de politie în a cărei rază teritorială locuieşte conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat ;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

- să nu deţina, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

O copie de pe prezenta  hotărâre  se comunică inculpatului, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte acesta, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze paşaportul.

În  baza art.350 alin.4 C.p.p. dispoziţia privind  luarea  măsurii obligării  de  a nu  părăsi  ţara  este executorie.

Atrage atenţia inculpatului că încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara  cu măsura  arestării preventive.

În baza  art. 14  şi art. 346 C.p.p. raportat  la  art. 998, art. 999 C.civ.  admite acţiunea  civilă  formulată de  partea  civilă S.C. I.P. S.R.L.  şi obligă  inculpatul la  plata sumei  de  5.508,81 lei, cu  titlu de  daune  materiale, în favoarea  părţii  civile.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La  data de  27.04.2004, inculpatul  C.R.A. a fost angajat în cadrul S.C. "I.P." S.R.L., în calitate de agent vânzări conform contractului individual de muncă  nr.35411/2004, iniţial pe o perioadă determinată, respectiv 26.04.2004 - 26.05.2004 şi prelungit ulterior, prin  actul  adiţional nr.41/25.05.2004,  pe durată nedeterminată.

            Printre atribuţiile stabilite conform fişei postului, inculpatul avea ca obligaţii  privind identificarea de clienţi, preluarea comenzilor, livrarea şi încasarea facturilor pentru divizia nou formată în cadrul societăţii, constând în distribuţia de produse  alimentare.

         Odată cu angajarea sa, inculpatul a primit spre folosinţă şi un autoturism al societăţii  pentru a-şi desfăşura activitatea pe  raza municipiului Constanţa.

Ca modalitate de lucru - inculpatul lua legătura cu potenţialii clienţi şi în baza solicitărilor acestora, cu datele de identificare ale societăţii şi cantităţile de mărfuri ce urmau a fi livrate pe baza celor declarate verbal de către inculpate, se întocmeau facturile fiscale către beneficiari, facturi care erau operate pe calculator de către martora B.M. angajată în calitate de contabil în cadrul S.C. I.P. S.R.L. Constanţa.

Este de precizat faptul că inculpatul nu ridica singur mărfurile din depozitul societăţii, ci marfa era înmânată de contabila societăţii sau în lipsa acesteia de către administratorul S.C. „I.P."' S.R.L. Constanţa, numitul R.E., iar apoi inculpatul o distribuia firmelor beneficiare direct la sediul acestora, având obligaţia de a încasa contravaloarea  lor  şi a  depune  banii în  casieria societăţii.

Potrivit  declaraţiilor reprezentantului  părţii  vătămate, după  câteva luni în  care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul S.C. "I.P." S.R.L., s-a constatat că încasările pentru marfa comandată  de clienţii inculpatului erau reduse, motiv pentru care reprezentanţii societăţii s-a deplasat personal  la respectivii clienţi, prilej cu care au  fost  informaţi că o mare parte din marfa comandată de aceştia nu le fusese distribuită.

Faţă de  aceste aspecte, reprezentanţii părţii vătămate au procedat la efectuarea de verificări  la toţi clienţii deserviţi de inculpat, prilej cu care au constatat că acesta şi-a  însuşit în interes  propriu suma totală de 5.280,52 lei prin întocmirea unor facturi fiscale  false şi prin nedepunerea la casieria societăţii a banilor rezultaţi din vânzarea produselor. În acest context, s-a stabilit existenţa unui număr de 44 de facturi cu valori cuprinse între 100 lei şi 500 lei ce fuseseră întocmite pe numele a 24 de societăţi comerciale.

Cu prilejul cercetărilor efectuate de către organele de poliţie s-a procedat la audierea reprezentanţilor mai multor societăţi comerciale, aceştia declarând că nu au primit marfa menţionată în facturile pe care inculpatul le-a întocmit pe numele lor iar semnăturile de pe documentele respective nu le aparţin.

Totodată  lucrători de poliţie au procedat şi la efectuarea de verificări economico-financiare în actele contabile ale societăţilor comerciale, ocazie cu care s-a stabilit că facturile întocmite de inculpat pe numele acestora nu figurează înregistrate – în  cazul  S.C. C.C. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. C.M. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. C.C. S.R.L, S.C. F.D. S.R.L., S.C. E.I. S.R.L, CNAPM Constanţa, S.C. A.L.  S.R.L., S.C. L. S.R.L.

În  ceea ce  priveşte  S.C. D. S.R.L. a fost identificată  chitanţa seria CT VOO nr. …/09.09.2004 conform căreia inculpatul ar fi încasat suma de bani corespunzătoare mărfurilor trecute în factură, însă administratorul societăţii, martora M.D.M., a declarat că societatea D. nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale cu S.C. l.P. S.R.L, nu  a  primit marfă, nu a achitat nicio sumă de bani şi  nici nu  îl  cunoaşte pe  inculpatul  C.R.A. Aceleaşi  aspecte se  regăsesc  şi  în  cazul S.C. G.L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. E.T. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. L. S.R.L.

Referitor la S.C. l. S.R.L., S.C. M.l. S.R.L şi S.C. C. S.R.L., s-a constatat că datele de identificare ale societăţilor menţionate, în principal codul fiscal şi denumirea societăţilor erau incorecte.

În  ceea ce  priveşte  S.C. M.I. S.R.L a fost identificată chitanţa fiscală seria CT ALF nr. …/03.06.2004 conform căreia inculpatul ar fi încasat suma de bani corespunzătoare mărfurilor  trecute în factură, însă codul unic de înregistrare 14219816 consemnat pe facturile fiscale seria CT ACD nr. …/3.06.2004, respectiv CT ACD nr. …/14.06.2004 nu  figurează atribuit  niciunei  societăţi comerciale înregistrate  în  baza naţională de date, aspect confirmat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa prin adresa nr. 35489/14.05.2009.

De asemenea, au fost identificate alte două chitanţe cu nr. …, însă pe exemplarul I este consemnată S.C. C. S.R.L şi suma de 150 lei, iar pe exemplarul II este consemnată denumirea unei alte societăţi, respectiv S.C. C.C. S.R.L şi  suma de 380 lei.

Pentru  lămurirea împrejurărilor  cauzei, s-a  dispus efectuarea  unei  constatări tehnico-ştiinţifice  grafoscopice  cu următoarele  obiective:

-                             se  stabilească dacă  scrisul  de pe  chitanţele  prezentate prezintă  caracteristici  de asemănare  cu  scrisul inculpatului;

-                             se  stabilească dacă  semnăturile  de pe  chitanţele  prezentate prezintă  caracteristici  de asemănare  cu  semnătura inculpatului;

Raportul  de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică  a  concluzionat   scrisul  olograf şi  semnăturile  olografe depuse  pe  chitanţele seria CT ALF nr. …/2004 (exemplarele 1 şi 2)  prezintă elemente  de  asemănare cu  scrisul  olograf şi  semnăturile  olografe executate  de  către inculpatul  C.R.A.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul C.R.A.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a arătat că recursul vizează greşita achitare a inculpatului C.R.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal şi art.37 lit.b) Cod  penal, considerându-se că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică sub aspectul dispoziţiei de achitare în contextul în care elementul material care caracterizează infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă exclusiv în contrafacerea scrierii prin care se înţelege reproducerea în mod fraudulos, ticluirea unui înscris, atribuindu-i aparenţa unui înscris autentic adevărat; în acest sens, s-a solicitat a se avea în vedere decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr.1/1970 în care se precizează că persoana care plăsmuieşte, în întregime sau parţial, un înscris oficial, comite infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, prin urmare, această infracţiune poate fi săvârşită atât prin alterarea în orice mod a unui înscris propriu-zis cât şi prin plăsmuirea în totalitate a unui înscris.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului C.R.A. s-a solicitat, în principal, în temeiul dispoziţiilor art.3859 pct.(21) Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât inculpatul nu a avut posibilitatea de a se apăra şi de a cunoaşte despre existenţa acestui dosar, inculpatului nu i s-a luat nici o declaraţie în faţa instanţei de fond şi nu i s-a putut asigura o apărare în condiţii de contradictorialitate; în subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.a) Cod procedură penală, fapta nu există, coroborat şi cu înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că inculpatul nu avea ce să delapideze.

În recurs, inculpatul a depus la dosar mai multe înscrisuri.

La termenul din data de 15.09.2011, inculpatul a fost audiat de către instanţa de recurs, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art.70 alin.2 cod procedură penală.

Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod procedură penală, pentru următoarele:

Art. 3859 pct.21 Cod procedură penală prevede că hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: „ … 21 - când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta ş ide a înştiinţa despre această imposibilitate”.

Curtea reţine că, în prezenta cauză, inculpatul C.R.A. a dat o singură declaraţie la data de 28.10.2004, la această dată nefiind începută urmărirea penală împotriva acestuia pentru săvârşirea vreunei infracţiuni.

În acest sens, Curtea reţine că de abia la data de 17.10.2006, prin rezoluţia procurorului, s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin.1, 3 cod penal faţă de C.R.A., şi s-a dispus disjungerea cauzei faţă de făptuitorul C.R.A. pentru săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul prezentului dosar, infracţiuni pentru care, prin rezoluţia procurorului din data de 21.10.2008, s-a confirmat începerea urmării penale.

Din actele depuse la dosar în recurs de către inculpatul C.R.A., Curtea reţine că în cursul anului 2006 inculpatul s-a stabilit pe teritoriul Angliei, în urma obţinerii unei slujbe.

Din examinarea actelor efectuate în cursul urmăririi penale, Curtea constată că după ce a dat declaraţia olografă la data de 28.10.2004, până în primăvara anului 2009 (când s-au efectuat acte de căutare a inculpatului) organele de urmărire penală nu au mai dispus citarea inculpatului C.R.A.

În consecinţă, Curtea apreciază că este întemeiată susţinerea inculpatului în sensul că nu a ştiut la data stabilirii sale în Anglia, respectiv în anul 2006, că era începută urmărirea penală, aceasta dispunându-se de abia la data de 21.10.2008, astfel cum s-a arătat mai sus.

Curtea mai reţine că inculpatul a contestat că ar fi avut o convorbire telefonică cu vreun poliţist la data de 19.02.2009, astfel cum ar reieşi din procesul verbal încheiat la data de 27.10.2009, arătând totodată că nu a fost niciodată în Irlanda, astfel că, în lipsa vreunei alte dovezi a existenţei unei asemenea convorbiri telefonice, Curtea va da eficienţă principiului in dubio pro reo şi va constata, raportat şi la aspectele expuse mai sus, că inculpatul C.R.A. nu a cunoscut că împotriva sa a fost începută urmărirea penală, că s-a dispus trimiterea sa în judecată.

În consecinţă, Curtea constată că inculpatul C.R.A. nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului nr. 1611/212/2010 al Judecătoriei Constanţa, în care a fost judecat pentru infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze, dosar în care inculpatul a fost citat la vechiul său domiciliu din Mun. Constanţa (unde nu mai locuia din 2006, astfel cum s-a arătat mai sus) şi prin afişare la uşa consiliului local şi la uşa instanţei.

Fiind stabilit în Anglia din anul 2006, şi neavând cunoştinţă de faptul că s-a dispus începerea urmării penale la data 21.10.2008, iar ulterior, prin rechizitoriul întocmit la data de 11.01.2010, s-a dispus trimiterea sa în judecată, inculpatul nu a fost în măsură să aducă la cunoştinţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată schimbarea adresei sale, respectiv reşedinţa sa din Anglia.

În consecinţă, Curtea reţine că inculpatul C.R.A. nu a fost legal citat în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, acesta fiind stabilit în Anglia din anul 2006, dată la care nu era începută urmărirea penală pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine că inculpatul s-a sustras urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod procedură penală.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.”c” cu ref. la art. 3859 pct.21 cod procedură penală, Curtea va admite recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul C.R.A. împotriva sentinţei penale nr.17 din data de 7 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.1611/212/2010, hotărâre pe care o va casa şi va dispune rejudecarea de către Judecătoria Constanţa.

Faţă de această soluţie, Curtea constată că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării.

Având în vedere durata acestui proces, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal potrivit art.136 alin.1 cod procedură penală, respectiv soluţionarea cu celeritate a cauzei, Curtea va menţine măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara prev. de art.145¹ cod procedură penală, dispusă de către instanţa de fond.

Dosar nr. 1611/212/2010

Decizia penală nr. 838/P/21.09.2011

Judecător redactor Dan Iulian Năstase