7. Nelegala citare a inculpatului.
Casare cu trimitere spre rejudecare.
Inculpatul
nu a fost legal citat în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de
fond, acesta fiind stabilit în Anglia din anul 2006, dată la care nu era
începută urmărirea penală pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în
judecată în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine că inculpatul s-a
sustras urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, fiind astfel incident
cazul de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod procedură penală.
Art.
3859 pct.21 Cod procedură penală prevede că hotărârile sunt supuse casării
în următoarele cazuri: „când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc
fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în
imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această
imposibilitate”.
Art. 3859 pct.21 Cod procedură penală
Prin sentinţa penală nr.17 din
data de 7 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal
nr.1611/212/2010, s-a hotărât:
În baza art. 1451 alin.2 C.p.p.
raportatlaart. 145 alin 11 C.p.p. pe durata măsurii
obligării de a nu părăsi ţara inculpatul esteobligat să respecte următoarele obligaţii:
- să se prezinte la instanţa de
judecata ori de cate ori este chemat;
- să se prezinte la secţia de
politie în a cărei rază teritorială locuieşteconform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau
ori de câte ori este chemat ;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără
încuviinţarea instanţei;
- să nu deţina, să nu folosească
şi să nu poarte nicio categorie de arme;
O copie de pe prezentahotărâre se comunică inculpatului, secţiei de poliţie
în a cărei rază teritorială locuieşte acesta, jandarmeriei, poliţiei
comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze
paşaportul.
Atrage atenţia inculpatului că
încălcarea cu rea-credinţă aobligaţiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu
părăsi ţaracu măsuraarestării preventive.
Pentru a se pronunţa astfel,
instanţa de fond a reţinut următoarele:
Ladatade27.04.2004, inculpatulC.R.A. a fost angajat în cadrul S.C. "I.P."
S.R.L., în calitate de agent vânzări conform contractului individual de
muncănr.35411/2004, iniţial pe o
perioadă determinată, respectiv 26.04.2004 - 26.05.2004 şi prelungit ulterior,
prinactuladiţional nr.41/25.05.2004,pe duratănedeterminată.
Printre atribuţiile stabilite
conform fişei postului, inculpatul avea ca obligaţiiprivind identificarea de clienţi, preluarea
comenzilor, livrarea şi încasarea facturilor pentru divizia nou formată în
cadrul societăţii, constând în distribuţia de produsealimentare.
Odată
cu angajarea sa, inculpatul a primit spre folosinţă şi un autoturism al societăţiipentru a-şi desfăşura activitatea perazamunicipiului Constanţa.
Ca modalitate de lucru - inculpatul
lua legătura cu potenţialii clienţi şi în baza solicitărilor acestora, cu
datele de identificare ale societăţii şi cantităţile de mărfuri ce urmau a fi
livrate pe baza celor declarate verbal de către inculpate, se întocmeau
facturile fiscale către beneficiari, facturi care erau operate pe calculator de
către martora B.M. angajată în calitate de contabil în cadrul S.C. I.P. S.R.L.
Constanţa.
Este de precizat faptul că
inculpatul nu ridica singur mărfurile din depozitul societăţii, ci marfa era
înmânată de contabila societăţii sau în lipsa acesteia de către administratorul
S.C. „I.P."' S.R.L. Constanţa, numitul R.E., iar apoi inculpatul o
distribuia firmelor beneficiare direct la sediul acestora, având obligaţia de a
încasa contravaloarealorşiadepunebaniiîncasieria societăţii.
Potrivitdeclaraţiilorreprezentantuluipărţiivătămate, dupăcâteva luniîncare inculpatul şi-a desfăşurat
activitatea în cadrul S.C. "I.P." S.R.L., s-a constatat că încasările
pentru marfa comandatăde clienţii
inculpatului erau reduse, motiv pentru care reprezentanţii societăţii s-a
deplasat personalla respectivii clienţi,
prilej cu care aufostinformaţică o mare parte din marfa comandată de aceştia nu le fusese distribuită.
Faţă deaceste aspecte, reprezentanţii părţii
vătămate au procedat la efectuarea deverificărila toţi clienţii
deserviţi de inculpat, prilej cu care au constatat că acesta şi-aînsuşitîn interespropriu suma totală de
5.280,52 lei prin întocmirea unor facturi fiscalefalse şi prin nedepunerea la casieria
societăţii a banilor rezultaţi din vânzareaproduselor. În acest context, s-a stabilit existenţa unui număr de 44 de
facturi cu valori cuprinse între 100 lei şi 500 lei ce fuseseră întocmite pe
numele a 24 de societăţi comerciale.
Cu prilejul cercetărilor
efectuate de către organele de poliţie s-a procedat la audierea
reprezentanţilor mai multor societăţi comerciale, aceştia declarând că nu au
primit marfa menţionată în facturile pe care inculpatul le-a întocmit pe numele
lor iar semnăturile de pe documentele respective nu le aparţin.
Totodatălucrători de poliţie au procedat şi la
efectuarea de verificări economico-financiare în actele contabile ale
societăţilor comerciale, ocazie cu care s-a stabilit că facturile întocmite de
inculpat pe numele acestora nu figurează înregistrate – încazulS.C.
C.C. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. C.M. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. C.C. S.R.L,
S.C. F.D. S.R.L., S.C. E.I. S.R.L, CNAPM Constanţa, S.C. A.L.S.R.L., S.C. L. S.R.L.
ÎnceeacepriveşteS.C. D. S.R.L. a fost identificatăchitanţa seria CT VOO nr. …/09.09.2004
conform căreia inculpatul ar fi încasat suma de bani corespunzătoare mărfurilor
trecute în factură, însă administratorul societăţii, martora M.D.M., a declarat
că societatea D. nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale cu S.C. l.P.
S.R.L, nuaprimitmarfă, nu a achitat nicio sumă de bani şinicinuîlcunoaştepeinculpatulC.R.A. Aceleaşiaspecteseregăsescşiîncazul S.C. G.L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C.
E.T. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. L. S.R.L.
Referitor la S.C. l. S.R.L., S.C. M.l.
S.R.L şi S.C. C. S.R.L., s-a constatat cădatele de identificare ale societăţilor menţionate, în principal codul
fiscal şi denumirea societăţilor erau incorecte.
ÎnceeacepriveşteS.C. M.I. S.R.L a fost identificată chitanţa
fiscală seria CT ALF nr. …/03.06.2004 conform căreia inculpatul ar fi încasat
suma de bani corespunzătoaremărfurilortrecute în factură,
însă codul unic de înregistrare 14219816 consemnat pe facturile fiscale seria
CT ACD nr. …/3.06.2004, respectiv CT ACD nr. …/14.06.2004 nufigureazăatribuitniciuneisocietăţicomerciale înregistrateînbazanaţională de date, aspect confirmat de Oficiul Registrului Comerţului de
pe lângă Tribunalul Constanţa prin adresa nr. 35489/14.05.2009.
De asemenea, au fost
identificate alte două chitanţe cu nr. …, însă pe exemplarul I este consemnată
S.C. C. S.R.L şi suma de 150 lei, iar pe exemplarul II este consemnată
denumirea unei alte societăţi, respectiv S.C. C.C. S.R.L şisuma de 380 lei.
Raportuldeconstataretehnico-ştiinţificăgrafoscopicăaconcluzionatcăscrisulolografşisemnăturileolografedepusepechitanţeleseria CT ALF nr. …/2004 (exemplarele 1 şi 2)prezintăelementedeasemănarecuscrisulolografşisemnăturileolografeexecutatedecătreinculpatulC.R.A.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul C.R.A.
În dezvoltarea motivelor de
recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a arătat că recursul
vizează greşita achitare a inculpatului C.R.A., sub aspectul săvârşirii
infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290
alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal şi art.37 lit.b)
Codpenal, considerându-se că sentinţa
recurată este nelegală şi netemeinică sub aspectul dispoziţiei de achitare în
contextul în care elementul material care caracterizează infracţiunea de fals
în înscrisuri sub semnătură privată constă exclusiv în contrafacerea scrierii
prin care se înţelege reproducerea în mod fraudulos, ticluirea unui înscris,
atribuindu-i aparenţa unui înscris autentic adevărat; în acest sens, s-a
solicitat a se avea în vedere decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem
nr.1/1970 în care se precizează că persoana care plăsmuieşte, în întregime sau
parţial, un înscris oficial, comite infracţiunea de fals în înscrisuri
oficiale, prin urmare, această infracţiune poate fi săvârşită atât prin
alterarea în orice mod a unui înscris propriu-zis cât şi prin plăsmuirea în
totalitate a unui înscris.
În dezvoltarea motivelor de
recurs ale inculpatului C.R.A. s-a solicitat, în principal, în temeiul
dispoziţiilor art.3859 pct.(21) Cod procedură penală, admiterea
recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând să se dispună trimiterea cauzei
spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât inculpatul nu a avut
posibilitatea de a se apăra şi de a cunoaşte despre existenţa acestui dosar,
inculpatului nu i s-a luat nici o declaraţie în faţa instanţei de fond şi nu i
s-a putut asigura o apărare în condiţii de contradictorialitate; în subsidiar,
s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând, să se
dispună achitarea inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.(2) lit.a)
raportat la art.10 lit.a) Cod procedură penală, fapta nu există, coroborat şi
cu înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că inculpatul nu avea ce să
delapideze.
În recurs, inculpatul a depus la
dosar mai multe înscrisuri.
La termenul din data de
15.09.2011, inculpatul a fost audiat de către instanţa de recurs, după ce i-au
fost aduse la cunoştinţă prevederile art.70 alin.2 cod procedură penală.
Examinând hotărârea recurată în
raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea
constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate, fiind incident cazul
de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod procedură penală, pentru
următoarele:
Art. 3859 pct.21 Cod
procedură penală prevede că hotărârile sunt supuse casării în următoarele
cazuri: „ … 21 - când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără
citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea
de a se prezenta ş ide a înştiinţa despre această imposibilitate”.
Curtea reţine că, în prezenta
cauză, inculpatul C.R.A. a dat o singură declaraţie la data de 28.10.2004, la
această dată nefiind începută urmărirea penală împotriva acestuia pentru
săvârşirea vreunei infracţiuni.
În acest sens, Curtea reţine că
de abia la data de 17.10.2006, prin rezoluţia procurorului, s-a confirmat
propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale pentru
săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin.1, 3 cod penal
faţă de C.R.A., şi s-a dispus disjungerea cauzei faţă de făptuitorul C.R.A.
pentru săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul prezentului dosar,
infracţiuni pentru care, prin rezoluţia procurorului din data de 21.10.2008,
s-a confirmat începerea urmării penale.
Din actele depuse la dosar în recurs
de către inculpatul C.R.A., Curtea reţine că în cursul anului 2006 inculpatul
s-a stabilit pe teritoriul Angliei, în urma obţinerii unei slujbe.
Din examinarea actelor efectuate
în cursul urmăririi penale, Curtea constată că după ce a dat declaraţia olografă
la data de 28.10.2004, până în primăvara anului 2009 (când s-au efectuat acte
de căutare a inculpatului) organele de urmărire penală nu au mai dispus citarea
inculpatului C.R.A.
În consecinţă, Curtea apreciază
că este întemeiată susţinerea inculpatului în sensul că nu a ştiut la data
stabilirii sale în Anglia, respectiv în anul 2006, că era începută urmărirea
penală, aceasta dispunându-se de abia la data de 21.10.2008, astfel cum s-a
arătat mai sus.
Curtea mai reţine că inculpatul a
contestat că ar fi avut o convorbire telefonică cu vreun poliţist la data de
19.02.2009, astfel cum ar reieşi din procesul verbal încheiat la data de
27.10.2009, arătând totodată că nu a fost niciodată în Irlanda, astfel că, în
lipsa vreunei alte dovezi a existenţei unei asemenea convorbiri telefonice,
Curtea va da eficienţă principiului in dubio pro reo şi va constata, raportat
şi la aspectele expuse mai sus, că inculpatul C.R.A. nu a cunoscut că împotriva
sa a fost începută urmărirea penală, că s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În consecinţă, Curtea constată că
inculpatul C.R.A. nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului nr. 1611/212/2010
al Judecătoriei Constanţa, în care a fost judecat pentru infracţiunile care fac
obiectul prezentei cauze, dosar în care inculpatul a fost citat la vechiul său
domiciliu din Mun. Constanţa (unde nu mai locuia din 2006, astfel cum s-a
arătat mai sus) şi prin afişare la uşa consiliului local şi la uşa instanţei.
Fiind stabilit în Anglia din anul
2006, şi neavând cunoştinţă de faptul că s-a dispus începerea urmării penale la
data 21.10.2008, iar ulterior, prin rechizitoriul întocmit la data de
11.01.2010, s-a dispus trimiterea sa în judecată, inculpatul nu a fost în
măsură să aducă la cunoştinţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de
judecată schimbarea adresei sale, respectiv reşedinţa sa din Anglia.
În consecinţă, Curtea reţine că
inculpatul C.R.A. nu a fost legal citat în cursul cercetării judecătoreşti în
faţa instanţei de fond, acesta fiind stabilit în Anglia din anul 2006, dată la
care nu era începută urmărirea penală pentru infracţiunile pentru care a fost
trimis în judecată în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine că
inculpatul s-a sustras urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, fiind
astfel incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod
procedură penală.
Faţă de ansamblul considerentelor
expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.”c” cu ref. la art. 3859
pct.21 cod procedură penală, Curtea va admite recursurile penale declarate de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul C.R.A. împotriva
sentinţei penale nr.17 din data de 7 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria
Constanţa, în dosarul penal nr.1611/212/2010, hotărâre pe care o va casa şi va
dispune rejudecarea de către Judecătoria Constanţa.
Faţă de această soluţie, Curtea
constată că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, urmând ca
acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Având în vedere durata acestui
proces, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal potrivit
art.136 alin.1 cod procedură penală, respectiv soluţionarea cu celeritate a
cauzei, Curtea va menţine măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu
părăsi ţara prev. de art.145¹ cod procedură penală, dispusă de către instanţa
de fond.