Potrivit dispoziţiilor art.14-art.346 cod procedură penală, art.998
cod civil, naşterea atât a dreptului persoanei civile de a cere repararea
prejudiciului cât şi, corelativ, a obligaţiei autorului faptei ilicite
(infracţiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existenţa unui prejudiciu.
Alăturată acţiunii penale, acţiunea civilă are ca scop repararea
prejudiciilor generate prin infracţiune părţii constituită parte civilă.
Partea
civilă a suferit un prejudiciu moral pentru care este îndreptăţită la o
reparaţie echitabilă. Însă, raportat la durerea suferită, suma de 65.000 lei cu
titlu de daune morale (determinată de către instanţa de apel) este insuficientă
să compenseze prejudiciul moral produs prin accident, impunându-se majorarea
cuantumului acestora la suma de 100.000 lei pentru a asigura o reparaţie
echitabilă a suferinţelor produse părţii civile prin accident.
Cod procedură
penală, art.14, art.346
Cod civil, art.998
Cod penal,
art.81
Prin sentinţa penală nr.906 din data de 3
august 2010, pronunţată în dosarul penal cu nr. unic 28542/212/2009,
Judecătoria Constanţa a hotărât:
„În baza art.178 alin.1 şi 2 Cod penal,
pentru săvârşirea infracţiunii de „ucidere din culpă”,a fost condamnat inculpatul A.R., fără
antecedente penale, născut la data de 29.07.1975 în localitatea Pecica, jud. Arad, domiciliat în
localitatea Pecica, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.861 Cod
penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub
supraveghere, pe o durata de 7 (şapte) ani, reprezentând termen de încercare
stabilitpotrivit art.862 Cod
penal.
În baza art.863 Cod
penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul A.R. trebuie să se supună
măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 lit a-d Cod
penal; datele prevăzute la art.863 alin.1 lit.b-d Cod penal s-au
comunicat Serviciului de Probaţiunede
pe lânga Tribunalul Arad.
În baza art.864 Cod
penal cu referire la art.83 şi art.84 Cod penal, s-aatras atenţia inculpatului asupra cauzelor a
căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis
inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b Cod
penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus
suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a admis, în parte acţiunea
civilă formulată de partea civilă R.A.
În baza art.14 şi art.346 Cod de
procedură penală, a fost obligat inculpatul A.R., alături de asigurătorulS.C. A.R.A. SA. Cluj-Napoca (care răspunde în
limita plafonului legal) la plata către partea civilă R.A. a sumei de 150.000
euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale şi respinge
restul pretenţiilor morale solicitate.
S-a luat, totodată, act că partea civilă R.A.
a renunţat la pretenţiile materiale.
În baza art.191 alin.1 Cod de
procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1450 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru pronunţarea hotărârii,
Judecătoria a stabilit situaţia de fapt următoare:
La data de 12.08.2007, în jurul
orelor 0800, conducând autoturismul marca „FORD FIESTA", cu
numărul de înmatriculare TM…, pe DJ228, dinspre localitatea Nazarcea către
localitatea Ovidiu, ajungând la km 9+441 m., inculpatul A.R. a pierdut controlul
direcţiei şi a ieşit cu roţile dreapta faţă în afara carosabilului, unde a
surprins şi accidentat pe victima R.G., care a decedat pe loc.
Prin decizia penală nr.150 din
data de 27 aprilie 2011, Tribunalul Constanţa a decis:
„În baza art.379 pct.2 lit.a cod
de procedură penală, admite apelurile declarate de apelantul inculpat A.R. şi
apelantul asigurător Societatea A.R.A. SA, desfiinţează sentinţa penală apelată
şi, rejudecând, reduce pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârşirea
infracţiunii de „ucidere din culpă” prevăzută de art.178 alin.1, 2 Cod penal cu
aplicarea art.74 alin.1 lit.a şi alin.2 Cod penal şi art.76 alin.1 lit.d Cod
penal, de la 4 (patru) ani închisoare închisoare la 1 (unu) an închisoare.
În baza art.81 Cod penal,
suspendă condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de
încercare de 3 ani, compus conform art.82 Cod penal din cuantumul pedepsei închisorii
aplicate inculpatului la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani.
În baza art.359 Cod de procedură
penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal,
precum şi asupra dispoziţiilor art.84 Cod penal.
Reduce cuantumul daunelor morale
de la suma de 150.000 euro la suma de 65.000 lei şi obligă inculpatul alături
de asigurătorul S.C. A.R.A. S.A. Cluj-Napoca, acesta din urmă în limita
plafonului legal, la plata acestei sume către partea civilă R.A.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe
perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi
executarea pedepsei accesorii.
Înlătură din sentinţa penală apelată
dispoziţiile art.861 Cod penal, art.862 Cod penal, art.863
Cod penal, art.863 alin.1 lit.a-d Cod penal, art.864 Cod
penal cu referire la art.83 Cod penal şi art.84 Cod penal, precum şi celelalte
dispoziţii contrare prezentei decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale
sentinţei penale apelate.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod
de procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte
civilă R.A.împotriva
sentinţei penale nr.906/03.08.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în
dosarul penal nr.28542/212/2009.”
Instanţa de apel a apreciat că,
în raport de faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a
regretat fapta comisă, i-a achitat părţii civile cheltuielile efectuate cu
înmormântarea şi pomenile ulterioare, în favoarea acestuia pot fi reţinute
circumstanţele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a şi alin.2 Cod penal, cu
consecinţa aplicării unei pedeapse sub minimul special prevăzut de lege, şi,
având în vedere şi ocupaţia inculpatului, care impune deplasări în afara ţării,
scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea
prevederilor art.81 Cod penal, referitoare la suspendarea condiţionată a
executării pedepsei; în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, acordarea cu
titlu de daune morale a sumei de 65.000 lei răspunde necesităţii de a se
asigura o justă despăgubire a părţii civile pentru prejudiciul moral suferit
prin acţiunea ilicită a inculpatului, constând în suferinţa provocată de
pierderea unei persoane apropiate, de lipsirea pentru tot restul vieţii de
afecţiunea şi de sprijinul fiului ei, în vârstă de numai 19 ani la data
decesului, suma de 150.000 de euro acordată de prima instanţă cu titlu de daune
morale depăşind limitele unei reparaţii echitabile, această sumă nereprezentând
un echivalent al vieţii pierdute, ci o reparaţie a prejudiciului suferit, dar
care nu este permis să depăşească limitele echităţii pentru a constitui o
îmbogăţire fără just temei.
Împotriva hotărârilor, în
termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat recurs cu
privire la individualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse mai
severe, iar partea civilă R.A. a declarat recurs motivând că în mod
nejustificat s-a redus cuantumul daunelor morale.
Examinând hotărârile prin prisma
criticilor formulate de către procuror şi de către recurenta parte civilă,
precum şi din oficiu în limitele art.3856 Cod procedură penală,
Curtea constată următoarele:
Conform art.345 cod procedură
penală, instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că
aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar potrivit
art.52, art.66 cod procedură penală, vinovăţia inculpatului trebuie stabilită
dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată
rezonabilă în sensul art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, art.21 Constituţie.
Neformulându-se critici cu
privire la respectarea garanţiilor procesuale, a regulilor de procedură
aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, şi, verificând din oficiu în
limitele competenţelor legale aceste aspecte, s-a constatat că toate părţile au
dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de
asistenţă juridică calificată şi au avut efectiv posibilitatea administrării pe
parcursul procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării - martori,
înscrisuri, examinări medico-legale, constatări şi rapoarte tehnico-ştiinţifice
cât şi a probelor apărării-audierea inculpatului, martori, înscrisuri privind
circumstanţele personale.
Sub aspectul acţiunii penale, pe
baza probelor anterior expuse-procesul-verbal de cercetare la faţa locului nr.12571 din
12.08.07, schiţa accidentului şi planşa fotografică, raportul de constatare
medico-legală nr.492/2/2007 din 09.10.08, emis de Serviciul de Medicină Legală
Constanţa, raportul de expertiză tehnică judiciară auto din data de 06.03.09,
declaraţia părţii civile, declaraţia martorului A.M., declaraţiile inculpatului,
rezultă că la data de 12.08.2007, în jurul orelor 0800, conducând
autoturismul marca „Ford Fiesta", cu numărul de înmatriculare TM…, pe DJ
228, dinspre localitatea Nazarcea către localitatea Ovidiu, ajungând la km 9+441 m, inculpatul A.R. a
pierdut controlul direcţiei, a ieşit cu roţile dreapta faţă în afara
carosabilului unde l-a surprins şi accidentat mortal pe victima R.G., faptă ce
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de„ucidere din culpă” prev. de art.178 alin.2 cod penal.
Referitor
la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art.72 Cod
penal, printre care şi pericolul social concret în cauză al faptei dat de inabilitatea inculpatului
de a controla autoturismul în situaţia de criză ivită spontan, deşi poseda
cunoştinţele şi experienţa necesară, lezarea relaţiilor sociale referitoare la
siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, a dreptului la viaţă, dar în
condiţiile lipsei de intenţie în producerea rezultatului mai ales că era mai
greu de prevăzut prezenţa victimei în acel loc, pe timp de ceaţă, faţă de
circumstanţele personale, pedeapsa de 1 an închisoare (stabilită de către
instanţa de apel) cu aplicarea art.81 cod penal este suficientă
şi de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatului, evitarea
temporară a pericolului pentru siguranţa circulaţiei rutiere.
Cum, de la pronunţarea
hotărârilor, nu au apărut date care să agraveze periculozitatea faptei sau
inculpatului, nu se impune reindividualizarea pedepsei în sensul majorării
cuantumului pedepsei sau modificării modalităţii de executare.
Prin
urmare, critica formulată de către procuror nefiind întemeiată, recursul este
nefondat şi, în baza art.38515 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins.
În ceea ce priveşte acţiunea
civilă, recursul formulat de către partea civilă este admisibil referitor la
cuantumul la daunelor morale, tribunalul sesizând cuantumul prea ridicat al
despăgubirilor acordate de către judecătorie, dar l-a coborât prea mult.
Potrivit dispoziţiilor art.14-art.346 cod procedură penală, art.998 cod
civil, naşterea atât a dreptului persoanei civile de a cere repararea
prejudiciului cât şi, corelativ,a
obligaţiei autorului faptei ilicite (infracţiunii) de a-l repara presupune în
mod necesar existenţa unui prejudiciu.
Alăturată acţiunii penale, acţiunea civilă are ca scop repararea
prejudiciilor generate prin infracţiune părţii constituită parte civilă.
Partea civilă R.A. a suferit un
prejudiciu moral pentru care este îndreptăţită la o reparaţie echitabilă.
Însă, raportat la durerea
suferită din cauza pirderii fiului în vârstă de 19 ani, suma de 65000 lei cu
titlu de daune morale (determinată de către instanţa de apel) este insuficientă
să compenseze prejudiciul moral produs prin accident, impunându-se majorarea
cuantumului acestora la suma de 100.000 lei pentru a asigura o reparaţie
echitabilă a suferinţelor produse părţii civile prin accident.
În consecinţă, în baza art. 38515
pct. (2)
lit. d) Cod procedură penală,recursul formulat
de partea civilă R.A. va fi admis şi, casând decizia instanţei de apel, se
vamajora cuantumul daunelor morale de
la 65.000 lei la 100.000 lei.
Se vor menţine celelalte disp.
ale hotărârilor recurate în măsura în care nu contravin prezentei.
