4. Greşita aplicare a
dispoziţiilor art. 83 Cod penal pentru fapta comisă anterior rămânerii
definitive a primei hotărâri de condamnare. Aplicarea dispoziţiilor art. 85 şi
art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal.
Având în vedere că ambele infracţiuni au fost săvârşite de inculpat înainte
de data de 22.06.2010, data rămânerii definitive a primei hotărâri de
condamnare (respectivsentinţa penală nr. 228/09.06.2010 a Judecătoriei
Mangalia), în cauză sunt aplicabile prevederile concursului de infracţiuni
potrivit art.33 lit.a Cod penal.
Cu privire la pedeapsa aplicată de Judecătoria Mangalia, sunt incidente
prev. art.85 alin.1 Cod penal, având în vedere că fapta a fost săvârşită
înainte de pronunţarea hotărârii menţionate mai sus prin care s-a dispus
suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate.
Art. 85 alin. 1 Cod penal
Art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal
Constată că
prin sentinţa penală nr. 118 din 1 aprilie 2011, pronunţată de Judecătoria
Mangalia, în dosarul penal nr. 4082/254/2010, s-a hotărât:
„În
baza art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 74 al. 1
lit. c şi al. 2 C.pen.
şi art. 76 lit. d C.pen.
Condamnă
pe inculpatul T.A., născut la data
de 02.01.1959 în com.23 August, judeţul Constanţa, domiciliat în comuna 23
August, sat Moşneni, judeţul Constanţa, studii 10 clase, fără ocupaţie şi loc
de muncă, recidivist, căsătorit, la pedeapsa închisorii de 4 luni, pentru
săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
fără a poseda permis de conducere.
În
baza art. 83 C.pen.,
revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare
aplicată prin sentinţa penală nr. 228/2010 a Judecătoriei Mangalia, rămasă
definitivă prin neapelare, dispunând executarea acesteia în întregime, alăturat
pedepsei aplicate în prezenta cauză, urmând ca în final să execute 1 an închisoare.
În baza art. 71 C.pen interzice
inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a si b C.pen., cu excepţia
dreptului de a alege.”
Pentru a se pronunţa
astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 19.05.2010, în jurul
orelor 10,40, aflându-se în exercitareaatribuţiilor de serviciu, un lucrător de poliţie din cadrul Postului
de poliţie 23 August, jud.Constanţa, a sesizat un autoturism marcaBMW, de culoare vişinie,
înmatriculat în Bulgaria.
Cunoscând faptul că acest
autoturism aparţine numitului T.A. precum şi faptul că acesta are dreptul de a
conduce suspendat, lucrătorul de poliţie a ieşit în întâmpinarea autoturismului
manifestându-şi intenţia de a îl opri, însă conducătorul auto a executat o
manevră de întoarcere şi apoi a oprit pe partea dreaptă a drumului. Din partea
stânga-faţă a coborât T.A., iar de pe scaunul din dreapta-faţă a coborât fiul
acestuia, numitul T.M.I. Chiar şi după ce au coborât din autovehicul cele două
persoane au ignorat solicitarea lucrătorului de poliţie de a se opri,
îndepărtându-se de acesta. Ulterior, ajunşi în apropierea Primăriei 23 August,
poliţistul l-a invitat pe inculpat la sediul postului de poliţie, unde a reuşit
să îl identifice pe conducătorul autoturismului ca fiind numitul T.A. din satul
Moşneni, com.23 August.
Fiind întrebat în legătură cu
situaţia dreptului său de a conduce, T.A. a declarat că are permis de conducere
şi că drumurile pe care a circulat nu sunt publice, ele fiind pietruite şi nu
asfaltate, având o atitudine recalcitrantă.
Chiar şi după ce a fost avertizat
de lucrătorul de poliţie că îi va întocmi dosar penal pentru infracţiunea de
conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are
suspendat dreptul de a conduce, T.A. s-a urcat din nou la volanul
autoturismului cu care venise, ignorând recomandarea poliţistului de a îl lăsa
pe fiul său, T.M.I., să conducă (proces - verbal de depistare).
Din adresa nr.302991, din
02.06.2010, a IPJ Serviciul Politiei Rutiere, rezultă că inculpatul T.A. avea
la data de 19.05.2010 suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile
publice ca urmare a săvârşirii unei alte infracţiuni prev. de art.86 alin.2 din
OUG 195/2002 la data de 27.07.2009.
Drumurile pe care a circulat
inculpatul, conducând autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare TX …, respectiv
DS 142, DS 190 şi DC 5 sunt publice şi nu au existat restricţii de circulaţie
la data de 19.05.2010 (adresa nr.3640 a Primăriei 23 August).
Audiat în faza de urmărire
penală, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că fiul său a
condus autoturismul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs inculpatul T.A.
În dezvoltarea motivelor de
recurs ale inculpatului s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei
recurate ca netemeinică şi nelegală şi pe fond, arată că în prima sentinţă a
fost condamnat la 6 luni închisoare cu art. 81 cod penal, iar în raport de
această hotărâre, în mod greşit instanţa de fond i-a aplicat o pedeapsă de un
anînchisoare; de asemenea, motivarea
primei instanţe s-a bazat doar pe declaraţia martorului Crăciun, care spune că
inculpatul a condus maşina, în mod greşit înlăturând declaraţiile celorlalţi
martori; în concluzie, s-a solicitat achitarea inculpatului întrucât nu se face
vinovat, cu reţinerea circumstanţelor personale, respectiv că are un copil
minor de 16 ani, fiind singurul întreţinător al familiei.
În recurs nu s-au administrat
mijloace de probă noi.
La
termenul din data de 01.09.2011, inculpatul a precizat personal că nu doreşte
să dea declaraţie în faţa instanţei de recurs, uzând de dreptul la tăcere prev.
de art.70 alin.2 cod procedură penală.
Examinând sentinţa recurată în
raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea
constată că recursul formulat în cauză este fondat, pentru următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză
temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului sub
forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cod penal.
Curtea
are în vedere în acest sens:
- procesul
verbal de depistare;
-
schiţa traseului parcurs de învinuit;
-
adresa nr.302991 din 02.06.2010 IPJ Serviciul Politiei Rutiere din care rezultă
că învinuitul T.A., la data de 19.05.2010, avea suspendat dreptul de a conduce
autovehicule pe drumurile publice ca urmare a săvârşirii unei alte infracţiuni
prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 la data de 27.07.2009;
-
adresa nr.3640 a Primăriei 23 August din care rezultă că drumurile pe care a
circulat învinuitul conducând autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare TX …,
sunt publice şi fără restricţii;
-
declaraţiile martorului O.V.G., care a declarat că se afla la sediul postului
de poliţie când şeful de post i-a reproşat inculpatului că a condus
autoturismul, deşi avea suspendat dreptul de a conduce, iar inculpatul a
replicat că avea doar permisul reţinut şi oricum a condus pe drumul pietruit
din spatele postului de poliţie; acelaşi martor a afirmat că l-a auzit pe şeful
de post spunând unui coleg de-al său că inculpatul a plecat de la postul de
poliţie la volanul autoturismului cu care venise;
-
declaraţiile martorului C.I., care a declarat că, aflându-se în zona postului
de poliţie, a observat că inculpatul se certa cu o persoana mai tânără, despre
care a aflat ulterior că era fiul inculpatului. La un moment dat fiul
inculpatului a coborât de la volanul maşinii cu care se deplasau şi a mers pe
jos aproximativ 10 m,
după care, la insistenţele inculpatului, a urcat în maşină pe locul din
dreapta-faţă, autoturismul continuându-şi apoi deplasarea, condus de inculpat;
-
declaraţiile inculpatului.
Curtea constată că nu
sunt întemeiate criticile inculpatului privind înlăturarea declaraţiilor
martorilor:
- T.M.I., având în vedere că declaraţia acestuia este
subiectivă, acest martor fiind fiul inculpatului şi a susţinut varianta
declaraţiei tatălui său, aspecte care sunt vădit contradictorii cu declaraţiile
celorlalţi martori audiaţi în cauză, respectiv O.V.G. şi C.C.I.;
- N.T. (care a susţinut varianta
inculpatului), având în vedere, pe de o parte, că nici inculpatul şi nici fiul
acestuia nu au menţionat nimic despre acest martor în faza de urmărire penală
şi, pe de altă parte, că declaraţia acestuia nu se coroborează cu celelalte
probe administrate în cauză.
Încadrarea
juridică dată faptei comisă de inculpat este legală, instanţa de fond efectuând
o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel,
fapta inculpatului T.A., care în
ziua de 19.05.2010, în jurul orelor 10,40, a condus un autoturism marcaBMW, de culoare vişinie,
cu numărul de înmatriculare TX …, care circulase pe DS 142 şi apoi pe DS 190,
inculpatul având suspendat dreptul de a conduce întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii deconducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, infracţiune prevăzută şi pedepsită de
art.86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Fiind
întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. 2 Cod
procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului
pentru fapta pentru care a fosttrimis în judecată.
În
cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi
aplicată, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art.
72 Cod penal şi a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului
de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului.
Curtea
constată că nu este temeinic motivul de recurs al inculpatului privind
individualizarea judiciară a pedepsei, pedeapsa aplicată inculpatului pentru
infracţiunea care face obiectul acestui dosar fiind de 4 ani închisoare şi nu
de 1 an închisoare.
Examinând hotărârea recurată, Curtea constată că recursul inculpatului este
fondat sub un alt aspect decât cele invocate de către inculpat.
Astfel, Curtea reţine că prezenta faptă a fost săvârşită de către
inculpatul T.A. la data de 19.05.2010, deci anterior datei de 09.06.2010, data
pronunţării sentinţei penale nr. 228/09.06.2010 a Judecătoriei Mangalia, rămasă
definitivă prin neapelare.
În
consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că
inculpatul T.A. a comis fapta în termenul de încercare stabilit prin sentinţa
anterioară, dispunându-se astfel în mod nelegal revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare în conformitate cu
dispoziţiile art. 83 Cod penal.
Având
în vedere că ambele infracţiuni au fost săvârşite de inculpatul T.A. înainte de
data de 22.06.2010, data rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare
(respectivsentinţa
penală nr. 228/09.06.2010 a Judecătoriei Mangalia), Curtea constată că
în cauză sunt aplicabile prevederile concursului de infracţiuni potrivit art.33
lit.a cod penal.
Cu
privire la pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr.
228/09.06.2010 a Judecătoriei Mangalia, sunt incidente prev. art.85 alin.1 cod
penal, având în vedere că prezenta faptă a fost săvârşită înainte de pronunţarea
hotărârii menţionate mai sus prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a
executării pedepsei aplicate.
În
consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a
legii, aspect care impune reţinerea cazului de casare prev. de art. 3859
pct.17¹ cod procedură penală, caz de casare care se ia în considerare
întotdeauna din oficiu, potrivit art. 3859 alin.3 cod procedură
penală.
Faţă
de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct.1 lit. d
cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de către inculpatul T.A.
împotriva sentinţei penale nr. 118 din 1 aprilie 2011, pronunţată de
Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr. 4082/254/2010, se va casa hotărârea
recurată şi rejudecând:
În baza art.85 alin.1 cod penal, se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni
închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.228/09.06.2010
a Judecătoriei Mangalia, în dosar nr.3261/254/2009.
Curtea va constată că
infracţiunea pentru care inculpatul T.A. a fost condamnat prin sentinţa penală
nr.228/09.06.2010 a Judecătoriei Mangalia, în dosar nr.3261/254/2009, este
concurentă cu infracţiunea care face obiectul prezentei cauze.
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.b cod
penal, se vor contopi pedepsele de:
-6 luni închisoare aplicată inculpatului
prin sentinţa penală nr.228/09.06.2010 a Judecătoriei Mangalia, în dosar
nr.3261/254/2009,
-4 luni aplicată
inculpatului pentru infracţiunea care face obiectul prezentei cauze,
inculpatul T.A. executând în final pedeapsa cea
mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, se va aplica
inculpatului T.A. pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b
C.pen.
În baza art. 81, 82 Cod penal,
Curtea va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni
închisoare aplicată inculpatului T.A. pe durata
unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 83 Cod penal, se va atrage
atenţia inculpatului T.A. asupra revocării suspendării
condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în
cursul termenul de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, se va
dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării
condiţionate a executării pedepsei.
În
ceea ce priveşte cuantumul pedepsei rezultante, a pedepselor accesorii şi a
modalităţii de executare Curtea are în vedere că în cauză a declarat recurs
doar inculpatul iar potrivit art. 3858 alin.1 cod procedură penală
„instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea
pentru cel care a declarat recurs”, având în vedere că prezenta infracţiune a
fost săvârşită în concurs real cu infracţiunea pentru care inculpatul T.A. a
fost condamnat prin sentinţa penală nr. 228/09.06.2010 a Judecătoriei Mangalia,
în dosarul nr. 3261/254/2009.
Curtea va înlătura aplicarea prev. art. 83
cod penal cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării
pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 228/09.06.2010
a Judecătoriei Mangalia, în dosarul nr. 3261/254/2009.
Se vor menţine restul dispoziţiilor
hotărârii recurate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
