avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


2. Greşita încadrare juridică a faptei. Aplicarea art. 3201 Cod procedură penală.

 

In conformitate cu art. 334 cod pr. Penală, ”Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.”

Procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei (art.3201 C.pr.pen.) prevede că inculpatul are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă  prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.

 

Art.3201 Cod procedură penală

 

         Curtea constată că prin sentinţa penală penale nr.684 din data de 28.06.2011 pronunţată în dosarul nr. 5842/212/2011, Judecătoria Constanţa a hotărât :

         „În baza art.215 alin.1, 2 şi 3 C.pen., cu aplicarea art.3201 alin.7 C.pr.pen. şi art.37 lit.a C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune condamnă inculpatul D.S., născut la data de 29.09.1967, în comuna Comişani, jud.Dâmboviţa, domiciliat în mun. Târgovişte, la o pedeapsă de 4 (patru) ani şi 6(şase) luni  închisoare.

            În baza art.290 C.pen., cu aplicarea art.3201alin.7 C.pr.pen. şi art.37 lit.a C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, condamnă inculpatul D.S. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.

          În baza art.291 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.3201 alin.7 C.pr.pen. şi art.37 lit.a C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, condamnă inculpatul D.S. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.

          În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b C.pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând a aplica inculpatului D.S. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni  închisoare.

           Pedeapsa va fi executată în regim de detenţie conform art.57 C.pen.

          În baza art.71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua şi lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei.

           Ia act că partea vătămată SC. D.G. SRL. Constanţa nu a formulat pretenţii civile.

          În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. obligă inculpatul D.S. la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

          Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă”.

         Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut următoarele:

         S-a reţinut prin actul de sesizare în esenţă, în fapt, că inculpatul D.S. în jurul datei de 25.03.2005, prin acte pregătitoare premeditate în acest scop, respectiv falsificarea unor înscrisuri - inculpatul D.S., întocmind în scopul arătat, în fals, doua ordine de plată ce au fost transmise către SC D.G. prin faxul de la domiciliul lui S.V., pentru confirmarea în fals a plăţii reprezentând contra-valoarea mărfii – în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate, prezentându-se în mod mincinos ca fiind reprezentant ai F.G. Câmpina, şi prin folosirea de nume şi calităţi mincinoase, a achiziţionat de la SC D.G. SRL Constanţa, cantitatea de 63.440 kg oţel laminat, pe care 1-a încărcat în trei autocamioane, pentru însuşirea mărfii ilicit şi injust, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1.150.000.000ROL.

         Prejudiciul, în echivalentul a 1.150.000.000 lei vechi, a fost recuperat în natură, prin restituire.

        Partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.

         Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere formulata de către reprezentanţii societăţii D.G., proces-verbal de cercetare din data de 25.03.2005, actele de închiriere a celor trei autocamioane ce au fost încărcate cu oţel beton, proces verbal cu verificarea faxului cu certificatul aferent remis de către firma specializată A.S., în prezenţa proprietarului C.G.M., procese-verbale de cântărire şi predare a cantităţii de 63.440 kg profil laminate, adresa de prejudiciu, raport de expertiza tehnico-stiintifică pentru cele doua ordine de plata si certificat emis de firma A.S., actele firmei F.G., cu declaraţia administratorului, declaraţiile martorilor S.V., T.T., S.M., C.G.M., G.M., C.G., A.I., T.L., proces-verbal de confruntare dintre S.V. si D.S., declaraţiile învinuitului, autorizaţie de percheziţie emisa de instanţa de judecata, acte procedurale, proces verbal de prezentare material de urmărire penală.

          Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatului D.S. i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art.3201 C.pr.pen., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă  prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

        Inculpatul D.S., în declaraţia dată pe parcursul judecăţii, a recunoscut în totalitate  săvârşirea infracţiunilor reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le cunoaşte, şi le însuşeşte şi nu a solicitat administrarea altor probe.

       Având în vedere declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirii aduse, a fost admisă cererea formulată de acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art.3201 C.pr.pen., respectiv „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”, astfel că, în temeiul art. 3201 alin.2 C.pr.pen., nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale.

         Din analiza fişei cu antecedentele penale ale inculpatului a rezultat că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, conform art.37 lit.a C.pen.

         Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

          In cursul zilei de 25.03.2005, firma D.G., cu sediul în Constanta, prin reprezentant T.T., (firma care are ca obiect de activitate intermedieri şi livrări profile laminate), a reclamat faptul că, în urma unor negocieri purtate prin telefon cu o persoană ce a folosit numele de „I.V.", nume real, însă folosit de alte persoane decât respectivul şi anume de inculpat şi care s-a prezentat ca fiind reprezentatul firmei F.G. SRL Câmpina, jud. Prahova, şi a solicitat o suta de tone de laminate diferite profil oţel beton.

         Potrivit plângerii, s-au născut însă reale suspiciuni cu privire la modul de plată, fapt pentru care a fost depusă plângerea ca atare, mai ales că în plângere se afirmă că în realitate, s-a încercat sustragerea a 63.440 kg laminate, în valoare de 1.150.000.000 lei vechi, cu acte false.

          De asemenea, reprezentantul acestei firme, respectiv numitul T.T., mai precizează că marfa, respectiv profilele, s-au încărcat efectiv în trei autovehicule, adică toată cantitatea de marfa precizată, iar când să se confirme plata prin bancă aşa cum se stabilise telefonic, s-a sesizat ca ordinele de plată nu sunt reale şi că unele date din conţinutul acestora prezintă suspiciuni vizibile, un alt semn de întrebare ridicându-se şi prin ora târzie de la sfârşitul zilei de vineri în care se încerca finalizarea tranzacţiei, precum şi graba de a părăsi locaţia, manifesta de ,,cumpărător".

          Cel în cauză a mai sesizat o altă „forţare a notei", din partea cumpărătorului respectiv inculpatul D.S., chiar şi proferarea de către acesta a unor ameninţări absolut nejustificate, fapt ce i-a întărit convingerea că este vorba în realitate de o fraudă.

           Pentru lămurirea suspiciunii astfel născute şi întreţinute, reprezentantul societăţii menţionate a început să facă unele verificări suplimentare, la banca responsabilă cu transferul sumei de bani.

           Nu cu mult timp in urmă, această firmă fusese înşelată într-un mod asemănător de nişte persoane care nu au putut fi identificate, fapt pentru care alerta în astfel de situaţii era maximă.

            După ce marfa fusese încărcată în camioane, înainte de a părăsi sediul firmei păgubite, acestea au fost oprite de reprezentanţii săi, care nu au mai permis părăsirea incintei, marfa fiind astfel integral recuperată, motiv pentru care societatea nu a mai formulat pretenţii civile faţă de inculpat.

          Cu toate acestea, recuperarea mărfii, prin vigilenţa angajaţilor societăţii, care trecuseră printr-o situaţia asemănătoare, nu reprezintă o dovadă a rămânerii infracţiunii în forma tentativă pentru că nu este vorba de un furt, ci de înşelăciune - fapt consumat, faţă de care va fi ţinut inculpatul a răspunde penal.  

         Infracţiunea s-a consumat la momentul încărcării mărfii şi deplasării mijlocului de transport, inducerea în eroare avusese loc.

          Luând act de cele sesizate, lucrătorii de poliţie s-au deplasat la faţa locului, unde au luat legătura cu cei responsabili, constatându-se încă din prima fază că în cele trei autovehicule, ce aveau numere de înmatriculare CT …, CT … şi MS …, s-a încărcat, conform documentelor cantitatea de 63.440 kg laminate.

         Tot cu aceasta ocazie s-a mai stabilit că cele trei autovehicule au fost închiriate de către pretinsul „I.V.", în condiţii - ele însele suspecte, aspecte ce nu fac obiectul prezentei cauze.

         Avându-se în vedere că firma D.G. mai fusese înşelată într-un mod asemănător nu cu mult timp înainte, s-a trecut operativ la verificarea si exploatarea datelor existente, pentru identificarea autorilor şi tragerea acestora la răspundere penală.

          Atât din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, cât şi din verificările întreprinse s-a stabilit că faxurile către D.G. au fost trimise din locuinţa numitului S.V., din Constanţa, unde s-a efectuat şi o percheziţie, iar cele doua ordine de plată au fost întocmite de către inculpatul D.S., care a şi confirmat şi în declaraţiile din faza urmăririi penale, dar şi cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, în care a recunoscut în totalitate învinuirile ce i se aduc, acest aspect.

          Martor la acestea a fost şi concubina lui S.V., respectiv C.G., care a relatat despre modul de comitere al faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.S.

           Cele două expertize efectuate în faza urmăririi penale au concluzionat că acele ordine de plată au fost completate de către inculpatul D.S., iar certificatul de înregistrare a fost realizat prin scanare de către cei doi învinuiţi la un calculator performant, tocmai în ideea de a induce în eroare firma ce livrează marfa, respectiv SC D.G. SRL Constanta.

             Faxul cu numărul descris în actele de constatare a fost expertizat de o firma de specialitate, care a concluzionat că s-au făcut modificări în memoria acestuia, în ideea de a induce în eroare firma D.G., pentru a i se pierde ulterior urma şi a nu fi identificată.

             Au fost audiaţi în faza urmăririi penale, reprezentanţii reali ai firmei F.G., care au relatat că nu au nici o legătura cu cele întâmplate, mai mult, au fost deranjaţi de modul de acţiune al inculpatului D.S. şi numai prin abilitatea administratorului de cont nu s-a făcut transferul sumei ce reprezenta marfa achiziţionată de acesta în ziua de vineri şi la ora nepotrivită.

           Numiţii S.V. şi D.S. au relatat, în faza urmăririi penale, că ei nu sunt implicaţi în mod direct în aceasta faptă încercând sa conducă cercetările spre alte persoane despre care nu se puteau obţine date concludente, mai precis fiind vorba de persoane inventate.

           După primele cercetări, inculpatul D.S. a dispărut atât din zona mun. Constanţa unde locuia fără forme legale la diverse adrese, dar şi de la domiciliul sau din mun. Târgovişte, lucru confirmat şi de lucrătorii de poliţia mun. Târgovişte.

          Ulterior, inculpatul D.S. a fost reperat în arestul IPJ Bacău, unde se afla în cercetări întreprinse de lucrătorii DIICOT, pentru faptele comise pe linia acestora de competenţă.

          Pe timpul anchetei din faza urmăririi penale, cei doi învinuiţi au avut o atitudine de negare, parţial recunoscând însă „micile greşeli pe care le-au făcut".

           Cu ocazia audierii în faza judecăţii, inculpatul D.S. a recunoscut integral toate învinuirile ce i s-au adus, solicitând judecarea cauzei conform procedurii speciale a recunoaşterii vinovăţiei, cererea acestuia, fiind admisă, deoarece sunt întrunite condiţiile impuse de art.3201 C.pr.pen.

           Situaţia de fapt expusă şi reţinută este dovedită nu doar de declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirii ce i se aduce din cadrul judecăţii, dar şi prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: plângere formulata de către reprezentanţii societăţii D.G., proces verbal de cercetare din data de 25.03.2005, actele de închiriere a celor trei autocamioane ce au fost încărcate cu oţel beton, proces verbal cu verificarea faxului cu certificatul aferent remis de către firma specializată A.S., în prezenţa proprietarului C.G.M., procese verbale de cântărire şi predare a cantităţii de 63.440 kg profil laminate, adresa de prejudiciu, raport de expertiza tehnico-stiintifică pentru cele doua ordine de plata si certificat emis de firma A.S., actele firmei F.G., cu declaraţia administratorului, declaraţiile martorilor S.V., T.T., S.M., C.G.M., G.M., C.G., A.I., T.L., proces verbal de confruntare dintre S.V. si D.S., declaraţiile învinuitului, din coroborarea cărora s-a dovedit vinovăţia inculpatului D.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor faţă de care s-a dispus trimiterea sa în judecată”.

         În termen legal, împotriva sentinţei penale nr. 684 din 28.0.6.2011, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. 5842/212/2011, a declarat recurs inculpatul D.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

-        greşita  condamnare a  inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune  câtă vreme  partea vătămată  nu s-a constituit parte civilă în cauză,  iar marfa nu a ieşit din curtea societăţii, impunându-se reţinerea tentativei la această infracţiune;

-        reducerea cuantumului pedepsei aplicate în sensul orientării spre minimul special prevăzut de lege  în situaţia  aprecierii ca neîntemeiat a primului motiv de recurs:

         S-a  solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună în principal, schimbarea încadrării juridice a  faptei  din art. 215 alin 1, 2, 3 cod penal în art. 20 rap. la art. 215 alin 1, 2, 3 cod penal iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei pentru  infecţiunea de  înşelăciune.

     La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr 5842/212/2011.

         Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale recurate  prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 385 ind. 9 alin. 3 cod pr. penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpatul D.S. este fondat pentru următoarele considerente:

         Instanţa fondului a stabilit în mod corect starea de fapt în sensul că inculpatul D.S., în jurul datei de 25.03.2005, prin acte pregătitoare premeditate, în acest scop, respectiv falsificarea unor înscrisuri întocmind în fals două ordine de plată ce au fost transmise  către SC D.G. prin faxul de la domiciliul martorului S.V. pentru confirmarea în fals a plăţii reprezentând contravaloarea mărfii – în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate prezentându-se în mod mincinos ca fiind reprezentant al F.G. Câmpina, iar prin folosirea de nume şi calităţi mincinoase a achiziţionat  de la SC D.G. SRL Constanţa cantitatea de 63.440 kg oţel laminat pe care l-a încărcat în trei autocamioane.

         Din analiza probatoriului administrat rezultă că cele trei camioane încărcate cu marfă aparţinând SC D.G. SRL Constanţa nu au părăsit incinta societăţii trecând în  patrimoniul  inculpatului.

         Într-o atare situaţie, instanţa constată că infracţiunea îmbracă forma tentativei la  înşelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 cod penal având în vedere că infracţiunea de înşelăciune se consumă când în urma inducerii în eroare s-a produs o pagubă.

         În cauză, partea civilă nu a suferit nicio pagubă câtă vreme marfa încărcată în cele trei camioane nu a ieşit din curtea societăţii, iar partea vătămată, înţelegând că nu a fost prejudiciată prin fapta inculpatului, nu s-a constituit parte civilă.

     Ca atare, în temeiul art. 334 Cod pr. penală, curtea va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin 1, 2, 3 cod penal în infracţiunea de tentativă la 215 alin 1, 2, 3 cod penal, pentru care va fi antrenată răspunderea penală a inculpatului.

              Ţinând seama că, la începutul cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prev. de art. 320 ind 1 cod pr. penală, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă în limitele reduse cu o treime pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune, prev de art. 20 rap. la art. 215 alin 1,2 3 cod penal.

              La individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, privind circumstanţele reale în care s-a comis fapta de către inculpat care, deşi a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea, falsificând înscrisuri în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate, nu a finalizat-o întrucât nu şi-a însuşit marfa, care a constituit obiectul material al infracţiunii.

În referire la circumstanţele personale, se constată că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând a se face aplicarea disp. art. 37 lit a cod penal.

Cum, în cauză, sunt incidente şi dispoziţiile art. 33 lit a şi 34 lit b cod penal privind concursul de infracţiuni, pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru tentativă la înşelăciune urmează a se contopi cu pedepsele aplicate de prima instanţă pentru infracţiunile  de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.

Pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, cu menţinerea modalităţii de executare  stabilită de prima instanţă,  respectiv art. 57 cod penal privare de libertate, este - atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modului de executare - aptă să asigure cerinţele prev. de art. 52 cod penal privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură  reală de constrângere, de reeducare a inculpatului şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta.

 Având în vedere că prima instanţă nu a  aplicat dispoziţiile obligatorii prev.de  art. 348 cod pr. penală, curtea, din oficiu, urmează a desfiinţa înscrisurile falsificate constând în ordinele de plată nr. 123/25.03.2005 şi nr. 127/25.03.2005 emise în numele S.C. F.G. S.R.L. Prahova, respectiv copia certificatului de înregistrare pentru S.C. F.G. S.R.L. Prahova, purtând nr. 0161911.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod Pr. Pen., va admite recursul formulat de inculpatul D.S. împotriva sentinţei penale nr. 684/28.06.2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 5842/212/2011.

În baza art. 38517 alin. 2 C. Pr. Pen., va casa în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:

În baza art. 334 C. pr. pen.  va schimba încadrarea juridică din infracţiunea art. 215 alin.1, 2 şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin.1, 2 şi 3 C. pen., cu aplicarea art.37 lit. a C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin.1, 2 şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin.7 C. pr. pen. şi art. 37 lit. a C. pen. va condamna  inculpatul D.S. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune.

În baza art.33 lit. a C. pen. şi art. 34 lit. b C. pen., va contopi pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedepsele de 1 an închisoare şi 1 an închisoare stabilite de prima instanţă, în final inculpatul D.S. execută pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare.

 Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

Dosar nr. 5842/212/2011

Decizia penală nr. 712/P/01.09.2011

Judecător redactor Maria Uzună