In conformitate cu art. 334
cod pr. Penală, ”Dacă
în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul
de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie
noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară
lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti
apărarea.”
Procedura specială de
judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei (art.3201 C.pr.pen.)
prevede că inculpatul are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a
limitelor de pedeapsăprevăzute de lege,
în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea
faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.
Art.3201 Cod procedură penală
Curtea
constată că prin sentinţa penală penale nr.684 din data de 28.06.2011
pronunţată în dosarul nr. 5842/212/2011, Judecătoria Constanţa a hotărât :
„În
baza art.215 alin.1, 2 şi 3 C.pen.,
cu aplicarea art.3201 alin.7 C.pr.pen. şi art.37 lit.a C.pen. pentru
săvârşirea infracţiunii de înşelăciune condamnă inculpatul D.S., născut la data
de 29.09.1967, în comuna Comişani, jud.Dâmboviţa, domiciliat în mun.
Târgovişte, la o pedeapsă de 4 (patru)
ani şi6(şase) luniînchisoare.
În baza art.290 C.pen., cu aplicarea art.3201alin.7 C.pr.pen. şi art.37 lit.a C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de
fals în înscrisuri sub semnătură privată, condamnă inculpatul D.S. la o
pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.
În
baza art.291 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.3201 alin.7 C.pr.pen.
şi art.37 lit.a C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, condamnă
inculpatul D.S. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.
În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b C.pen., contopeşte pedepsele
aplicate inculpatului, urmând a aplica inculpatului D.S. pedeapsa cea
mai grea, aceea de 4 (patru) ani şi6 (şase)
luniînchisoare.
Pedeapsa va fi executată în regim
de detenţie conform art.57 C.pen.
În baza art.71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de
art.64 lit.a, teza a doua şi lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei.
Ia
act că partea vătămată SC. D.G. SRL. Constanţa nu a
formulat pretenţii civile.
În
baza art.191 alin.1 C.pr.pen. obligă inculpatul D.S. la plata sumei de 3500 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu
recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la
comunicare pentru părţile lipsă”.
Pentru
a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut următoarele:
S-a
reţinut prin actul de sesizare în esenţă, în
fapt, că inculpatul D.S. în jurul datei de 25.03.2005, prin acte
pregătitoare premeditate în acest scop, respectiv falsificarea unor înscrisuri
- inculpatul D.S., întocmind în scopul arătat, în fals, doua ordine de plată ce
au fost transmise către SC D.G. prin faxul de la domiciliul lui S.V., pentru
confirmarea în fals a plăţii reprezentând contra-valoarea mărfii – în scopul
inducerii în eroare a părţii vătămate, prezentându-se în mod mincinos ca fiind
reprezentant ai F.G. Câmpina, şi prin folosirea de nume şi calităţi mincinoase,
a achiziţionat de la SC D.G.
SRL Constanţa, cantitatea de 63.440 kg oţel laminat, pe care 1-a încărcat în
trei autocamioane, pentru însuşirea mărfii ilicit şi injust, cauzând astfel un
prejudiciu în valoare de 1.150.000.000ROL.
Prejudiciul, în echivalentul a 1.150.000.000 lei vechi, a fost recuperat
în natură, prin restituire.
Partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
Pe
parcursul urmăririi penale au fost
administrate următoarele mijloace de probă: plângere formulata de către reprezentanţii
societăţii D.G., proces-verbal de cercetare din data de 25.03.2005, actele de
închiriere a celor trei autocamioane ce au fost încărcate cu oţel beton, proces
verbal cu verificarea faxului cu certificatul aferent remis de către firma
specializată A.S., în prezenţa proprietarului C.G.M., procese-verbale de
cântărire şi predare a cantităţii de 63.440 kg profil laminate, adresa de
prejudiciu, raport de expertiza tehnico-stiintifică pentru cele doua ordine de
plata si certificat emis de firma A.S., actele firmei F.G., cu declaraţia
administratorului, declaraţiile martorilor S.V., T.T., S.M., C.G.M., G.M., C.G.,
A.I., T.L., proces-verbal de confruntare dintre S.V. si D.S., declaraţiile
învinuitului, autorizaţie de percheziţie emisa de instanţa de judecata, acte
procedurale, proces verbal de prezentare material de urmărire penală.
Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatului D.S.
i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art.3201 C.pr.pen., în
sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de
pedeapsăprevăzute de lege, în cazul în
care va fi găsit vinovat, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor
reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc
doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepţia
înscrisurilor în circumstanţiere.
Inculpatul D.S., în declaraţia dată pe parcursul judecăţii, a recunoscut
în totalitatesăvârşirea infracţiunilor
reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă doar în
baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le
cunoaşte, şi le însuşeşte şi nu a solicitat administrarea altor probe.
Având în vedere declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a
învinuirii aduse, a fost admisă cererea formulată de acesta, privind judecarea
cauzei conform procedurii speciale reglementată de art.3201 C.pr.pen.,
respectiv „judecata în cazul
recunoaşterii vinovăţiei”, astfel că, în temeiul art. 3201 alin.2
C.pr.pen., nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi
penale.
Din analiza fişei cu antecedentele penale ale inculpatului a rezultat că
acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, conform art.37
lit.a C.pen.
Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe
parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de
fapt:
In cursul zilei de 25.03.2005, firma D.G., cu sediul în Constanta, prin
reprezentant T.T., (firma care are ca obiect de activitate intermedieri şi
livrări profile laminate), a reclamat faptul că, în urma unor negocieri purtate
prin telefon cu o persoană ce a folosit numele de „I.V.", nume real, însă
folosit de alte persoane decât respectivul şi anume de inculpat şi care s-a
prezentat ca fiind reprezentatul firmei F.G. SRL Câmpina, jud. Prahova, şi a
solicitat o suta de tone de laminate diferite profil oţel beton.
Potrivit plângerii, s-au născut însă reale suspiciuni cu privire la
modul de plată, fapt pentru care a fost depusă plângerea ca atare, mai ales că
în plângere se afirmă că în realitate, s-a încercat sustragerea a 63.440 kg laminate, în
valoare de 1.150.000.000 lei vechi, cu acte
false.
De asemenea, reprezentantul acestei firme,
respectiv numitul T.T., mai precizează că marfa, respectiv profilele, s-au
încărcat efectiv în trei autovehicule, adică toată cantitatea de marfa
precizată, iar când să se confirme plata prin bancă aşa cum se stabilise
telefonic, s-a sesizat ca ordinele de plată nu sunt reale şi că unele date din
conţinutul acestora prezintă suspiciuni vizibile, un alt semn de întrebare
ridicându-se şi prin ora târzie de la sfârşitul zilei de vineri în care se
încerca finalizarea tranzacţiei, precum şi graba de a părăsi locaţia, manifesta
de ,,cumpărător".
Cel în cauză a mai sesizat o altă „forţare a notei", din partea
cumpărătorului respectiv inculpatul D.S., chiar şi proferarea de către acesta a
unor ameninţări absolut nejustificate, fapt ce i-a întărit convingerea că este
vorba în realitate de o fraudă.
Pentru lămurirea suspiciunii astfel născute şi întreţinute,
reprezentantul societăţii menţionate a început să facă unele verificări suplimentare, la banca
responsabilă cu transferul sumei de bani.
Nu cu mult timp in urmă, această firmă fusese înşelată într-un mod
asemănător de nişte persoane care nu au putut fi identificate, fapt pentru care
alerta în astfel de situaţii era maximă.
După
ce marfa fusese încărcată în camioane, înainte de a părăsi sediul firmei
păgubite, acestea au fost oprite de reprezentanţii săi, care nu au mai permis
părăsirea incintei, marfa fiind astfel integral recuperată, motiv pentru care
societatea nu a mai formulat pretenţii civile faţă de inculpat.
Cu toate acestea, recuperarea mărfii, prin vigilenţa angajaţilor
societăţii, care trecuseră printr-o situaţia asemănătoare, nu reprezintă o
dovadă a rămânerii infracţiunii în forma tentativă pentru că nu este vorba de
un furt, ci de înşelăciune - fapt consumat, faţă de care va fi ţinut inculpatul
a răspunde penal.
Infracţiunea s-a consumat la momentul încărcării mărfii şi deplasării
mijlocului de transport, inducerea în eroare avusese loc.
Luând act de cele sesizate, lucrătorii
de poliţie s-au deplasat la faţa locului, unde au luat legătura cu cei
responsabili, constatându-se încă din prima fază că în cele trei autovehicule,
ce aveau numere de înmatriculare CT …, CT … şi MS …, s-a încărcat, conform
documentelor cantitatea de 63.440
kg
laminate.
Tot cu aceasta ocazie s-a mai stabilit că cele trei autovehicule au fost
închiriate de către pretinsul „I.V.", în condiţii - ele însele suspecte,
aspecte ce nu fac obiectul prezentei cauze.
Avându-se în vedere că firma D.G.
mai fusese înşelată într-un mod asemănător nu cu mult timp înainte, s-a trecut
operativ la verificarea si exploatarea datelor existente, pentru identificarea
autorilor şi tragerea acestora la răspundere penală.
Atât din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, cât şi din
verificările întreprinse s-a stabilit că faxurile către D.G. au fost trimise
din locuinţa numitului S.V., din Constanţa, unde s-a efectuat şi o percheziţie,
iar cele doua ordine de plată au fost
întocmite de către inculpatul D.S., care a şi confirmat şi în declaraţiile din
faza urmăririi penale, dar şi cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, în
care a recunoscut în totalitate învinuirile ce i se aduc, acest aspect.
Martor la acestea a fost şi concubina
lui S.V., respectiv C.G., care a relatat despre modul de comitere al faptelor
reţinute în sarcina inculpatului D.S.
Cele două expertize efectuate în faza urmăririi penale au concluzionat
că acele ordine de plată au fost completate de către inculpatul D.S.,
iar certificatul de înregistrare a
fost realizat prin scanare de către cei doi învinuiţi la un calculator
performant, tocmai în ideea de a induce în eroare firma ce livrează marfa,
respectiv SC D.G. SRL Constanta.
Faxul cu numărul descris în actele de constatare a fost expertizat de o
firma de specialitate, care a concluzionat că s-au făcut modificări în memoria
acestuia, în ideea de a induce în eroare firma D.G., pentru a i se pierde
ulterior urma şi a nu fi identificată.
Au fost audiaţi în faza urmăririi penale, reprezentanţii reali ai firmei
F.G., care au relatat că nu au nici
o legătura cu cele întâmplate, mai mult, au fost deranjaţi de modul de acţiune
al inculpatului D.S. şi numai prin abilitatea administratorului de cont nu s-a
făcut transferul sumei ce reprezenta marfa achiziţionată de acesta în ziua de
vineri şi la ora nepotrivită.
Numiţii S.V. şi D.S. au relatat, în faza urmăririi penale, că ei nu sunt
implicaţi în mod direct în aceasta faptă încercând sa conducă cercetările spre
alte persoane despre care nu se puteau obţine date concludente, mai precis
fiind vorba de persoane inventate.
După primele cercetări, inculpatul D.S. a dispărut atât din zona mun.
Constanţa unde locuia fără forme legale la diverse adrese, dar şi de la
domiciliul sau din mun. Târgovişte, lucru confirmat şi de lucrătorii de poliţia
mun. Târgovişte.
Ulterior, inculpatul D.S. a fost reperat în arestul IPJ Bacău, unde se
afla în cercetări întreprinse de lucrătorii DIICOT, pentru faptele comise pe
linia acestora de competenţă.
Pe timpul anchetei din faza urmăririi penale, cei doi învinuiţi au avut
o atitudine de negare, parţial recunoscând însă „micile greşeli pe care le-au
făcut".
Cu ocazia audierii în faza judecăţii, inculpatul D.S. a recunoscut
integral toate învinuirile ce i s-au adus, solicitând judecarea cauzei conform
procedurii speciale a recunoaşterii vinovăţiei, cererea acestuia, fiind admisă,
deoarece sunt întrunite condiţiile impuse de art.3201 C.pr.pen.
Situaţia de fapt expusă şi reţinută este dovedită nu doar de declaraţia
inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirii ce i se aduce din
cadrul judecăţii, dar şi prin toate mijloacele de probă administrate pe
parcursul urmăririi penale, respectiv: plângere formulata de către
reprezentanţii societăţii D.G., proces verbal de cercetare din data de
25.03.2005, actele de închiriere a celor trei autocamioane ce au fost încărcate
cu oţel beton, proces verbal cu verificarea faxului cu certificatul aferent
remis de către firma specializată A.S., în prezenţa proprietarului C.G.M.,
procese verbale de cântărire şi predare a cantităţii de 63.440 kg profil
laminate, adresa de prejudiciu, raport de expertiza tehnico-stiintifică pentru
cele doua ordine de plata si certificat emis de firma A.S., actele firmei F.G.,
cu declaraţia administratorului, declaraţiile martorilor S.V., T.T., S.M., C.G.M.,
G.M., C.G., A.I., T.L., proces verbal de confruntare dintre S.V. si D.S.,
declaraţiile învinuitului, din coroborarea cărora s-a dovedit vinovăţia
inculpatului D.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor faţă de care s-a
dispus trimiterea sa în judecată”.
În termen legal, împotriva sentinţei penale
nr. 684 din 28.0.6.2011, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr.
5842/212/2011, a declarat recurs inculpatul D.S., criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
-greşitacondamnare
ainculpatului pentru săvârşirea
infracţiunii de înşelăciunecâtă
vremepartea vătămatănu s-a constituit parte civilă în cauză,iar marfa nu a ieşit din curtea societăţii,
impunându-se reţinerea tentativei la această infracţiune;
-reducereacuantumului pedepsei aplicate în sensul orientării spre minimul special
prevăzut de legeîn situaţiaaprecierii ca neîntemeiat a primului motiv de
recurs:
S-asolicitat admiterea recursului, casarea
hotărârii atacate şi rejudecând să se dispunăîn principal, schimbarea încadrării juridice afapteidin art. 215 alin 1, 2, 3 cod penal în art. 20 rap. la art. 215 alin 1, 2,
3 cod penal iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei pentruinfecţiunea deînşelăciune.
La Curtea de Apel Constanţa,
cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr 5842/212/2011.
Examinând
legalitatea şi temeinicia sentinţei penale recurateprin prisma criticilor formulate şi din
oficiu, conform art. 385 ind. 9 alin. 3 cod pr. penală, Curtea constată că
recursul declarat de inculpatul D.S. este fondat pentru următoarele
considerente:
Instanţa
fondului a stabilit în mod corect starea de fapt în sensul că inculpatul D.S.,
în jurul datei de 25.03.2005, prin acte pregătitoare premeditate, în acest
scop, respectiv falsificarea unor înscrisuri întocmind în fals două ordine de
plată ce au fost transmisecătre SC D.G.
prin faxul de la domiciliul martorului S.V. pentru confirmarea în fals a plăţii
reprezentând contravaloarea mărfii – în scopul inducerii în eroare a părţii
vătămate prezentându-se în mod mincinos ca fiind reprezentant al F.G. Câmpina,
iar prin folosirea de nume şi calităţi mincinoase a achiziţionatde la SC D.G.
SRL Constanţa cantitatea de 63.440
kg oţel laminat pe care l-a încărcat în trei
autocamioane.
Din
analiza probatoriului administrat rezultă că cele trei camioane încărcate cu
marfă aparţinând SC D.G. SRL Constanţa nu au părăsit incinta societăţii trecând
înpatrimoniulinculpatului.
Într-o
atare situaţie, instanţa constată că infracţiunea îmbracă forma tentativei
laînşelăciune prev. de art. 20 rap. la
art. 215 alin. 1, 2, 3 cod penal având în vedere că infracţiunea de înşelăciune
se consumă când în urma inducerii în eroare s-a produs o pagubă.
În
cauză, partea civilă nu a suferit nicio pagubă câtă vreme marfa încărcată în
cele trei camioane nu a ieşit din curtea societăţii, iar partea vătămată,
înţelegând că nu a fost prejudiciată prin fapta inculpatului, nu s-a constituit
parte civilă.
Ca
atare, în temeiul art. 334 Cod pr. penală, curtea va proceda la schimbarea
încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin 1, 2, 3 cod penal
în infracţiunea de tentativă la 215 alin 1, 2, 3 cod penal, pentru care va fi
antrenată răspunderea penală a inculpatului.
Ţinând seama că, la începutul cercetării judecătoreşti,
inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, conformprocedurii prev. de art. 320 ind 1 cod pr. penală, instanţa va aplica
inculpatului o pedeapsă în limitele reduse cu o treime pentru infracţiunea de
tentativă la înşelăciune, prev de art. 20 rap. la art. 215 alin 1,2 3 cod
penal.
La
individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale
prev. de art. 72 cod penal, privind circumstanţele reale în care s-a comis
fapta de către inculpat care, deşi a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea,
falsificând înscrisuri în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate, nu a
finalizat-o întrucât nu şi-a însuşit marfa, care a constituit obiectul material
al infracţiunii.
În referire la circumstanţele personale,
se constată că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă
postcondamnatorie, urmând a se face aplicarea disp. art. 37 lit a cod penal.
Cum, în cauză, sunt incidente şi
dispoziţiile art. 33 lit a şi 34 lit b cod penal privind concursul de infracţiuni,
pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru tentativă la înşelăciune urmează a se
contopi cu pedepsele aplicate de prima instanţă pentru infracţiuniledefals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.
Pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3
luni închisoare, cu menţinerea modalităţii de executarestabilită de prima instanţă,respectivart. 57 cod penal privare de libertate,este - atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modului de executare -
aptă să asigure cerinţele prev. de art. 52 cod penal privind scopul şi
finalităţile pedepsei, acelea demăsurăreală de constrângere, de
reeducare a inculpatului şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de
către acesta.
Având în vedere că prima instanţă nu aaplicat dispoziţiile obligatorii prev.deart. 348 cod pr. penală, curtea, din oficiu,
urmează a desfiinţa înscrisurile falsificate constând în ordinele de plată nr.
123/25.03.2005 şi nr. 127/25.03.2005 emise în numele S.C. F.G. S.R.L. Prahova,
respectiv copia certificatului de înregistrare pentru S.C. F.G. S.R.L. Prahova,
purtând nr. 0161911.
Pentru toate aceste considerente,
Curtea, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod Pr. Pen., va admite
recursul formulat de inculpatul D.S. împotriva sentinţei penale nr.
684/28.06.2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.
5842/212/2011.
În baza art. 38517
alin. 2 C.
Pr. Pen., va casa în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. pr. pen.va schimba încadrarea juridică din
infracţiunea art. 215 alin.1, 2 şi 3
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art.
215 alin.1, 2 şi 3 C.
pen., cu aplicarea art.37 lit. a C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art.
215 alin.1, 2 şi 3 C.
pen. cu aplicarea art. 3201 alin.7 C. pr. pen. şi art. 37 lit. a C.
pen. va condamnainculpatul D.S. la
pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la înşelăciune.
În baza art.33 lit. a C. pen. şi art. 34
lit. b C. pen., va contopi pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare stabilită
prin prezenta decizie cu pedepsele de 1 an închisoare şi 1 an închisoare
stabilite de prima instanţă, în final inculpatul D.S. execută
pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni
închisoare.
Va menţine celelalte
dispoziţii ale sentinţei penale recurate.