16. Nelegalitate. Incalcarea
art. 300 alin. 1 si 2 Cod procedura penala de catre instanta de fond, in prima
zi de infatisare, referitor la regularitatea actului de sesizare.
Sesizarea instanţei cu judecarea
unei infracţiuni este legală numai atunci când in dispozitivul de trimitere in
judecata al rechizitoriului este menţionata fapta, cu încadrarea ei juridică,
nefiind suficienta descrierea acesteia făcută in cuprinsul rechizitoriului.
Sesizarea instanţei de judecată
este nelegală atunci când prin rechizitoriu s-a dispus punerea in mişcare a
acţiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului, pentru o infracţiune
pentru care urmarirea penala nu era începuta.
Astfel, instanta, potrivit art.
300 cod pr.penală, avea obligaţia sa verifice din oficiu regularitatea actului
de sesizare. Neregularitatea actului de sesizare a instanţei poate fi examinata
si soluţionata la primul termen de judecata in fata primei instanţe,
oferindu-se in mod excepţional o cale de remediu. In aceste condiţii, instanţa
nu putea dispune îndreptarea erorii materialea rechizitoriului, încălcând in aceste condiţii dispoziţiile art. 195
cod pr. penală. Instanţa avea obligaţia de a acorda un termen, ca eventuala
eroare materiala sa fie îndreptata de organul emitent, respectiv de organul de
urmărire penala.
Prin sentinţa penală nr. 18622 din 7
ianuarie 2011, Judecătoria Tulcea – judeţ Tulcea, în temeiul art.87 alin.1 din OUG
195/2002 a condamnat pe inculpatul G.N.
la o pedeapsă de 1 an închisoare,
pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui
autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge
(faptă din data de 09.08.2008).
În baza
art. 71 Cod penal, având în vedere şi prevederile art.3 din Protocolul adiţional
al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, au fost interzise inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării
pedepsei închisorii pe o durata de 3 ani,reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod pr. penala, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, în sensul că,
dacă în cursul termenului de încercare, inculpatul săvârşeşte din nou o
infracţiune, se revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei, urmând
ca acesta să execute în întregime pedeapsa, ce nu se va contopi cu pedeapsa
aplicată pentru noua infracţiune.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a
suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate.
În baza
art.191 alin.1 Cod pr. Penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli
judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă
a reţinut că, prin rechizitoriul
nr.2996/P/2008 din data de 25.08.2009al Parchetului de pe lângă Judecatoria Tulcea, s-a dispus punerea în
mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecata a inculpatului G.N., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere, pe drumurile publice a unui
autovehicul, de către o persoană
care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin.1 din
OUG nr.195/2002.
S-a reţinut că, în seara zilei de
09.08.2008, în jurul orelor 22:00, un echipaj din cadrul Postului de poliţie
Nufăru, aflatîn exercitarea acţiunii de patrulare, a observat pe DJ 222C un autoturism marca Dacia,
care circula cu luminile de avarie aprinse, autoturism care s-a oprit în
apropierea staţiei de autobuz, situată între Şcoala generală şi Postul de
poliţie. Procedându-se la legitimarea
conducătorului auto, a fost identificat inculpatul G.N. căruia, întrucât
mirosea a alcool, i s-a solicitat să fie testat cu aparatul etilotest. Întrucât
inculpatul a refuzat, a fost condus la Serviciul de Ambulanţă Tulcea, unde i-au fost
recoltate probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmare a
analizelor toxicologice efectuate, a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie
de 2,30 g
‰, în urma recoltării primei probe (ora 22:50) şi de 2,20 g ‰, în urma recoltării
celei de-a doua probe (23:50).
Această situaţie de fapt este susţinută de
probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal întocmit
la faţa locului, declaraţii inculpat, declaraţii martor asistent, buletin de
analiză toxicologică-alcoolemie nr.496-497/C/20.08.2008, buletin de examinare
clinică.
Inculpatul, apreciind că nivelul
alcoolemiei rezultat în urma analizelor toxicologice este mult prea mare, a
solicitat efectuarea unei expertize de Institutul Naţional de Medicină Legală
„Mina Minovici”, asupra căreia a revenit ulterior.
În
cursul cercetării judecătoreşti:
Inculpatul nu a fost audiat de către
instanţă, întrucât acesta a refuzat să declare, precizând că îşi menţine
declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, fapt pentru care s-a procedat
în conformitate cu prevederile art.325 alin.2 Cod proc.pen.
În temeiul art.327 Cod proc.pen, sub
prestare de jurământ au fost audiaţi martorii: J.C.C., C.D., L.L.C., I.A.S.
Ministerul Public nu a solicitat
administrarea de probe noi în cauză.
La cererea inculpatului, Inspectoratul
general al poliţiei, prin adresa nr.49395/14.12.2010 a atestat faptul că, la
data de 09.08.2008 (data săvârşirii infracţiunii), agentul şef adjunct de
poliţie T.C.M. (agentul constatator), îndeplinea atribuţii de poliţist rutier.
Inculpatul a recunoscut cele constatate de
organele de urmărire penală, însă a învederat faptul că a parcurs o porţiune
foarte mică pe drumul judeţean, de aproximativ 100 m.,a parcat în apropierea
Postului de poliţie Nufăru, moment când a fost surprins de echipajul de
poliţie.
În
drept, fapta inculpatului G.N.,
constând în aceea că în data de 09.08.2009 a condus pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibaţie
alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sângeîntruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 87 alin.1 din
OUG nr.195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, elementul
material al infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, constă în
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană având o
îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată a faptei constând în starea de pericol în
siguranţa traficului. Legătura de
cauzalitate, ca element al conţinutului infracţiunii rezultă din însăşi
savârşirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu, întrucât
îmbibaţia alcoolică a fost probată prin mijloace ştiinţifice.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie
directă, în accepţiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal, având reprezentarea
faptei sale şi a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.
Faptul că, inculpatul a parcurs o distanţă
de 100 m
(aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului de la pag.22 dos.UP) sau mai mică
(potrivit declaraţiei martorului C.D.) nu poate atrage o eventuală
inaplicabilitatea prevederilor art.87
alin.1 din OUG 195/2002.
Pe cale de consecinţă, apreciind că în
cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod proc.pen.,
în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de
inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa a dispus aplicarea
unei pedepse, ţinând cont de criteriile generale de individualizare ale
pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispoziţiile părţii generale a codului
penal (condiţiile răspunderii penale), limitele de pedeapsă ale infracţiunii
săvârşite (pedeapsa închisorii de la 1-5 ani), gradul de pericol social al
faptei (conducerea unui autovehicul de către o persoană cu o îmbibaţie
alcoolică cu mult peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, ce denota un grad de
pericol social sporit), modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită
fapta, persoana inculpatului, comportamentul din cursul procesului penal, lipsa
antecedentelor penale.
Având în vedere ansamblul acestor criterii,
pentru ca pedeapsa ce se va stabili să-şi poată îndeplini funcţiile care îi
sunt atribuite în vederea realizării scopului său, respectiv să corespundă
gravităţii infracţiunii săvârşite şi nevoilor de îndreptare a inculpatului
precum şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi
regulile de convieţuire socială,instanta urmează ca:
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, va condamna inculpatul G.N. la
o pedeapsă de 1 an închisoare,
pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui
autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80
g/l alcool pur în sânge (faptă din data de 09.08.2008).
În temeiul art. 71 Cod penal, având în
vedere şi prevederile art.3 din Protocolul 1 CEDO, instanţa va interzice
inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b
Cod penal.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a
avut în vedere Decizia I.C.C.J. nr.74/2007 prin care s-a statuat că
dispoziţiile art.71 cod penal, referitoare la pedepsele accesorii, se
interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a
teza I cod penal, nu se va face în mod automat prin efectul legii, ci se va
supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art.71
alin.3 cod penal.
Instanţa retine că, natura infracţiunii
comise precum şi atitudinea inculpatuluifaţă de norma de incriminare, conduce la concluzia existenţei unei
nedemnităţi ce impune interzicerea exercitarii drepturilor de natură
electorală, prevăzute de art.64 lit.a teza II si lit.b cod penal, deoarece
exercitarea acestor drepturi are în vedere o responsabilitate de ordin civic,
responsabilitate pe care inculpatul, prin săvârşirea infracţiunii, a dovedit că
nu o are.
Raportat
la particularităţile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului şi împrejurările
cauzei, instanţa s-a apreciat că scopul educativ, preventiv şi represiv ale
pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei privative de
libertate, astfel că urmează să suspende condiţionat executarea acesteia,
constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pe
durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs inculpatul G.N., criticând hotărârea pronunţată sub aspectul
disp. art. 385/9 pct. 14 c.p.p.
S-a solicitat ca, in raport de datele
personale si circumstanţele reale ale faptei, sa se dispună reducerea pedepsei
aplicate, sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Examinând
legalitatea si temeinicia recursului declarat de inculpat, curtea constata ca
acesta este întemeiat.
Judecătoria Tulcea a fost sesizata la data
de 26.08.2009, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Tulcea cu judecarea inculpatului G.N., pentru săvârşirea infracţiunii de
conducere a unui autoturism pe drumurile publice, având in sânge o îmbibaţie
alcoolică de peste 0,80 gr.%o, fapta prevăzută de art. 87 din OUG 195/2002.
S-a menţionat in rechizitoriu ca „in seara
zile de 9.08.2009, in jurul orelor 22.00, un echipaj din cadrul Postului de
Politie Nufărul, au depistat in trafic autoturismul marca Dacia 1310, condus de
inculpatul G.N. S-a constatat ca prezenta o alcoolemie de 2,3 gr%oin urma buletinului de analiza toxicologica a
alcoolemiei.”
In dispozitivul rechizitoriului însă, s-a
pus în mişcare acţiunea penală şi trimiterea in judecată a inculpatului G.N. pentru
alta infracţiune, respectiv cea prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002
constând in aceea ca „a condus pe drumurile publice un autovehicul fara a
poseda permis de conducere”.
Aşadar sesizarea instanţei s-a făcut prin
rechizitoriu si potrivit art. 317 instanţa se mărgineşte la fapta şi la
persoană arătată in actul de sesizare a instantei.
Instanţa de judecată, însă, la termenul din
17.08.2010, aşa cum rezulta din încheierea de şedinţa de la dosarul de fond, a
dispus: „îndreptarea erorii materiale strecurate in rechizitoriul Parchetului
de pe lângă Judecătoria Tulcea, in sensul ca: in loc de art. 86 al. 1 din OUG
195/2002, cum din eroare s-a trecut, urmează sa se citească art. 87 al. 1 din
OUG 195/2002 cum este corect.”
Analizând dispoziţiile art. 195 cod pr.
penală, constatăm că erorile materiale evidente din cuprinsul unui act
procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penala sau de instanţa de
judecată care a întocmit actul la cererea celui interesat ori din oficiu.
Sesizarea instanţei cu judecarea unei
infracţiuni este legală numai atunci când in dispozitivul de trimitere in
judecata al rechizitoriului este menţionata fapta, cu încadrarea ei juridică,
nefiind suficienta descrierea acesteia făcută in cuprinsul rechizitoriului.
Sesizarea instanţei de judecată este
nelegală, atunci când prin rechizitoriu s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii
penale si trimiterea in judecata a inculpatului, pentru o infracţiune pentru
care urmarirea penala nu era începuta.
Astfel, instanta,potrivit art. 300 cod pr.penală, avea
obligaţia sa verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare. Neregularitatea
actului de sesizare a instanţei poate fi examinata si soluţionata la primul
termen de judecata in fata primei instanţe, oferindu-se in mod excepţional o
cale de remediu. In aceste condiţii instanţa nu putea dispune îndreptarea
erorii materiale a rechizitoriului, încălcând in aceste condiţii dispoziţiile
art. 195 cod pr. penală. Instanţa avea obligaţia de a acorda un termen, ca
eventuala eroare materiala sa fie îndreptata de organul emitent, respectiv de
organul de urmărire penala.
Pe cale
de consecinţă, în temeiul art. 385 ind. 15pct. 2 lit. c cod procedură penală, va admite recursul declarat de
inculpatul G.N., va casa sentinţa penală nr.22 din 7 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în dosarul
penal nr. 5729/327/2009 şi va dispune rejudecarea cauzei de Judecătoria Tulcea,
cu respectarea art. 300 alin. 1, 2 cod pr. penală.
În
temeiul art.189 al. 2cod procedură
penală, va dispune plata din fond MJ a onorariului cuvenit apărătorului din
oficiu, avocat C.A.A., în sumă de 200 lei.
În baza
art. 192 alin. 3 cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat
în procesul penal vor rămâne în sarcina acestuia.
