15. Gresita incadrare juridica
a faptei comise de inculpat, acestuia nefiindu-i aplicabile dispozitiile art.
37 lit. a Cod penal (recidiva postcondamnatorie) atat timp cat hotararea primei
instante nu este definitiva.
Prin adresa din
16.12.2010, Biroul executări penale al Judecătoriei Constanţa a precizat că Sentinţa penala
nr.259/17.03.2010 nu este definitivă, întrucât a fost atacată cu recurs de
inculpat şi parchet, dosarul cauzei fiind înaintat în recurs la data de
15.12.2010.
Drept urmare, curtea
constată că fapta ce face obiectul prezentei cauze nu a fost săvârşită de
inculpatul O.E. în stare de recidivă postcondamnatorie, nefiind aplicabile faţă
de acesta prev.art.37 lit.a Cod penal.
Prin sentinţa Penală nr.338 din 27.10.2010
pronunţată de Tribunalul Constanţa
în dosarul penal nr.8424/118/2010 s-a hotărât
condamnarea inculpatului O.E., recidivist postcondamnatoriu, la pedeapsa de 6
(şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de
moarte prev. şi ped. de art. 183 Cod penal cu aplic art. 37 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 şi 2
Cod penal i s-a aplicat inculpatului O.E. pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, i s-a menţinut
starea de arest preventiv, iar din pedeapsa aplicată i s-a dedus perioada
reţinerii şi a arestării preventive cu începere de la data de 24.06.2010 la zi.
S-a luat act de împrejurarea că
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa,
I.E. şi O.E. nu au formulat pretenţii în cauză.
În baza art. 191 Cod procedură
penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3650 cu titlu
de cheltuieli judiciare, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300 lei
s-a dispus să fie plătit din fondurile MJ către Baroul Constanţa pentru avocat
M.S.
Pentru a se pronunţa în sensul
celor menţionate, tribunalul a reţinut, în esenţă, prin prisma materialului
probator administrat în cauză că, la data de 18.06.2010 inculpatul O.E. a
aplicat, cu intenţie, mai multe lovituri victimei I.E. peste faţă şi picioare,
în urma cărora acesta a căzut la sol, s-a lovit la cap, a intrat în stare de
inconştienţă, iar la data de 24.06.2010 a decedat, săvârşind infracţiunea de
lovituri cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art.183 Cod penal.
La individualizarea pedepsei
aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere, pe lângă criteriile
generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, datele ce caracterizează
persoana inculpatului, respectiv persistenţa infracţională în fapte grave,
statutul de recidivist postcondamnatoriu şi concluziile referatului de evaluare
întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform
căruia inculpatul are şanse reduse de reintegrare socială, apreciind că scopul
educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de
detenţie.
Având în vedere urmarea produsă
asupra victimei, respectiv decesul acesteia, şansele reduse de reintegrare şi
statutul de recidivist al inculpatului, tribunalul a apreciat că, nu pot fi
contrabalansate de atitudinea de recunoaştere a faptelor, astfel că, nu a
reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Împotriva sentinţei Penale
nr.338 din 27.10.2010 a Tribunalului Constanţa a declarat apel, în termen
legal, inculpatul O.E. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în
legătură cu individualizarea pedepsei.
În esenţă, inculpatul-apelant O.E.
a susţinut că i s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată, în sensul că i
s-a reţinut eronat starea de recidivă şi nu s-a dat eficienţă datelor personale
favorabile, în sensul reţinerii de circumstanţe atenuante, potrivit prev.
art.74 Cod penal.
În concluzie, s-a solicitat admiterea
apelului, desfiinţarea, în parte, a hotărârii de fond şi, urmare rejudecării,
să se înlăture aplicarea prev. art.37 lit.a Cod penal, să se reţină în favoarea
inculpatului – apelant circumstanţe atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c şi
alin. 2 Cod penal, în raport de care să se aplice o pedeapsă către limita
minimă prevăzută de lege.
Examinând sentinţa Penală nr.
338 din 27.10.2010 a Tribunalului Constanţa, în lumina probatoriului
administrat, a criticii din apelul inculpatului O.E., dar şi din oficiu, în
limitele prev. de art.371 Cod procedură penală, curtea reţine următoarele:
Aşa cum a reţinut şi instanţa
de fond, la data de 18.06.2010, inculpatul O.E. i-a aplicat, cu intenţie, mai
multe lovituri victimei I.E. peste faţă şi picioare, în urma cărora acesta a
căzut la sol, lovindu-se la cap şi intrând în stare de comă, la data de
24.06.2010 a decedat.
Raportat la situaţia de fapt
reţinută, pe baza probatoriului administrat, curtea constată că fapta
inculpatului – apelant întruneşte, în drept, elementele constitutive ale
infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art.183 Cod
penal.
Vinovăţia inculpatului fiind
probată fără echivoc, curtea apreciază că este temeinică şi legală condamnarea
acestuia pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.
La individualizarea pedepsei
aplicate inculpatului – apelant, în conformitate cu prev. art.72 Cod penal,
instanţa de fond a reţinut, între altele, starea de recidivă post
condamnatorie, faţă de condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată prin
Sentinţa Penală nr.259/17.03.2010 a Judecătoriei Constanţa.
Constatând că la dosarul cauzei
nu există date privind modul şi data rămânerii definitive a Sentinţei penale
nr.259/17.03.2010, curtea a solicitat relaţii în acest sens, iar prin adresa
din 16.12.2010 Biroul executări penale al Judecătoriei Constanţa a precizat că
respectiva hotărâre nu este definitivă, întrucât a fost atacată cu recurs de
inculpat şi parchet, dosarul cauzei fiind înaintat în recurs la data de
15.12.2010.
Drept urmare, curtea constată
că fapta ce face obiectul prezentei cauze nu a fost săvârşită de inculpatul O.E.
în stare de recidivă postcondamnatorie, nefiind aplicabile faţă de acesta
prev.art.37 lit.a Cod penal, iar critica în acest sens din apelul inculpatului
este întemeiată.
Pe cale de consecinţă, se va
admite apelul inculpatului O.E., se va desfiinţa, în parte, sentinţa penală nr.
338/27.10.2010 a Tribunalului Constanţa şi, urmare rejudecării, se vor înlătura
dispoziţiile privind aplicarea prevederilor art.37 lit.a Cod penal.
Examinând temeinicia şi
legalitatea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată inculpatului – apelant O.E.
de prima instanţă, în lumina criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod
penal, curtea constată că nu există temeiuri ce ar justifica o eventuală
reformare a acesteia nici în cuantum nici ca modalitate de executare.
Modalitatea concretă de
săvârşire a faptei, respectiv prin aplicarea de lovituri repetate până la
doborârea victimei la sol, urmarea produsă, constând în decesul victimei,
cercetarea inculpatului O.E. într-o altă cauză penală pentru o infracţiune de
tâlhărie, deci tot o faptă de violenţă şi concluziile referatului de evaluare
privind şansele reduse de reintegrare socială, se constituie în argumente
temeinice de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea peste
limita minimă de 5 ani închisoare prev. de art.183 Cod penal.
În condiţiile în care se
constată o predispoziţie a inculpatului – apelant în săvârşirea de fapte cu
violenţă, simpla recunoaştere a acuzaţiilor ce i se aduc nu poate căpăta
valenţa unor circumstanţe atenuante, cu atât mai mult cu cât vinovăţia sa a
fost dovedită neechivoc pe baza celorlalte probatorii administrate în cauză,
deci independent de recunoaşterea inculpatului.
Critica inculpatului – apelant O.E.
privind nereţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea sa, dovedindu-se
neîntemeiată, nu există motive justificate de reducere a cuantumului pedepsei
de 6 ani închisoare, cuantum care este apropiat de limita minimă legală a
pedepsei prev. de art.183 Cod penal.
Examinarea din oficiu a
hotărârii apelate neevidenţiind alte cauze de reformare, în afara aceluia
pentru care se va admite apelul, curtea va menţine restul dispoziţiilor
acesteia, în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.
Având în vedere că inculpatul –
apelant O.E. a fost arestat preventiv în cauză, iar la momentul de faţă
temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri subzistă, inculpatul
fiind condamnat, chiar nedefinitiv, pentru fapta ce face obiectul cauzei la
pedeapsa închisorii, curtea va menţine starea de arest preventiv a acestuia, în
baza art. 383 alin. 11 Cod
procedură penală raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală. Totodată,
pentru motivele menţionate anterior, se va respinge, ca nefondată, cererea de
înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a
obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură
penală raportat la art. 88 Cod
penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului O.E. perioada executată în arest preventiv de la
data de 27.10.2010 la zi.
Conform prev.art.192 alin.3 Cod procedură
penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 Cod procedură penală
onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va plăti din
fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa pentru avocat S.M.
