|
Atât timp
cât informaţiile oferite de inculpat vizează denunţarea şi
facilitarea identificării pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în activitatea de trafic de droguri, sunt
întrunite condiţiile prevăzute de art.16 din Legea nr.143/2000, legiuitorul
necondiţionând aplicarea acestei norme şi de condamnarea acelor persoane
deoarece nu este în puterea sau competenţa inculpatului.
Art. 16 din Legea nr. 143/2000
Art.2 alin.2 din
Legea nr.143/2000.
Art.5 pct.1 lit.c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului
şi Libertăţilor Fundamentale
Prin sentinţa
penală nr.84 din data de 23 februarie 2011, pronunţată în dosarul penal
nr.19444/118/2010, Tribunalul Constanţa a hotărât:
„În
baza art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.3201 alin.1 şi
7 cod procedură penală şi art.74 lit.a– art.76 lit.b cod penal, condamnă pe
inculpaţii: P.M. şi V.M.T. la
pedeapsa de câte 4
(patru) ani închisoare fiecare pentru săvârşirea
infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc”.
În baza art.65 cod penal rap. art.66 cod penal, aplică inculpaţilor
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II
şi b cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza
art.71 alin.1,2 cod penal, interzice inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev.
de art.64 alin.1 lit.a teza II şi lit.b cod penal.
În baza
art.88 cod penal, deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării
preventive a inculpaţilor cu începere de la data de 05.12.2010 la zi.
În baza
art. 350 alin.1 cod procedură penală, menţine măsura arestării preventive a
inculpaţilor dispusă prin încheierea nr.147 pronunţată la data de 05.12.2010 de
către Tribunalul Constanţa.
În baza
art.17 alin.1 din Legea nr. 143/2000, confiscă cantitatea de 137,4
grame de substanţă conţinând heroină în amestec cu
cafeină, ridicată de la inculpatul V.M.T., predată la camera de corpuri delicte
a I.G.P.R.–D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0020737 din data de 14.12.2010.”
Pentru
pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt următoare:
În luna decembrie 2010, inculpatul P.M. a
deţinut la domiciliul său cantitatea de 137,7 grame de heroină,
substanţă ce face parte din Tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000 pe care,
în noaptea din 04/05.12.2010, împreună cu inculpatul V.M.T., au
pus-o în vânzare.
Faptele inculpaţilor s-au dovedit cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu
încheiat la data de 03.12.2010 de către organele de poliţie (fila 6); procesele-verbale
încheiate de către investigatorul sub acoperire; procesul-verbal de constatare
a săvârşirii infracţiunii flagrante; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică
nr. 1026542 din 06.12.2010 a Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor
din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa; procesul-verbal de redare a conţinutului
agendei telefonice şi listelor apelurilor efectuate/primite de către inculpaţiiP.M. şi V.M.T.;
declaraţiile martorilor I.M.A. şi S.A.m.; declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva
hotărârii, în termenul legal, inculpaţii V.M.T. şi P.M. au declarat apel cu
privire la individualizarea pedepsei.
Apelantul
inculpat V.M.T. a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin
aplicarea dispoziţiilor art.81 cod penal.
Apelantul
inculpat P.M. a invocat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.16 din
Legea nr.143/2000 deoarece a depus un denunţ arătând persoana care a ridicat
marfa, solicitând aplicarea acestora, iar în cazul în care nu se va admite
primul motiv de apel, să se procedeze la schimbarea modalităţii de executare a
pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art.861 cod penal faţă de
regretul manifestat, sinceritatea, lipsa antecedentelor penale, faptul că a
colaborat cu organele de cercetare penală, împrejurarea că mediul
penitenciar l-a ajutat să
conştientizeze consecinţele faptei sale.
Examinând legalitatea şi
temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de apelanţii V.M.T.
şi P.M. şi din oficiu în limitele art.371 alin.(2) cod procedură penală, Curtea
constată următoarele:
Conform art.345 cod procedură
penală, instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că
aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar, potrivit
art.52, art.66 cod procedură penală, vinovăţia inculpatului trebuie stabilită
dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public şi cu o
durată rezonabilă, cu respectarea exigenţelor prev. art.6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art.21 din
Constituţie.
În cauză, inculpaţii au dispus de
timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistenţă
juridică calificată în fazele procesuale desfăşurate până în prezent (urmărire
penală, fond) şi au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul
procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri,
examinări tehnico-ştiinţifice cât şi a probelor apărării-audierea lor, martori,
înscrisuri privind circumstanţele personale, respectându-se garanţiile şi
drepturile procesuale ale părţilor.
Sub aspectul acţiunii penale (necriticată
de procuror sau inculpaţi), pe baza probelor administrate numai în cursul
urmăririi penale, având în vedere recunoaşterea vinovăţiei de către inculpaţi,
solicitând judecata conform art.320¹ cod
procedură penală-procesul-verbal
de constatare a infracţiunii flagrante, raportul de constatare
tehnico-ştiinţifică nr.1026542/06.12.2010 a Laboratorului de Analiză şi Profil
al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate
Constanţa, procesul-verbal de redare a
conţinutului agendei telefonice şi listelor apelurilor efectuate/primite de
către inculpaţi, declaraţiile martorilor I.M.A. şi S.A.M., declaraţiile inculpaţilor,
rezultă că în noaptea din
04/05.12.2010, inculpaţii V.M.T. şi P.M. au pus în vânzare cantitatea
de 137,7 grame
de heroină, substanţă ce face parte din Tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000, pe care
inculpatul P.M. a deţinut-o la
domiciliul său, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
„trafic
de droguri de mare risc” prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.
În ceea ce priveşte individualizarea
pedepsei inculpatului V.M.T., în raport de criteriile prevăzute de art.72 cod
penal, printre care şi pericolul social concret al faptei dat de modalitatea de
comitere a faptei, de natura drogului de mare risc valorificat, fiind notorii
efectele devastatoare ale consumului de heroină asupra sănătăţii şi, implicit,
a comportamentului persoanelor aflate sub influenţa acestora, de cantitatea nu
tocmai redusă, de comportamentul şi circumstanţele personale inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură
să asigure prevenţia generală şi reeducarea inculpatului, să dea o minimă
satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte în creştere în
rândul tinerilor. Cum de la
data pronunţării hotărârii nu au apărut date care să atenueze periculozitatea
faptei, făptuitorului, răspunderea penală, nu se poate da o eficienţă şi mai
accentuată a circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa. Prin urmare,
negăsindu-se nici vreun caz de nulitate a hotărârii, apelul declarat de
inculpatul V.M.T. este nefondat şi, în baza art.379 pct.1 lit.”b” Cod procedură
penală, va fi respins cu consecinţa obligării, conform art.192 alin.2 cod
procedură penală, la plata
sumei de 600 lei cheltuielile judiciare către stat.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului
P.M., se au în vedere dispoziţiile art.16 din Lg.
nr.143/2000 potrivit cărora persoana care a comis una dintre infracţiunile
prevăzute la art.2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează
identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au
săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a
limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Susţinerea apelantului inculpat P.M. că „a
denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor
persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri” este confirmată de
către procuror prin rechizitoriul nr.507D/P/2010 din 22.12.10 când menţionează
la pagina 4 „Urmare declaraţiei inculpatului P.M., în cauză s-a dispus prin
ordonanţa din 21.12.2010, disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă
de numiţii „G” şi „I”, zis „JVEG” cu privire la săvârşirea infracţiunii prev.
de art.2 din Legea nr.143/2000, urmând să fie audiaţi cu privire la faptele
acestora şi numiţii „T”, „D” şi I.A.M.” Din ordonanţa de disjungere, rezultă că
inculpatul P.M. a oferit suficiente date pentru identificarea celor denunţaţi,
aceştia fiind şi cei care i-au procurat pachetul cu drog. Şi măsura
procurorului de respingere „ca neconcludentă şi inutilă” audierea persoanelor
indicate de către apelantul inculpat P.M. conduce la concluzia că organele de
urmările penală au avut date să creadă în existenţa acestora procedând chiar la
întocmirea unui dosar penal separat.
Ori, câtă vreme informaţiile oferite de
apelantul inculpat P.M. vizează denunţarea şi facilitarea
identificării pentru tragerea la răspundere penală a
altor persoane implicate în activitatea de trafic de droguri, sunt
întrunite condiţiile prevăzute de art.16 din Legea nr.143/2000, legiuitorul
necondiţionând aplicarea acestei norme şi de condamnarea acelor persoane
deoarece nu este în puterea sau competenţa inculpatului.
Prin urmare, pentru acest considerent,
apelul declarat de către apelantul inculpat P.M. este fondat, va fi admis, în
temeiul art.379 pct.2 lit.”b” cod procedură penală şi, desfiinţând în parte
sentinţa atacată, se va proceda la redozarea pedepsei; la stabilirea
cuantumului pedepsei, se va ţine seama de pericolul social ridicat al faptei
dat de împrejurările comiterii acesteia, în participaţie, de natura drogului de
mare risc valorificat-heroină deosebit de periculoasă într-un consum
necontrolat, de cantitatea destul de mare, dar, evident, în condiţiile reduceri
limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator ca urmare a aplicării
disp. art.320¹ alin.1,7 cod procedură penală şi art.74 lit. a) cod penal
(aceasta reţinută de câtre instanţa de fond în favoarea inculpatului şi care
numai poate fi modificată fiind în apelul inculpatului). Cum, de la data
pronunţării nu au apărut alte date care să atenueze periculozitatea faptei sau
făptuitorului, nu sunt suficiente temeiuri care să creeze convingerea Curţii că
reeducarea inculpatului P.M. s-ar putea
realiza fără executarea prin suspendarea potrivit art.81 sau art.861
cod penal.
Se vor menţine restul dispoziţiilor
hotărârii apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Adăugându-se timpul scurs de la
pronunţarea hotărârii conform art.383 cu referire la art.381 cod procedură
penală şi art.88 cod penal, se va deduce arestul preventiv pentru ambii
apelanţi de la 23.02.2011 la zi.
Conform art. 383 alin.(11)
rap. la art.350 alin.(1) cod procedură penală, prin hotărâre, instanţa are
obligaţia să se pronunţe asupra menţinerii sau revocării măsurii arestării
preventive.
Astfel, potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale referitor la cazurile de
excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea are în vedere
că apelanţii inculpaţi au fost, iniţial arestaţi pentru aducerea lor în faţa
autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au
săvârşit o infracţiune gravă.
Faţă
de probele aflate la dosar până în acest moment, confirmate de prima instanţă
prin sentinţa de condamnare şi a căror temeinicie nu a fost răsturnată de
apărare, dimpotrivă fiind recunoscută de către inculpaţi, temeiurile care au
stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat şi impun în continuare
privarea celor 2 inculpaţi de libertate, motiv pentru care va fi menţinută cu
referire şi la art.160b alin.3 cod procedură penală măsura arestării
preventive pe o perioadă de până la 60 zile cu începere de la 08.04.11; totodată,
judecaţi în primă instanţă la 4 luni de la arestare, condamnaţi la pedeapsa
închisorii şi după soluţionarea căii de atac, nu se justifică aplicarea unei măsuri
preventive mai puţin restrictivă de libertate.
Conform art.189 Cod procedură
penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiţiei şi
Uniunea Naţională a Barourilor din România, onorariul în sumă de 300 lei pentru avocat E.M., care a asigurat
asistenţa juridică din oficiu, se va plăti din fondurile Ministerului
Justiţiei.
Dosar nr. 19444/118/2010
Decizia penală nr. 45/P/08.04.2011
Judecător redactor Adriana Ispas | 
