29. Aprecierea gradului de pericol social al unei infracţiuni de conducere
pe drumul public a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. 2 cod penal, la
stabilirea gradului concret de pericol social trebuie să se ţină seama de modul
şi mijloacele de săvârşire a faptei, de împrejurările comiterii ei, de scopul
urmărit, deurmarea produsă sau care
s-ar fi putut produce, de persoanaşi de
conduita făptuitorului.
Din perspectiva prevederilor
art. 181 alin. 2 cod penal, se apreciază că fapta reţinută în
sarcina inculpatului H.E. prezintă în concret pericolul social specific pentru
a fi calificată ca şi infracţiune. Astfel, inculpatul a condus pe drum public
un autovehicul cu o stare tehnică precară, fără a poseda abilităţile necesare,
pe timp de noapte, punând în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la
traficul rutier, prin iminenţa producerii unui accident, cu consecinţe
imprevizibile pentru un scop total nejustificat (procurarea de ţigări).
Pronunţând sentinţa penală nr.
1631/P5.10.2009, în dosarul nr. 3159/256/2009 Judecătoria Medgidia, judeţul Constanţa, l-a achitat pe
inculpatul H.E. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile
publicea unui autovehicul fără a poseda
permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002,
în temeiul prevederilorart. 11 pct. 2
lit.a) cod pr. penalărap. la art. 10
lit.b1) cod pr. penală.
Conform prevederilorart. 181 al. 3 cod penal rap. la
art. 94 lit.c) cod penal s-a aplicat inculpatului H.E. sancţiunea amenzii
administrative, în cuantum de 500 lei.
Totodată, potrivit prevederilor art. 192
al. 1 pct. 1 lit.c) cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să
plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pe
baza probatoriului administrat, Judecătoria Medgidia a reţinut în fapt
următoarele:
În data de 31.05.2009, inculpatul împreună
cu martorul L.M., angajaţi ai unei societăţi de pază, îndeplineau serviciul de
pază pe terenul ce aparţine firmei “N“. Societatea de pază le-a pus la
dispoziţie pentru a se adăposti pe timpul nopţii un autoturism marca Dacia.
În jurul orelor 24ºº, cei doi rămânând fără
ţigarete, s-au hotărât să meargă să cumpere un pachet de ţigarete de la o
benzinărie din apropiere, în localitatea Poarta Albă. Pentru a realiza acest
lucru cei doi au încercat să pornească autoturismul menţionat mai sus.
În acest sens, inculpatul s-a urcat la
volanul maşinii, iar martorul L.M. împingea maşina pentru a o determina să
pornească.
Inculpatul
a condus autoturismul, iniţial, pe un drum neamenajat, dar pentru a avea acces
în benzinărie trebuia să parcurgă şi o anumită distanţă pe drumul public. Acest
fapt s-a şi întâmplat, iar la intersecţia DC-87 cu E-81 a
fost oprit de organele poliţieirutiere.
Cu această ocazie inculpatul a declarat că nu posedă permis conducere pentru
nici o categorie de autovehicule.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Medgidia, judeţul Constanţaîmpotriva sentinţei penale nr.
1631/P5.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, judeţul Constanţa a fost respins ca nefondatprin decizia penală nr.69/17.02.2010 a
Tribunalului Constanţa.
Pentru a se pronunţa însensul celor menţionate,Tribunalul a reţinut, în esenţă, că sunt
incidente dispoziţiile art.181 cod penal, în raport de
circumstanţele concrete ale comiterii faptei, de distanţa scurtă din drumul
public parcursă (200 m), de împrejurarea că fapta nu a avut consecinţenegative în plan uman şi material chiar
dacăfaţă de natura infracţiunii crearea
unui prejudiciu nuare mare importanţă -prezumţia de pericol social al faptei nu are
caracter absolut şi ireparabil iar inculpatul este foarte tânăr, integrat
social, fără antecedente penale şi a recunoscut şi regretat fapta, care este în
mod vădit lipsită de importanţă.
Împotriva hotărârilor menţionate anterior a
declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa
criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitateîn privinţaachitării inculpatului H.E. pentru lipsa de pericol social al faptei
săvârşită de acesta.
În
concret, parchetul a susţinut că instanţele de fond şi apel nu au avut în
vedere, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, că infracţiunea de
conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de
conducere, este una de pericol; inculpatul nu avea deprinderile necesare
conducerii unui autovehicul pe drum public, iar autovehiculul condus prezentaevidente defecţiuni tehnice.
Totodată, s-a susţinut că, circumstanţele
reale de săvârşire a infracţiunii nu puteau fi minimalizate prin supraevaluarea
circumstanţelor personale ale inculpatului în procesul de evaluarea pericolului social al faptei.
În
concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor de fond şi
apel şi, rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului H.E. la o
pedeapsăproporţională cu gravitatea
pericolului social al infracţiunii săvârşite.
Examinând decizia penală nr. 69/17.02.2010 a
Tribunalului Constanţa şi sentinţa penală nr. 4691/P/05.10.2009 a Judecătoriei
Medgidia, judeţul Constanţa în lumina criticii din recursul Parchetului, a
probatoriului administrat în cauză, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de
art. 3856 cod procedură penală, Curtea constată că hotărârile
menţionate sunt netemeinice şi nelegale în privinţa achitării inculpatului H.E.
pentru infracţiuneaprev. de art. 86 al.
1 din OUG195/2002, iar recursul
Parchetului fondat.
Din
probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare din
21.01.2009, adresa nr. 40548/05.0.2.2009 a Serviciului Public Comunitar Regim
Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Constanţa coroborate cu
declaraţiilemartorului L.M. precum şi cu
ale inculpatului H.E., rezultă că la data de 31.05.2009, inculpatul împreună cu
martorul amintit anterior, îndeplineau serviciul de pază, pe terenulce aparţinea fermei ”N”, iar societatea de
pază le-a pus la dispoziţie, pentru adăpost pe timpul nopţii, un autoturism
Dacia.
În
jurul orelor 24,00 rămânând fără ţigări, cei doi auluat hotărârea să meargă să le cumpere de la
o benzinăriedin localitatea Poarta Albă,
judeţul Constanţa.
Inculpatul H.E. a condusautoturismul, iniţial pe un drum neamenajat,
însă pentru a ajunge la benzinărie, a parcurs o porţiune de drum public, moment
în care a fost oprit de poliţie rutieră pentru control. Cu această ocazieinculpatul a declarat organelor de poliţie că
nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, aspect
confirmat ulterior, prin adresa nr. 40548/05.02.2009 a SPERPCIV Constanţa.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei de
conducere pe drumul public a unui autovehicul fără a posedapermis de conducere.
Raportat la situaţia de fapt rezultată din
probe, Curtea constată că faptainculpatului întruneşte, în drept, elementeleconstitutive ale infracţiunii prevăzută de
art. 86 al1 din OUG 195/2002, pentru care va fi condamnat.
Potrivit prevederilor art. 181 al.
2 codpenal, la stabilirea gradului
concret de pericol social trebuie să se ţină seama de modul şi mijloacele de
săvârşire a faptei, de împrejurările comiterii ei, de scopul urmărit, deurmarea produsă sau care s-ar fi putut
produce, de persoanaşi de conduita
făptuitorului.
Din
perspectiva prevederilor art. 181 al. 2 cod penal, Curtea apreciază
că faptareţinută în sarcina
inculpatului H.E. prezintă în concret pericolul social specific pentru a fi
calificată ca şi infracţiune. Astfel, inculpatul a condus pe drum public un autovehicul
cu o stare tehnică precară, fără a poseda abilităţile necesare, pe timp de
noapte, punând în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier,
prin iminenţa producerii unui accident, cu consecinţe imprevizibile pentru un
scop total nejustificat (procurarea de ţigări).
Aspectele menţionate prevalează, în opinia
curţii, la aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârşite, faţă de
conduita corespunzătoare, atât anterioară cât şi pe parcursul procesului, a
inculpatului; care prin modul concret în care a acţionat şi-a asumat
consecinţeleadoptării unui comportament
de nesocotirea legii.
Constatând că fapta săvârşită de inculpatul H.E.
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.86 al.1
din OUG 195/2002, curtea îl va condamnape acesta la pedeapsa închisorii.
Raportat la cele ce preced, curtea reţinând
temeinicia criticii din recursul Parchetului, îl va admite ca fondat, va casa
atât decizia penală nr.69/17.02.2010 a Tribunalului Constanţa, cât şi sentinţa
penală nr.1631 din 05.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, judeţul Constanţa,
pentru greşita achitare a inculpatului şi rejudecând îl va condamna pe
inculpatul H.E. pentru infracţiunea prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 la
pedeapsa de 1 an închisoare.
Având
în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, că este tânăr
şi integrat social, Curtea apreciază că reeducarea sa poate fi asigurată şi
fără executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că se va dispune
suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare pe timp de 3 ani, termen
de încercare calculat conformprevederilor art. 82 Cod penal.
Totodată, i se va aplica inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64al.1 lit.a teza a – II – aşi lit.b) codpenal, iar în temeiul prevederilor art. 71 al.ultim cod penal se va
suspenda condiţionat şi executareaacesteia.
În
temeiul prevederilor art. 359 cod procedură penală se va atrage atenţia
inculpatului asupra condiţiilor revocării suspendării condiţionate a executării
pedepsei, prevăzute deart. 83 cod
penal.
În temeiul prevederilor art. 191 cod
procedură penală, va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.