28. Nelegalitate. Neaplicarea
art. 88 cod penal in scopul deducerii reţinerii şi arestării preventive.
Deşi faţă de inculpatul S.E. s-a luat
măsura reţinerii şi arestării preventive de la data de 07.05.2009 şi care a
fost menţinută până la data de 08.09.2009 inclusiv, nu s-a făcut aplicarea
dispoziţiilor art.88 cod penal, în sensul deducerii reţinerii şi arestării
preventive, hotărârile celor două instanţe fiind nelegale, sub acest aspect.
Examinând
actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentinţa penală nr.92/P/30.06.2009 pronunţată
de Judecătoria Hârşova, în dosar nr. 245/842/2009, s-a dispus în baza art.211
alin.1 şi.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.99 si urm. cod
penal şi art. 74 lit. c in ref. la art.76 lit.bcod penal, condamnarea inculpatului I.I. la pedeapsa de 1 an si 6 luni
inchisoare.
In baza
art.25 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu
aplic. art.75 lit. c, si art. 74 lit. c in ref. la art. 76 lit.b cod penal, a
fost condamnat inculpatul S.E. la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza
art. 71 alin.2 cod penal, s-au interzis inculpatilor drepturile prev. de art.64
alin.1 lit. a teza a II-a, b cod penal, pentru inculpatul I.I. pedeapsa aplicându-se
după împlinirea vârstei de 18 ani.
In baza
art.350 cod procedură penală si art. 88 cod penal, s-a menţinut starea de arest
a inculpatului S.E. si s-a dedus arestul preventiv de la data de 08.05.2009 la
zi.
Pentru
a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator
administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului nr.
335/P/2009 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor S.E., pentru
savarsirea infractiunii prev. de art.25 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c,
alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.75 lit. c cod penal si I.I.,
pentru savarsirea infractiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2
ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.99 si urm. cod penal.
La data
de 6.05.2009 cei doi inculpaţi se deplasau pe str. V. din Hârşova, după ce, in
prealabil, consumaseră băuturi alcoolice.
La un
moment dat, inculpaţii au observat-o pe partea vătămată R.O. venind către ei
din sens opus si având la gat o bijuterie de aur.
Inculpatul S.E. a avut initiativa
sustragerii bijuteriei respective, sens în care i-a solicitat inculpatului I.I.
sa-i smulga de la gat partii vatamate lantul de aur, acesta fiind de acord.
Ajungând
in dreptul partii vatamate, I.I. a smuls de la gatul acesteia lantisorul de
aur, in greutate de aprox. 5
grame, de care era agăţat un pandativ, tot de aur,
fugind apoi de la locul faptei, fiind urmărit, fara success, de partea vătămată
care a trecut pe langa martorele C.E. si G.C. care i-au confirmat trecerea prin
dreptul lor a autorului faptei, fara insa a-i putea retine semnalmentele.
Inculpatul
S.E. a ramas pe loc pe tot timpul savarsirii faptei, dupa care, vazand ca
partea vatamata se lansase in urmarirea autorului, a parasit si el locul
infractiunii, cei doi participanţi întâlnindu-se, la scurt timp, in parcul din
zona portului Hârşova pentru a valorifica bunul sustras.
Initial,
cei doi inculpati au incercat sa valorifice bunul sustras la casa de amanet
deservita de martora T.M., insă nu a fost primit deoarece inculpatul S.E. nu a
putut prezenta buletinul de identitate.
Ulterior,
au incercat valorificarea bunului cu ajutorul lui A.E., matusa inculpatului S.E.,
ascunzandu-i acesteia provenienta bunului.
La casa
de amanet apartinand SC P., martora E., asistata de inculpatul S.E., a predat
bunul martorelor P.N. si C.C., de fata fiind si martorul I.V., insa cele doua
vanzatoare, fiind in prealabil incunostiintate de partea vatamata, au anuntat
organele de politie, ceea ce l-a determinat pe inculpat sa paraseasca, in fuga,
casa de amanet.
Produsul
infractiunii a fost predat organelor de politie de martora C.C. si restituit
partii vatamate.
Situatia
de fapt retinuta a fost stabilită în baza urmatoarelor mijloace de proba:
declaratiile inculpatilor, declaratia partii vatamate R.O., declaratiile
martorilor G.C., ş.a., procesul-verbal de reconstituire si plansa fotografica
aferenta şi procesele-verbale de recunoaştere, dovezile de ridicare si
restituire a bunului.
In
raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că fapta inculpatului S.E.
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.25 rap. la
art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.75
lit. c cod penal, iar fapta inculpatului I.I. intruneste elementele
constitutive ale infractiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2
ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.99 si urm. cod penal.
S-a reţinut că inculpatul S.E. nu are
antecedente penale, insa nu este la primul conflict cu legea penala, fiindu-i
aplicate, în minorat, sancţiuni administrative.
Inculpatul I.I. nu are antecedente penale,
insa nu se afla la primul conflict cu legea penala, el fiind cercetat in mai
multe dosare şi fiind acuzat de savarsirea unor infractiuni de furt calificat
impreuna cu mai multe persoane cunoscute in comunitate cu conduite antisociale.
La individualizarea
pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de
art.72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de textul
incriminator, gradul de pericol social concret al faptelor relevat de modul de
savarsire, circumstantele personale ale inculpatilor, careau avut o pozitie procesuala sincera,
recunoscand savarsirea faptei.
S-a
reţinut ca, in toate situatiile in care a fost implicat, inculpatul S.E. a
actionat din conduita unui „coordonator” al altor persoane, aspect de natura sa
conduca la concluzia ca, in raport de circumstantele personale ale
inculpatului, acesta ar putea savarsi si alte activitati infractionale si
atrage alte persoane.
In cazul
de fata, inculpatul S.E. si-a exercitat puterea de convingere asupra
inculpatului minor I.I., determinandu-l sa o deposedeze, prin violenta, pe
partea vatamata R.O., de lantisorul de aur pe care il purta la gat.
Acest
comportament al inculpatului denota existenta unei actiuni de premeditare a
activitatii infractionale, un proces intern in care inculpatul cautasolutia optimapentru realizarea, cu succes, a faptei si
pentru a scapa de raspunderea penala, eventual, transferand-o in sarcina unei
alte persoane. Daca aceasta persoana este un minor, pericolul social concret al
faptei este mult mai ridicat.
Inculpatul
minor I.I. a crescut intr-un mediu familial nonconflictual, insa carenţat din
punct de vedere material, moral si educaţional, confruntându-se cu privatiuni
concretizate in alimentatie saraca, imbracaminte sumara, igiena precara si
supraveghere ineficienta.
Parintii nu l-au incurajat sa frecventeze
orele de curs, ei insisi fiind analfabeti, si nici nu au depus eforturi de a-l
forma in spiritul normelor si valorilor sociale.
Inculpatul
minor I.I. nu face parte dintr-un anumit grup infractional, insa manifesta
tendinta de a se asocia periodic cu diferite persoane cunoscute cu preocupari
ilicite in vederea participarii la comiterea de acte antisociale si a obtinerii
unor foloase materiale.
Din
modul in care reacţionează cu cei din jur, s-a apreciat ca minorul este extrem
de influentabil, nivelul sugestibilitatii sale fiind destul de ridicat,
consecinta a imaturitatii psiho-sociale.
Desi, la
nivel declarativ, sustine ca regreta fapta comisa si ca este decis sa isi
schimbe comportamentul, in mod practic, acesta nu a produs modificari
prosociale in stilul sau de viata, manifestând indiferenta fata de victima
infractiunii si fata de sanctiunea penala, proiectand intreaga responsabilitate
a faptei asupra inculpatului S.E.
Avand in vedere aceste criterii, s-a
reţinut in sarcina inculpatului si circumstanta atenuanta prev. de art.74 lit.c
cod penal.
S-a
menţinut masura arestarii dispuse cu privire la inculpatul S.E. scazand din
durata pedepsei aplicate durata arestului preventiv.
Ca pedeapsa accesorie, s-au interzis
inculpatilor drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II -a, bcod penal, apreciindu-se ca se impune
interzicerea exercitarii acestora intrucat atitudinea necorespunzatoare a
inculpatului fata de normele legale ce apara valori sociale importante este
incompatibila cu calitatile morale de care trebuie sa se bucure o persoana
aleasa sau numita in functie de autoritate publica.
Împotriva sus-menţionatei
sentinţe au formulat apel inculpaţii.
Prin
decizia penală nr.341/08.09.2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.245/842/2009, s-a dispus, în baza art.379 pct.2 lit. a
cod procedură penală, admiterea apelurilor declarate de apelanţii inculpaţi S.E.
si I.I. împotriva sentinţei penale nr.92/P/30.06.2009 pronunţată de Judecătoria
Hârşova în dosarul penal nr.245/842/2009, s-a desfiinţat sentinţa penală
apelată şi rejudecând s-a dispus în baza art.861 cod penal
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului S.E.
În baza
art.862 cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 4 ani şi în
baza art.863 cod penal s-au impus inculpatului S.E. următoarelor
măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune
de pe lângă Tribunalul Constanţa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de
domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile,
precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de
existenţă.
În baza
art.359 cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra
dispoziţiilor art.864 cod penal, privind revocarea suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în
cursul termenului de încercare.
În baza
art.71 alin.5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate
inculpatului S.E.
În baza
art.350 alin.3 lit.bcod procedură
penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.E. de sub
puterea mandatului de arestare preventivă nr.6/08.05.2009 emis de Judecătoria
Hârşova, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În baza
art.81 cod penal rap. la art.110 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată
a executării pedepsei aplicate inculpatului I.I. şi s-a stabilit termen de
încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza
art.1101 teza a II-a cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului
de încercare inculpatul Ibraim Iaşar trebuie să respecte următoarele măsuri: să
se prezinte, la datele fixate, la
Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa; să
anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi
orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea
fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza
art.359 cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra
dispoziţiilor art.83 cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a
executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul
termenului de încercare.
În baza
art.71 alin.5 cod penal, s-a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii aplicate
inculpatului I.I.
S-au
menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa
de apel a reţinut următoarele:
S-a reţinut că, în ziua de 06.05.2009, inculpatul
S.E. l-a instigat pe inculpatul minor I.I. să o deposedeze pe partea vătămată R.O.
de lănţişorul de aur pe care aceasta îl purta la gât şi pe care acesta i l-a
sustras prin smulgere.
Audiaţi
în cursul urmăririi penale, inculpaţii au avut o atitudine sinceră, recunoscând
comiterea infracţiunilor, însă, la instanţa de fond aceştia au revenit asupra
primelor declaraţii, inculpatul S.E. susţinând că doar i-a arătat inculpatului
I.I. că partea vătămată purta un lănţişor la gât, dar că iniţiativa sustragerii
i-a aparţinut acestuia din urmă, recunoscând doar participarea la valorificarea
bunului sustras, iar inculpatul I.I. a susţinut declaraţia inculpatului S.E. arătând
că acesta nu i-a spus să sustragă lănţişorul părţii vătămate, iniţiativa
aparţinându-i lui.
S-a
apreciat că, deşi celor doi inculpaţi le-a fost desemnat un singur avocat din
oficiu, nu le-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât aceştia nu au avut
interese contrare, inculpatul S.E. susţinând că iniţiativa sustragerii
lănţişorului i-a aparţinut inculpatului I.I., iar acesta din urmă a confirmat
această susţinere.
Cu
privire la inculpatul S.E., s-a stabilit că, în mod correct, a fost înlăturată
declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de fond prin care a revenit asupra
recunoaşterii din cursul urmăririi penale, întrucât această revenire nu a fost
motivată, susţinerile făcute de acesta nefiind probate, mai mult, în faţa
instanţei de apel şi inculpatul I.I. a revenit asupra declaraţiei date la
instanţa de fond, susţinând, ca şi în cursul urmăririi penale, că inculpatul S.E.
i-a spus să i-a lănţişorul pe care partea vătămată îl avea la gât.
La
stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere
dispoziţiile art.100 cod penal pentru inculpatul minor şi criteriile generale de
individualizare prev. de art.72 Cod.pen., respectiv gradul concret de pericol
social al infracţiunii comise de aceştia, apreciat prin prisma împrejurărilor
şi a modalităţii concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce
caracterizează persoana celor doi inculpaţi.
În
raport de circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii şi de circumstanţele
personale ale celor doi inculpaţi s-a considerat că, în mod corect s-au reţinut
în favoarea acestora circumstanţe atenuante şi că pedepsele ce le-au fost
aplicate, în condiţiile art.76 cod penal răspund cerinţelor prev. de art.52 cod
penal, privind scopul preventiv educativ.
Totodată,
s-a apreciat că, deşi inculpaţii nu se află la primul conflict cu legea penală,
în lipsa unor condamnări definitive aceştia nu figurează cu antecedente penale,
astfel încât scopul preventiv educativ al pedepselor ce le-au fost aplicate ar
putea fi atins şi fără executarea acestora, în condiţiile în care în cauză sunt
incidente dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării
pedepselor.
Împotriva deciziei penale nr. 341/08.09.2009
pronunţată de Tribunalul Constanţa
în dosarul penal nr. 245/842/2009, a formulat recurs Parchetul de pe lângă
Tribunalul Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub
următoarele aspecte:
Instanţa
de apel a realizat o individualizare greşită a pedepselor aplicate celor doi
inculpaţi, sub aspectul modalităţii de executare a acestora, apreciindu-se că
nu sunt întrunite condiţiile impuse de art.86 ind.1 şi art. 81 cod penal pentru
a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi respectiv
suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În acest
sens, raportat la inculpatul S.E., se relevă că în sarcina acestuia s-a reţinut
circumstanţa agravantă prev. de art.75 lit. c cod penal, că a acţionat ca un
coordonator al activităţii infracţionale a celuilalt inculpat, minor la data
comiterii faptei, şi de aici posibilitatea de a atrage şi alte persoane în
comiterea de fapte penale, având puterea de a convinge persoane din anturajul
său de a săvârşi infracţiuni.
Totodată,
se face trimitere şi la modalitatea în care a acţionat inculpatul, săvârşind
fapta cu premeditare, acesta căutând soluţia optimă pentru realizarea acţiunii
de sustragere dar şi de a se sustrage de la stabilirea răspunderii penale.
De
asemenea, se invocă şi persistenţa infracţională, inculpatul nefiind la primul
conflict cu legea penală, acesta săvârşind şi alte fapte îndreptate împotriva
patrimoniului.
Referitor
la inculpatul I.I., se face trimitere la persistenţa infracţională, acesta
fiind cercetat în mai multe dosare penale, asocierea sa cu persoane provenite
din medii dezorganizate precum şi la faptul că nu desfăşoară activităţi
lucrative pentru obţinerea de venituri ilicite.
În drept
se invocă dispoziţiile art.385 ind.9 pct.14 cod procedură penală.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei
instanţe şi deciziei instanţei de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură
penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6
alin.1 şi 2 cod procedură penală, Curtea constată:
Apreciem, ca şi instanţa de apel, că s-a
realizat o individualizare corectă a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi în
ceea ce priveşte modalitatea de executare, fiind întrunite condiţiile impuse de
art.86 ind.1 şi art. 81 cod penal pentru a se dispune suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei şi, respective, suspendarea condiţionată a
executării pedepsei.
Astfel, în ceea ce priveşte pe inculpatul
minor, facem trimitere la dispoziţiile art.100 cod penal şi art.110 cod penal,
care stabilesc că, la luarea sancţiunii faţă de minor, se ţine seama de gradul
de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea
intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în carea fost crescut şi în care a trăit şi de alte
elemente de natură a caracteriza persoana minorului, aspecte ce trebuie luate
în considerare şi în ceea ce priveşte stabilirea modalităţii de executare a
pedepsei.
Reţinem că inculpatul stă în mediul familial,
deci asupra lui se poate exercita supravegherea părintelui.
De asemenea, evidenţiem că fapta nu a fost
comisă din propria sa iniţiativă, astfel încât disponibilitatea sa spre
comiterea de infracţiuni a fost determinată de lipsuri materiale cu care s-a
confruntat şi poate fi corectată prin supravegherea anturajului.
Reţinem totodată comportamentul procesual
corect al inculpatului care s-a prezentat la toate termenele, împreună cu mama
sa, ceea ce dovedeşte un interes al părintelui în supravegherea şi corectarea
comportamentului minorului, dar şi atitudinea de a reveni asupra declaraţiilor
prin care încerca să îl disculpe pe celălalt inculpat şi de a prezenta în mod
corect situaţia de fapt, ceea ce demonstrează că s-au înţeles de către inculpat
consecinţele faptei sale şi că le-a acceptat.
În ceea ce priveşte gradul de pericol
social al faptei, reţinem că inculpatul a profitat şi s-a bazat doar pe
surprinderea părţii vătămate, fără a se exercita acte de violenţă fizică asupra
acesteia, actul de a smulge lanţul neafectând starea de sănătate a părţii
vătămate, aspect care, alăturat cuantumului redus al prejudiciului, imprimă
faptei un grad mai redus de pericol social, astfel încât nu se impune
executarea efectivă a pedepsei.
Cercetarea inculpatului în alte dosare nu
poate fi luată în considerare de către instanţă, întrucât, atâta timp cât nu
s-a pronunţat o hotărâre de condamnare definitivă acesta este prezumat ca
nevinovat.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul major,
reţinem, de asemenea, gradul mai redus de pericol social al faptei comise, sens
în care facem trimitere la modalitatea de comitere a faptei, profitând doar de
surprinderea părţii vătămate, fără a se exercita acte de violenţă fizică asupra
acesteia, actul de a smulge lanţul neafectând starea de sănătate a părţii
vătămate şi la cuantumul redus al prejudiciului.
Nu se poate reţine o premeditare a faptei,
în condiţiile în care rezoluţia infracţională a fost luată spontan, în momentul
în care inculpatul a observat-o pe partea vătămată, precum şi faptul că avea un
lanţ de aur la gât.
În ceea ce priveşte persistenţa
infracţională, reţinem că acesta a comis fapte care au fost caracterizate ca
fiind lipsite de gradul de pericol social concret al unei infracţiuni, astfel
încât acest aspect nu poate conduce la concluzia că executarea pedepsei nu se
poate face decât efectiv.
În ceea ce priveşte circumstanţa agravantă
prev. de art.75 lit. c cod penal, evidenţiem că, deşi inculpatul este major,
totuşi este de o vârstă apropiată inculpatului minor.
Faţă de cele reliefate, apreciem criticile
formulate ca neîntemeiate.
Verificând hotărârea instanţei de fond şi
de apel, din oficiu, s-a constatat că, deşi faţă de inculpatul S.E. s-a luat
măsura reţinerii şi arestării preventive de la data de 07.05.2009 şi care a fost
menţinută până la data de 08.09.2009 inclusiv, nu s-a făcut aplicarea
dispoziţiilor art.88 cod penal, în sensul deducerii reţinerii şi arestării
preventive, hotărârile celor două instanţe fiind nelegale, sub acest aspect.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515
pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul formulat de Parchetul de
pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva deciziei penale nr.341 din data de 8
septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal
nr.245/842/2009 şi în baza art. 38517alin.2 cod procedură penală, va casa, în parte, sentinţa penală
nr.92/P/30.06.2009 pronunţată de Judecătoria Hârşova în dosarul nr.245/842/2009
şi decizia penală nr.341/08.09.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în
dosarul nr.245/842/2009şi, rejudecând,
va dispune, în baza art.88 cod penal şi art.383 alin.2 cod procedură penală
deducerea din durata pedepsei aplicate inculpatului S.E. durata reţinerii şi
arestării preventive de la data de 07.05.2009 la data de 08.09.2009 inclusiv
Se vor
menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale recurate.
În baza
art.192 alin.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la
soluţionarea recursului rămân în sarcina acestuia.
