Greşita calificare a căii de atac apel in loc de recurs pentru infracţiuni pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Nulitatea absolută a hotărârii, potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penal

27. Greşita calificare a căii de atac apel in loc de recurs pentru infracţiuni pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Nulitatea absolută a hotărârii, potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost trimis in judecată şi condamnat de către Judecătoria Constanţa, pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol in forma simplă, prev. de art. 197 al. 1 cod penal.

Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, inculpatul a formulat apel, iar calea de atac promovată de către acesta i-a fost respinsă ca nefondată prin decizia nr. 398/7.10.2010 pronunţata de Tribunalul Constanta in complet de doi judecători.

Decizia Tribunalului Constanţa este nelegală, fiind incident cazul de casare, întrucât potrivit art. 361 al. 1 lit. a cod pr. penală, sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea in mişcare acţiunii penale se face la plângerea prealabila a persoanei vătămate nu pot fi atacate cu apel.

In cauză, încadrarea juridică dată faptei inculpatului o constituie o infracţiune pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabila a persoanei vătămate, şi ca atare, Tribunalul Constanţa sesizat in termen legal, omiţând să califice corect calea de atac promovata de către inculpat ca fiind recurs şi nu apel, a pronunţat o hotărâre intr-un complet ce nu a fost compus din trei judecători potrivit legii, neregularitatea vizând compunerea instanţei fiind sancţionată potrivit art. 197 alin. 2 cod pr. penală cu nulitatea absolută a hotărârii.

Prin sentinţa penală nr.766/25.06.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.10246/212/2010, în baza art.197 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V.P., deţinut Penitenciarul Poarta Albă, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a, b şi e Cod penal.

În baza art.197 Cod penal şi art.65 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a, b şi e Cod penal, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani.

În baza art.350 Cod de procedură penală, a fost menţinuta măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14.01.2010 la zi.

A fost respinsă cererea inculpatului, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar.

În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui baston cu electroşocuri de culoare neagră, aflat la Camera Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Constanţa, conform dovezii seria D, nr.702/8.03.2010.

În baza art.14 şi art.346 alin.2 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 371 lei cu titlu de daune materiale şi 10.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile C.E..

În baza art.191 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 09.12.2009, în jurul orei 09, partea vătămată C.E. se afla în curtea Liceului V.M. din Constanţa, fiind elevă în clasa a -X a.

În timp ce partea vătămată aştepta terminarea orei de geografie, în apropierea uşii de acces a elevilor, aceasta a fost abordată de două fete, care au întrebat-o unde este cancelaria.

După ce partea vătămată le-a indicat celor două fete unde este cancelaria, trecând pe lângă locul unde inculpatul V.P. se afla şi dădea impresia că se ascunde, a fost abordată de inculpat care a rugat-o să-i arate unde este cancelaria.

Fără a bănui nimic, partea vătămată a mers cu inculpatul pentru a-i arăta unde este uşa profesorilor şi, imediat, acesta a luat-o de gât şi i-a arătat un baston de aproximativ 30-40 cm, de culoare neagră, despre care i-a spus că este un baston cu electroşocuri.

Inculpatul a apăsat pe un buton de culoare roşie de la bastonul cu electroşocuri, iar partea vătămată a văzut o scânteie şi a auzit un zgomot puternic, ca şi când s-ar fi produs şocuri electrice. Atunci când a făcut demonstraţia, arătându-i că bastonul cu electroşocuri funcţionează, inculpatul o ţinea de gât pe partea vătămată pentru a-i spori starea de temere.

În curtea liceului, în timp ce o ţinea de gât pe partea vătămată, inculpatul a dus-o forţat pe aceasta spre un zid al clădirii, a lipit-o de zid, şi-a dat jos pantalonii, apoi a început să se masturbeze în faţa acesteia aproximativ 15 secunde. În timp ce se masturba, inculpatul avea în mâna stângă bastonul cu electroşocuri, fiind la o distanţă mică de partea vătămată.

Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină cu el raport sexual oral şi a apropiat bastonul cu electroşocuri de burta acesteia, spunându-i că o omoară, fiind suficient să o atingă o singură dată cu bastonul. Partea vătămată s-a speriat, a început să plângă şi i-a spus inculpatului că nu vrea să întreţină cu acesta raport sexual.

Fiind convinsă că inculpatul va folosi bastonul cu electroşocuri, partea vătămată s-a lăsat pe vine, iar inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să întreţină raport sexual oral. Partea vătămată a precizat că, în tot acest timp, inculpatul o ţinea de păr în timp ce în cealaltă mână avea bastonul.

La un moment dat, în zonă a apărut o fată îmbrăcată într-o geacă roşie vorbind la telefon, dar partea vătămată nu a putut să-i facă acesteia un semn, pentru că inculpatul s-a apropiat şi a obligat-o să îl sărute, ca să lase impresia că sunt iubiţi. După ce tânăra a plecat, inculpatul a obligat-o din nou pe partea vătămată să întreţină raport sexual oral, ameninţându-o tot cu bastonul cu electroşocuri.

Apoi, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace, dar aceasta a refuzat. Fiind constrânsă de inculpat, în cele din urmă partea vătămată şi-a dat jos pantalonii, inculpatul V.P. a întors-o cu faţa spre perete, i-a cerut să-şi desfacă picioarele spunându-i să stea liniştită şi să nu ţipe. În acest timp, partea vătămată plângea şi-i spunea inculpatului că nu vrea să întreţină raport sexual.

Văzând că partea vătămată plânge şi că nu este de acord să întreţină raport sexual, inculpatul s-a enervat şi a apropiat bastonul cu electroşocuri de corpul părţii vătămate. Partea vătămată s-a speriat şi nu a mai opus rezistenţă, întreţinând raport sexual normal cu aceasta.

După aproximativ 10 secunde de la iniţierea raportului sexual normal, pentru că a auzit larmă în interiorul liceului, inculpatul s-a oprit şi i-a cerut părţii vătămate să se îmbrace, a apucat-o de gât, forţând-o pe partea vătămată să meargă cu el prin curtea şcolii şi obligând-o pe aceasta să-l sărute pentru a nu da de bănuit.

Partea vătămată a fost dusă de inculpat pe o alee, printre blocurile din apropiere, în colţul blocului C, situat pe Aleea C. din Constanţa. În acest loc, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină din nou raport sexual normal cu el.

Partea vătămată fiind speriată, plângea şi l-a rugat pe inculpat să o lase să plece, dar acesta i-a cerut să se dezbrace. Inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată cu bastonul cu electroşocuri şi i-a spus „Ai grijă, să nu faci vreo şmecherie sau să ţipi, că te ating şi leşini".

Partea vătămată s-a speriat, şi-a dat jos pantalonii, iar inculpatul a întreţinut raport sexual normal cu aceasta timp de 20 de secunde, fără însă a ejacula.

Partea vătămată a declarat că inculpatul, după ce a întreţinut raport sexual, a continuat să se masturbeze în faţa sa şi în final, a ejaculat pe jos. Inculpatul V.P. i-a cerut părţii vătămate şerveţele, aceasta i-a dat şerveţele, iar inculpatul s-a şters pe mâini cu acestea şi le-a băgat în buzunar. Partea vătămată a precizat că inculpatul nu a folosit prezervativ.

Apoi, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-şi ridice pantalonii, a luat-o de gât forţat, a dus-o până la poarta liceului, iar acolo a ameninţat-o pe aceasta spunându-i că dacă „va face vreo şmecherie sau va spune cuiva ce s-a întâmplat va veni cu băieţii şi o va tăia". Partea vătămată a declarat că inculpatul i-a făcut o poză cu telefonul său mobil şi pe urmă i-a spus să plece.

În holul liceului partea vătămată s-a întâlnit cu colega ei A.C., în jurul orei 09.20, care observând-o tremurând şi plângând, a întrebat-o ce a păţit; partea vătămată i-a răspuns că nu-i poate relata, deoarece a fost ameninţată că va fi omorâtă.

La insistenţele martorei, partea vătămată i-a povestit colegei ei că fost violată şi i-a cerut să nu mai spună nimănui. În timp ce partea vătămată continua să plângă, aceasta a fost văzută de către colegele de clasă şi profesoara de geografie, martora H.A., care au întrebat-o ce s-a întâmplat, dar partea vătămată plângea în continuare spunând că va fi omorâtă dacă povesteşte ce a păţit.

Martora A.C.M. i-a răspuns martorei H.A. că ştie ce a păţit colega sa, dar nu va spune nimic, dacă aceasta nu va spune singură.

Partea vătămată, care plângea în tot acest timp, a fost condusă la toaleta elevilor de către martora H.A., care între timp a anunţat-o şi pe martora G.A., directorul şcolii, despre starea emoţională a părţii vătămate. Ulterior, partea vătămată a fost condusă în biroul directoarei.

Pentru că partea vătămată se afla în stare de şoc, nu putea să vorbească coerent şi tremura, martora G.A. i-a cerut părţii vătămate să sune pe cineva cunoscut; partea vătămată a sunat-o pe mama sa, martora S.V., însă aceasta nu i-a răspuns, apoi l-a sunat pe prietenul ei, martorul P.F. căruia i-a spus, plângând, că a păţit ceva foarte grav şi a cerut să vină să o ia de la şcoală. De asemenea, partea vătămată l-a sunat şi pe fratele ei, martorul T.L., pe care l-a rugat, plângând, să vină la liceu pentru a o lua acasă.

La scurt timp, martorul P.F. a sosit la liceu; partea vătămată a discutat cu prietenul ei, iar acesta din urmă a anunţat-o pe martora G.A. că prietena sa a fost violată; martora G.A. a solicitat unei secretare să anunţe organele de poliţie.

Înainte de sosirea organelor de poliţie, la liceu a sosit şi fratele părţii vătămate, martorul T.V.L.

Partea vătămată a susţinut că, ulterior, la data de 05.01.2010, l-a văzut pe inculpatul V.P., care era însoţit de alţi indivizi, având în mâini bâte; aceştia se aflau în spatele gardului liceului, în dreptul cancelariei. Partea vătămată s-a speriat şi s-a întors din drum, iar unul din indivizii care-l însoţeau pe inculpatul V.P., a început să râdă şi să strige către aceasta: „Coboară, măi, că nu-ţi facem nimic".

La data de 09.12.2009 organele de poliţie au efectuat o cercetare la faţa locului, şi, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu această ocazie, partea vătămată a indicat poliţiştilor locul de pe alee unde inculpatul a ejaculat. Organele de poliţie au verificat aleea, în locul indicat de partea vătămată, dar nu au găsit urme biologice, aleea fiind uşor umedă, deoarece în momentul efectuării cercetării la faţa locului ploua uşor.

Partea vătămată a fost examinată medico-legal, iar din raportul de constatare medico-legală nr.139/Al S/23.12.2009, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, a rezultat că „numita C.E. prezintă o deflorare completă veche, a cărei dată nu poate fi precizată. Pe cap, trunchi şi membre nu s-au constatat leziuni de violenţă. În secreţia bucală nu s-a constatat prezenţa spermatozoizilor. În secreţia vaginală s-a constatat prezenţa spermatozoizilor, fapt ce demonstrează un raport sexual recent".

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate C.E.; declaraţiile martorilor T.V.L. (fratele părţii vătătămate; acesta a declarat că la data de 09.12.2009, în jurul orei 09-0910, a fost sunat de către sora sa, care plângea şi i-a cerut să vină să o ia de la liceu; ajuns la liceul V.M., martorul T.V.L. s-a întâlnit cu martorul P.F. şi împreună au mers în biroul directoarei, unde se afla şi partea vătămată, ocazie cu care martorul a aflat că sora lui a fost obligată să întreţină raporturi sexuale cu un individ care a ameninţat-o cu un baston electric; martorul a menţionat că sora sa se afla într-o stare de şoc, tremura şi plângea. Acesta a precizat că în prezent sora sa nu mai merge singură la şcoală, fiind însoţită în permanenţă de un membru al familiei); P.F. (iubitul părţii vătămate; martorul a declarat că în dimineaţa de 09.12.2009 a sunat-o pe prietena sa C.E., în jurul orei 09, dar aceasta avea telefonul închis; martorul a încercat să o apeleze pe partea vătămată de patru sau de cinci ori, dar de fiecare dată a constatat că aceasta avea telefonul închis; la scurt timp, partea vătămată l-a sunat pe martorul P.F., care plângea şi i-a spus că nu putea să vorbească, deoarece în acelaşi timp suna şi fratele ei; martorul P.F. a arătat că a încercat să o sune din nou pe partea vătămată, dar a constatat că telefonul suna ocupat; apoi partea vătămată l-a sunat şi i-a spus din nou, în timp ce plângea, că nu poate să vorbească. Partea vătămată i-a solicitat martorului să vină foarte repede la şcoală, în faţa cancelariei liceului. Martorul a ajuns în faţa cancelariei liceului, a văzut-o pe partea vătămată care plângea, apoi a venit directorul liceului, martora G.A., care le-a solicitat să intre în cancelarie. La scurt timp, în cancelarie a venit şi fratele părţii vătămate, martorul T.V.L.. Martorul P.F. a arătat că prietena sa plângea foarte tare, avea ochii roşii, era palidă, speriată, tremura foarte tare şi repeta într-una „nu-mi vine să cred ce mi s-a întâmplat", fără ca aceasta să spună exact ce păţise. Apoi, partea vătămată a povestit că a fost violată, atât în curtea liceului, precum şi printre blocurile din apropiere. Fiind întrebată de martorul P.F. de ce nu a ripostat, partea vătămată i-a spus acestuia că a fost ameninţată cu un baston cu electroşocuri, că i-a fost frică că va fi curentată de către inculpat. Martorul P.F. a arătat că, după ce a fost violată, partea vătămată nu a ieşit din casă deloc o săptămână, iar în prezent aceasta este în continuare speriată, are coşmaruri deoarece îl visează pe agresor); S.V. (mama părţii vătămate, care a declarat că la data de 09.12.2009, în jurul orei 0915, a găsit un apel pierdut pe telefonul său mobil de la fiica sa, pe care a încercat ulterior să o sune, dar a constatat că aceasta avea telefonul închis. Ulterior, a fost sunată de către fiul său, martorul T.V.L., care i-a spus că fiica sa a fost violată şi să se prezinte la Secţia 2 poliţie. În prezent, partea vătămată este marcată de trauma produsă, de faptul că a fost victima unui viol ); H.A. (care a declarat că, la data de 09.12.2009, între orele 0920-0930, s-a deplasat la intrarea elevilor din liceu, ocazie cu care a observat două eleve ale şcolii, una dintre acestea plângea foarte tare, tremura, era speriată, palidă la faţă, vorbea la telefonul mobil, chemând pe cineva să vină repede la şcoală; martora H.A., care este profesor de geografie în cadrul Liceului V.M., a întrebat-o pe partea vătămată ce i s-a întâmplat, însă aceasta nu i-a răspuns, fiind în continuare foarte agitată, apoi a spus că are o senzaţie de vomă şi a cerut să i se dea apă. Partea vătămată era însoţită de o colegă de-a sa, martora A.C.M., care a fost întrebată dacă cunoaşte ce a păţit partea vătămată. Martora H.A. a precizat că A.C.M. i-a răspuns că ştie ce a păţit colega sa, dar nu va spune nimic, dacă aceasta nu va spune singură, precizând totuşi că este ceva rău şi ruşinos. Partea vătămată, care plângea în tot acest timp, a fost condusă la toaleta elevilor de către martora H.A. care între timp a anunţat-o şi pe martora G.A., directorul şcolii, despre cele întâmplate. Ulterior, partea vătămată a fost condusă în biroul directoarei, apoi au sosit prietenul şi fratele acesteia. Martora H.A. a arătat că a aflat că partea vătămată a fost violată şi plângea, deoarece îi era ruşine); G.A. (directoarea Liceului V.M., a declarat că la data de 09.12.2009, în jurul orei 0915-0920, în biroul său a venit profesoara de serviciu, martora H.A., împreună cu partea vătămată care se afla în stare de şoc, nu putea să vorbească coerent şi tremura. Cele două martore au întrebat-o pe partea vătămată ce s-a întâmplat, iar aceasta nu a vrut să răspundă, insistând să plece. Martora G.A. i-a cerut părţii vătămate să sune pe cineva cunoscut, aceasta l-a sunat pe prietenul său, care în scurt timp s-a prezentat la liceu. Partea vătămată a discutat cu prietenul ei, iar acesta din urmă a anunţat-o pe martora G.A. că prietena sa a fost violată, iar martora a solicitat unei secretare să anunţe organele de poliţie. Până să ajungă organele de poliţie, la liceu a sosit şi fratele părţii vătămate, martorul T.V.L.. Martora G.A. a mai precizat că se putea observa foarte uşor că partea vătămată suferise un traumatism recent); A.C.M. (colega părţii vătămate, care a relatat că la data de 09.12.2009, în jurul orei 0920, în holul liceului, a observat-o pe aceasta tremurând şi plângând, iar când a întrebat-o ce a păţit partea vătămată, i-a răspuns că nu-i poate relata, deoarece a fost ameninţată că va fi onorată dacă va spune; la insistenţele martorei, partea vătămată C.E. i-a povestit că fost violată şi i-a cerut să nu mai spună nimănui; în timp ce C.E. continua să plângă, aceasta a fost văzută de către colege de clasă şi doamna profesoară de geografie, martora H.A., care au întrebat-o ce s-a întâmplat, dar partea vătămată plângea în continuare spunând că va fi omorâtă dacă povesteşte ce a păţit ), F.O. (care a declarat că este elevă în clasa a IX a la Liceul O. din Constanţa, iar la data de 09.12.2009, se îndrepta în jurul orei 11 spre blocul situat pe strada B., unde locuieşte cu chirie. Când a ajuns în apropierea blocului, vorbind la telefonul mobil, din spate, a venit un individ, identificat ulterior ca fiind inculpatul V.P., care a pipăit-o în zona posterioară. Martora F.O. a declarat că a întrerupt convorbirea telefonică şi s-a grăbit spre intrarea în scara blocului, dar inculpatul a oprit-o din drum, i-a spus „să nu se pună cu el" şi i-a arătat un baston de culoare neagră pe care 1-a scos din geacă. Martora i-a cerut inculpatului să o lase în pace, dar acesta a urmărit-o până când a ajuns în scara blocului. Acolo, inculpatul a prins-o pe martoră de umărul drept, a împins-o şi a imobilizat-o în perete, iar apoi a ameninţat-o cu bastonul cu electroşocuri, spunându-i că nu va pleca de acolo dacă nu-1 va lăsa să o pipăie. Deşi martora F.O. a opus rezistenţă şi a încercat să se elibereze, inculpatul a atins-o cu mâna în zona sânilor, iar apoi în zona inghinală. Deoarece martora a opus rezistenţă, inculpatul a plecat şi i-a spus acesteia că „se vor mai vedea". Martora F.O. l-a recunoscut din albumul cu planşe foto pe inculpatul V.P., ulterior l-a recunoscut din grup, precum şi cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul fiind prezent în sala de judecată, ca fiind cel care la data de 09.12.2009, în jurul orei 11°°, a ameninţat-o cu bastonul şi a pipăit-o în zonele intime), L.N. (aceasta a declarat că la data de 16.12.2009, în jurul orei 10, în timp ce se îndrepta spre Liceul I.N.R., situat în apropierea Gării C.F.R. din municipiul Constanţa, dintre blocuri, a observat o persoană de sex bărbătesc care o urmărea. Acest individ a fost identificat ulterior ca fiind inculpatul V.P.. Martora L.N. a arătat că inculpatul V.P. a venit din spate, s-a apropiat de ea, iar când a intrat în curtea liceului şi s-a îndreptat spre uşa de acces în clădire, inculpatul V.P. a tras-o de gluga gecii cu care era îmbrăcată. Martora a observat că inculpatul V.P. avea în mână un baston de culoare neagră, fiind prevăzut cu un buton. Inculpatul a apăsat pe butonul bastonului, iar martora a auzit un zgomot şi a văzut un arc electric care a trecut prin cele două părţi metalice aflate în capătul exterior al bastonului. Inculpatul V.P. a ameninţat-o pe martora L.N. şi i-a spus că dacă pleacă de lângă el o va curenta cu bastonul electric. Martora L.N. a precizat că stătea cu faţa spre agresor, cu spatele la peretele clădirii, în timp ce inculpatul o ţinea de gât în zona cefei cu mâna dreaptă iar în mâna stângă ţinea bastonul cu electroşocuri. Martora a început să se lupte cu inculpatul şi a reuşit să se elibereze din prinsoarea acestuia, iar inculpatul V.P. a lovit-o pe martoră cu mâna stângă în partea dreaptă a feţei. Martora a reuşit astfel să fugă şi să intre în clădirea şcolii. La data de 12.01.2010, martora L.N. l-a recunoscut din albumul cu planşe fotografice pe inculpatul V.P., ulterior l-a recunoscut din grup, precum şi cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul fiind prezent în sala de judecată, ca fiind cel care la data de 16.12.2009 a ameninţat-o cu un baston cu electroşocuri după care a lovit-o cu palma peste faţă); procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului V.P. din data de 14.01.2010, însoţit de planşe foto; raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr.438628 din 02.03.2010, al Serviciului de Bio-criminalistică din cadrul Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.46/A1persoane/08.03.2010, emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa; procesul-verbal încheiat la data de 08.03.2010 de către organele de poliţie din cadrul Secţiei 2 de verificare a bastonului cu electroşocuri, inscripţionat „GA8 09POLICE"; dovada seria D nr.702/08.03.2010, de depunere la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Constanţa a bastonului cu electroşocuri de culoare neagră, în lungime de 33 cm., cu inscripţia „GA809POLICE", având un buton de culoare roşie, un şnur negru la capătul mânerului şi un buton negru, cu însemne chinezeşti, aparţinând inculpatului V.P.; declaraţiile martorilor propuşi în apărare de către inculpatul V.P.: V.N., V.S.; procesul-verbal încheiat de organele de poliţie la data de 03.03.2010, din care rezultă că nu a fost găsit „magazinul de vise" indicat de către inculpat în cererea de probe; procesul verbal de recoltare de probe biologice de referinţă prin periaj bucal de la inculpatul V.P.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe foto; procesul-verbal încheiat la data de 09.12.2009 de către organele de poliţie din cadrul Secţiei 2 Poliţie Constanţa, din care rezultă că partea vătămată a pus la dispoziţia organelor de poliţie obiecte de vestimentaţie; procesul-verbal încheiat la data de 08.03.2010 de către organele de poliţie din cadrul Secţiei 2 Poliţie Constanţa, din care rezultă că i-au fost restituite părţii vătămate obiectele de vestimentaţie puse la dispoziţia organelor de poliţie; procesul-verbal încheiat la data de 09.12.2009 de către organele de poliţie, din care rezultă că partea vătămată a fost examinată din punct de vedere medico-legal; raportul de constatare medico-legală nr.139/A1S/23.12.2009 de examinare a părţii vătămate C.E.; procesul-verbal încheiat la data de 11.12.2009 de recunoaştere din albumul foto a inculpatului V.P. de către partea vătămată C.E., însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal încheiat la data de 23.12.2009 de către organele de poliţie din cadrul Secţiei 2 din care rezultă caracteristicile bastonului electric cu care a fost ameninţată partea vătămată C.E., însoţită de schiţa acestuia; procesele verbale încheiate la data de 04.01.2010, de recoltare a probelor biologice de referinţă prin periaj bucal de la partea vătămată C.E., şi martorul P.F.; procesul-verbal de recunoaştere a bastonului cu electroşocuri încheiat la data de 14.01.2010, cu ocazia recunoaşterii de către partea vătămată C.E. a bastonului cu care a fost ameninţată, însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din grup, încheiat la data de 14.01.2010, cu ocazia recunoaşterii inculpatului V.P. de către partea vătămată C.E., însoţit de fotografii judiciare; procesul verbal încheiat la data de 18.02.2010, de conducere în teren cu partea vătămată C.E., însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal încheiat la data de 12.01.2010, de recunoaştere din albumul foto a inculpatului V.P. de către martora F.O., însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal de recunoaştere a bastonului cu electroşocuri încheiat la data de 14.01.2010, cu ocazia recunoaşterii de către martora F.O. a bastonului cu care a fost ameninţată, însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal încheiat la data de 18.02.2010, de conducere în teren cu martora F.O., însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din grup, încheiat la data de 14.01.2010, cu ocazia recunoaşterii inculpatului V.P. de către martora F.O., însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal încheiat la data de 12.01.2010, de recunoaştere din albumul foto a inculpatului V.P. de către martora L.N., însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal de recunoaştere a bastonului cu electroşocuri încheiat la data de 14.01.2010, cu ocazia recunoaşterii de către martora L.N. a bastonului cu care a fost ameninţată, însoţit de fotografii judiciare; procesul-verbal încheiat la data de 18.02.2010, de conducere în teren cu martora L.N., însoţit de fotografii judiciare ; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din grup încheiat la data de 14.01.2010, cu ocazia recunoaşterii inculpatului V.P. de către martora L.N., însoţit de fotografii judiciare.

Prin decizia penală nr. 398/07.10.2010, Tribunalul Constanţa a dispus următoarele:

„În baza art.379 pct. 1 lit.b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat V.P., în prezent deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinţei penale nr.766/25.06.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.10246/212/2010.

În baza art.381 şi art.350 Cod de procedură penală, raportat la art.160b alin.3 Cod de procedură penală, menţine măsura arestării preventive a inculpatului V.P..

În baza art.88 Cod penal, deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestului preventiv cu începere de la 26.06.2010 la zi.

În baza art.139 Cod de procedură penală, respinge cererile apelantului inculpat, privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.

În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă apelantul inculpat la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 Cod de procedură penală, suma de 100 lei, reprezentând onorariu de avocat oficiu L.M., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.”

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, făcând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza cărora a pronunţat o soluţie de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea, corect individualizată, în raport de cerinţele impuse de art.345 alin.2 Cod de procedură penală şi criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, vinovăţia inculpatului fiind dovedită prin mai presus de orice dubiu.

O primă remarcă ce se impune a fi reţinută este aceea că partea vătămată, contrar susţinerilor inculpatului, a fost constantă în declaraţii, neexistând nici un motiv plauzibil de înlăturare a depoziţiilor sale din ansamblul materialului probator, cu atât mai mult cu ele au oferit detalii semnificative în stabilirea situaţiei de fapt, coroborându-se, sub toate aspectele, cu celelalte mijloace de probă şi fiind cu atât mai veridice cu cât victima, necunoscându-l pe inculpat, nu avea vreun interes a-l incrimina şi nici de a se expune oprobriului public.

Astfel, la data de 11.12.2009, aşadar după numai două zile de la producerea evenimentului, partea vătămată C.E., în prezenţa martorului asistent C.D., l-a recunoscut pe inculpatul V.P., din albumul cu planşe fotografice, indicându-l ca fiind persona care, la data de 09.12.2009, în jurul orei 09,00, a acostat-o în curtea Liceului V.M. din Constanţa şi care, prin ameninţarea cu un baston cu şocuri electrice, a obligat-o să întreţină raporturi sexuale normale şi orale.

Cu ocazia audierii din data de 09.12.2009, partea vătămată C.E. a descris atât cronologia evenimetelor, cât şi caracteristicile bastonului electric cu care a fost ameninţată de către inculpat, oferind organelor de urmărire penală o schiţă a acestui baston, aspect consemnat într-un proces verbal.

Plecând de la datele oferite de partea vătămată, mai înainte de depistarea prezumtivului autor, la data de 14.01.2010 a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului V.P., ocazie cu care organele de poliţie au descoperit, într-un sertar din partea de jos a unui şifonier, un baston electric cu electroşocuri, despre care inculpatul V.P. a declarat că este în stare de funcţionare, fiind primit cu titlu de cadou de la un văr de-al său.

Aşadar, inculpatul, care fusese recunoscut fără ezitare de partea vătămată, nu a negat că acel baston i-ar aparţine. De altfel, deţinerea acestui obiect de către inculpat, anterior descoperirii lui de către organele de urmărire penală, rezultă şi din procesul verbal de investigaţii, întocmit la data de 10.01.2010 de către organele de poliţie, din conţinutul căruia rezultă că o persoana din cartierul Palazu Mare, care nu a dorit să-şi decline identitatea, declară că îl cunoaşte pe inculpat, iar acesta i-a povestit că are în locuinţă un baston cu şocuri electrice (fila 38 din dosarul de urmărire penală).

Verificările efectuate de către organele de poliţie au evidenţiat faptul că bastonul cu electroşocuri, ce a fost ridicat de la locuinţa inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare, este din material plastic de culoare neagră, având în partea superioară terminaţii metalice şi inscripţia „GA8 0 9POLICE". În zona mânerului, bastonul are un buton de culoare roşie şi un comutator cu scris de tip litere chinezeşti, mânerul are în partea inferioară un locaş special pentru alimentare cu energie electrică şi un şnur de culoare neagră din material textil ce are în capăt o bucată de metal de formă cilindrică, înalt de aproximativ 1 cm., având baza în formă de cerc cu diametrul de aproximativ 2 mm., lângă şnur, tot pe mâner se află un orificiu rotund cu diametrul de aproximativ 2,5 mm.

S-a constatat că în momentul în care bucata de metal de pe şnur nu este introdusă în orificiul de pe mâner, la acţionarea atât a butonului de culoare roşie cât şi a comutatorului, nu se întâmplă nimic.

În schimb, în momentul în care bucata de metal de pe şnur este introdusă în orificiul de pe mâner, la acţionarea butonului roşu de pe mâner, se constată formarea unui arc electric în partea superioară a bastonului între părţile metalice însoţit de un zgomot puternic, iar dacă se acţionează comutatorul se aude o sirenă de tip "Poliţie", acest aspect privind modul de funcţionare rezultând şi din declaraţiile victimei.

Din actele şi lucrările dosarului reiese şi faptul că partea vătămată l-a indicat pe inculpatul V.P. şi cu ocazia prezentării spre recunoaştere din grup, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 14.01.2010, ocazie cu care aceasta a declarat: "îl recunosc pe V.P. după fizionomie şi constituţie şi sunt foarte sigură de acest lucru. Nu am nici un dubiu că cel de la poziţia nr. 3 este cel care m-a violat, sunt foarte sigură de acest lucru."

De asemenea, bastonul cu electroşocuri inscripţionat GA809POLICE, care a fost găsit la domiciliul inculpatului V.P., cu ocazia percheziţiei domiciliare, a fost recunoscut de partea vătămată C.E., ca fiind obiectul cu care a fost ameninţată de către inculpat pentru a o constrânge să întreţină raporturi sexuale normale şi orale.

La data de 18.02.2010, partea vătămată C.E. a condus organele de poliţie în teren, ocazie cu care a indicat locurile unde a fost acostată de către inculpatul V.P., ameninţată cu bastonul cu electroşocuri şi forţată să întreţină raporturi sexuale normale şi orale cu acesta.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu cele ale martorelor F.O. şi L.N., din depoziţiile cărora rezultă acelaşi mod de operare al inculpatului, în raport de alte două persoane de sex feminin şi aceasta în pofida faptului că ambele martore au declarat că nu înţeleg să formuleze plângere penală.

Martora F.O. l-a recunoscut din albumul cu planşe foto pe inculpatul V.P., ca fiind cel care la data de 09.12.2009, în jurul orei 11°, a ameninţat-o cu bastonul şi a pipăit-o în zonele intime.

Cu această ocazie, martora a declarat că, după cele întâmplate, nu se mai simte în siguranţă fiind tot timpul speriată şi îngrozită ce ceea ce i se putea întâmpla în acea zi. Aceasta a declarat că este îngrozită de faptul că inculpatul V.P. s-ar putea întoarce într-o zi să-i facă mult mai mult rău, eventual chiar să o violeze.

Martora F.O. a desenat bastonul cu care a fost ameninţată de către inculpatul V.P., iar la data de 14.01.2010, a recunoscut bastonul de culoare neagră cu buton roşu cu electroşocuri din material plastic, cu inscripţia GA8 0 9POLICE, ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatului V.P..

La data de 14.01.2010, martora F.O. l-a recunoscut din grup pe inculpatul V.P., după fizionomie şi constituţie, ca fiind persoana care, la data de 09.12.2009, a acostat-o în timp ce se afla pe strada B., situată lângă Liceul O. şi sub ameninţarea unui baston cu electroşocuri a pipăit-o în zonele intime.

La rândul său, în ziua de 18.02.2010, martora a condus organele de poliţie în teren şi le-a indicat locurile unde a fost acostată de către inculpatul V.P., ameninţată de acesta cu bastonul cu electroşocuri şi pipăită în zona inghinală şi a sânilor.

Martora L.N. a declarat că la data de 16.12.2009 (aşadar, după o săptămână de la data când partea vătămată C.E. a fost violată), în jurul orei 10, în timp ce se îndrepta spre Liceul I.N.R. situat în apropierea Gării C.F.R. din municipiul Constanţa, dintre blocuri, a observat o persoană de sex bărbătesc care o urmărea, identificată ulterior ca fiind inculpatul V.P..

Martora a arătat că inculpatul V.P. a venit din spate, s-a apropiat de ea, iar când a intrat în curtea liceului şi s-a îndreptat spre uşa de acces în clădire, inculpatul V.P. a tras-o de gluga gecii cu care era îmbrăcată.

Martora a observat că inculpatul V.P. avea în mână un baston de culoare neagră, fiind prevăzut cu un buton. Inculpatul a apăsat pe butonul bastonului, iar martora a auzit un zgomot şi a văzut un arc electric care a trecut prin cele două părţi metalice aflate în capătul exterior al bastonului.

Cu această ocazie, inculpatul a ameninţat-o pe martoră şi i-a spus că dacă pleacă de lângă el o va curenta cu bastonul electric. Martora a precizat că stătea cu faţa spre agresor, cu spatele la peretele clădirii, în timp ce inculpatul o ţinea de gât în zona cefei cu mâna dreaptă, iar în mâna stângă ţinea bastonul cu electroşocuri. Martora a început să se lupte cu inculpatul şi a reuşit să se elibereze din prinsoarea acestuia, iar inculpatul V.P. a lovit-o pe martoră cu mâna stângă în partea dreaptă a feţei. Martora a reuşit astfel să fugă şi să intre în clădirea şcolii.

La data de 12.01.2010, martora L.N. l-a recunoscut din albumul cu planşe fotografice pe inculpatul V.P., ca fiind persoana care, la data de 16.12.2009, a ameninţat-o cu un baston cu electroşocuri, după care a lovit-o cu palma peste faţă.

De asemenea, la data de 14.01.2010, martora l-a recunoscut din grup pe inculpatul V.P. ca fiind persoana care, la data de 16.12.2009, în timp ce se afla în curtea Liceului I.N.R. din Constanta, a acostat-o, a ameninţat-o cu un baston electric şi a lovit-o cu palma peste faţă.

La aceeaşi dată, martora L.N. a recunoscut bastonul cu electroşocuri cu care inculpatul V.P. a ameninţat-o la data de 16.12.2009.

La data de 18.02.2010, martora a condus în teren organele de poliţie, ocazie cu care a indicat locurile unde a fost urmărită, acostată, ameninţată cu bastonul cu electroşocuri şi lovită de către inculpatul V.P..

În raport de conţinutul acestor depoziţii şi având în vedere declaraţiile martorilor oculari, care au putut-o observa pe partea vătămată C.E., apărările inculpatului nu pot fi luate în considerare, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a manifestat oscilant pe parcursul întregului proces penal, aspect ce se constituie într-o probă certă de vinovăţie împotriva sa.

Din acest punct de vedere, deosebit de relevante în cauză sunt declaraţiile martorelor A.C., H.A. şi G.A., care au confirmat aspectele relatate de partea vătămata, care, imediat după viol, a declarat, într-o stare de puternică tulburare, că a fost violată şi că a fost ameninţată cu moartea dacă va anunţa pe cineva. Martorele indirecte, dar şi membrii familiei sau prietenul acesteia, au confirmat starea emoţională şi fizică în care se găsea partea vătămată după comiterea agresiunii, stare care a culminat mai apoi cu manifestarea dorinţei victimei de a se sinucide.

Totodată, este important a remarca şi faptul că partea vătămată C.E. şi martorele L.N. şi F.O. nu se cunosc între ele şi nu-l cunoşteau nici pe inculpat, dar cu toate acestea, cele trei persoane au desenat în mod asemănător bastonul cu electroşocuri, cu care au fost ameninţate de către inculpat, mai înainte ca acesta să fi fost identificat de către organele judiciare şi mai înainte ca instrumentul folosit să fi fost descoperit. Prin urmare, în raport şi de această împrejurare, depoziţiile luate acestor persoane şi recunoaşterile din grup sau din fotografii sunt cu atât mai credibile.

Dimpotrivă, aşa cum în mod corect reţine prima instanţă, inculpatul s-a situat pe o poziţie constant oscilantă, în sensul că a negat iniţial săvârşirea faptei, ulterior a recunoscut comiterea ei, pentru ca mai apoi să revină asupra declaraţiilor, susţinând că nu-şi mai aminteşte ce a făcut la data de 09.12.2009.

Astfel, în declaraţia din 14.01.2010 inculpatul V.P. a precizat olograf că la data de 09.12.2009 nu a constrâns-o pe partea vătămată C.E. să întreţină raporturi sexuale normale şi orale, ci că doar a oprit-o şi i-a cerut bani. În mod asemănător, inculpatul motivează acostarea martorei L.N., recunoscând că, în ambele cazuri, avea asupra sa bastonul cu electroşocuri.

Ulterior, fiind audiat de procuror, la data de 14.01.2010, inculpatul V.P. a declarat că recunoaşte că a fost în faţa liceului M. din Constanţa, în luna decembrie 2009, înainte de sărbători, deoarece intenţiona să vândă bastonul electric pentru suma de 1 milion de lei, ca să-şi cumpere ţigări de la magazinele pentru vise.

Inculpatul declară că, la un moment dat, a văzut-o pe partea vătămată C.E., căreia i-a solicitat să-i de bani, precizându-i acesteia că are asupra sa bastonul cu electroşocuri. Inculpatul a declarat că a apăsat pe un buton de pornire-oprire, iar bastonul a făcut un zgomot asemănător cu sirena de poliţie. Fata s-a speriat şi a fugit, iar el nu a atins-o cu bastonul şi nici nu l-a îndreptat către ea ci l-a ţinut în lateralul său în mâna dreaptă.

Cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, la data de 14.01.2010, inculpatul V.P. a declarat în faţa instanţei că la data de 09.12.2009, în intervalul orar 09-12, s-a aflat la domiciliu. Ulterior, în cursul acelei zile, respectiv după ora 12, inculpatul a declarat că s-a aflat în faţa Liceului V.M., având asupra sa bastonul cu electroşocuri pe care intenţiona să-l vândă, pentru a face rost de bani în vederea procurării de ţigări de la magazinul de vise.

Inculpatul a mai susţinut, în faţa instanţei, că la un moment dat a văzut-o pe C.E., pregătindu-se să intre în curtea liceului. A oprit-o şi i-a cerut bani, arătându-i bastonul şi, întrucât acest baston produce un zgomot specific, partea vătămată a ţipat, s-a speriat şi a fugit. Totodată, inculpatul a declarat că nu o cunoştea pe C.E. anterior datei de 09.12.2009 şi a insistat asupra împrejurării că, la acea dată, a plecat de la domiciliu în jurul orei 12, ulterior acestei ore a ajuns în faţa Liceului V.M. şi a ameninţat-o pe C.E. cu bastonul.

Ulterior, la data de 03.02.2010, inculpatul V.P. a declarat în faţa organelor de poliţie, în prezenţa apărătorului ales, că: "Referitor la fapta ce mi se reţine în sarcină arăt că recunosc şi regret sincer fapta comisă."

La data de 24.02.2010 inculpatul V.P., în prezenţa apărătorului ales, a declarat că nu-şi mai aduce aminte dacă a comis sau nu fapta ce i se reţine în sarcina, motivând că se afla sub influenţa ţigărilor de la magazinele de vise.

Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşterea faptei făcută în timpul urmăririi penale a fost determinată de presiunile făcute asupra lui de organele de poliţie şi procuror, poziţie procesuală care nu este dovedită şi vine în contradicţie cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

De altfel, doar în referire la aceste ultime apărări, reţinem că deşi inculpatul a declară că a abordat-o pe partea vătămată în jurul orei 12, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat la data de 09.12.2009, rezultă că organele de poliţie din cadrul Secţiei 2 au fost sesizate la data de 09.12.2009, ora 11, prin plângere de către partea vătămată C.E.. De asemenea, în acelaşi proces-verbal s-a consemnat că s-a procedat la cercetarea la faţa locului, la ora 12.30.

Mai mult, contrar susţinerilor inculpatului, organele de poliţie au efectuat verificări în zona cuprinsă între străzile I.R., M.B. şi strada P., dar nu au identificat nicio locaţie în care să funcţioneze sau să fi funcţionat, în luna decembrie 2009, un magazin de vânzare a produselor etnobotanice, de tip „magazin de vise".

În altă ordine de idei, împrejurarea că profilul genetic al probei biologice recoltate de la inculpat nu a fost inclus în amestecul de profile biologice recoltate de la partea vătămată, ca şi în alte cauze aflate pe rolul instanţelor, nu are semnificaţia unei excluderi automate a inculpatului ca autor al infracţiunii de viol.

Dimpotrivă, aşa cum se relevă prin hotărârea apelată, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a confirmat susţinerile părţii vătămate, privind faptul că a existat un raport sexual precar, (în primă fază acesta durând 10 secunde, iar a doua oară 20 de secunde, în ambele ocazii întrerupt), raport iniţiat de inculpat, care nu s-a finalizat cu ejaculare, decât în exteriorul victimei.

Cu toate acestea, astfel cum s-a mai arătat în partea introductivă a hotărârii, chiar la data de 09.12.2009, la scurtă vreme după sesizarea violului, organele de poliţie au efectuat o cercetare la faţa locului, şi, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu această ocazie, partea vătămată a indicat poliţiştilor locul de pe alee unde inculpatul a ejaculat. Organele de poliţie au verificat aleea, în locul indicat de partea vătămată, dar nu au găsit urme biologice, aleea fiind uşor umedă, deoarece în momentul efectuării cercetării la faţa locului ploua uşor.

Ceea ce rezultă însă din raportul de constatare este faptul că, în condiţiile concrete ale producerii raportul sexual sumar, întrerupt şi având în vedere cantitatea de material recoltată de la partea vătămată, celulele epiteliale ce au trecut prin transfer la partea vătămată în timpul raportului sexual au fost insuficiente spre a fi examinate, astfel încât nu au existat în mod obiectiv premisele care să permită, pe baza analizei de laborator, identificarea inculpatului ca participant la constituirea fracţiei minoritare a amestecului de profile genetice (aceasta în condiţiile în care identificarea unor celule spermatice nu a fost posibilă, întrucât inculpatul nu a finalizat niciun raport sexual prin ejaculare în interiorul victimei).

Pe baza celor de mai sus, se poate concluziona că vinovăţia inculpatului rezultă, în mod indubitabil, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă analizate în detaliu în cuprinsul hotărârii penale atacate, ceea ce face nefondate criticile exprimate sub forma motivelor de apel.

Sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepsei, ţinând seama de împrejurările comiterii faptei, de perseverenţa inculpatului în repetarea aceluiaşi gen de conduită infracţională şi având în vedere comportamentul procesual nesincer, tribunalul nu poate primi solicitarea de reducere a pedepsei, la dosarul cauzei neputându-se identifica, prcatic, nici un element de natură a servi drept circumstanţă atenuantă.

Mai mult, periculozitatea autorului, accentuată de un consum al substanţelor psihotrope, din categoria celor de risc sau produselor etnobotanice, justifică aplicarea unei pedepse aspre, mai ales că, ulterior comiterii violului, inculpatul şi-a făcut simţită prezenţa în apropierea părţii vătămate, fapt de natura a spori intensitatea şocului emoţional resimţit.

Astfel, partea vătămată a declarat că la data de 05.01.2010 l-a văzut în apropierea liceului pe inculpatul V.P., care era însoţit de alţi indivizi, având în mâini bâte; aceştia se aflau în spatele gardului liceului, în dreptul cancelariei. Partea vătămată s-a speriat şi s-a întors din drum, iar unul din indivizii care-l însoţeau pe inculpatul V.P., a început să râdă şi să strige către aceasta: „Coboară, măi, că nu-ţi facem nimic".

Din aceeaşi perspectivă, tribunalul reţine că prima instanţă, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal şi anume: dispoziţiile din partea generală a Codului penal, privind concursul de infracţiuni, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială pentru infracţiunea de viol, gradul extrem de ridicat de pericol social al infracţiunii, exprimat prin modalitatea concretă de săvârşire, mijloacele folosite, relaţiile sociale încălcate privind libertatea (sub aspectul independenţei victimei de a dispune în mod liber de corpul său în acte sexuale) şi inviolabilitatea sexuală a persoanei (în sensul protejării persoanei de orice acţiuni înfăptuite cu violenţă asupra corpului acesteia în scopul realizării unui act sexual), periculozitatea deosebită a inculpatului, ce rezultă din dispreţul manifestat de acesta faţă de libertatea psihică şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, urmarea produsă (vătămarea violentă a intimităţii sexuale a unei eleve de liceu prin violarea acesteia chiar în apropierea locului unde învaţă) şi care s-ar fi produce în condiţiile în care inculpatul nu a folosit prezervativ, existând riscul să îi transmită boli venerice sau contagioase, inclusiv HIV. De asemenea, prima instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care, deşi nu posedă antecedente penale, avea la data faptei serioase dificultăţi în menţinerea unui loc de muncă şi frecventa un anturaj necorespunzător, ambele pe fondul unei insuficiente supravegheri parentale, fiind consumator de substanţe etnobotanice (psihotrope cu efect direct, inhibitor sau euforic, asupra creierului). Mai mult, inculpatul nu a manifestat regret faţă de suferinţa produsă părţii vătămate, dovedind pe parcursul întregului proces penal că nu a conştientizat consecinţele negative ale infracţiunii comise.

Totodată, prima instanţa reţine că inculpatul a fost diagnosticat, cu ocazia expertizării psihiatrice, cu tulburare de personalitate tip antisocial, raportat la consumul de substanţe psihotrope, instabilitatea socială, schimbarea frecventă a locurilor de muncă, numeroasele relaţii de concubinaj, iritabilitatea, nervozitatea şi atitudine disimulată în cursul examinării medico-legale.

Nu în ultimul rând, prima instanţă, în procesul de individualizare a pedepsei, a avut în vedere opinia psihologului prezentată în raportul de expertiză psihiatrică, în sensul constatării unei conduite sexuale deviante a inculpatului, care, în îndeplinirea actului sexual forţat, s-a masturbat, în plină zi, în două locuri publice.

Dată fiind tulburarea de personalitate antisocială, în mod just s-a apreciat că există un risc major şi concret de recidivă din partea inculpatului în reiterarea comiterii acestui tip de infracţiune şi că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei maxime prevăzute de lege cu închisoarea, ţinând seama de cele afirmate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maiorano contra Italiei (15.12.2009), în referire la rolul statului de a asigura protecţia generală a societăţii împotriva unui potenţial risc de repetare a unei conduite cu un pericol social sporit.

Faţă de toate aceste considerente, tribunalul, apreciind sentinţa penală atacată ca fiind legală şi temeinică, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul.

Totodată, în baza art.381 şi art.350 Cod de procedură penală, raportat la art.160b alin.3 Cod de procedură penală, va menţine măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât in cauza subzistă temeiurile care au determinat-o.

În baza art.88 Cod penal, tribunalul va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestului preventiv cu începere de la 26.06.2010 la zi.

Având în vedere că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi, care să justifice punerea lui in libertate şi nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiilor penale formulate împotriva inculpatului şi scopul urmărit, constatând şi caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi faţă de circumstanţele cauzei, conduita inculpatului şi existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, tribunalul, în baza art.139 Cod de procedură penală, va respinge cererile apelantului inculpat, privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.

În termen legal, împotriva aceste decizii a declarat recurs inculpatul V.P., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, în principal, întrucât apreciază ca hotarirea de condamnare nu este susţinuta de probe şi in subsidiar, solicitând redozarea pedepsei.

Verificând decizia recurată, curtea apreciază ca recursul este fondat, fiind însa întemeiat pe alt motiv de casare decât cel invocat de către recurent, respectiv cel prevăzut de art. 3859 al. 1 pct. 3 c.p.p.

Astfel, în cauză se constată că inculpatul a fost trimis in judecată şi condamnat de către Judecătoria Constanţa, pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol in forma simplă, prev. de art. 197 al. 1 cod penal.

Decizia Tribunalului Constanţa este nelegală, fiind incident cazul de casare sus-menţionat, întrucât potrivit art. 361 al. 1 lit. a cod pr. penală, sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea in mişcare acţiunii penale se face la plângerea prealabila a persoanei vătămate nu pot fi atacate cu apel.

In cauză, încadrarea juridică dată faptei inculpatului, o constituie o infracţiune pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabila a persoanei vătămate, şi ca atare, Tribunalul Constanţa sesizat in termen legal, omiţând să califice corect calea de atac promovata de către inculpat ca fiind recurs şi nu apel, a pronunţat o hotărâre intr-un complet ce nu a fost compus din trei judecători potrivit legii, neregularitatea vizând compunerea instanţei, fiind sancţionată potrivit art. 197 al. 2 cod pr. penală cu nulitatea absolută a hotărârii.

Ca atare, în cauză fiind incident cazul de casare sus menţionat, curtea va admite recursul declarat de inculpat, si făcând aplicarea art. 38515 pct. 2 lit. c cod pr. penală, va admite recursul, va casa decizia recurată şi va dispune rejudecarea recursului declarat de către inculpatul împotriva sentinţei penale nr. 766/25.06.2010 pronunţata de Judecătoria Constanta, ca instanţa competentă.

Ţinând seama de stadiul procesual şi de gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului, curtea va menţine măsura arestării preventive dispusă faţă de acesta, pe o perioada de încă 60 de zile începând cu data pronunţării acestei decizii, in scopul bunei desfăşurări a judecaţii in calea de atac promovata de către inculpat.

Va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 189 şi 192 al. 3 cod procedură penală.

Dosar nr. 10246/212/2010

Decizia penală nr. 75/MP/02.12.2010

Judecător Marius Epure