In
conformitate cu art.3 din Legea nr.226/2006 - ”asiguraţii care realizează un
stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale prevăzute de
prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15
ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 “vârstele
standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare pentru femei
şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 20015” la Legea nr.19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare.
Referitor
la calculul stagiului suplimentar, potrivit art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000,
asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de
vârstă reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul
public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art.5, beneficiază de
majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3 % pentru fiecare lună
respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Legiuitorul
a înţeles să acorde acest beneficiu persoanelor care, deşi au îndeplinit
condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, au continuat să contribuie la
sistemul public de pensii.
Legea
19/2000 stabileşte în art.41 alin.1 şi 2 care sunt condiţiile cumulative:
vârstă standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare.
Dispoziţiile
art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000 se raportează la vârsta standard de
pensionare stabilită de lege prin anexa 3 şi nu la vârsta standard de
pensionare redusă pentru perioadele lucrate în grupe de muncă sau condiţii
speciale.
Legea nr.226/2006, art.3
Legea nr.19/2000, art.78, art.41
Prin acţiunea adresata Tribunalului Constanta si
înregistrată sub nr. 11304/118/27.10.2009, reclamantul I.A. a contestat decizia
nr. 304722/01.10.2009 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă emisa
de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând anularea acesteia şi
obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie legale şi conforme.
În motivarea acţiunii se arată că la
data de 09.05.2008 pârâta a emis decizia de pensionare nr.304722 prin care a
stabilit o pensie în cuantum de 1908 lei.
La data de 28.05.2009, a solicitat revizuirea deciziei
de pensionare şi, ca urmare, pârâta a emis o nouă decizie nr.304722/01.10.2009,
prin care a stabilit o pensie în cuantum de 2412 lei.
La stabilirea pensiei, pârâta a calculat în mod
greşit, contrar dispoziţiilor Legii nr.226/2006, stagiul efectuat în condiţii
speciale de muncă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006,
începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale
locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute la anexa 1, iar
potrivit anexei menţionate, în lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în
condiţii speciale, la pct.11 se află activitatea desfăşurată de personalul de
pe platforme marine.
Art.2. din aceeaşi lege stipulează: „(1) Perioadele de timp în care
asiguraţii îşi desfăşoară activitatea, pe durata programului normal de lucru
din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art. 1 sunt stagii
de cotizare în condiţii speciale.
(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale
perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care
asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru
din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei
anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate
în condiţii speciale.”
Prin
urmare, susţine reclamantul, se deduce că perioadele de activitate desfăşurate
în cadrul grupei I de muncă potrivit legislaţiei anterioare sunt considerate
drept muncă în condiţii speciale potrivit legislaţiei actuale. Astfel, perioada
de muncă anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 şi perioada
ulterioară se însumează formând un singur stagiu de cotizare în condiţii
speciale.
Contrar
acestei interpretări, pârâta a defalcat perioadele menţionate, reţinând drept
stagiu în condiţii speciale doar perioada de 22 ani, 3 luni şi 14 zile, restul
perioadei de muncă fiind încadrată conform legislaţiei anterioare la grupa I de
muncă, respectiv 3 ani, 6 luni şi 29 de zile.
Pârâta
a făcut aplicarea greşită art.3 din Legea nr.226/2006, reţinând ca vârstă
standard de pensionare 65 de ani şi nu de 63 ani, 4 luni şi 15 zile cum este în
cazul reclamantului care are un stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25
ani, 10 luni şi 13 zile.
Nu s-a făcut
aplicarea disp.art.5 din Legea nr.226/2006 conform cărora „Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se
determină prin împărţirea la 25
a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor
anuale realizate în perioada de cotizare”.
De
asemenea, susţine reclamantul, la calcularea punctajului mediu anual nu au fost
avute în vedere sporul de condiţii grele de muncă şi sporul pentru lucrul pe
mare în perioada 01.04.1985-01.04.1992.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea acţiunii motivând că, prin adeverinţele nr. 3623/05.12.2007, nr.
1413/205/23.07.2007 şi nr. 0120/4626/18.07.2007 angajatorul face încadrarea în
grupa I de muncă invocând temeiul legal privind grupele de muncă în vigoare
până la 01.04.2001 fără a face aplicarea pct.11 din Ordinul nr.572/24.07.2006
pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a prevederilor Legii nr.226/2006
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, potrivit căruia
„Se asimilează stagiilor de cotizare în condiţii speciale perioadele anterioare
datei de 1 aprilie 2001, în care asiguraţii au desfăşurat activităţi dintre
cele prevăzute în anexa 1 la
Legea nr.226/2006 pe durata programului normal de lucru din
fiecare lună, numai în locurile de muncă din cadrul unităţilor prevăzute în
anexa nr.2 la această lege, activităţi încadrate, potrivit legislaţiei
anterioareacestei date, în grupa I de muncă.
Dovedirea
acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat conform
prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, şi/sau cu
adeverinţe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana
respectivă sau, după caz, de instituţia care a preluat arhivele acestuia.
Modelul adeverinţei este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme tehnice.”
Reclamantul
nu a prezentat un asemenea document, susţine pârâta, iar adeverinţele de
încadrare în grupa I de muncă sunt emise după data publicării Legii nr.226/2006,
de unde rezultă că emitenţii au considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile
pentru a putea fi emisă o adeverinţă privind încadrarea unor locuri de muncă în
condiţii speciale.
Prin sentinţa civilă nr.1264 din data de 17 decembrie
2010, pronunţată în dosarul civil nr.11304/118/2009, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul I.A. în
contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CONSTANŢA.
A anulat decizia de pensionare nr.304722/01.10.2009
emisă de intimată.
A obligat pârâta să emită
reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă,
in care se va avea în vedere un punctaj mediu anual de 3,95852, cu începere de
la 01.06.2009.
A obligat pârâta să plătească
reclamantului diferenţa de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada
01.06.2009-01.06.2010 în cuantum de 5697 lei.
A obligat pe pârâtă la plata către
reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din care 600
lei onorariu expert şi 400 lei onorariu avocat.
Această hotărâre a fost îndreptată prin
încheierea din data de 24 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa prin
care s-a admis sesizarea şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din
sentinţa civilă nr. 1264/17.12.2010 pronunţată în dosarul nr. 11304/118/2009 în
sensul că se va trece corect numărul dosarului ca fiind 11304/118/2009 în loc
de 11304/118/2010 cum din eroare s-a trecut, urmând a se trece corect menţiunea
că hotărârea este ”Executorie de drept”, în loc de ”Definitivă”,.
Pentru a pronunţa hotărârea pronunţată,
prima instanţă a reţinut următoarea situaţia de fapt:
Pârâta a emis Decizia nr.304722/05.10.2009, prin care
a stabilit ca reclamantul a realizat un punctaj mediu anual de 3.35739 puncte,
la data de 01.06.2009, reţinând ca vârstă standard de pensionare 65 de ani şi
un stagiu complet de cotizare de 27 ani.
Instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile
având ca obiective verificarea punctajului mediu anual al reclamantului la data
emiterii deciziei contestate pe baza documentaţiei existente la dosarul aflat
la pârâtă, calcularea diferenţelor dintre drepturile datorate şi cele achitate,
desemnat fiind sa efectueze expertiza domnul expert judiciar contabil B.D.
Conform concluziilor raportului de expertiză, la calcularea
pensiei reclamantului, pârâta nu a introdus în buletinul de calcul toate
veniturile realizate, inclusiv sporurile care au format suma contributivă şi
pentru care angajatorii au plătit obligaţiile către bugetul de stat conform
legislaţiei în vigoare la momentul acordării veniturilor, nu a aplicat în
totalitate prevederile art.164 al.1 lit.”i” din Legea nr.19/2000 cu privire la
majorarea cu procentul de 17% a punctajului anual realizat după data de
01.02.2001.
Suplinind omisiunile pârâtei, expertiza a stabilit că
reclamantul a realizat un punctaj mediu anual de 3,95852 puncte.
Referitor la
diferenţele de încasat de reclamant între perioada 01.06.2009 şi cea a
realizării raportului de expertiză (iunie 2010), avându-se în vedere
diferenţele dintre punctajul calculat de expert şi cel stabilit de intimată
precum şi evoluţia punctului de pensie, expertul a stabilit că, pentru
intervalul în cauză reclamantul este îndreptăţit a primi suma de 5.697 lei.
Analizand inscrisurile depuse in dosarul
administrativ, prin raportare la disp.art.77 si art.78 alin 1 din Legea
nr.19/2000, instanţa a constatat că punctajul mediu anual realizat de reclamant
nu a fost stabilit in mod corect prin decizia contestata, întrucât nu s-au
introdus în buletinul de calcul toate veniturile realizate, inclusiv sporurile
care au format suma contributivă şi pentru care angajatorii au plătit
obligaţiile către bugetul de stat conform legislaţiei în vigoare la momentul
acordării veniturilor, nu a aplicat în totalitate prevederile art.164 al.1 lit.”i”
din Legea nr.19/2000 cu privire la majorarea cu procentul de 17% a punctajului
anual realizat după data de 01.02.2001.
Stagiul de cotizare aşa cum este reglementat de legea
nr. 19/2000 reprezintă vechimea în muncărecunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoarea prezentei legişi în cazul în care în carnetele de muncă sau
de asigurări ale persoanelor nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul
poate prezenta acte doveditoare care să ateste aceste drepturi şi în caz contrar,
se utilizează salariul minim pe ţară în vigoare în perioadarespectivă.
În funcţie de aceste perioade
contributive, punctajul mediu anual a fost stabilit greşit de către pârâtă, din
buletinul de calcul se constată erori de culegere a datelor, a sumelor
contributive, ceea ce a determinat stabilirea eronată a punctajului mediu anual
şi implicit al pensiei.
Cu privire la stagiul complet de
cotizare de 25 de ani ce s-ar fi aplicat reclamantului în temeiul art.5 din
Legea nr.226/2006, instanţa a reţinutcă
adeverinţele prezentate de reclamant nu întrunesc condiţiile stabilite în anexa
3 la Normele
tehnice de aplicare a legii (Ordinul nr.572/24.06.2006), pentru a fi dat
posibilitatea pârâtei să calculeze un stagiu în condiţii speciale de 25 de ani,
după cum ar rezulta din carnetul de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs
recurentul reclamant I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Critica
sentinţei prin motivele de recurs a vizat în esenţă următoarele:
În fapt, a lucrat fără întrerupere începând din anul
1971.
La data de 07.03.2008, a solicitat pensionarea pentru
limită de vârstă. În urma cererii înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii
Constanţa, a fost emisă decizia de pensionare nr.304722/09.05.2008,
stabilindu-i-se o pensie în cuantum de 1908 lei.
La data de 28.05.2009, a solicitat
revizuirea dosarului de pensionare.
În urma acestei cereri, a fost emisă
decizia nr.304722/01.10.2009, prin care i-a fost stabilită o pensie în cuantum
de 2412 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat
contestaţie, criticând decizia sub aspectul greşitei calculări a stagiului de
cotizare, în sensul că, în conformitate cu Legea nr.226/2006, stagiul său de
cotizare este de 25 ani, 10 luni şi 13 zile.
Conform Legii nr.226, art.1alin.1 “Începând cu data de 1
aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se
desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1”.
Potrivit anexei menţionate, în lista
cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în care se
desfăşoară următoarele activităţi, la punctul 11 se află activitatea
desfăşurată de personalului de pe platforme marine.
În conformitate cu dispoziţiile art.2
ale aceleiaşi legi, “Perioadele de timp în care asiguraţii îşi desfăşoară
activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai
în locurile de muncă prevăzute la art.1 sunt stagii de cotizare în condiţii
speciale. Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele
de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe
durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă
încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit
prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”.
În continuare, Legea nr.226/2006 vine să
precizeze modalitatea de reducere a vârstelor standard de pensionare. Astfel,
art.3 prevede că“Asiguraţii care
realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale
prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu
reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3
"Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de
cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 -
martie 2015" la Legea
nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare”.
În
cazul său, fiind vorba de un stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25 ani,
10 luni şi 13 zile, efectuând calculul corect se ajunge la o vârstă standard de
pensionare de 63 ani şi 4 luni – 15 ani = vârsta minimă de pensionare de 50 de
ani. Cum data la care a început acordarea pensiei este 07.03.2008, rezultă că a
cotizat peste vârsta standard de pensionare cu 5 ani, 9 luni şi 7 zile şi se
încadrează în dispoziţiile art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000.
Totodată, conform art.5 din acelaşi act
normative “Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se
determină prin împărţirea la 25
a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor
anuale realizate în perioada de cotizare”.
Motivaţia instanţei, în sensul că
adeverinţele care atestă stagiul de cotizare în condiţii speciale nu
îndeplinesc condiţiile anexei 3 din Ordinul nr.572/24.06.2006, nu este corectă.
Anexa nr.3 stabileşte modelul adeverinţei, nu stabileşte condiţii ce trebuie
îndeplinite de beneficiar.
Analizând sentinţa
recurată din prisma criticilor formulate, curtea a admis recursul ca fondat
pentru următoarele considerente:
Prin decizia de pensionare
nr.304722/05.10.2009 emisă de intimată s-a dispus pensionarea contestatorului I.A.
pentru munca depusă şi limită de vârstă începând cu 01.06.2009.
Intimata a reţinut un stagiu complet de
cotizare conform Legii nr.19/2000 de 27 ani, un stagiu total realizat de 48
ani, 1 lună şi 27 zile din care 3 ani, 6 luni şi 29 de zile în grupa I-a de
muncă şi 22 ani, 3 luni, 14 zile în condiţii speciale.
Conform legii nr.226/2008 art.1 alin.1:
“ începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale
locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1”.
Potrivit anexei menţionate, în lista
cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, la punctul 11 se
află activitatea desfăşurată de personalul de pe platforme marine, activitate
desfăşurată şi de reclamant.
În conformitate cu dispoziţiile art.2
din acelaşi act normativ: “Perioadele de timp în care asiguraţii îşi desfăşoară
activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai
în locurile de muncă prevăzute la art.1 sunt stagii de cotizare în condiţii
speciale. Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele
de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe
durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă
încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit
prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”. Sunt asimilate stagiului
de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au
desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna
respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în
grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii
speciale”.
Prin urmare, perioadele de
activitate desfăşurate în cadrul grupei I de muncă potrivit legislaţiei
anterioare sunt considerate drept muncă în condiţii speciale potrivit
legislaţiei actuale. Astfel, perioada de muncă anterioară intrării în vigoare a
legii nr.19/2000 şi perioada ulterioară se însumează formând un singur stagiu
de cotizare în condiţii speciale.
În cazul contestatorului, acesta are
un stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25 de ani, 10 luni şi 13 zile.
Contrar acestei interpretări a
legii, pârâta a defalcat perioadele menţionate reţinând un stagiu în condiţii
speciale doar perioada de 22 ani, 3 luni şi 14 zile, restul perioadei de muncă
fiind încadrată conform legislaţiei anterioare la grupa I de muncă, respectiv 3
ani, 6 luni şi 29 de zile.
Art.3 din legea nr.226/2006 vine să
precizeze că: ”asiguraţii care realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25
de ani în condiţiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie
pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de
pensionare prevăzute în anexa nr.3 “vârstele standard de pensionare şi stagiile
minime şi complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe
perioada aprilie 2001 – martie 20015”
la legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, conform art.5 al.1 din
acelaşi act normativ: “pentru asiguraţii prevăzuţi la art.3 punctajul mediu
anual se determină prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultate din
însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare”.
În ceea ce priveşte ultima critică
referitoare la calculul stagiului suplimentar, curtea apreciază că aceasta este
nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.78 al.8 din Legea
nr.19/2000, asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru
limită de vârstă reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă
la sistemul public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art.5,
beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3 %
pentru fiecare lună respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Legiuitorul a înţeles să acorde
acest beneficiu persoanelor care, deşi au îndeplinit condiţiile de pensionare
pentru limită de vârstă, au continuat să contribuie la sistemul public de
pensii.
Legea 19/2000 stabileşte în art.41
al.1 şi 2 care sunt condiţiile cumulative: vârstă standard de pensionare şi
stagiul minim de cotizare.
Dispoziţiile art.78 al.8 din Legea
nr.19/2000 se raportează la vârsta standard de pensionare stabilită de lege
prin anexa 3 şi nu vârsta standard de pensionare redusă pentru perioadele
lucrate în grupe de muncă sau condiţii speciale.
Pentru considerentele arătate mai
sus, potrivit art.312 al.3 Cod procedură civilă, curtea a admis recursul
formulat şi a modificat în parte sentinţa recurată conform celor dispuse prin
dispozitiv.
