17.Divergente privind
stabilirea cuantumului sumei datorate cu titlu de drepturi salariale
neachitate în cazul concedierii anulate de instanta. Inaplicabilitatea
exceptiei autoritatii de lucru judecat.
Art.1201 Cod civil
Art.78 al.1 din Legea nr.53/2003
Art.21 Constitutia României
Exista autoritate de lucru judecat atunci când al doilea proces este
între aceleasi parti, are acelasi obiect si este întemeiat pe aceiasi
cauza. Câta vreme între parti au aparut din nou divergente dupa punerea
în executare a primei hotarâri în ceea ce priveste cuantumul sumei
datorate cu titlu de drepturi salariale neachitate, gresit a fost admisa
exceptia autoritatii de lucru judecat. Constitutia României în consens
cu legislatia comunitara garanteaza liberul acces la justitie si dreptul
la un proces echitabil, partea lezata putând utiliza calea dreptului
comun accesibila în cazul litigiului de munca.
Decizia civila nr. 2958/R din 06 decembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.5115/83/2010
Prin sentinta civila nr.630/LMA din 31 martie 2011 pronuntata de
Tribunalul Satu Mare, s-a admis exceptia autoritatii lucrului judecat
invocata din oficiu.
S-a respins capatul de cerere al reclamantei
B.V. privind obligarea pârâtei A.D.P. Satu Mare la plata a 19.004 lei
drepturi salariale neachitate si dobânda legala asupra sumei, pentru
existenta autoritatii lucrului judecat.
S-au respins ca nefondate
capetele de cerere ale reclamantei privind obligarea pârâtei la plata a
7.000 lei respectiv 6.317 lei despagubiri pentru daune materiale.
S-a respins ca nefondata exceptia autoritatii de lucru judecat invocata
de pârâta, privind obligarea acesteia la plata de compensatii banesti
pentru daune morale.
S-a respins ca nefondat capatul de cerere al
reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de compensatii banesti
pentru daune morale.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantei privind acordarea de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Prin cererea introductiva de instanta, precizata (a se vedea filele
nr.138 si 139 din dosar), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei: la
plata a 19.004 lei drepturi salariale neachitate si dobânda legala
asupra sumei (a); la plata a 7.000 lei respectiv 6.317 lei despagubiri
pentru daune materiale (b); la plata a 97.480 lei compensatii banesti
pentru daune morale (c).
a) Din precizarea reclamantei (a se vedea
fila nr.251 din dosar) rezulta ca suma de 19.004 lei pretinsa de
reclamanta, reprezinta diferenta dintre suma pe care, în opinia
reclamantei, pârâta trebuia sa achite acesteia, în temeiul Sentintei
civile nr.1195/D/12.11.2007 pronuntata în dos. nr.2806/83/2007 a
Tribunalului Satu Mare, devenita irevocabila, anume 57.126 lei,
respectiv suma de 38.122 lei, calculat de pârât ca fiind datorat în
temeiul Sentintei civile nr.1195/ D/12.11.2007.
Ceea ce trebuie
retinut este ca, prin Sentinta civile nr.1195/ D/12.11.2007 pârâta a
fost obligat între altele, la plata spre reclamanta, a drepturilor
salariale de care a fost privata în perioada 19.06.2007 (de la
concedierea ei) si pâna la reîncadrarea reclamantei.
Prin urmare,
chiar daca nu este cuantificata suma de bani (si nici nu era posibil,
având în vedere ca la data pronuntarii nu s-a cunoscut data de la care
va fi reangajata reclamanta), prin Sentinta civila nr.1195/
D/12.11.2007, chestiunea existentei creantei reclamantei fata de pârâta,
constând din drepturile salariale de care trebuia sa beneficieze de la
data concedierii si pâna la reangajare, daca nu ar fi fost concediata, a
fost transata între parti cu putere de lucru judecat.
Astfel fiind,
cererii reclamantei, de a i se acorda din nou, o parte din drepturile
deja acordate prin Sentinta civila nr.1195/ D/12.11.2007, se opune
puterea lucrului judecat, sub aspect negativ, fiind evident ca nu în
acest fel poate fi lamurit cuantumul drepturilor salariale acordate prin
Sentinta civila nr.1195/ D/12.11.2007.
b) Reclamanta a mai pretins
de la pârâta prin cererea de chemare în judecata, plata a 7.000 lei,
pretinse ca daune materiale, reprezentând prejudiciul suferit de
reclamanta prin aceea ca în lipsa salariului (pe perioada cât a fost
concediata),era nevoita sa-si amaneteze bunurile pentru a-si asigura
traiul.
În opinia instantei, nici aceasta pretentie nu este întemeiata.
Astfel, în masura în care reclamanta ar fi garantat credite luate de ea
prin gaj, fara a reusi rambursarea creditului, gajul se vinde prin
licitatie publica, iar eventuala suma ramasa îi revine reclamantei,
aceasta nefiind cum sa fie prejudiciata prin gaj si tinuta sa plateasca
mai mult decât creanta contractata de ea (art.1689 din Codul civil).
Cealalta creanta, în suma de 6317 lei, este pretinsa cu titlu de daune
materiale, pentru acoperirea prejudiciului creat prin aceea, ca în lipsa
de salarii, reclamanta a fost nevoita sa contracteze credit bancar
pentru reparatii de locuinta.
Instanta a retinut ca fiind
neîntemeiata si aceasta pretentie, aratând pe de o parte ca, o asemenea
contractare de credit (mai exact numai dobânzile si comisioanele
bancare), poate fi privita ca fiind un prejudiciu numai în masura în
care acele reparatii invocate ar fi fost absolut necesare, pentru ca
doar astfel lipsa salariului (si nu vointa reclamantei) ar fi cauza
prejudiciului, ceea ce însa nu s-a dovedit, iar pe de alta parte, pentru
ca creditul a fost contractat într-o perioada când reclamanta era
angajata (31.07.2008, a se vedea fila nr.150 din dosar).
c)
Exceptia autoritatii lucrului judecat, invocata de pârâta, privind
capatul de cerere a reclamantei privind obligarea pârâtei la plata a
97.480 lei compensatii banesti pentru daune morale nu este întemeiata,
având în vedere ca în Sentinta civila nr.469/D/18.05.2009, pronuntata în
dos. nr.1943/83/2008, invocata în exceptie, instanta nu s-a pronuntat
asupra daunelor morale.
În ceea ce priveste fondul acestei pretentii, instanta l-a apreciat ca fiind neîntemeiata.
Astfel, ca fapt personal a pârâtei poate fi retinuta oferirea unui post
de paznic în cadrul unitatii pârâte, ceea ce, raportat la pregatirea
profesionala a pârâtei, la prima vedere poate sa para jignitoare, dar,
având în vedere obligatia pârâtei de a oferi un posibil post celor care
urmeaza sa fie concediate (a se vedea art.64 din Legea nr.53/2003) si ca
doar de asemenea posturi dispunea pârâta, instanta nu va retine ca
fiind contrara bunelor moravuri (ilicita) demersul (fapta) pârâtei.
Nu s-a putut însa retine ca o fapta proprie pârâtei publicarea în presa a
articolului invocat de reclamanta (care altminteri nu este jignitoare
la adresa reclamantei).
Tot astfel, instanta a apreciat ca nu este
cazul a fi retinuta ca fapta cauzatoare de daune morale veritabile,
depunerea de diferite note de sedinte în cauzele purtate între parti,
prin care s-au facut unele afirmatii, mai putin elegante, la adresa
reclamantei, acestea nefiind realmente jignitoare sau grosolane.
În
fine, sanctionarea disciplinara cu avertisment a reclamantei a fost
desfiintata în instanta, primind astfel satisfactie morala, fiind
neverosimila ca realmente i s-au creat prin acest avertisment
reclamantei prejudicii morale.
Fiind cazuta în pretentiile sale, în
temeiul art.274 alin.1 Cod de procedura civila, s-a respins ca nefondata
cererea reclamantei privind acordarea de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat recurs reclamanta
B.V. solicitând casarea sentintei criticate si trimiterea cauzei spre
rejudecare deoarece instanta de fond a admis gresit exceptia autoritatii
de lucru judecat, respingând astfel capatul de cerere privind daunele
materiale.
Prin întâmpinarea depusa intimata A.D.P. a solicitat
respingerea acestei cereri, deoarece în opinia intimatei exceptia a fost
corect admisa si în conditiile în care este vorba de o exceptia
dirimanta, prin admiterea acesteia s-a blocat orice pas probatoriu,
cauza fiind lamurita.
Analizând actele si lucrarile dosarului sub acest aspect, instanta retine ca este întemeiata critica formulata de recurenta.
Astfel, prin sentinta civila nr.1195 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul
Satu Mare a anulat decizia nr.11/2007 emisa de RA Comunala si a obligat
A.D.P. sa o încadreze în munca pe reclamanta în functia de inginer
chimist cu începere de la 19 iunie 2007 si sa-i achite acesteia
drepturile salariale de care a fost privata în perioada 19 iunie 2007 si
pâna la punerea în executare a prezentei hotarâri.
Intimata a
executat partea din obligatia care-i revenea privind angajarea
recurentei, dar între parti au aparut divergente în ceea ce priveste
cuantumul sumei datorate cu titlu de drepturi salariale neachitate, unul
din capetele de cerere din prezenta actiune reprezentându-l tocmai o
diferenta între suma solicitata de recurenta si cea achitata de
intimata.
Tribunalul a apreciat ca este autoritate de lucru judecat,
deoarece instantele s-au pronuntat asupra problemei deduse judecatii,
problema fiind transata. Instanta nu precizeaza totusi în ce mod poate
fi solutionat un litigiu de genul celui care a aparut între parti
privind cuantumul sumei datorate. Este adevarat ca de regula, în faza de
executare, practica instantelor a fost în sensul ca în cazul în care
exista divergente sub aspectul sumei datorate acestea sa fie calculate
pe calea contestatiei la executare, dar nicio prevedere legala nu
interzice partii prejudiciate sa utilizeze calea dreptului comun
accesibila în cazul litigiului de munca .
Fiind gresit admisa
exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta facând aplicarea
dispozitiilor art.312 al.1-5 Cod procedura civila, va casa în întregime
sentinta si va fixa termen pentru evocarea fondului, dispunând citarea
partilor pentru termenul stabilit.
Cheltuielile de judecata vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecarii.
|