avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


     17.Divergente privind stabilirea cuantumului sumei datorate cu titlu de drepturi salariale neachitate în cazul concedierii anulate de instanta. Inaplicabilitatea exceptiei autoritatii de lucru judecat.
 
 
Art.1201 Cod civil
Art.78 al.1 din Legea nr.53/2003
Art.21 Constitutia României

      Exista autoritate de lucru judecat atunci când al doilea proces este între aceleasi parti, are acelasi obiect si este întemeiat pe aceiasi cauza. Câta vreme între parti au aparut din nou divergente dupa punerea în executare a primei hotarâri în ceea ce priveste cuantumul sumei datorate cu titlu de drepturi salariale neachitate, gresit a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat. Constitutia României în consens cu legislatia comunitara garanteaza liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, partea lezata putând utiliza calea dreptului comun accesibila în cazul litigiului de munca.


Decizia civila nr. 2958/R din 06 decembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.5115/83/2010

     Prin sentinta civila nr.630/LMA din 31 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, s-a admis exceptia autoritatii lucrului judecat invocata din oficiu.
     S-a respins capatul de cerere al reclamantei B.V. privind obligarea pârâtei A.D.P. Satu Mare la plata a 19.004 lei drepturi salariale neachitate si dobânda legala asupra sumei, pentru existenta autoritatii lucrului judecat.
     S-au respins ca nefondate capetele de cerere ale reclamantei privind obligarea pârâtei la plata a 7.000 lei respectiv 6.317 lei despagubiri pentru daune materiale.
     S-a respins ca nefondata exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâta, privind obligarea acesteia la plata de compensatii banesti pentru daune morale.
     S-a respins ca nefondat capatul de cerere al reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de compensatii banesti pentru daune morale.
     S-a respins ca nefondata cererea reclamantei privind acordarea de cheltuieli de judecata.
     Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
     Prin cererea introductiva de instanta, precizata (a se vedea filele nr.138 si 139 din dosar), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei: la plata a 19.004 lei drepturi salariale neachitate si dobânda legala asupra sumei (a); la plata a 7.000 lei respectiv 6.317 lei despagubiri pentru daune materiale (b); la plata a 97.480 lei compensatii banesti pentru daune morale (c).
a) Din precizarea reclamantei (a se vedea fila nr.251 din dosar) rezulta ca suma de 19.004 lei pretinsa de reclamanta, reprezinta diferenta dintre suma pe care, în opinia reclamantei, pârâta trebuia sa achite acesteia, în temeiul Sentintei civile nr.1195/D/12.11.2007 pronuntata în dos. nr.2806/83/2007 a Tribunalului Satu Mare, devenita irevocabila, anume 57.126 lei, respectiv suma de 38.122 lei, calculat de pârât ca fiind datorat în temeiul Sentintei civile nr.1195/ D/12.11.2007.
     Ceea ce trebuie retinut este ca, prin Sentinta civile nr.1195/ D/12.11.2007 pârâta a fost obligat între altele, la plata spre reclamanta, a drepturilor salariale de care a fost privata în perioada 19.06.2007 (de la concedierea ei) si pâna la reîncadrarea reclamantei.
     Prin urmare, chiar daca nu este cuantificata suma de bani (si nici nu era posibil, având în vedere ca la data pronuntarii nu s-a cunoscut data de la care va fi reangajata reclamanta), prin Sentinta civila nr.1195/ D/12.11.2007, chestiunea existentei creantei reclamantei fata de pârâta, constând din drepturile salariale de care trebuia sa beneficieze de la data concedierii si pâna la reangajare, daca nu ar fi fost concediata, a fost transata între parti cu putere de lucru judecat.
     Astfel fiind, cererii reclamantei, de a i se acorda din nou, o parte din drepturile deja acordate prin Sentinta civila nr.1195/ D/12.11.2007, se opune puterea lucrului judecat, sub aspect negativ, fiind evident ca nu în acest fel poate fi lamurit cuantumul drepturilor salariale acordate prin Sentinta civila nr.1195/ D/12.11.2007.
b) Reclamanta a mai pretins de la pârâta prin cererea de chemare în judecata, plata a 7.000 lei, pretinse ca daune materiale, reprezentând prejudiciul suferit de reclamanta prin aceea ca în lipsa salariului (pe perioada cât a fost concediata),era nevoita sa-si amaneteze bunurile pentru a-si asigura traiul.
     În opinia instantei, nici aceasta pretentie nu este întemeiata.
     Astfel, în masura în care reclamanta ar fi garantat credite luate de ea prin gaj, fara a reusi rambursarea creditului, gajul se vinde prin licitatie publica, iar eventuala suma ramasa îi revine reclamantei, aceasta nefiind cum sa fie prejudiciata prin gaj si tinuta sa plateasca mai mult decât creanta contractata de ea (art.1689 din Codul civil).
     Cealalta creanta, în suma de 6317 lei, este pretinsa cu titlu de daune materiale, pentru acoperirea prejudiciului creat prin aceea, ca în lipsa de salarii, reclamanta a fost nevoita sa contracteze credit bancar pentru reparatii de locuinta.
     Instanta a retinut ca fiind neîntemeiata si aceasta pretentie, aratând pe de o parte ca, o asemenea contractare de credit (mai exact numai dobânzile si comisioanele bancare), poate fi privita ca fiind un prejudiciu numai în masura în care acele reparatii invocate ar fi fost absolut necesare, pentru ca doar astfel lipsa salariului (si nu vointa reclamantei) ar fi cauza prejudiciului, ceea ce însa nu s-a dovedit, iar pe de alta parte, pentru ca creditul a fost contractat într-o perioada când reclamanta era angajata (31.07.2008, a se vedea fila nr.150 din dosar).
c) Exceptia autoritatii lucrului judecat, invocata de pârâta, privind capatul de cerere a reclamantei privind obligarea pârâtei la plata a 97.480 lei compensatii banesti pentru daune morale nu este întemeiata, având în vedere ca în Sentinta civila nr.469/D/18.05.2009, pronuntata în dos. nr.1943/83/2008, invocata în exceptie, instanta nu s-a pronuntat asupra daunelor morale.
     În ceea ce priveste fondul acestei pretentii, instanta l-a apreciat ca fiind neîntemeiata.
     Astfel, ca fapt personal a pârâtei poate fi retinuta oferirea unui post de paznic în cadrul unitatii pârâte, ceea ce, raportat la pregatirea profesionala a pârâtei, la prima vedere poate sa para jignitoare, dar, având în vedere obligatia pârâtei de a oferi un posibil post celor care urmeaza sa fie concediate (a se vedea art.64 din Legea nr.53/2003) si ca doar de asemenea posturi dispunea pârâta, instanta nu va retine ca fiind contrara bunelor moravuri (ilicita) demersul (fapta) pârâtei.
     Nu s-a putut însa retine ca o fapta proprie pârâtei publicarea în presa a articolului invocat de reclamanta (care altminteri nu este jignitoare la adresa reclamantei).
     Tot astfel, instanta a apreciat ca nu este cazul a fi retinuta ca fapta cauzatoare de daune morale veritabile, depunerea de diferite note de sedinte în cauzele purtate între parti, prin care s-au facut unele afirmatii, mai putin elegante, la adresa reclamantei, acestea nefiind realmente jignitoare sau grosolane.
     În fine, sanctionarea disciplinara cu avertisment a reclamantei a fost desfiintata în instanta, primind astfel satisfactie morala, fiind neverosimila ca realmente i s-au creat prin acest avertisment reclamantei prejudicii morale.
     Fiind cazuta în pretentiile sale, în temeiul art.274 alin.1 Cod de procedura civila, s-a respins ca nefondata cererea reclamantei privind acordarea de cheltuieli de judecata.
     Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat recurs reclamanta B.V. solicitând casarea sentintei criticate si trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanta de fond a admis gresit exceptia autoritatii de lucru judecat, respingând astfel capatul de cerere privind daunele materiale.
     Prin întâmpinarea depusa intimata A.D.P. a solicitat respingerea acestei cereri, deoarece în opinia intimatei exceptia a fost corect admisa si în conditiile în care este vorba de o exceptia dirimanta, prin admiterea acesteia s-a blocat orice pas probatoriu, cauza fiind lamurita.
     Analizând actele si lucrarile dosarului sub acest aspect, instanta retine ca este întemeiata critica formulata de recurenta.
     Astfel, prin sentinta civila nr.1195 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Mare a anulat decizia nr.11/2007 emisa de RA Comunala si a obligat A.D.P. sa o încadreze în munca pe reclamanta în functia de inginer chimist cu începere de la 19 iunie 2007 si sa-i achite acesteia drepturile salariale de care a fost privata în perioada 19 iunie 2007 si pâna la punerea în executare a prezentei hotarâri.
     Intimata a executat partea din obligatia care-i revenea privind angajarea recurentei, dar între parti au aparut divergente în ceea ce priveste cuantumul sumei datorate cu titlu de drepturi salariale neachitate, unul din capetele de cerere din prezenta actiune reprezentându-l tocmai o diferenta între suma solicitata de recurenta si cea achitata de intimata.
     Tribunalul a apreciat ca este autoritate de lucru judecat, deoarece instantele s-au pronuntat asupra problemei deduse judecatii, problema fiind transata. Instanta nu precizeaza totusi în ce mod poate fi solutionat un litigiu de genul celui care a aparut între parti privind cuantumul sumei datorate. Este adevarat ca de regula, în faza de executare, practica instantelor a fost în sensul ca în cazul în care exista divergente sub aspectul sumei datorate acestea sa fie calculate pe calea contestatiei la executare, dar nicio prevedere legala nu interzice partii prejudiciate sa utilizeze calea dreptului comun accesibila în cazul litigiului de munca .
     Fiind gresit admisa exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta facând aplicarea dispozitiilor art.312 al.1-5 Cod procedura civila, va casa în întregime sentinta si va fixa termen pentru evocarea fondului, dispunând citarea partilor pentru termenul stabilit.
     Cheltuielile de judecata vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecarii.