Luarea in calcul a sporului de acord global la recalcularea pensiei.

13. Luarea in calcul a sporului de acord global la recalcularea pensiei.

Potrivit art. 117 al. 3 din Legea nr. 57/1974 : în activitatea de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căruia un colectiv de cercetători sau proiectanţi îşi asumă răspunderea de a efectua şi finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primeşte o sumă globală, stabilită în contract, în condiţiile prevăzute de lege.

Deşi actul normativ invocat mai sus prevedea pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în domeniile vizând cercetarea ştiinţifică, ingineria tehnologică şi proiectarea, ca modalitate de plată retribuirea în acord global, drepturile obţinute în acest mod erau supuse plăţii contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligaţie conform art. 2 din decretul nr. 389/1972.

Potrivit pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, alte sporuri care nu au avut caracter permanent” şi care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.

Per a contrario, dacă sporurile au avut caracter permanent, acestea urmează a fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.

Potrivit art.21 al.1 lit.b) din Legea nr.3/1977, media retribuţiilor tarifare lunare care se lua în considerare la calcularea pensiei se stabilea pentru personalul care lucra în acord, pe baza retribuţiei tarifare de încadrare corespunzătoare la 204 ore.

În consecinţă, veniturile realizate de reclamantă aveau caracter permanent, pentru acestea se achitau contribuţii de asigurări sociale şi se luau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

Trebuie reţinută şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 736/2006, potrivit căreia verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr. 2028/88/2010, V.L. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând obligarea intimatei la a-i recalcula pensia de asigurări sociale de care beneficiază, cu luarea în considerare şi a veniturilor suplimentare obţinute peste salariul de bază, cu titlu de spor de acord global.

În motivare, contestatoarea a arătat că în perioada 1 aprilie 1974 – 12 mai 1984, a fost angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată la Secţia de Proiectare a fostului Consiliu Popular Judeţean Tulcea, care ulterior a devenit S.C. S. S.A. Tulcea.

A precizat contestatoarea că, în perioada mai-sus menţionată, toţi angajaţii din proiectare lucrau în sistemul de salarizare în acord global.

Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 3/1977 şi ale art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, unul dintre principiile de bază pe care este organizat sistemul public de pensii este cel al contributivităţii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Astfel, s-a arătat că toţi salariaţii plătiţi în sistemul de acord global au achitat contribuţie de asigurări sociale prin reţinere la sursă de către angajator, pentru toate veniturile încasate, inclusiv pentru cele suplimentare obţinute peste salariul de bază.

În apărare, a formulat întâmpinare intimata, prin care a arătat în esenţă că, veniturile realizate de către contestatoare, ca venituri suplimentare celor realizate din salariul înregistrat în carnetul de muncă, nu sunt sporuri cu caracter permanent.

Totodată, a menţionat că faptul că respectivele venituri nu au făcut parte din retribuţia tarifară, rezultă şi din prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 2/1983, apreciind de asemenea că drepturile băneşti obţinute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuţiei şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare, pentru a fi utilizate la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispoziţiilor art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 2048/18.08.2010 Tribunalul Tulcea a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a obligat intimata să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatoarei cu includerea în baza de calcul şi a veniturilor menţionate la rubrica „acord”, conform adeverinţei nr. 16/16.01.2010 emisă de S.C. „S” S.A. Tulcea.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a avut în vedere următoarele:

Din adeverinţa nr. 16/16.01.2010 emisă de S.C. „S” S.A. Tulcea, rezultă că, contestatoarea a fost retribuită în acord global în perioada iulie 1974 – mai 1984, iar pentru veniturile realizate s-au reţinut şi virat contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale.

Adeverinţa evidenţiază în mod detaliat veniturile realizate de contestatoare în perioada sus-menţionată, menţionând totodată că, veniturile salariale brute obţinute de contestatoare au fost plătite din fondul de salarii planificat şi realizat, conform art. 46 alin. 1 din Legea nr. 57/1974.

Se reţine de asemenea că, la punctul VI din Anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005, se face într-adevăr menţiunea conform cu care, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, următoarele: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice; premiile anuale şi primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut un caracter permanent.

Din modul în care a fost formulată această enumerare reiese că nu are un caracter exhaustiv ci doar exemplificativ, în sensul că pot exista şi alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleaşi criterii ca şi veniturile enumerate.

Aşadar, din formularea acestei menţiuni rezultă că nu pot fi luate în calcul acele venituri care, pe de o parte, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi care, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.

Reiese deci că, dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislaţia anterioară datei de 01 aprilie 2001 la calcularea pensiei şi au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei şi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, nu pot fi incluse între veniturile la care se referă menţiunea de la pct. VI din anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei. Nu se poate accepta ca, o perioadă în care un asigurat a fost retribuit în acord global să nu fie avută în vedere în nici un mod la stabilirea stagiului de cotizare şi, implicit, a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia, întrucât o astfel de concluzie ar contraveni principiului contributivităţii, consacrat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

De asemenea, trebuie reţinut că art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, stabileşte că, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

Aşadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent şi, ca urmare, a constituit baza de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale, acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei, în sistemul Legii nr. 19/2000.

Veniturile obţinute de contestatoare în respectiva perioadă, erau venituri cu caracter permanent, pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, astfel cum atestă însăşi emitentul adeverinţei nr. 16/16.01.2010, eliberată de S.C. „S” S.A.

Aşa fiind, contestatoarea este îndreptăţită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanţă cu contribuţiile realizate la fondul asigurărilor sociale.

Conform prevederilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.

În egală măsură, această prevedere este aplicabilă şi în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare, anumite date cu privire la veniturile reale obţinute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare respectiv.

Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a declarat la data de 20.10.2010 recurs împotriva sentinţei civile nr.2048/18.08.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea, pe care o consideră nelegală, având în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 4 /2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat; "Pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite in baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 2 alin. 1 din acelaşi act normativ "Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta."

Art. 164 alin. 2 din Legea 19/2000 stipulează: " La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au in vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate in carnetul de muncă.", iar in alint 3): "' La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute ia alin. 1 se au in vedere si sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate in carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare."

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale invocate, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cat şi la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri sa fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare si sa fi fost înregistrate in carnetul de muncă) pana la data de 1 aprilie 1992 (data intrării in vigoare a Legii 49/1992) iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare si sa fi fost înregistrate in carnetul de munca sau dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei in vigoare.

Totodată, art. 4 alin. (2) din OUG nr. 4/2005 prevede ca "Sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţa de urgenta."

Pe de alta parte, prin menţiunea de la pct. VI din Anexa aceluiaşi act se precizează ca: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:

• formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;

Prin urmare, formele de retribuire in acord au fost exceptate de legiuitor, in mod expres, de la calculul privind stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de l aprilie 2001.

Aceste venituri prevăzute de art.12 alin 1 lit. a ) din Legea nr.57/1974 au reprezentat o forma de retribuire în funcţie de realizarea indicatorilor privind creşterea productivităţii muncii si eficientei economice, si ca atare nu pot fi calificate ca sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare.

In consecinţa, drepturile băneşti obţinute în acord global erau venituri suplimentare,ca parte variabilă a retribuţiei si nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare pentru a fi utilizate la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispoziţiilor art.164 alin. 2 si 3 din Legea nr. 19/2000.

Principiul contributivităţii înscris in art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 isi găseşte aplicabilitatea odată cu intrarea in vigoare a legii, numai cu privire la persoanele asigurate care au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale (art.4 din acelaşi act normativ).

Se invocă şi Decizia nr. 30/16.11.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, in motivarea acestei decizii, ICCJ retine că textele art. 164 din Legea nr. 19/2000 si cele cuprinse in pct. VI din Anexa la OUG 4/2005, „fiind clare si lipsite de echivoc, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti.”

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din adeverinţa nr. 16/16.01.2010 emisă de S.C. „S” S.A. Tulcea rezultă că în perioada ianuarie iulie 1974–mai 1984, reclamanta a fost retribuită în acord global, conform art. 117 al. 3 din Legea nr. 57/1974 pentru activitatea de proiectare şi a realizat venituri pentru care s-au reţinut şi virat contribuţiile pentru asigurări sociale şi pensie suplimentară.

Potrivit pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, …… alte sporuri care nu au avut caracter permanent” şi care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.

Per a contrario, dacă sporurile au avut caracter permanent, acestea urmează a fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.

Potrivit art.21 al.1 lit.b) din legea nr.3/1977 media retribuţiilor tarifare lunare care se lua în considerare la calcularea pensiei se stabilea pentru personalul care lucra în acord, pe baza retribuţiei tarifare de încadrare corespunzătoare la 204 ore.

În consecinţă, veniturile realizate de reclamantă aveau caracter permanent, pentru acestea se achitau contribuţii de asigurări sociale şi se luau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

În acelaşi sens, la pct. IV din aceeaşi Anexă la O.U.G. nr. 4/2005 care se referă la sporurile, îndemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, se enumeră şi alte sporuri acordate de către de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidenţiate împreună cu salariile aferente în ştatele de plată şi pentru care s-a datorat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale.

Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede faptul că stagiul de cotizare se constituie din perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale.

De asemenea, art. 78 al. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv prin însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau după caz venitul lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Naţională de Statistică.

Potrivit art. 169 alin.1 din Legea 19/2000 pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.

Această prevedere este aplicabilă şi în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare anumite date cu privire la veniturile obţinute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare.

Recurenta pârâtă se prevalează de pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 care prevede că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, însă aceste prevederi nu trebuie interpretate separat, scoase din context, ci numai coroborate cu celelalte dispoziţii ale O.U.G. nr. 4/2005 şi ale Legii nr. 19/2000 pe care le-am enunţat mai sus.

La aceste argumente, trebuie reţinută şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 736/2006, potrivit căreia verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.

Prin decizia nr.30/2009 a ÎCCJ invocată în recurs de către recurenta pârâtă s-a respins recursul în interesul legii, astfel încât nu se poate aprecia că prin această decizie s-a dezlegat vreo problemă de drept în sensul art. 330⁷ al.4 C.pr.civ.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat şi a menţinut sentinţa recurată ca legală şi temeinică.

Decizia civilă nr. 13/AS/25.01.2011

Dosar nr. 2028/88/2010

Judecător redactor Jelena Zalman