28. Achiziţie publică. Revizuire
contract prestaţie, în sensul completării cu o clauză privind modificarea
valorii contractului
Art.2, al.2 lit.”r”, art.8, art.18 – Legea nr.554/2004
Decizia civilă nr.
713/CA/20.10.2010
Dosar nr. 12711/118/2009
Prin cererea formulată la data de 30.09.2009 şi
înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia comercială sub nr.12711/118/2009,
reclamanta SC S.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul
Constanţa prin Primar revizuirea judiciară a art.8 din contractul de prestaţii
nr.74659/2001 în sensul de a se adăuga un nou alineat cu următorul conţinut
„valoarea contractului va fi modificată şi ori de câte ori se modifică salariul
minim pe economie şi obligaţiile fiscale ale angajatorului faţă de bugetul de
stat”.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că în momentul adjudecării s-a
avut în vedere caietul de sarcini prezentat în documentaţia de licitaţie.
Printre elementele de cost avute în vedere a fost salariul minim pe economie,
care era la acel moment de 151,69 lei.
În condiţiile în care de la data
încheierii contractului şi până în prezent condiţiile economice s-au modificat
substanţial, executarea contractului a devenit extrem de anevoioasă pentru
societate, astfel că se impune ca şi contractul să fie adaptat noilor schimbări
economice.
Deşi nu există dispoziţii legale în
materia revizuirii contractelor bazată pe teoria impreviziunii, legiuitorul a
avut în vedere şi aceste neajunsuri de legi, motiv pentru care în noul cod
civil şi-a găsit reglementarea în art.1271.
Secţia comercială a Tribunalului
Constanţa a constatat natura cauzei ca fiind de contencios administrativ,
dosarul fiind reînregistrat sub
nr.12711/118/2009.
Reclamantaa făcut precizări la acţiune arătând că temeiul juridic al cererii îl reprezintă art.8 şi 18 alin.4 din Legea
nr.554/2004 şi OUG nr.34/2006.
Instanţa a invocat din oficiu excepţia
inadmisibilităţii acţiunii, iar prin
sentinţa civilă nr.601/13.05.2010 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea
reclamantei şi a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 595 lei
reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând cu
prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, tribunalul a
constatat că, faţă de disp. art.18 alin.4 lit.d din Legea nr.554/2004, acţiunea
este inadmisibilă, întrucât interesul public nu cere suplinirea
consimţământului pârâtului, modificarea unilaterală putând fi făcută numai
pentru motive excepţionale care pot fi considerate ca fiind orice modificări
intervenite în legătură cu interesul naţional sau local şi care fac ca
serviciul public să nu mai poată satisface corespunzător acest interes.
Prin urmare, caracterul excepţional nu trebuie
raportat la previzibilităţile unui eveniment, ci la efectele pe care acesta le
produce asupra interesului general. În speţă, faptul că salariul minim pe
economie a avut o creştere de la data încheierii contractului, respectiv anul
2001, fapt ce a determinat executarea mai anevoioasă din partea reclamantei, nu
produce efecte asupra interesului general.
S-a mai reţinut că interesul public este
reglementat de art.2 lit.r din Legea nr.554/2004 ca fiind interesul care
vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea normelor comunitare,
realizarea competenţei publice. Ori, motivele invocate de reclamanţi pentru
suplinirea consimţământului pârâtului nu produce efecte şi nu este cerut de
interesul public, ci de interesul privat al reclamantei.
Pentru aceste considerente, instanţa a
admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva
sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta SC S.T. SRL, în temeiul art.3041 Cod procedură
civilă, criticând soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.
A susţinut recurenta că, în speţă, se aplică în mod
perfect teoria îmbrăţişată şi de doctrina comercială română a impreviziunii, ce
determină necesitatea unor clauze de tip hardship şi de indexare, şi care a
fost transpusă reglementativ şi în noul cod civil, ce urmează a intra în
vigoare.
S-a arătat că este vorba de necesitatea corelării
valorii unui contract cu alte valori, supuse unor variaţii inerente şi
previzibile ca apariţie, şi nu ca amploare certă, astfel încât să fie
menţinută, pe tot parcursul îndelungat al executării contractului, o valoare
reală a obligaţiilor contractuale şi asigurat astfel un echilibru cât mai bun, mai
echitabil între părţile contractante.
În situaţia dată, echilibrul dintre părţi este serios
afectat de creşterea, de-a lungul timpului, de mai mult de trei ori a
salariului minim pe economie, element de structură a tarifului, astfel cum a
fost stabilit contractual, fapt ce determină o creştere de cost şi o diminuare
corespunzătoare a profitului. În acest fel, executarea obligaţiilor asumate
prin contract devine deosebit de împovărătoare, de aici născându-se dreptul
societăţii recurente de a obţine o restabilire a acestui echilibru, dacă nu
prin negociere directă cu contractantul, atunci pe cale judiciară.
Instanţa de fond, printr-o interpretare particulară a
normei de drept, leagă posibilitatea antamării demersului judiciar în baza
art.554/2004 cu scop de revizuire contractuală prin suplinirea consimţământului
pârâtului ce o refuză în mod expres, de interesul public într-o asemenea
revizuire.
În acest fel, se conferă prevederilor art.18 alin.4
lit.d o adevărată valoare unilaterală, potrivit căreia, practic, se poate
obţine revizuirea contractuală doar dacă aceasta este solicitată de către
entitatea ce are în grijă interesul public şi anume autoritatea contractantă,
în cazul contractelor administrative încheiate în urma unei proceduri de
achiziţie publică.
Ori, o asemenea interpretare a unei norme conţinute de
legea contenciosului administrativ, născută din grija legiuitorului de a
proteja cetăţenii faţă de încălcări ale drepturilor lor de către instituţiile
publice, este evident greşită.
Prin lege, interesul
public este definit ca interesul care
vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor,
libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea
nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.
O altă definiţie doctrinară arată că interesul public este acel interes care
implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice
a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor,
recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la
care România este parte, precum şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu
respectarea principiilor eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cheltuirii
resurselor.
Prin urmare, nu se poate considera că interesul public
exclude interesele legitime ale cetăţenilor (iar extrapolarea la interesul unei
entităţi de tipul societăţii comerciale cu răspundere limitată se poate face
lesne).
Pârâtul, prin organele sale, are, printre altele,
atribuţia de a asigura protecţia şi refacerea mediului, întreţinerea,
conservarea şi punerea în valoare a spaţiilor verzi (art.36 din Legea
nr.215/2001). Tot el a luat hotărârea, în anul 2001, de a externaliza
activitatea corespunzătoare acestei atribuţii, prin contractarea serviciilor de
întreţinere a spaţiilor verzi cu o societate de drept privat, urmare a unei
licitaţii organizate potrivit legislaţiei din acea vreme.
Procedând astfel, activitatea ce vizează, până la
urmă, un interes public (chiar dacă de natură locală), şi-anume întreţinerea
spaţiilor verzi din oraş, a fost transferată adjudecatarului licitaţiei şi
semnatarului contractului de prestări servicii, în speţă societatea recurentă,
îndrituită şi obligată în acelaşi timp de a desfăşura operaţiunile specifice
întreţinerii spaţiilor verzi şi de plantare a materialului dendrologic în
fiecare sezon în folosul tuturor cetăţenilor Constanţei, în baza unui preţ,
câtă vreme autoritatea publică locală a renunţat a efectua, prin mijloace
proprii o asemenea activitate impusă de lege.
Recurenta, co-contractant al municipalităţii în acest
contract, şi prestatoare a serviciilor sus-descrise, nu poate fi privită în mod
disociat de interesul public.
Câtă vreme faptele sunt certe - compunerea tarifului
pe baza salariului minim pe economie, creşterea acestuia în decursul ultimilor
nouă ani cu peste 300%, pierderea unei părţi importante din profitul
previzionat la începutul relaţiei contractuale, datorită majorării
considerabile a costurilor îndeosebi datorită salariului minim (peste 90% din
personal fiind încadraţi cu acest salariu) - respingerea acţiunii pe motiv de
inadmisibilitate echivalează cu denegarea de dreptate, astfel cum glăsuieşte
art.3 din Cod Civil.
Mai mult, o asemenea soluţie produce o încălcare
evidentă a dreptului de acces la justiţie (garantat prin art.21 din
Constituţie) întrucât îngrădeşte, prin interpretarea greşită a legii,
posibilitatea societăţii de a exercita acest drept.
Întreţinerea spaţiilor verzi din municipiu este
realizată actualmente de două societăţi: recurenta şi SC Pomacost SRL. În cazul
rezilierii celor două contracte din iniţiativa prestatorilor, în primul rând
municipalitatea se va putea îndrepta împotriva acestora cu cereri de
dezdăunare, iar în al doilea rând va trebui organizată o nouă licitaţie pentru
atribuirea contractelor către noi prestatori, cu cheltuiala şi întârzierile de
rigoare, care contracte vor conţine tarife construite în acelaşi mod, adică
pornind de la salariul minim pe economie actual.
Întrucât părţile, la compunerea textului contractual,
au prevăzut creşterea tarifului doar pe bază de inflaţie, neluând în seamă
posibila creştere a salariului minim, apare ca legală prin echitate, corectă şi
logică modificarea contractului prin luarea în considerare şi a acestui element
de influenţă valorică.
Câtă vreme co-contractantul, pârât în speţă, manifestă
o opoziţie nejustificată, aproape de abuz, privitor la o asemenea modificare,
consideră recurenta că are dreptul procesual, în baza drepturilor subiective,
materiale, de a solicita instanţei de judecată, pe baza materialului probator,
să pronunţe modificarea contractuală dorită.
În drept, au fost invocate disp. art.299, 3041,
312 al.3 Cod procedură civilă, art.970 alin.2, Legea nr. 554/2004, OG nr.
34/2006.
Analizând
cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este
nefondat.
Astfel, reclamanta a solicitat instanţei de judecată
revizuirea contractului de prestaţie nr.74659/2001 încheiat între părţi în
sensul completării acestuia cu o clauză privind modificarea valorii contractului
corespunzător modificării salariului minim pe economie şi a obligaţiilor
fiscale ale angajatorului faţă de bugetul de stat.
În mod corect instanţa a analizat cererea în raport de
legislaţia în vigoare la momentul la care a fost sesizată, iar nu de dispoziţiile
invocate de recurentă, ce nu se află încă în vigoare şi care nu pot determina o
altă soluţie decât cea pronunţată.
Ori, dispoziţiile art.18 alin.4 lit.d din Legea
nr.554/2004 limitează posibilitatea instanţei de a interveni în contractul
administrativ prin suplinirea consimţământului uneia dintre părţi doar la
situaţia în care o astfel de imixtiune este impusă de interesul public.
Astfel cum
însăşi recurenta a sesizat, interesul legitim public este interesul care
vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor,
libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea
nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţii publice, definiţie dată
de art.2 alin.1 lit.r din Legea nr.554/2004.
În mod evident, interesul invocat de recurenta
reclamantă nu se încadrează în această definiţie atâta timp cât o aliniere a
valorii contractului în raport de
salariul minim pe economie, precum şi în funcţie de obligaţiile fiscale ale
angajatorului faţă de bugetul de stat ţine exclusiv de interesul privat al
societăţii reclamante, neavând nicio legătură cu interesul public.
Chiar dacă
serviciul prestat de recurentă se referă la întreţinerea spaţiilor verzi din
Municipiul Constanţa, iar o reziliere a contractului ar putea produce eventuale
prejudicii pentru ambele părţi, o atare împrejurare nu este de natură să
justifice intervenţia instanţei în voinţa părţilor. Totodată, nu s-ar putea
reţine o conduită abuzivă din partea autorităţii publice locale, astfel cum susţine
recurenta, în condiţiile în care contractul de prestări servicii stabileşte o
valoare actualizată în raport de rata inflaţiei, iar o astfel de modalitate de
determinare a preţului a fost agreată de părţi în situaţia în care acestea
cunoşteau că, în lipsa unui termen, contractul urma să se desfăşoare pe o
perioadă îndelungată de timp.
Curtea consideră că, pentru exercitarea unei acţiuni
de tipul celei formulate de reclamantă, dispoziţiile speciale şi derogatorii
ale art.18 alin.4 lit.d din Legea nr.554/2004 impun ca şi condiţie esenţială
aceea a interesului public, iar faptul că reclamanta nu a justificat un astfel
de interes face ca acţiunii să îi lipsească unul din elementele esenţiale, de
natură să paralizeze însuşi exerciţiul dreptului.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele
invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în
baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă. | 
