21.Obligarea autorităţii publice la înmatricularea autoturismului second-hend fără plata taxei de poluare. Examinarea aspectelor privind lipsa procedurii prealabile.

                                                                                                     Decizia civilă nr.65/26.01.2011

                                                                                                             Dosar nr.2318/88/2010

Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2010 pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.2318/88/2010 reclamantul A.S.I a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Tulcea - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Tulcea, obligarea la înmatricularea autoturismului marca SAAB, an de fabricaţie 1998, cu număr de identificare YS3DC55D9W2062844, fără plata taxei de poluare pentru autovehicule.

În motivare, reclamantul a arătat că a achiziţionat autoturismul mai sus menţionat din Italia, că acesta a fost înmatriculat pentru prima dată în această ţară în anul 1998, iar pentru a fi înscris pentru prima dată în România este nevoit să plătească taxa de poluare.

A mai susţinut reclamantul că ilegalitatea taxei de poluare se concretizează sub dublu aspect: în primul rând prin raportarea art.148 alin.2 din Constituţia României la art.90 alin.1 din Tratatul Comunităţii Europene; în alt doilea rând nu există nici un act administrativ fiscal prin care această taxă să fie încasată.

A invocat caracterul ilegal al taxei de poluare şi concluzionând că stabilirea taxei de poluare încalcă principiile legislaţiei comunitare, prevederile art.4 lit.a din OUG 50/2008 fiind contrare Tratatului de Aderare a României la UE.

În drept reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr.554/2004, Tratatului de Constituire al U.E., pe practica C.J.C.E., art.21 şi 148 din Constituţie coroborate cu dispoziţiile Codului de Procedură Civilă.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivată de lipsa procedurii prealabile.

Prin Sentinţa civilă nr.2525/15.10.2010 Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Autovehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului Jud. Tulcea să înmatriculeze autoturismul marca SAAB, an de fabricaţie 1998, cu număr de identificare YS3DC55D9W2062844, fără plata taxei de poluare pentru autovehicul, precum şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii formulării acţiunii, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată în raport de faptul că reclamantul a făcut dovada efectuării procedurii prealabile în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.554/2004, prin cererea din 20.08.2010 adresată Prefectului Jud. Tulcea.

În ceea ce priveşte fondul litigiului tribunalul a reţinut că reclamantul a achiziţionat un autoturism marca Saab din Italia, fiind obligat ca pentru înmatricularea acestuia în ţară să achite taxa de poluare pentru autovehicule în conformitate cu art.4 din O.U.G. nr.50/2008 prin care s-a prevăzut că obligaţia de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulaţie a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art.3 şi 9 din ordonanţă.

Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât şi cele pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare, şi reînmatriculate în România, după aducerea lor în ţară, începând cu data de 1 iulie 2008 aceeaşi taxă fiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor similare.

Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008 creează o discriminare fiscală şi un regim diferit între produsele importate şi cele similare autohtone care este în contradicţie şi cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autovehiculelor second hand puse pentru prima dată în circulaţie pe teritoriul unui stat membru şi ca valoarea taxei, determinată în funcţie de caracteristicile tehnice ale autovehiculului, nu ţine cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.

În consecinţă, dispoziţiile interne care stabilesc obligaţia de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulaţii a mărfurilor, art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, precum şi dispoziţiile art.148 al.2 din Constituţia României, conform cărora legislaţia comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritar şi prevalează legii interne.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Autovehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Tulcea, în temeiul art.304 pct.9 şi 304¹ Cod de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că:

Astfel, arată că în cauză culpa nu poate fi reţinută în sarcina Serviciului Public Comunitar, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Tulcea, entitate care nu face altceva decât să respecte prevederile legale în vigoare, nu efectuează operaţiunea de înmatriculare decât şi sub condiţia impusă de legea fiscală aceea de a se face dovada plăţii taxei speciale.

Plata acestei taxe de poluare este o operaţiune obligatorie şi prealabilă înmatriculării stabilită în mod operativ prin OUG nr. 50/2008.

Serviciul Public Comunitar, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Tulcea, nu poate, contrar prevederilor legale în vigoare, să procedeze la înmatricularea în circulaţie şi eliberarea certificatului de înmatriculare, fără plata taxei de poluare, întrucât plata acestei taxe este o operaţiune obligatorie şi prealabilă înmatriculării şi care ţine de aspectul fiscal – DGFP – AFP Tulcea fiind emitentul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, taxă rezultată din aplicarea elementelor de clacul prevăzute pentru instituirea taxei de poluare.

Arată recurentul că se poate proceda la înmatricularea autoturismelor cu scutire de la plata taxei de poluare doar în situaţiile expres prevăzute de legislaţia în vigoare.

În continuare se mai arată că nu recurentul impune achitarea taxei de poluare şi nici nu este în final beneficiarul plăţii acestei taxe, beneficiar fiind DGFP - AFP Tulcea  şi respectiv Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, motiv pentru care nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Serviciul de specialitate din cadrul Prefecturii, pe lângă taxa de poluare mai are de verificat şi alte condiţii de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii şi care au fost încadrate în dispoziţiile art.304 pct.9 dar şi potrivit art.304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art.274 din Codul de procedură civilă  „partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”

În conformitate cu dispoziţiile art.109 din Codul de procedură civilă :

      „Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.

        Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

       Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.”

În conformitate cu dispoziţiile art.7 al.1 din Legea nr. 554/2004 „ Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

În speţă, Curtea constată că până la data de 21.07.2010, când reclamantul a introdus la tribunal cererea de chemare în judecată a pârâtului, acesta nu adresase nici o cerere de înmatriculare a autoturismului fără plata taxei de poluare. Abia la data de 20.08.2010, după promovarea acţiunii la tribunal, când instanţa i-a pus în vedere să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, reclamantul s-a adresat pârâtului cu o astfel de cerere, considerând că a îndeplinit cerinţele din art.109 din Codul de procedură civilă .

Ori, procedura prevăzută de legiuitor trebuie să fie prealabilă cererii de chemare în judecată, constituind un fine de neprimire lipsa acesteia, îndeplinirea în cursul procesului neechivalând cu respectarea normelor legale.

În considerarea dispoziţiilor art.109 al.3 din Codul de procedură civilă o astfel de excepţie însă nu poate fi pusă în discuţie din oficiu de instanţa de recurs, nefiind de ordine publică, deşi  a fost invocată prin întâmpinare de către pârât nu constituie motiv de recurs pentru a fi examinată.

Examinând critica formulată prin cererea de recurs Curtea constată că pârâtul nu a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată astfel că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant cu ocazia prezentului proces.

Independent de această situaţie Curtea mai reţine un argument în favoarea recurentului, respectiv faptul că nu acesta este autoritatea care determină şi încasează taxa specială de poluare, pentru a se susţine că refuzul de a înmatricula un autoturism fără dovada plăţii acesteia reprezintă refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, cu exces de putere, câtă vreme prin Ordinul MAI nr.1501/2006 se prevede în art.7 că înmatricularea autovehiculelor se efectuează pe baza documentelor expres enumerate la lit.a – n, lit.j vizând că „începând cu data de 1.01.2007, dovada plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, stabilită potrivit legii”.