avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


10.Acţiune având ca obiect constatarea dizolvării de drept a autorităţii publice locale

 

 Art.39, art.40, art.55 – Legea nr.215/2001

 

                                                                                                    Decizia civilă nr.122/23.02.2011

                                                                                                         Dosar nr.74021/118/2010

 

Prin cererea înregistrată la data de 15.06.2010 sub nr.7402/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Prefectul judeţului Constanta a solicitat a se constata dizolvarea de drept a Consiliului Local C., ca urmare a neîntrunirii acestuia timp de două luni consecutiv.

In motivarea acţiunii reclamantul a arătat că in temeiul art.48 alin.2 din Legea nr.215/2001 secretarul unităţii administrativ teritoriale are obligaţia de a comunica hotărârile adoptate de consiliul local instituţiei prefectului.

Prin adresa nr.4164/13.04.2010 Primăria com. C. a înaintat hotărârile adoptate în şedinţa extraordinară din data de 12.04.2010, aceasta fiind ultima şedinţă a Consiliului Local C., deşi au existat ulterior trei convocări, una pentru data de 10.06.2010 şi alte două pentru 12.06.2010 nu s-a organizat nici o şedinţa de consiliu.

In atare situaţie, reclamantul consideră că faţă de prevederile art.55 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001 consiliul local este dizolvat de drept, instanţa urmând a constata această situaţie.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare pentru a-si exprima poziţia procesuala cu privire la acţiunea formulată, depunând în schimb documentaţia aferentă convocărilor Consiliului Local C. din 11.06.2010, 12.06.2010, 18.06.2010, 25.06.2010, 30.06.2010.

Prin Sentinţa civilă nr.1386/CA/04.11.2010 Tribunalul Constanţa a admis sesizarea formulată de reclamant şi a dispus dizolvarea Consiliului Local C. judeţul Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut din materialul probator aflat la dosarul cauzei, că în luna iunie 2010 au fost convocate trei şedinţe ale consiliului local:

- o şedinţă extraordinară, la convocarea primarului, pentru data de 30.06.2010; conform procesului-verbal de şedinţă, şedinţa nu s-a desfăşurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcţie.

-                   o şedinţă ordinară, convocată de către primar pentru data de 25.06.2010; conform procesului-verbal de şedinţă, şedinţa nu s-a desfăşurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcţie.

-                   o şedinţă ordinară, convocată de către primar pentru data de 18.06.2010; conform procesului-verbal de şedinţă, şedinţa nu s-a desfăşurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcţie.

-                   o şedinţă extraordinară, convocată de către primar pentru data de 12.06.2010; conform procesului-verbal de şedinţă, şedinţa nu s-a desfăşurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcţie.

-                   o şedinţă extraordinară, convocată de către primar pentru data de 11.06.2010; conform procesului-verbal de şedinţă, şedinţa nu s-a desfăşurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcţie.

-                   o şedinţă ordinară, convocată de către primar la data de 04.06.2010 pentru data de 10.06.2010; conform procesului-verbal de şedinţă, şedinţa nu s-a desfăşurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcţie.

S-a constatat astfel că în luna iunie 2010 Consiliul Local C. nu s-a întrunit, nici în şedinţă ordinară, nici în şedinţă extraordinară.

S-a mai constatat că în luna mai 2010 nu a fost convocată nici o şedinţă ordinară sau de către primar, în exercitarea atribuţiilor reglementate de disp. art.39 alin.1 din Legea nr.215/2001 sau şedinţă extraordinară, conform art.39 alin.2, aspect nedovedit prin procese-verbale încheiate cu ocazia întrunirii organului deliberativ.

Din împrejurarea că în datele şi la locurile stabilite pentru desfăşurarea şedinţei ordinare/extraordinare nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcţie instanţa de judecată a constatat că nu a existat voinţa Consiliului Local C., ca organ colectiv deliberativ, de a se întruni în şedinţa, de a dezbate şi adopta hotărâri, conform art.40 alin.1 din Legea nr.215/2001.

Susţinerile reclamantului în sensul că termenul de 2 luni se calculează conform art.101 alin.3 din Codul de procedură civilă nu au fost avute in vedere de tribunal întrucât textul de lege indicat se referă strict la actele de procedură. In cauză, actul normativ prevede sancţiunea dizolvării în situaţia în care autoritatea deliberativă nu se întruneşte două luni consecutiv, privit ca lună calendaristica si nu pe zile libere. Aceasta interpretare rezultă şi din dispoziţiile art.39 alin.1 care stabilesc că „consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului”.

Constatând că în lunile mai si iunie 2010 Consiliul Local C., nu a întrunit majoritatea, neexistând voinţa colectivă a consilierilor în a se întruni, instanţa de judecată a admis cererea si a dispus dizolvarea autorităţii deliberative din com. C.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând:

- în principal schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, nefiind administrate probatorii din care să reiasă îndeplinirea cerinţelor art.55 alin.1 lit.a) din Legea 215/2001, în ceea ce priveşte legalitatea convocărilor consilierilor locali, probă care era în sarcina reclamantului.

 Se arată că instanţa de fond a avut în vedere o altă prevedere legală decât cea în vigoare la momentul judecării cauzei deoarece conform textului de lege invocat de reclamant ca şi motiv de dizolvare a Consiliului Local în cererea de chemare în judecată, respectiv art.55 al.1 lit.a) din Legea 215/2001, în forma în vigoare atât la data promovării acţiunii cât şi la data soluţionării acesteia, se prevede că „Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:

a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale.”

Recurentul susţine că atunci când se referă la prevederile art.55 al.1 instanţa de fond reţine că "în cazul în care Consiliul local nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, acesta se dizolvă de drept" (pag.2 din hotărâre, paragraf ultim) pe când textul legal în vigoare are în vedere şi respectarea condiţiei convocării conform prevederilor legale, adică în scris, conform art.39 din Legea 215/2001.

 Solicită schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca nefondată întrucât nu au fost administrate probatorii din care să reiasă îndeplinirea cerinţelor art.55 lit.a) din Legea nr.215/2001, respectiv că, convocarea consilierilor locali ar fi fost una legală, probă care era în sarcina reclamantului.

Din înscrisurile administrate la fondul cauzei reiese o situaţie inversă decât cea prezentată de reclamant, respectiv că convocările consilierilor fie au lipsit, fie au fost nelegale, nefiind efectuate în formă scrisă conform art.39 al.3 din Legea 215/2001.

În sensul arătat face trimitere la şedinţele propuse a avea loc dar care nu s-au ţinut tocmai ca urmare a nelegalei convocări a consilierilor.

Nu se poate reţine aşadar că nu ar fi avut loc o şedinţă a Consiliului Local, fiind astfel întrerupt termenul de 2 luni consecutive începând cu momentul 20.06.2010, iar din 20.08.2010 începând a curge un nou termen de 2 luni;

Pentru perioada anterioară datei de 20.06.2010 cât timp convocările au avut un caracter nelegal, greşit a reţinut instanţa că lipsa şedinţelor din lunile mai si iunie se circumscrie situaţiei prevăzute de art.55 al.1. lit.a) din Legea 215/2001.

Faţă de cele expuse, solicită a se constata că la momentul 20.08.2010 a avut loc o întrerupere a termenului de 2 luni consecutive avut în vedere prin art.55 alin.1 lit.a) din Legea 215/2001, întrerupere care vizează perioada de 2 luni înainte şi două luni ulterioare datei de 20.08.2010;

Pentru a înfrânge convingerea că, nu ar exista voinţa Consiliului Local C. ca organ deliberativ, de a se întruni în şedinţă, face referire la materialele din şedinţele de Consiliu din datele de 12.11.2010 şi 26.11.2010 depuse la dosar, când s-a adoptat Hotărârea nr.23/12.11.2010 privind alegerea preşedintelui de şedinţă şi Hotărârea nr.24/12.11.2010 privind exercitarea căii de atac a recursului în prezenta cauză.

Pe data de 26.11.2010 au fost luate în discuţie 22 de proiecte de Hotărâri, parte din acestea fiind adoptate iar pentru parte amânându-se discutarea.

- Solicită,în subsidiar, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare instanţei de fond, pentru completarea materialului probator în vederea soluţionării fondului cauzei sub aspectul verificării tuturor cerinţelor impuse prin art.55 al.1 lit.a) din Legea nr.215/2001, cu trimitere directă la analizarea legalităţii convocării.

Deşi în considerente instanţa de fond a reţinut prevederile art.39 din Legea 215/2001 în ceea ce priveşte necesitatea convocării în scris a consilierilor de către secretarul unităţii administrativ teritoriale, acestea nu a verificat respectarea acestei cerinţe.

Această verificare trebuia să aibă un caracter primordial pentru a se putea ulterior verifica dacă neîntrunirea Consiliului Local pentru perioada indicată în art.55 al.1 lit.a) din Legea 215/2001 poate conduce la concluzia - reţinută de instanţă - că nu ar exista voinţa Consiliului Local, ca organ deliberativ, de a dezbate şi adopta hotărâri, conform art.40 al.1 din Legea 215/2001.

Sub aspectul indicat se arată că nici reclamantul şi nici instanţa din oficiu nu au înţeles să solicite, respectiv să ordone administrarea vreunui probatoriu care să urmărească verificarea regularităţii convocării consilierilor în spiritul art.39 din Legea 215/2001, aspect sub care nu a fost tranşat fondul cauzei.

A solicitat casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece probele care s-ar impune a se administra pentru dovedirea nelegalei (lipsei) convocării consilierilor la şedinţe nu pot fi administrate în faţa instanţei de recurs.

Intimatul reclamant, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca fiind eronată interpretarea dată de recurent dispoziţiilor art.55 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001 pentru ca un consiliu să fie dizolvat de drept, textul de lege vizând situaţia în care un consiliu local nu se întruneşte timp de 2 luni consecutive, chiar şi în situaţia în care consilierii au fost convocaţi în mod legal.

Reţinerea instanţei de fond în conformitate cu care nu a existat voinţa Consiliului Local al comunei C. de a se întruni în şedinţă este întemeiată, având în vedere şi prevederile art.45 din Legea nr.393/2004 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art.67 din OG nr.35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, potrivit cu care sunt stabilite obligaţiile consilierilor locali.

Prin urmare, dacă ar fi existat voinţa Consiliului Local al comunei C., prin consilierii săi locali, de a se întruni într-o şedinţă legală, instrumente legale există, însă nu s-a dorit acest lucru.

În ceea ce priveşte modalitatea de convocare a consilierilor locali, sunt îndeplinite prevederile art.39 alin.(3) şi (4) din Legea nr.215/2001, în cursul lunii iunie 2010 s-au formulat nu mai puţin de 6 convocări în vederea organizării unei şedinţe de consiliu. Toate convocările aparţin exclusiv Primarului comunei C. şi, în mod constant, aceiaşi 8 consilieri locali au lipsit de la convocări, potrivit proceselor-verbale de şedinţă, ceea ce a făcut imposibilă întrunirea cvorumului necesar desfăşurării unei şedinţe legale.

Se poate observa, astfel, că au fost întrunite condiţiile impuse de prevederile art.39 din Legea nr.215/2001, atât sub aspectul conţinutului convocării, formei acesteia, precum şi sub aspectul termenelor.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar şi potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:

1. Cu privire la incidentul procedural invocat de intimat Curtea a constatat că prin delegaţia eliberată în baza contractului de asistenţă juridică nr. 392/17.11.2010, încheiat în temeiul Legii nr.51/1995, în numele Consiliului Local al comunei C. de consilierul F.C cu avocatul I.N, se face dovada calităţii de reprezentant al recurentului în redactarea şi susţinerea recursului.

Cu toate acestea, Curtea, la cererea avocatului, a lăsat cauza la a doua strigare pentru a se complini lipsa semnăturii consilierul F.C, în conformitate cu dispoziţiile art.133 al.2 din Codul de procedură civilă.

Art.133 din Codul de procedură civilă prevede că „ Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.”

Curtea a făcut aplicarea şi a deciziei nr.39/2007 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pronunţată în temeiul art.329  din Codul de procedură civilă prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. d), raportate la art. 316 din C.pr.civ, se interpretează în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii. Nerespectarea acestei cerinţe poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. 2 din C.pr.civ.

La reluarea cauzei s-a prezentat consilierul local al comunei C. – F.C , care a semnat recursul fiind astfel complinită cerinţa invocată de către reclamantul intimat.

2.În ceea ce priveşte fondul litigiului Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

 În conformitate cu dispoziţiile art.55 din Legea nr. 215/2001:

(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:

a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale;

b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;

c) în situaţia în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate completa prin supleanţi.

  În conformitate cu dispoziţiile art.39 din Legea nr.251/2001, în vigoare la momentul de referinţă invocat de reclamant:

 (1) Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului.

 (2) Consiliul local se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului.

  (3) Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unităţii administrativ-teritoriale, cu cel puţin 5 zile înainte şedinţelor ordinare sau cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziţie consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi.

Din probele administrate în cauză Curtea constată că la data de 15.06.2010 când a fost formulată de către Prefect cerere de chemare în judecată pentru constatarea dizolvării de drept a organului deliberativ, ultima şedinţă a Consiliului Local al comunei C. a avut loc în luna aprilie, respectiv 12.04.2010. Deşi instanţa de fond a reţinut corect modul de calcul al termenului de 2 luni consecutive, fiind vorba de un termen calculat pe lună calendaristică şi nu pe zile libere, soluţia adoptată nu este în consonanţă cu dispoziţiile legale şi aceasta pentru că:

- legiuitorul reglementează dizolvarea ope legis a organului deliberativ al unei autorităţi administrativ teritoriale, de drept, care intervine atunci când sunt îndeplinite cerinţele legii,  şi nu judecătorească,  astfel că în mod greşit tribunalul a dispus dizolvarea şi nu examinat dacă a intervenit dizolvarea de drept, ca sancţiune pentru nerespectarea dispoziţiilor art.55 lit.a din Legea nr. 215/2001

- dizolvarea de drept intervine atunci când organul deliberativ „nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale”.

- o condiţie prevăzută expres de către legiuitor, pentru întrunirea consiliului în şedinţă ordinară sau extraordinară, o reprezintă convocarea, care este efectuată de către primar în condiţiile textului mai sus enunţat.

- aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la doar, în cursul lunii mai 2010 primarul nu a convocat, potrivit normelor din art.39 expuse mai sus, nici o şedinţă ordinară sau extraordinară, astfel că această lună nu poate fi luată în calcul la stabilirea termenului de 2 luni consecutive, pentru a opera sancţiunea dizolvării.

- singura lună în care se susţine că au fost convocaţi consilierii de către primar ( legalitatea convocării fiind contestată de către recurent) este luna iunie 2010 .

Că era obligatoriu a se face proba legalei convocări este o chestiune ce reiese din textul aplicabil care condiţionează dizolvarea consiliului local nu numai de neîntrunirea acestuia timp de 2 luni consecutiv ci şi de împrejurarea ca această neîntrunire să fi avut loc pe fondul unor convocări legale.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, de textul de lege invocat drept temei al dizolvării de drept a Consiliului Local al comunei C., Curtea constată că la momentul sesizării tribunalului cu prezenta acţiune nu erau îndeplinite cerinţele impuse de legiuitor prin art.55 lit.a din Legea nr.215/2001, respectiv al neîntrunirii consiliului local timp de două luni consecutiv în condiţiile în care nu a fost convocat conform prevederilor legale în cursul lunii mai 2010.

Din această perspectivă, Curtea concluzionează că tribunalul a făcut o greşită aplicare a legii motiv pentru care hotărârea este nelegală, criticile aduse de recurent fiind întemeiate şi pe cale de consecinţă în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi admis, urmând a fi modificată în tot hotărârea în sensul că respingerii acţiunii ca nefondată.