avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


5.   Ordonanţă preşedinţială. Sistare operaţiuni de eliberare a unei sume de bani ce face obiectul executării silite, la cererea debitoarei aflate în faliment, până la soluţionarea acţiunii având ca obiect inexistenţa debitului. Condiţii admisibilitate.

Art.581 – Cod pr.civilă

                                                                                   

                  Decizia civilă nr.83/20.01.2011                                                                                                                Dosar nr.5420/118/2010

 

Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia comercială şi înregistrată sub nr.5420/118/30.04.2010, reclamanta C.M SRL a solicitat instanţei, in contradictoriu cu pârâtele SC A.P.C SRL şi M. SPRL ca pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună sistarea operaţiunii de eliberare a sumei de 400.000 lei ce face obiectul executării silite declanşată la cererea pârâtei SC A.P.C SRL, prin administrator judiciar M. SPRL în dosarul de executare nr.54/2010 al BEJ N.S.L, până la soluţionarea acţiunii înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, având ca obiect constatarea inexistenţei debitului respectiv.

Motivând cererea, reclamanta învederează în esenţă că, executarea silită a fost pornită pentru realizarea creanţei în sumă de 409.903,90 lei din care 400.000 lei debit şi 9.903,90 lei cheltuieli de executare şi onorariu executor, la cererea creditoarei SC A.P.C SRL – în insolvenţă, prin administrator judiciar, în baza titlului executoriu constând în biletul la ordin seria BACX3AA nr.0038398 emis la data de 27.02.2009 şi investit cu formulă executorie.

Reclamanta a susţinut, că suma urmărită nu este datorată, întrucât lucrările de construcţie pentru garantarea cărora a fost emis biletul la ordin, nu au fost executate corespunzător, motiv pentru care societatea reclamantă nu le-a acceptat la plată, dovada fiind multiplele litigii dintre părţi legate de acest aspect.

Pe de altă parte, susţine reclamanta că, a declarat împotriva societăţii pârâte, care se află în insolvenţă, o creanţă în valoare de 70.049 911 lei, din care a fost acceptată şi înscrisă în tabelul obligaţiilor debitoarei de către administratorul judiciar suma de 1.916.068,30 lei.

În aceste condiţii, se arată că, admiţând că ar datora suma de 400.000 lei, administratorul judiciar avea posibilitatea de a opune reclamantei o eventuală compensaţie, iar faptul că, nu a făcut acest lucru duce la concluzia recunoaşterii inexistentei debitului.

Mai mult decât atât, se învederează că, societatea pârâtă a cesionat încă din ianuarie 2009 pretinsele creanţe împotriva societăţii reclamante, către RR T. SRL, lucru constatat in cadrul dosarului nr.5425/118/2009 al Tribunalului Constanţa, unde instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a societăţii SC A.P.C SRL în cererea de emitere a somaţiei de plată împotriva SC C.M SRL.

Condiţia urgenţei rezultă din faptul că, în prezent, activitatea societăţii reclamante este paralizată prin înfiinţarea măsurii popririi asupra tuturor conturilor, reclamanta fiind în imposibilitatea de a efectua plăţi către partenerii contractuali sau către bugetul statului, precum şi a salariilor.

În aprecierea urgentei trebuie avut în vedere starea de insolvenţă în care se află societatea pârâtă, deoarece, odată suma executată, va fi folosită pentru acoperirea debitelor curente ale societăţii falite sau plata creditorilor, ceea ce va face imposibilă recuperarea sumei într-o eventuală întoarcere a executării silite.

În ceea ce priveşte vremelnicia, ordonanţa va produce efecte până la soluţionarea acţiunii de fond prin care reclamanta a solicitat să se constate că nu datorează pârâtei SC A.P.C SRL suma de 400.000 lei.

Aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei, dat fiind, pe de o parte, refuzul său de plată a acestei sume, iar, pe de altă parte, calitatea sa de creditor al SC A.P.C SRL, înscris în tabelul obligaţiilor debitoarei cu o sumă ce depăşeşte cu mult cuantumul creanţei ce face obiectul executării silite.

Legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare.

         Prin Sentinţa Civilă nr.3041 din 12.05.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr.5420/118/2010, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta S.C. C.M S.R.L, dispunându-se sistarea operaţiunii de eliberare a sumei de 400.000 lei, ce face obiectul executării silite în dosarul de executare nr.54/118/2010 al BEJ N.S.L, până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr.5419/118/2010 al Tribunalului Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:

Administratorul judiciar a solicitat citarea pârâtei SC A.P.C SRL prin administratorul special, considerând că, reprezentarea legală a societăţii aparţine acestuia din urmă.

Cu privire la acest aspect, instanţa de fond a constatat procedura de citare a pârâtei SC A.P.C SRL prin administratorul judiciar legal îndeplinită, apreciind că, societatea în insolvenţă este reprezentată legal în cauză de administratorul judiciar.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.87 pct.5 C.pr.civ., vor fi citaţi „cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar.”

Atribuţiile administratorului special sunt legate exclusiv de procedura de insolvenţă, iar potrivit art.18 alin.2 pct.b din Legea nr.85/2006 „participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80.”

A rezultat, aşadar, că legea specială derogă de la dreptul comun în ceea ce priveşte reprezentarea societăţii în insolvenţă în cadrul litigiilor, doar în două situaţii expres prevăzute, respectiv în cadrul acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase şi pentru anularea transferurilor efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, ori derogările de la dreptul comun sunt de strictă interpretare.

Pe fondul cauzei instanţa de fond a constatat că, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.

Potrivit art.581 alin.1 C.pr.civ., „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Din interpretarea părţii finale a articolului 581 C.pr.civ., a reieşit că, ordonanţele din această categorie au fost create pentru a permite creditorului urmăritor, care deţine un titlu executoriu, să-l poată executa.

Practica judiciară a mers mai departe şi a decis că, la această procedură poate recurge nu numai creditorul care urmăreşte executarea titlului său, dar şi debitorul, precum şi terţii vătămaţi prin executare, dacă prin continuarea urmăririi li s-ar aduce un prejudiciu iminent şi ireparabil.

Reţine instanţa de fond că, invocarea stingerii creanţei sau chiar invocarea compensaţiei, pot constitui piedici la executare in sensul legii, piedici care pot impune suspendarea executării pe calea ordonanţei preşedinţiale până când, instanţa de fond, se va pronunţa asupra stingerii sau nu, a creanţei creditorului urmăritor.

Practica judiciară a statuat, de asemenea, că existenţa contestaţiei la executare nu exclude posibilitatea şi dreptul părţii să ceară separat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării dacă socoteşte că pe această cale poate obţine ocrotirea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente. Practica a dovedit ca art.400 alin.1 C.pr.civ. nu poate ocroti îndeajuns drepturile celui vătămat prin executare, ca de exemplu când executarea se face prin comisie rogatorie iar cel vătămat este departe de instanţa respectivă sau când motivele de suspendare a executării nu pot constitui şi motive de contestaţie la executare.

În speţă, reţine instanţa de fond, reclamanta justifică nu numai aparenţa dreptului, în sensul că, a dovedit că are împotriva creditoarei urmăritoare o creanţă mai mare decât are aceasta din urmă împotriva ei, dar şi urgenta, respectiv paguba iminentă pe care ar putea-o suporta în cazul executării.

Reclamanta poate opune oricând compensarea datoriilor reciproce, iar o executare împotriva sa ar face foarte dificilă o eventuală întoarcere a executării, datorită procedurii concursuale a insolvenţei, în care orice plată a unei creanţe  va păstra ordinea de prioritate prevăzută de art.123 din Legea nr.85/2006.

Mai mult decât atât, arată instanţa de fond că, deşi executarea s-a pornit în baza unui titlu de valoare, reclamanta invocă inexistenţa debitului in temeiul raporturilor fundamentale care au stat la baza emiterii biletului la ordin.

Măsura urmează a fi una vremelnică, până când instanţa de fond va analiza raporturile comerciale dintre părţi si va stabili existenta sau inexistenta debitului, si nu prejudeca fondul.

Fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, instanţa de fond a admis cererea, dispunând suspendarea eliberării sumei poprite până la soluţionarea dosarului de fond având ca obiect constatarea inexistenţei creanţei de 400.000 lei in favoarea paratei SC A.P.C SRL.

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtă SC A.P.C SRL, prin administrator judiciar M. SPRL şi administrator special P.S, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de disp.art.304 pct.5 şi pct.9 Cod pr.civilă şi c u următoarea motivaţie, în esenţă:

-        prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond au fost încălcate prevederile art.105 al.2 Cod pr.civilă, respectiv au fost încălcate formele de procedură în ceea ce priveşte citarea părţilor în proces şi principiul dreptului la apărare, pentru că:

o  la termenul de judecată din data de 12.05.2010 adresa administratorului judiciar a fost în mod eronat indicată: judeţ Covasna, în loc de judeţ Constanţa;

o  procedura de citare s-a efectuat cu încălcarea prev.art.1141 al.3 Cod pr.civilă, care impun ca primul termen de judecată în pricini urgente să fie stabilit astfel încât, de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă cel puţin 5 zile – în cauză citarea s-a efectuat prin fax, cu jumătate de zi înaintea termenului de judecată;

o  nu a fost citată pârâta prin administrator special, în condiţiile în care dreptul de administrare nu a fost ridicat.  

-        hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art.581 Cod pr.civilă, art.18 din Legea nr.85/2006, art.62-art.63 din Legea nr.58/2934, pentru că:

o  este inadmisibilă acţiunea formulată în temeiul art.581 Cod pr.civilă, prin care se solicită instituirea unei obligaţii de a face, întrucât se încalcă condiţia caracterului vremelnic al ordonanţei;

o  este inadmisibil să se dispună suspendarea executării silite, fără a solicita această măsură în procedurile speciale stabilite de lege;

o  a fost încălcată condiţia neprejudecării fondului, în condiţiile în care instanţa de fond a făcut aprecieri care vizează fondul, pentru a justifica urgenţa şi legalitatea măsurii;

o  instanţa nu avea voie să facă aprecieri cu privire la valabilitatea titlului pus în executare – bilet la ordin – în condiţiile în care nu era instanţa de executare şi nu era sesizată cu o opoziţie la executare.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru legală soluţionare, iar pentru încălcarea flagrantă a disp.art.581 Cod pr.civilă, art.18 din Legea nr.86/2006, art.62 şi art.63 din Legea nr.58/1934, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi pe fond respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă şi neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 14.10.2010, intimata reclamantă a depus cerere de constatare a intervenirii compensaţiei de drept (sau judiciară), între creanţa certă lichidă şi exigibilă în cuantum de 1.916.068,30 lei, cu care C.M SRL a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor recurentei debitoare şi creanţa de 409.903,90 lei invocată de debitoarea A.P.C SRL, în baza biletului la ordin seria BACX 3AA nr.0038398 emis la data de 27.02.2009.

Motivând cererea intimata învederează în esenţă că, recurenta invocă împotriva sa o creanţă de 400.000 lei în baza biletului la ordin sus-nominat investit cu formulă executorie şi pentru care a fost formulată cererea de executare silită, sens în care s-a format dosarul de executare nr.54/2010 al BEJ N.S.L , în care s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor sale pentru suma de 409.903,90 lei reprezentând debit şi cheltuieli de executare.

Se arată că, împotriva executării silite astfel declanşate s-a formulat de către intimată opoziţie la executare înregistrată sub nr.17502/212/2010 şi contestaţie la executare înregistrată sub nr.16882/212/2010, ambele cereri fiind respinse în primă instanţă prin Sentinţa civilă nr.18970/19.08.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa, iar ulterior a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva acestei hotărâri, în dosar înregistrat sub nr.10468/118/2010 al Tribunalului Constanţa.

În aceste condiţii, învederează intimata că, se solicită a se da eficienţă disp.art.52 din Legea nr.85/2006, pentru a se constata intervenită compensaţia de drept între creanţa înscrisă în tabelul obligaţiilor debitoarei şi creanţa opusă de aceasta.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea admite recursul,  modificând în tot hotărârea recurată, în sensul respingerii cererii ca nefondată, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea cererii având ca obiect ordonanţă preşedinţială, prin care intimata SC C.M SRL solicita a se dispune sistarea operaţiunilor de eliberare a sumei de 400.000 lei ce face obiectul executării silite declanşată la cererea recurentei pârâte SC A.P.C SRL prin administrator judiciar M. SPRL în dosar nr.54/2010 al BEJ N.S.L, până la soluţionarea acţiunii înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, având ca obiect constatarea inexistenţei debitului respectiv.

Reţine Curtea că, recurenta SC A.P.C SRL  se află în procedura  insolvenţei, procedură înlăuntrul căreia intimata a formulat cerere de admitere a creanţei deţinută împotriva sa, ce a fost verificată de către administratorul judiciar ce a admis înregistrarea debitului în cuantum de 1.916.068,30 lei.

Totodată, reţine Curtea că, recurenta debitoare SC A.P.C SRL a invocat împotriva intimatei o creanţă în cuantum de 400.000 lei, în baza biletului la ordin seria BACX 3AA nr.0038398 emis la data de 27.02.2009, pe care l-a investit cu formulă executorie, formulând cerere de executare silită, sens în care s-a format dosarul de executare nr.54/2010 al BEJ N.S.L, în care s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor intimatei pentru suma de 409.903,90 lei, reprezentând debit şi cheltuieli de executare.

Împotriva executării silite astfel declanşate, intimata a dedus judecăţii cererea având ca obiect opoziţie la executare, înregistrată sub nr.17502/212/2010, precum şi contestaţie la executare înregistrată sub nr.16882/212/2010, pe rolul Judecătoriei Constanţa, ambele dosare fiind conexate prin Încheierea de şedinţă din 09.08.2010 la cel din urmă dosar.

Prin Sentinţa civilă nr.18970/19.08.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosar nr.16882/212/2010, s-au respins ambele cereri deduse judecăţii ca neîntemeiate, hotărârea rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr.2153/COM din 10.11.2010 a Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, prin care s-a admis recursul formulat de SC C.M SRL, dispunându-se modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestaţiei la executare, cu consecinţa constatării intervenţiei compensaţiei legale, până la concurenţa sumei de 400.000 lei.

Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus anularea formelor de executare în dosarul de executare nr.54/2010 al BEJ N.S.L, cu consecinţa restituirii către contestatoare a sumei de 199 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru în dosarul de fond, intimata fiind obligată către recurentă la plata sumei de 102 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de recurs.

În atare condiţii, Curtea constată că, cererea dedusă judecăţii având ca obiect ordonanţă preşedinţială privind sistarea operaţiunilor de eliberare a sumei de 400.000 lei, ce face obiectul executării silite, apare ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă, în speţă nemaifiind întrunite condiţiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri, respectiv urgenţa luării măsurii, neprejudecarea fondului şi vremelnicia acesteia, cum de altfel, nu se mai poate discuta despre cererea privind constatarea intervenţiei compensaţiei de drept, odată ce instanţa prin hotărâre irevocabilă s-a pronunţat în acest sens, astfel cum sus s-a expus.

Pentru considerentele sus-expuse, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul admiterii recursului, cu consecinţa modificării în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii, ca nefondată.