4.
Dizolvare/lichidare voluntară. Cerere privind radierea societăţii cu răspundere
limitată.
Art.260 – Legea nr.31/1990
Art.VI ,
al.2, al.3 – OUG nr.43/2010
Decizia civilă nr.329/17.03.2011
Dosar
nr.2814/88/2010
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi
înregistrată la nr. 2814/88/2010, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a
solicitat radierea S.C. N. S.R.L.,
înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de radiere, comunicarea şi
efectuarea publicităţii încheierii, în condiţiile prevăzute de lege.
În motivare, reclamantul a arătat că,
în temeiul art.260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările
ulterioare, raportat la dispoziţiile art.VI alin. 1 şi alin.2 din O.U.G.
nr.43/2010, s-a procedat la verificarea datelor înregistrate în registrul
comerţului computerizat privind persoanele juridice şi s-a constatat că
societatea în cauză se află în dizolvare/lichidare voluntară, conform menţiunii
nr. 285/11.02.1994.
S-au anexat cererii certificatul de
înscriere menţiuni, încheierea din 14.02.1994, actul adiţional autentificat sub
nr.1167/11.02.1994, cererea nr.285/ 11.02.1994 privind înregistrare menţiuni,
formulată de S.C. N. S.R.L.
Prin Sentinţa civilă nr.579/19.11.2010, Tribunalul
Tulcea a admis cererea formulată de reclamantul Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului Bucureşti– reprezentat
prin C.S – Director delegat al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă
Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta S.C. N. S.R.L., ANAF Bucureşti şi DGFP Tulcea.
În temeiul art.VI alin.2din O.U.G. nr.43/2010, coroborat cu art.3 din
O.U.G. nr.116/2009, cu modificările ulterioare s-a dispus radierea din
Registrul Comerţului a pârâtei S.C. N. S.R.L., şi a dispus înregistrarea în
Registrul Comerţuluia încheierii de
radiere.
Pentru a pronunţa această hotărâre,
instanţa de fond, examinând cauza, în raport cu probele administrate şi
aspectele învederate, a reţinut că prin actul adiţional autentificat sub
nr.1167/11.02.1994, asociatul unic al S.C. N. S.R.L. a decis dizolvarea
societăţii începând cu 10.02.1994.
Din certificatul emis de Oficiul
Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea la 16.02.1994 a rezultat
că modificările cuprinse în actul adiţional autentificat sub nr.1167/11.02.1994
au fost înregistrate în Registrul Comerţului.
Potrivit art.VI alin.1 din O.U.G.
nr.43/2001, prevederile art.260 din Legea nr.31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum
a fost modificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în mod
corespunzător şi procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în
derulare la data intrării în vigoare a acesteia, dată de la care curg termenele
prevăzute la art.260 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe
de urgenţă.
În continuare, art.VI alin.2 din acelaşi act normativ
stipulează că, prin excepţie de la dispoziţiile alin.1, societăţile comerciale
care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în
dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu
din registrul comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului
comercial sau a secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie se
află sediul societăţii, la cererea Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului. Soluţionarea cererii se face cu citarea societăţii şi a Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice
judeţene sau amunicipiului Bucureşti,
după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare
în registrul comerţului se aplică în mod corespunzător.
Aşa fiind, făcând aplicarea
prevederilor legale menţionate, instanţa de fond a admis cerere a şi a dispus
radierea din Registrul Comerţului a S.C. N. S.R.L., înscrierea hotărârii în
Registrul Comerţului şi comunicarea către societatea pârâtă, A.N.A.F. şi
D.G.F.P. Tulcea, publicarea pe pagina de internet a O.N.R.C. şi afişarea la
sediul O.R.C. Tulcea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs DGFP Tulcea.
În motivarea recursului se arată că,
greşit prima instanţă a admis cererea ORC şi a dispus radierea din Registrul
Comerţului a pârâtei SC N. SRL, cu consecinţa înregistrării în registrul Comerţului
a încheierii de radiere, deoarece consideră că excepţia prevăzută la alin.2 din
art.VI din OUG 43/2010, coroborat cu art.3 din OUG 116/2009, potrivit căreia
societăţile comerciale care la data intrării în vigoare a OUG 43/2010 se află
în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din
oficiu din Registrul Comerţului este discriminatorie pe de o parte faţă de
restul agenţilor economici ce parcurs toate etapele de dizolvare/lichidare
voluntară, respectiv radiere, iar pe de altă parte, faţă de creditorii care nu
şi-au recuperat datoriilor restante pe care societatea aflată în
dizolvare/lichidare voluntară le are faţă de aceştia.
Potrivit legislaţiei în vigoare (Titlul
VII din L.31/1990), după ce lichidarea voluntară a fost efectuată la ORC, reprezentantul firmei
trebuie să depună cererea de radiere însoţită de o serie de documente, cum ar
fi bilanţul de lichidare aprobat de asociaţi, certificatul de atestare fiscală
din care rezultă că societatea nu are datorii la bugetul de stat şi la
contribuţiile sociale,certificatul de
înregistrare şi dovada privind plata taxelor legale.
Ori, la data solicitării radierii de
către ORC, debitoarea SC N. SRL figurează în evidenţele fiscale cu o creanţă
fiscală de 68 lei.
Prin urmare, solicită admiterea
recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii ORC
Tulcea de radiere a societăţii din Registrul Comerţului.
Intimatul reclamant ORC, prin întâmpinare, a solicitat
respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat şi menţinerea sentinţei
pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând
cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este
nefondat.
Potrivit disp. art.VI din OUG
nr.43/2010 de modificare a Legii nr.31/1990, „(1) Prevederile art.260
din Legea nr.31/1990 (referitoare la procedura de lichidare voluntară)
privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în mod corespunzător şi
procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data
intrării în vigoare a acesteia, data de la care curg termenele prevăzute laart.260 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe
de urgenţă.
(2) Prin
excepţie de la dispoziţiile alin. (1), societăţile comerciale care la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în dizolvare sau
lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul
comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului comercial sau
a secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul
societăţii, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Soluţionarea cererii se face cu citarea societăţii şi a Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau
a municipiului Bucureşti, după caz. Procedura prevăzută de art.3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri
privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului se aplică în mod
corespunzător.
(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod
corespunzător şi societăţilor care se află în lichidare voluntară de mai mult
de 5 ani, în urma prelungirii termenului de 3 ani, dispusă de tribunal,
potrivit legii.”
La solicitarea Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului, prin ORC Tulcea, s-a constatat de către prima instanţă
că societatea pârâtă s-a aflat în lichidare mai mult de 3 ani, procedura de
lichidare fiind declanşată încă din anul 1993, situaţie în care în mod corect a
reţinut incidenţa dispoziţiilor legale menţionate, dispunând radierea
societăţii din registrul comerţului.
Curtea apreciază lipsite de relevanţă
susţinerile recurentei referitoare la existenţa unei datorii către DGFP Tulcea,
precum şi la crearea prin art.VI din OUG nr.43/2010 a unei situaţii
discriminatorii între societăţile comerciale aflate în lichidare.
Lichidarea reprezintă a doua fază a
procesului de dispariţie a personalităţii juridice a societăţii comerciale,
fază în care se desfăşoară operaţiunile necesare încheierii afacerilor
societăţii, respectiv stabilirea, identificarea şi cuantificarea activelor şi
transformarea lor în numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali
şi împărţirea rezultatelor lichidării între asociaţi.
Legea impune un anumit termen pentru
finalizarea lichidării, termen justificat tocmai de situaţia specială în care
se află societatea, caracterizată printr-o capacitate de folosinţă limitată la
nevoile lichidării şi înlocuirea organelor sociale cu lichidatorul, dar şi de
necesitatea de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii.
Procedura de lichidare se
finalizează cu cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, cerere
formulată de către lichidator.
Prin dispoziţiile art.VI alin.2 şi 3
din OUG nr.43/2010, legiuitorul a impus ca societăţile comerciale care la data
intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă se află în dizolvare sau lichidare
voluntară de mai mult de 3 ani, respectiv 5 ani dacă termenul a fost prelungit
în condiţiile legii, să fie radiate din oficiu din registrul comerţului.
Raţiunea unor astfel de dispoziţii
este aceea de a reglementa situaţia societăţilor comerciale pentru care
operaţiunile de lichidare s-au desfăşurat sub imperiul legii vechi, nefiind
încă finalizate în termenul prevăzut de lege. Astfel, potrivit disp. art.260,
anterior modificărilor aduse prin OUG nr.43/2010, termenul pentru finalizarea
lichidării era de trei ani, cu posibilitatea de prelungire cu 2 ani, iar
radierea societăţii din registrul comerţului se putea dispune la solicitarea lichidatorului sau din
oficiu.
Prin urmare, dispoziţiile art.VI
alin.2 şi alin.3 din OUG nr.43/2010, nu fac altceva decât, să sancţioneze
pasivitatea lichidatorilor sau a asociaţilor atunci când societatea s-a aflat
în lichidare ori dizolvare pe o perioadă mai mare decât cea impusă de lege,
sancţiunea fiind aceea a radierii din oficiu a societăţii din registrul
comerţului.
Ori, nu se poate invoca în această
fază împrejurarea că anumite debite către creditori nu au fost stinse prin
lichidare şi nici că se creează o situaţie diferită, discriminatorie pentru
societăţile aflate în lichidare. Aceste societăţi au beneficiat de un termen de
3 ani sau chiar 5 ani pentru efectuarea operaţiunilor de lichidare, iar
creditorii au avut posibilitatea de a urmări aceste operaţiuni şi de a acţiona
în scopul satisfacerii creanţelor, aşa încât nu pot invoca la acest moment
faptul că sunt prejudiciaţi prin radierea societăţii din oficiu.
Pentru considerentele expuse,
apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge
recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.