4. Dizolvare/lichidare voluntară. Cerere privind radierea societăţii cu răspundere limitată.

                                                                                                  Decizia civilă nr.329/17.03.2011

                                                                                                          Dosar nr.2814/88/2010

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată la nr. 2814/88/2010, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a solicitat radierea S.C. N. S.R.L., înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de radiere, comunicarea şi efectuarea publicităţii încheierii, în condiţiile prevăzute de lege.

         În motivare, reclamantul a arătat că, în temeiul art.260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, raportat la dispoziţiile art.VI alin. 1 şi alin.2 din O.U.G. nr.43/2010, s-a procedat la verificarea datelor înregistrate în registrul comerţului computerizat privind persoanele juridice şi s-a constatat că societatea în cauză se află în dizolvare/lichidare voluntară, conform menţiunii nr. 285/11.02.1994.

         S-au anexat cererii certificatul de înscriere menţiuni, încheierea din 14.02.1994, actul adiţional autentificat sub nr.1167/11.02.1994, cererea nr.285/ 11.02.1994 privind înregistrare menţiuni, formulată de S.C. N. S.R.L.

Prin Sentinţa civilă nr.579/19.11.2010, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de reclamantul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti – reprezentat prin C.S – Director delegat al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta S.C. N. S.R.L., ANAF Bucureşti şi DGFP Tulcea.

În temeiul art.VI alin.2  din O.U.G. nr.43/2010, coroborat cu art.3 din O.U.G. nr.116/2009, cu modificările ulterioare s-a dispus radierea din Registrul Comerţului a pârâtei S.C. N. S.R.L., şi a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului  a încheierii de radiere.

         Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, examinând cauza, în raport cu probele administrate şi aspectele învederate, a reţinut că prin actul adiţional autentificat sub nr.1167/11.02.1994, asociatul unic al S.C. N. S.R.L. a decis dizolvarea societăţii începând cu 10.02.1994.

         Din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea la 16.02.1994 a rezultat că modificările cuprinse în actul adiţional autentificat sub nr.1167/11.02.1994 au fost înregistrate în Registrul Comerţului.

         Potrivit art.VI alin.1 din O.U.G. nr.43/2001, prevederile art.260 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în mod corespunzător şi procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, dată de la care curg termenele prevăzute la art.260 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

În continuare, art.VI alin.2 din acelaşi act normativ stipulează că, prin excepţie de la dispoziţiile alin.1, societăţile comerciale care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului comercial sau a secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Soluţionarea cererii se face cu citarea societăţii şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a  municipiului Bucureşti, după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului se aplică în mod corespunzător.

         Aşa fiind, făcând aplicarea prevederilor legale menţionate, instanţa de fond a admis cerere a şi a dispus radierea din Registrul Comerţului a  S.C. N. S.R.L., înscrierea hotărârii în Registrul Comerţului şi comunicarea către societatea pârâtă, A.N.A.F. şi D.G.F.P. Tulcea, publicarea pe pagina de internet a O.N.R.C. şi afişarea la sediul O.R.C. Tulcea.

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP Tulcea.

         În motivarea recursului se arată că, greşit prima instanţă a admis cererea ORC şi a dispus radierea din Registrul Comerţului a pârâtei SC N. SRL, cu consecinţa înregistrării în registrul Comerţului a încheierii de radiere, deoarece consideră că excepţia prevăzută la alin.2 din art.VI din OUG 43/2010, coroborat cu art.3 din OUG 116/2009, potrivit căreia societăţile comerciale care la data intrării în vigoare a OUG 43/2010 se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din Registrul Comerţului este discriminatorie pe de o parte faţă de restul agenţilor economici ce parcurs toate etapele de dizolvare/lichidare voluntară, respectiv radiere, iar pe de altă parte, faţă de creditorii care nu şi-au recuperat datoriilor restante pe care societatea aflată în dizolvare/lichidare voluntară le are faţă de aceştia.

         Potrivit legislaţiei în vigoare (Titlul VII din L.31/1990), după ce lichidarea voluntară a fost efectuată la ORC, reprezentantul firmei trebuie să depună cererea de radiere însoţită de o serie de documente, cum ar fi bilanţul de lichidare aprobat de asociaţi, certificatul de atestare fiscală din care rezultă că societatea nu are datorii la bugetul de stat şi la contribuţiile sociale,  certificatul de înregistrare şi dovada privind plata taxelor legale.

         Ori, la data solicitării radierii de către ORC, debitoarea SC N. SRL figurează în evidenţele fiscale cu o creanţă fiscală de 68 lei.

         Prin urmare, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii ORC Tulcea de radiere a societăţii din Registrul Comerţului.

Intimatul reclamant ORC, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

          Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

           Potrivit disp. art.VI din OUG nr.43/2010 de modificare a Legii nr.31/1990, „(1) Prevederile art.260 din Legea nr.31/1990 (referitoare la procedura de lichidare voluntară) privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în mod corespunzător şi procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, data de la care curg termenele prevăzute laart.260 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

    (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), societăţile comerciale care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului comercial sau a secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Soluţionarea cererii se face cu citarea societăţii şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz. Procedura prevăzută de art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului se aplică în mod corespunzător.

    (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi societăţilor care se află în lichidare voluntară de mai mult de 5 ani, în urma prelungirii termenului de 3 ani, dispusă de tribunal, potrivit legii.”

          La solicitarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, prin ORC Tulcea, s-a constatat de către prima instanţă că societatea pârâtă s-a aflat în lichidare mai mult de 3 ani, procedura de lichidare fiind declanşată încă din anul 1993, situaţie în care în mod corect a reţinut incidenţa dispoziţiilor legale menţionate, dispunând radierea societăţii din registrul comerţului.

          Curtea apreciază lipsite de relevanţă susţinerile recurentei referitoare la existenţa unei datorii către DGFP Tulcea, precum şi la crearea prin art.VI din OUG nr.43/2010 a unei situaţii discriminatorii între societăţile comerciale aflate în lichidare.

          Lichidarea reprezintă a doua fază a procesului de dispariţie a personalităţii juridice a societăţii comerciale, fază în care se desfăşoară operaţiunile necesare încheierii afacerilor societăţii, respectiv stabilirea, identificarea şi cuantificarea activelor şi transformarea lor în numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali şi împărţirea rezultatelor lichidării între asociaţi.

          Legea impune un anumit termen pentru finalizarea lichidării, termen justificat tocmai de situaţia specială în care se află societatea, caracterizată printr-o capacitate de folosinţă limitată la nevoile lichidării şi înlocuirea organelor sociale cu lichidatorul, dar şi de necesitatea de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii.

           Procedura de lichidare se finalizează cu cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, cerere formulată de către lichidator.

           Prin dispoziţiile art.VI alin.2 şi 3 din OUG nr.43/2010, legiuitorul a impus ca societăţile comerciale care la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani, respectiv 5 ani dacă termenul a fost prelungit în condiţiile legii, să fie radiate din oficiu din registrul comerţului.

           Raţiunea unor astfel de dispoziţii este aceea de a reglementa situaţia societăţilor comerciale pentru care operaţiunile de lichidare s-au desfăşurat sub imperiul legii vechi, nefiind încă finalizate în termenul prevăzut de lege. Astfel, potrivit disp. art.260, anterior modificărilor aduse prin OUG nr.43/2010, termenul pentru finalizarea lichidării era de trei ani, cu posibilitatea de prelungire cu 2 ani, iar radierea societăţii din registrul comerţului se putea dispune la solicitarea lichidatorului sau din oficiu.

            Prin urmare, dispoziţiile art.VI alin.2 şi alin.3 din OUG nr.43/2010, nu fac altceva decât, să sancţioneze pasivitatea lichidatorilor sau a asociaţilor atunci când societatea s-a aflat în lichidare ori dizolvare pe o perioadă mai mare decât cea impusă de lege, sancţiunea fiind aceea a radierii din oficiu a societăţii din registrul comerţului.         

           Ori, nu se poate invoca în această fază împrejurarea că anumite debite către creditori nu au fost stinse prin lichidare şi nici că se creează o situaţie diferită, discriminatorie pentru societăţile aflate în lichidare. Aceste societăţi au beneficiat de un termen de 3 ani sau chiar 5 ani pentru efectuarea operaţiunilor de lichidare, iar creditorii au avut posibilitatea de a urmări aceste operaţiuni şi de a acţiona în scopul satisfacerii creanţelor, aşa încât nu pot invoca la acest moment faptul că sunt prejudiciaţi prin radierea societăţii din oficiu.

          Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.