Prin cererea înregistrată sub nr.
989/36/20.07.2010 la Curtea
de Apel Constanţa, DGFP Constanţa a solicitat revizuirea Deciziei civile nr.
1111/21.06.2010 pronunţată de această instanţă, în temeiul
dispoziţiilor art. 322-328 Cod pr.civilă.
În motivarea cererii revizuenta a arătat că la data de
22.04.2010 organul fiscal teritorial competent respectiv AFP pentru
contribuabili Mijlocii a comunicat faptul ca extrasul de cont nr. 1/05.01.2010
(pe care şi-a întemeiat instanţa de fond soluţia) a fost corectat prin
îndreptarea erorii materiala strecurata in cuprinsul acestuia, considerându-se
că se impune revizuirea Deciziei civile nr. 1111/21.06.2010.
Organul fiscal
teritorial a procedat la îndreptarea erorii materiale din Extrasul de cont
nr.1/5.01.2010 conform art. 48 din OG 92/2003 privind Codul de procedura
fiscala, editându-se un alt extras de cont, corectat, care a fost comunicat si
către societatea debitoare.
Arată revizuenta că „extrasul de cont" pe care se
bazează soluţia instanţei de fond a fost corectat, că a fost comunicat către
societatea debitoare, ca sumele datorate de societatea debitoare potrivit
acestuia sunt în cuantum de 386.807 lei.
In concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire,
astfel cum a fost formulată, să se constate că cererea D.G.F.P. Constanţa
privind înscrierea la masa credală a debitoarei pentru suma de 386.807 lei a
fost formulata în termenul legal si, pe cale de consecinţa, modificarea în tot
a hotărâriiatacate în sensul admiterii
cererii de înscriere la masa credală cu suma menţionata.
În şedinţa publică din 27.10.2010
lichidatorul judiciar al debitoarei, B.A.V. a depus la dosar
întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii
de revizuire, întrucât prin respectiva decizie instanţă de recurs nu a
evocat fondul.
Înscrisul prezentat de DGFP Constanţa
la data de 22.04.2010 în constituie extrasul de cont nr. 1/05.01.2010 întrucât
a fost prezentat în dosarul de fond, iar instanţa de recurs pronunţându-se şi
în baza acestuia. Fiind un document corectat, nesemnat de conducătorul unităţii
fiscale, pentru că nu mai era posibilă semnarea ulterioară a acestuia - produs
la data de 22.04.2010, chiar la o zi după înregistrarea recursului, tocmai ca
să existe dovada în susţinerea recursului în dosarul nr. 7480/118/2009.
Nu se poate reţine că acest înscris este un înscris
doveditor care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa
sa şi care să poată constitui motiv de revizuire a deciziei pronunţată de
instanţa de recurs.
La data de 22.11.2010 DGFP Constanţa a depus la dosar
precizări prin care a răspuns la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia.
Arată că înscrisul reprezentat de extrasul de cont nr.
1/05.01.2010 a fost corectat de organul emitent în baza art. 48 din OG nr.
92/2003 la data de 22.04.2010, deci după pronunţarea hotărârii de fond,
situaţie în care aceasta nu a putut fi prezentat instanţei de fond. Acest
înscris a fost depus la instanţa de recurs care nu a ţinut cont şi nu s-a
pronunţat asupra acestuia.
Procedând în conformitate cu art.137 alin.1 Cod de
procedură civilă, la soluţionarea excepţiei care face de prisos soluţionarea
cauzei pe fond,Curtea apreciază că
excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de
art.322 al.1 Cod pr. Civ. este
întemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1111/21.06.2010 pronunţată de
Curtea de Apel Constanţa s-a
respins ca nefondat recursul comercial declarat de recurenta-creditoare DGFP
Constanţa, în contradictoriu cu intimatul C.I.I. B.A.V. - lichidator judiciar
al SC P.E. SRL,împotriva sentinţei
civile nr.1726/15.03.2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia
comercială în dosarul nr.7480/118/2009.
S-a reţinut că, în conformitate cu extrasul de cont
din 5.01.2010, creditoarea a arătat că, la 31.12.2009, intimata - debitoare
figura în evidenţele sale cu 165.354 lei, iar această sumă a fost înregistrată
în tabelul definitiv al obligaţiilor.
Susţinerea recurentei potrivit cu care
trebuia menţionată în tabel cu suma de386.806,62 lei, a fost apreciată ca neîntemeiată, aceasta nejustificând
diferenţa de creanţă peste cea înscrisă în tabel.
Art.326 al.1 şi 3 Cod pr.civ. prevede
că, cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru
cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea
revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Potrivit art.322 Cod de procedură civilă, se poate
cere “revizuirea
unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precumşi a
unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul”.
Astfel, dispoziţiile art.322 al.1 Cod
pr.civ. consacră revizuirii caracterul unei căi de atac de retractare deoarece
se adresează aceleaşi instanţe care a soluţionat pricina în fond, cerându-i-se
să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care
de regulă s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Potrivit acestor dispoziţii
hotărârile unei instanţe de recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când
s-a evocat fondul.
Rezultă deci că trebuie să fie vorba
de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiilor ce a fost dedus
judecăţii, respectiv o decizie pronunţată ca urmare a rejudecării fondului după
casare cu reţinere deoarece pot fi administrate probe noi şi în raport de
aceasta pot fi reapreciate probele administrate de instanţa de fond.
Per a contrario, nu pot forma obiect al
revizuirii hotărârile pronunţate de instanţa de recurs prin care recursul a
fost respins fără a se evoca fondul, menţinându-se situaţia de fapt stabilită
de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată.
Pe cale de consecinţă, nefiind
îndeplinită condiţia impusă de legiuitor în ceea ce priveşte hotărârile
instanţei de recurs ce pot face obiectul revizuirii, în temeiul art.322 al.1
Cod pr.civilă cererea va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.