31. Legea
privind procedura insolvenţei. Respingere plan reorganizare propus de
debitoare. Aprobare raport administrator judiciar privind propunerea de intrare
în faliment a debitoarei prin procedură simplificată.
Art.95 – Legea nr.85/2006
Decizia civilă nr. 2186/COM/15.12.2010
Dosar nr. 1877.1/88/2009
Prin Sentinţa civilă nr.1365/14.05.2010 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul
nr.1877/88/2009 al Tribunalului Tulcea s-a respins planul de reorganizare propus de către debitoare prin
administratorul statutar, a aprobat
raportul administratorului judiciar HM E.I. Bucureşti, privind propunerea de
intrare în faliment prin procedura simplificată, a admis cererea
administratorului judiciar HM E.I. Bucureşti şi, în temeiul art.107 alin.1
lit.b din Legea nr.85/2006, a dispus intrarea societăţii debitoare SC V.S. SRL
în procedura simplificată a falimentului şi dizolvarea societăţii debitoare; a constatat încetat de drept dreptul de
administrare al debitoarei.
A confirmat în calitate de lichidator pe HM E.I.
Bucureşti care va exercita atribuţiile prevăzute de art.24 şi 25 din Legea
nr.85/2006 şi pe cele care îi vor fi stabilite de judecătorul sindic, precum şi
orice alte atribuţii care îi revin şi a stabilit pentru lichidator o
remuneraţie fixă în cuantum de 2500
lei + TVA pentru activitatea premergătoare efectuării lichidării şi o
remuneraţie în procent de 10 % din fondurile obţinute din lichidarea bunurilor
ce compun averea debitoarei şi din recuperarea de creanţe.
A obligat debitoarea de a pune la dispoziţia
lichidatorului judiciar, toate informaţiile cerute de acesta, precum şi toate
informaţiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea sa, precum
şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale făcute în cele 120 de
zile anterioare deschiderii procedurii, sub sancţiunea prevăzută la art.108
indice 1 alin.1 pct.2 lit.d şi e din Codul de procedură civilă şi să depună la
dosarul cauzei actele şi informaţiile prev. de art.29 alin.1.
În temeiul
art.48 alin.1 din Legea nr.85/2006, a dispus ca toate băncile la care
debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al
lichidatorului.
A stabilit termenele limită pentru de verificarea
creanţelor, de depunere a contestaţiilor, de întocmire a tabelului definitiv
consolidat, pentru continuarea procedurii falimentului şi a dispus
lichidatorului să notifice conform codului de procedură civilă intrarea în
faliment tuturor creditorilor, debitoarei şi ORC de pe lângă Tribunalul Tulcea,
pentru efectuarea menţiunii, notificare care va cuprinde termenele limită.
Pentru a pronunţa
această hotărâre judecătorul sindic a reţinut că debitoarea S.C. V.S. S.R.L.
Tulcea a solicitat în temeiul art.94 din Legea nr.85/2006 aprobarea planului de
reorganizare, depus la dosarul cauzei la data de 1 aprilie 2010.
La
data de 06 aprilie 2010 administratorul judiciar a depus raportul privind
propunerea de intrare în procedura falimentului a debitoarei S.C. V.S. S.R.L.
şi a solicitat în temeiul art.4 al.4 din Legea nr.85/2006, plata cheltuielilor
de procedură.
Legal
notificaţi creditorii, nu s-au prezentat pentru a-şi exprima punctul de vedere
cu privire la aprobarea planului de reorganizare sau cu privire la procedura
simplificată a falimentului.
S-a
reţinut că planul nu specifică măsuri adecvate pentru punerea sa în aplicare,
aşa cum sunt prevăzute la art.95 alin.6, respectiv cele cu privire la obţinerea
de resurse financiare pentru susţinerea planului, sursele de provenienţă ale
acestora, dacă există totuşi, element esenţial al unui plan de reorganizare sau
dacă va avea loc o lichidare a tuturor sau a unor bunuri din averea
debitorului, distribuirea către creditori în contul creanţelor.
Întrucât
planul propus de debitoare nu cuprinde nici unul dintre aceste elemente,
absolut obligatorii în ce priveşte conţinutul şi informaţiile pe care trebuie
să le cuprindă un plan de reorganizare, având în vedere că unul dintre
creditori, respectiv, C.E.B. nu a fost de acord cu admiterea planului pe
aceleaşi considerente, faţă de creditorul P.B. care a fost de acord cu planul,
cu condiţia achitării şi a accesoriilor creditului, fără a se preocupa însă de
faptul că, planul nu cuprinde măsuri privind obţinerea de resurse financiare,
judecătorul sindic va respinge cererea privind admiterea planului de
reorganizare propus de debitoare.
În
consecinţă, în conformitate cu art.107 alin.1 lit.b, potrivit cu care
judecătorul sindic va decide intrarea în faliment dacă planul propus de debitor
nu a fost acceptat, a dispus intrarea debitoarei în procedura simplificată a
falimentului.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs
debitoarea SC V.S. SRL – prin administrator special T.S., criticând-o
ca fiind nelegală şi netemeinică, sub următoarele aspecte:
I). În mod eronat s-a reţinut ca planul propus de către
debitor nu indica perspectivele de redresare, programul de plata al creanţelor,
masurile adecvate pentru punerea sa în aplicare etc.
Apreciază că planul de reorganizare propus de către
debitor întruneşte condiţiile Legii 85/2006, pentru a putea fi admis, întrucât
în urma estimării tuturor rulajelor creditoare şi debitoare pentru cei 2 ani
(2010, 2011), unde total venituri = 9.895.720 ron, iar total cheltuieli =
9.649.173 ron. Consideră că se pot acoperi plata sumelor creditoare curente, în
rate de pana la 7.200 ron, reprezentând venituri din chirii, sume pe care se
obligă a le achita creditorului S.C. G.F. S.R.L. Bucureşti, concomitent cu
plata tuturor debitelor curente, înregistrate la ceilalţi creditori menţionaţi
mai sus.
În acest sens, arată că în cuprinsul planului de
reorganizare, depus la data de 01.04.2010, au fost menţionate următoarele
aspecte:
- obiectul de activitate al societăţii debitoare
constă în comerţ cu ridicata legume-fructe şi produse alimentare, comerţ cu
amănuntul de mărfuri generale-alimentare şi nealimentare, transporturi rutiere
de mărfuri şi alte transporturi.
- mijloace fixe necesare desfăşurării activităţii.
Astfel, societatea îşi desfăşoară activitatea intr-un spaţiu comercial sub
forma unui depozit situat în Tulcea, str. I. nr. 115, obţinut în urma
Contractului de credit de investiţii încheiat cu banca C.E.B. Tulcea
nr.48/13.12.2007 pe o perioada de 15 ani, maturitatea fiind la 09.12.2022, iar
suma limitei de creditare fiind de 196000 ron.
- veniturile debitoarei, obţinute din activităţi din
vânzări mărfuri alimentare-nealimentare, fructe-legume şi din chirii, prin
închirierea spaţiului comercial/ depozit conform Contractului de închiriere
nr.35/14.05.2008 pe o perioadă de 10 ani. Suma chiriei lunare este de 5
euro/mp, inclusiv TVA, respectiv 1.438,40 euro/287,68 mp, aproximativ 7.200
ron, în funcţie de curs euro BNR şi de rata inflaţiei.
- în ceea ce priveşte cheltuielile aferente
activităţii, pe lângă plăţile efectuate către furnizorii de mărfuri-servicii,
bugetul local şi bugetul de stat, de-a lungul timpului, firma a contractat
câteva credite bancare, necesare îmbunătăţirii şi dezvoltării activităţii
curente, credite care au creat obligaţii de plata lunare.
În ceea ce
priveşte acordul creditorilor referitor la admiterea planului, atât P.B.
cât şi C.E.B. este de acord cu planul de reorganizare al SC V.S. SRL.
In conformitate cu dispoziţiile art.2 din Legea
85/2006, scopul prezentei legi este acoperirea pasivului debitorului iar acesta
se poate realiza prin redresarea economica a debitorului şi stingerea
datoriilor sale către creditori ori lichidarea averii debitorului prin
faliment.
Astfel, nu este imperios a se lichida bunurile
debitorului, scopul legii fiind acela de recuperare a creanţelor creditorilor
şi de redresare economica a activităţii debitorului.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse
hotărârii de către recurent şi care au fost încadrate în motivul prevăzut de
art.304 pct.9, dar şi potrivit dispoziţiilor art.3041 din Codul de
procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele
considerente:
În conformitate cu
dispoziţiile art.95 din Legea
nr. 85/2006, înainte de modificarea sa
prin Legea nr. 169/2010:
(1)
Planul de reorganizare va indica
perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul
activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea
pieţei faţă de oferta debitorului, şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea
publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi
înlocuire a administratorilor şi a directorilor.
(2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu
programul de plată a creanţelor.
(3) Executarea planului de reorganizare nu
va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării.
(4) La recomandarea administratorului
judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea
planului, această perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de
un an, dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi din creditorii
aflaţi în sold la acea dată.
(5)
Planul de reorganizare va menţiona:
a) categoriile de creanţe care nu sunt
defavorizate, în sensul legii;
b) tratamentul categoriilor de creanţe
defavorizate;
c) dacă şi în ce măsură debitorul, membrii
grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi
asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de
răspundere;
d) ce
despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe,
în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în
caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.
(6)
Planul va specifica măsurile adecvate
pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:
A. păstrarea, în întregime sau în parte, de
către debitor, a conducerii activităţii sale, inclusiv dreptul de dispoziţie
asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activităţii sale de către
administratorul judiciar desemnat în condiţiile legii;
B. obţinerea de resurse financiare pentru
susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă a acestora;
C. transmiterea tuturor sau a unora dintre
bunurile averii debitorului către una ori mai multe persoane fizice sau
juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului;
D. fuziunea debitorului, în condiţiile
legii;
E. lichidarea tuturor sau a unora dintre
bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau
distribuirea acestora către creditorii debitorului, în contul creanţelor pe
care aceştia le au faţă de averea debitorului;
F. lichidarea parţială sau totală a
activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. 116
- 120;
G. modificarea sau stingerea garanţiilor
reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei
garanţii sau protecţii echivalente, în condiţiile prevăzute la art. 39 alin.
(2) lit. c);
H. prelungirea datei scadenţei, precum şi
modificarea ratei dobânzii, a penalităţii sau a oricărei alte clauze din
cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale;
I. modificarea actului constitutiv al
debitorului, în condiţiile legii;
J. emiterea de titluri de valoare de către
debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. C şi D, în condiţiile
prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar
acordul expres, în scris, al creditorului care urmează să primească titlurile
de valoare emise, acord ce se va da înainte de admiterea planului de către
judecătorul-sindic, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. (3). Prin
excepţie de la prevederile art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, operaţiunile cuprinse la prezenta
literă sunt considerate operaţiuni exceptate în sensul art. 205 alin. (1) din
legea menţionată mai sus;
K. prin derogare de la prevederile lit. J,
planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în
titluri de valoare;
L. inserarea în actul constitutiv al
debitorului - persoană juridică - sau al persoanelor menţionate la lit. C şi D
a unor prevederi:
a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără
drept de vot;
b) de determinare, în cazul diferitelor
categorii de acţiuni ordinare, a unei distribuţii corespunzătoare a votului între
acestei categorii;
c) în cazul categoriilor de acţiuni
preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni, de
reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând
categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a
dividendelor.
Examinând planul de reorganizare propus de către
debitoare, Curtea constată că într-adevăr acesta nu întruneşte cerinţele normei
legale mai sus enunţate, nefiind indicate perspectivele de redresare în raport
cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele
financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului.
De asemenea, planul nu
cuprinde programul de plată al creanţelor, precum şi date cu privire la
categoriile de creanţe care nu sunt nefavorizate, tratamentul categoriilor de
creanţe defavorizate, ce despăgubiri urmează a fi oferite tuturor categoriilor
de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin
distribuire în caz de faliment.
Planul de reorganizare
nu specifica
nici măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, astfel cum sunt
menţionate la art.95 al.6 din Legea
nr. 85/2006.
Cum prevederile pe care
trebuie să le cuprindă un plan de reorganizare au caracter imperativ,
nesocotirea acestora duce neacceptarea lui, concluzionându-se că nu se poate realiza redresarea economica a debitorului şi
stingerea datoriilor sale către creditori, singura soluţie fiind lichidarea
averii debitorului prin faliment.
Concluzionând, faţă de considerentele arătate mai sus,
simpla estimare a unor venituri din surse nesigure nu este de natură a complini
lipsurile obligatorii din planul de reorganizare propus de debitoare, motiv
pentru care Curtea consideră că hotărârea tribunalului este legală, criticile
aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv
pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi
respins ca nefondat. | 
