3. Contestaţie la executare şi opoziţie la executarea cambială. Constatare nulitate titlu - bilet la ordin. Excepţia de neexecutare a contractului.

Prin cererea înregistrată sub nr.17502/212/2010, C.M SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata SC A.P.C SRL-în insolvenţă, opoziţie la executarea silită ce formează obiectul dosarului nr.54/2010 al BEJ N.S.L,  solicitând: încetarea executării silite, anularea formelor de executare şi întoarcerea executării prin restituirea sumelor eliberate intimatei-creditoare, cu cheltuieli de executare.

         În considerentele cererii, contestatoarea apreciază că executarea silită declanşată este nelegală întrucât:

1. biletul la ordin în baza căruia s-a pornit executarea silită a fost emis pentru a garanta plata contravalorii lucrărilor ce urmau a fi executate în luna martie de către A.P.C, lucrări care nu au fost executate integral iar parte din cele realizate nu au fost executate corespunzător.

2. societatea C.M deţine împotriva intimatei A.P.C o creanţă al cărei cuantum depăşeşte cu mult valoarea sumei înscrisă în biletul la ordin ce constituie titlu executoriu în baza căruia s-a pornit executarea.

3. intima a cesionat încă din luna ianuarie 2009 pretinsele creanţe deţinute împotriva sa, prin contractul de cesiune încheiat cu RR T. SRL.

         Prin încheierea de şedinţă din data de 09.08.2010, instanţa a dispus conexarea dosarul sus-menţionat la cauza înregistrată sub nr.16882/212/2010, ce are ca obiect contestaţia la executare silită formulată de contestatoarea SC C.M în contradictoriu cu aceeaşi intimată SC A.P.C SRL- în insolvenţă.

         Prin Sentinţa civilă nr.18970/19.08.2010, Judecătoria Constanţa a respins, atât contestaţia la executare, cât şi opoziţia la executare, ca neîntemeiate. Totodată, a respins şi excepţia inadmisibilităţii opoziţiei la executare invocată de intimată pe calea întâmpinării.

         Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, referitor la excepţia inadmisibilităţii, pe de o parte, că motivele opoziţiei la executare nu pot determina inadmisibilitatea acţiunii, cât timp legea reglementează opoziţia ca şi cale de atac specială, iar pe de altă parte, că, deşi oponenta nu a invocat nevaliditatea titlului cambial, a pus în discuţie existenţa obligaţiei cambiale.

         Pe fondul opoziţiei la executare, instanţa a reţinut că nu s-a invocat nulitatea biletului la ordin, ci doar apărări referitoare la fondul raporturilor juridice dintre părţi, fără a se face dovada de către oponentă a îndeplinirii condiţiilor pentru exercitarea opoziţiei la executarea cambială.

Instanţa a mai constatat inaplicabilitatea în speţă a disp. art.19 din Legea nr.58/1934, întrucât nu posesorul biletului la ordin a pornit o acţiune împotriva debitorului, ci debitorul cambial.

         La data de 24.08.2010, C.M SRL a declarat, prin aceeaşi cerere, atât apel împotriva soluţiei dată opoziţiei la executare, cât şi recurs împotriva respingerii contestaţiei la executare sub toate capetele de cerere, cele două căi de atac fiind disjunse în şedinţa de judecată din data de 14.09.2010.

Recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a contestaţiei la executare a fost soluţionat prin Decizia nr.2153/10.11.2010 pronunţată în dosarul nr. 11782/118/2010, în sensul admiterii, cu consecinţa admiterii contestaţiei şi constatarea ca intervenită compensaţia legală  până la concurenţa sumei de 400.000 lei. Instanţa a dispus şi  anularea formelor de executare  în dosarul de executare nr.54/2010 al BEJ  N.S.L .

         Cu privire la soluţia pronunţată în cadrul opoziţiei la executare, apelanta apreciază că Sentinţa nr.18970/19.08.2010 este nelegală şi netemeinică, întrucât criticile formulate se circumscriu unor excepţii personale ce nu sunt prohibite de art.19 din Legea nr.58/1934.

         Astfel, apelanta susţine că, biletul la ordin în baza căruia s-a pornit executarea nu este emis în alb, ci are o cauză expresă, respectiv garantarea plăţii contravalorii lucrărilor ce urmau a fi efectuate în luna martie 2009 de către intimată. Întrucât lucrările respective nu au fost realizate integral, iar cele realizate nu corespundeau din punct de vedere calitativ parametrilor tehnici stabiliţi, a refuzat plata lucrărilor. Acest aspect rezultă atât din corespondenţa părţilor şi din cele trei cereri de asigurare dovezi promovate, dar şi din faptul că biletul la ordin nu a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil, ci la ordinul expres al emitentului.

         O altă critică a vizat faptul că, societatea C.M deţine împotriva intimatei o creanţă al cărei cuantum depăşeşte cu mult suma înscrisă în biletul la ordin, în baza căruia s-a declanşat executarea.

Deşi administratorul judiciar i-a admis parţial creanţa declarată şi a înscris-o în tabelul obligaţiilor debitoarei A.P.C SRL doar cu suma de 1.916.068,3 lei, aceasta depăşeşte creanţa de 400.000 lei pentru care s-a pornit executarea silită, indiferent de maniera de soluţionare a contestaţiei promovate împotriva măsurii administratorului judiciar de înlăturare parţială a creanţei.

         Un alt aspect relevat de apelantă se referă la cesiunea creanţei deţinută de intimată împotriva sa, aspect care rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

         La data de 08.09.2010, apelanta şi-a completat motivele căii de atac în ceea ce priveşte admisibilitatea opoziţiei la executare, sens în care arată că în speţă este incidentă teza a doua reglementată de art.63 alin.1 din Legea nr.58/1934, motiv pentru care a înţeles să invoce, potrivit art. 19 din Legea 58/1934, excepţiile personale referitoare la raportul fundamental dintre părţi.

În opinia apelantei, instanţa de fond a interpretat în mod greşit art.19, textul referindu-se la acţiunea cambială în toate ipostazele sale.

         Intimata SC A.P.C SRL - în insolvenţă nu a depus întâmpinare, ci doar concluzii scrise, prin intermediul cărora a solicitat respingerea opoziţiei, în esenţă, pentru că nu se invocă motive de nulitate a biletului la ordin, ci se susţin numai apărări referitoare la nedatorarea creanţei înscrise în biletul la ordin.

Prin Decizia civilă nr.24/23.09.2010, apelul a fost respins ca nefondat.

Au fost avute în vedere următoarele argumente:

         Litigiul cambial a fost declanşat prin exercitarea de către debitoarea apelantă SC C.M SA a opoziţiei la executare, prin intermediul căreia se poate pune în discuţie valabilitatea titlului de valoare, prin invocarea unor excepţii care o apără pe debitoare de obligaţia de plată.

         Caracterul autonom al obligaţiilor cambiale face ca posibilităţile de apărare ale debitoarei să fie mai limitate decât în dreptul comun, în sensul că are la îndemână doar excepţiile al căror regim juridic este reglementat de lege.

         Astfel, art.63 din Legea nr.58/1934 prevede că, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiile privind nulitatea titlului, potrivit dispoziţiilor art.2, precum şi cele care nu sunt oprite de art.19.

         Acest din urmă articol dispune că, persoanele împotriva cărora s-a ponit o acţiune cambială nu pot opune posesorului excepţiile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul, dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.

         Din interpretarea coroborată a normelor legale menţionate rezultă că debitoarea apelantă putea invoca pe calea opoziţiei doar excepţiile ce privesc nulitatea biletului la ordin şi care se pot referi fie la nevalabilitatea formală a biletului la ordin, prescripţia dreptului la acţiune, stingerea obligaţiei cambiale etc., ori la nevalabilitatea obligaţiei cambiale datorită incapacităţii debitoarei, lipsa de reprezentare etc., fie  apărări ce privesc persoana posesorului biletului la ordin ori raportul fundamental (spre exemplu, nulitatea contractului dintre părţi datorită unui viciu de consimţământ).

         Din perspectiva acestei concluzii, în mod corect prima instanţă a reţinut că, motivele invocate de debitoarea-apelantă SC C.M SA, în susţinerea opoziţiei la executare, nu se circumscriu excepţiilor care atrag nevalabilitatea biletului la ordin  ori excepţiilor personale care privesc raportul fundamental care a stat la baza emiterii titlului comercial, ci converg spre nedatorarea sumei pentru care s-a pornit executarea silită, ceea ce excede limitelor judecăţii stabilite de art.63 din Legea nr.58/1934..

         Deşi apelanta susţine că, toate aspectele învederate în cuprinsul opoziţiei la executare se circumscriu unor excepţii personale care nu sunt prohibite de art.19, nu arată care este raţionamentul pe baza căruia a făcut afirmaţia respectivă.

Cât timp nu s-a invocat situaţia de excepţie reglementată de art.19, respectiv faptul că „posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului”, şi nici excepţii care atrag nulitatea biletului la ordin, considerentele debitoarei nu pot fi încadrate în dispoziţiile art.19.

         Pe de altă parte, chiar dacă nu conduc la nulitatea biletului la ordin, apărările invocate de apelantă nu au fost primite întrucât acest titlu de valoare nu are funcţia de garanţie, iar existenţa unei creanţe a apelantei-debitoare împotriva intimatei este irelevantă în analiza valabilităţii biletului la ordin, necompensarea creanţelor reciproce ale părţilor de către administratorul judiciar al SC A.P.C, constituind o măsură ce poate fi atacată în condiţiile specifice ale Legii nr.85/2006.

         Trebuie subliniat şi faptul că, pe calea opoziţiei la executare exercitată în condiţiile art.63 din Legea nr.58/1934, debitoarea-apelantă C.M SRL a solicitat încetarea executării silite şi anularea formelor de executare, cu consecinţa întoarcerii executării silite, ori această cale de atac specifică nu poate produce efectele vizate, chiar dacă s-ar fi constatat întemeiate susţinerile apelantei.

         Soluţia a fost atacată cu recurs de către  C.M SRL.

Prin motivele de recurs se arată următoarele:

- prin opoziţia la executare s-a arătat că biletul la ordin a fost emis pentru garantarea plăţii preţului unor lucrări pe care intimata creditoare nu le-a executat integral. Totodată, cele executate  prezintă carenţe majore de calitate, fapt ce a determinat refuzarea la plată a acestora. S-a mai arătat că recurenta  deţine împotriva intimatei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă într-un cuantum superior celui constatat prin biletul la ordin. De asemenea, intimata nu mai are calitatea de titular al creanţei constatate prin biletul la ordin, toate creanţele constatate de acesta fiind cesionate către o terţă societate.

- deşi instanţa de apel reţine că pe calea opoziţiei se pot invoca excepţii ce privesc stingerea obligaţiei cambiale, ignoră faptul că s-a invocat compensaţia ca mod de stingere a obligaţiilor.

- instanţa ignoră şi faptul că, neexecutarea obligaţiilor generate de raportul fundamental se încadrează  în categoria apărărilor ce privesc raportul fundamental dintre creditoare şi debitoare ce pot fi invocate pe calea opoziţiei la executare.

Se mai arată că în speţă nu ne aflăm în prezenţa unei contestaţii împotriva unei măsuri a administratorului sau lichidatorului judiciar pentru ca necompensarea creanţelor să poată fi invocată în condiţiile Legii nr.85/2006.

De asemenea, susţinerea instanţei de apel precum că pe calea opoziţiei nu poate fi solicitată încetarea executării şi anularea formelor de executare, constituie o înrăutăţire a situaţiei în propria cale de atac pentru că ar conduce la concluzia inadmisibilităţii opoziţiei.

Intimata îşi exprimă punctul de vedere prin intermediul concluziilor scrise.

Totodată, invocă excepţia lipsei interesului în promovarea recursului, întrucât Tribunalul Constanţa a admis recursul promovat împotriva contestaţiei la executare şi a luat act de compensaţie până la limita sumei de 400000 lei înscrisă în biletul la ordin. În consecinţă, recurenta recunoaşte valabilitatea titlului pe care îl foloseşte în operaţiunea compensării. În plus, şi în cadrul opoziţiei la executare şi în cadrul contestaţiei la executare s-au folosit aceleaşi apărări şi s-a solicitat încetarea executării, anularea formelor de executare şi întoarcerea executării. Recurenta nu a solicitat nulitatea titlului executoriu şi nu a invocat la prima zi de înfăţişare excepţii de nulitate a biletului la ordin.

Potrivit art.137 alin.1 C.pr.civ., instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, excepţie care a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Prin exercitarea opoziţiei, debitorul pune în discuţie valabilitatea titlului, astfel că efectele opoziţiei la executare sunt diferite de efectele contestaţiei la executare, motiv pentru care debitoarea are interes în promovarea unei opoziţii la executare, chiar dacă în cadrul contestaţiei la executare s-a reţinut compensaţia.

Recursul a fost respins ca nefundat, pentru următoarele considerente:

Recurenta a formulat contestaţie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr.16882/212/2010, solicitând încetarea executării silite pornită în temeiul biletului la ordin şi anularea formelor de executare. Prin motivele contestaţiei  se arată că aceasta este singura cale de atac, se invocă neexecutarea integrală şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor pentru care a fost emis biletul la ordin , cesiunea creanţei către RR T. SRL şi apoi către Hotel P. RRT, compensarea creanţelor reciproce.

Aceeaşi recurentă a formulat opoziţie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr.17502/212/2010 prin care a invocat , de asemenea, neexecutarea integrală şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor pentru care a fost emis biletul la ordin , cesiunea creanţei către RR T. SRL şi apoi către Hotel P. RRT, compensarea creanţelor reciproce şi a solicitat încetarea executării silite şi anularea formelor de executare.

Ca urmare a conexării celor două dosare, contestaţia la executare şi opoziţia la executare au fost soluţionate prin Sentinţa civilă nr.18970/19.08.2010, prin respingere.

În motivarea opoziţiei la executare s-a reţinut că, recurenta nu a invocat nulitatea biletului la ordin iar aspectele invocate privesc raporturile fundamentale dintre părţi.

Împotriva soluţiei de respingere a contestaţiei la executare s-a formulat recurs iar împotriva soluţiei de respingere a opoziţiei la executare s-a formulat apel, cele două căi de atac fiind disjunse.

Motivele apelului şi recursului sunt comune.

Tribunalul Constanţa a soluţionat prin Decizia nr.2153/10.11.2010 recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a contestaţiei la executare.

Analizând toate aspectele invocate, respectiv, compensarea creanţelor, neexecutarea integrală şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor, cesiunea creanţei, instanţa de recurs a reţinut temeinicia motivului ce privea existenţa  unei creanţe mai mari decât cea constatată prin biletul la ordin şi a compensat cele două creanţe până la concurenţa sumei de 400000 lei înscrisă în biletul la ordin. Astfel, acest motiv de recurs a fost valorificat prin intermediul contestaţiei la executare.

Cesiunea creanţei către un terţ nu afectează valabilitatea titlului, respectiv a biletului la ordin, acest aspect putând fi invocat pe calea contestaţiei la executare.

Potrivit art.63 din Legea nr.58/1934 „În procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19”.

Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.

Excepţiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfăţişare.

Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă, când procedura fiind îndeplinită părţile pot pune concluzii în fond, chiar dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă.

Potrivit practicii în materie, în măsura în care nu se contestă fondul titlului executoriu (bilet la ordin sau cambie) şi nici întreaga executare silită a unui astfel de titlu executoriu ci doar anumite acte de executare, atunci procedura de urmat este contestaţia la executare când sunt vizate doar aspecte ale executării silite.

Opoziţia la executarea unui bilet la ordin, pe de altă parte, conform art. 63 din Legea nr.58/1934, este limitată la invocarea unor excepţii obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor excepţii personale de nulitate care se referă la raportul juridic fundamental între posesor şi emitent în baza căruia a fost emis biletul la ordin . Excepţiile obiective se referă la inexistenţa obligaţiei cambiale (nulitatea cambiei pentru lipsa menţiunilor esenţiale, semnătură viciată, stingerea obligaţiei cambiale sau decăderea din drepturile cambiale, neîndeplinirea unei condiţii pentru acţiunea cambială), iar excepţiile personale, care trebuie să se întemeieze obligatoriu pe o probă scrisă conform art.63 al.2 din Legea nr.58/1934, vizează nulitatea raportului juridic fundamental în baza căruia a fost emis biletul la ordin.

Conform punctului 321 din Normele BNR nr. 6/1994:

Excepţiile pe care un debitor cambial le poate opune posesorului cambiei se împart în următoarele categorii:

                   a) excepţii privitoare la nulitatea titlului;

                   b) excepţii decurgând din raporturile personale dintre posesorul şi debitorul cambiei (excepţii personale);

                   c) excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau execuţiei cambiale (excepţii procedurale).

În speţă nu s-au invocat excepţii de nulitate a titlului, potrivit art.2 din Legea nr.58/1934.

Conform art.19 din lege „Persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune cambială nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului”.

Potrivit punctelor 328 şi 329 din aceleaşi Norme referitoare la excepţiile personale:

Excepţiile personale derivă din raporturile juridice care intervin între părţile semnatare ale cambiei. Aceste raporturi constituie, de regulă, raportul fundamental al obligaţiei cambiale abstracte.

         Excepţiile personale sunt:

         a) excepţii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulaţia cambiei;

         b) excepţii  referitoare la viciile de consimţământ;

         c) excepţii izvorând din raporturi ulterioare creaţiei cambiale.

        Excepţiile personale pot fi dovedite numai prin acte scrise "de grabnică soluţiune". Prin "acte scrise de grabnică soluţiune" se înţelege acele acte prin care excepţia se dovedeşte completă, adică fără a mai fi necesară administrarea unor probe suplimentare deosebite care ar temporiza soluţionarea procesului cambial.

În concluzie, excepţia de neexecutare a contractului nu atrage nulitatea raportului juridic fundamental.

În plus,  recurenta afirmă că biletul la ordin a fost emis pentru a garanta plata contravalorii lucrărilor ce urmau a fi efectuate în luna martie 2009, lucrări care nu au fost efectuate integral iar cele executate, au fost executate necorespunzător iar acest lucru rezultă din corespondenţa părţilor şi din litigiile dintre părţi. Corespondenţa amintită emană chiar de la recurentă, iar în ceea ce priveşte litigiile dintre părţi , nu se specifică care sunt “actele scrise” care să dovedească cele afirmate.