14. Legea privindprocedura insolvenţei. Contestaţie formulată de creditor împotriva
măsurii dispuse de administratorul judiciar privind înstrăinarea unui imobil
din patrimoniul debitoarei. Tardivitate. Limitele controlului jurisdicţional,
de legalitate, exercitat de judecătorul sindic.
Art.11, art.53, art.86, art.931
– Legea nr.85/2006
Decizia civilă nr. 2048/COM/24.11.2010
Dosar nr. 8793.2/118/2008
La data de 22.05.2009, prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 5409/118/2009, creditoarea
B.C.R. SA a investit judecătorul sindic desemnat în dosar 2542/118/2008
cu soluţionarea contestaţiei formulată împotriva măsurii dispuse de G.I. IPURL,
în calitate de administrator judiciar, privind înstrăinarea unui imobil din
patrimoniul debitoarei SC M.E. SRL, în insolvenţă.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că
prin cererea formulată la data de 25.08.2008, în cadrul dosarului nr.
2542/118/2008 al Tribunalului Constanţa, a solicitat înscrierea la masa credală
a debitoarei SC M.E. SRL cu o creanţă în cuantum de 139.801,18 euro, la
categoria creanţelor garantate cu ipotecă.
Temeiul creanţei îl constituie
contractul de credit nr. 6002/26.10.2007 şi contractul de ipotecă nr.
6002/26.10.2007.
La data de 27.01.2009 SC M.E. SRL prin administrator
judiciar desemnat G.I.I. a semnat cu M.S. un contract de vânzare cumpărare
autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP
A.O., având ca obiect imobilul situat în Năvodari, str. P.
nr.6, compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 61 mp.
Prin acest contract, administratorul judiciar a
înstrăinat din patrimoniul debitoarei aflată în insolvenţă un bun adus în
garanţia BCR SA, cauzându-i un grav prejudiciu întrucât:
-
nu a avut aprobarea judecătorului sindic, a comitetului creditorilor sau
adunării creditorilor,
-
nu a ţinut cont de clauzele exprese ale contractului de ipotecă inserate la
art. 7,
-
nu a respectat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a
administratorului judiciar ca reprezentant al debitoarei,
-
contractul a fost încheiat cu scopul de a frauda interesele BCR SA, astfel
încât cauza este ilicită, prezentându-se o situaţie juridică eronată a
imobilului în litigiu.
În
opinia contestatoarei, prevederile antecontractului de vânzare cumpărare
încheiat în data de 10.03.2008 nu-i sunt opozabile, ca de altfel nici un act
încheiat de debitoare după data de 26.10.2007, întrucât nu i se poateîngrădi în nici un fel ipoteca de rang 1
instituită asupra imobilului.
În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art.
20 din Legea 85/2006 şi 966 Cod Civil.
În susţinerea contestaţiei, a depus la dosarul cauzei
înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, G.I. IPURL,
în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC M.E. SRL, a solicitat
respingerea contestaţiei ca nefondată, arătând că la preluarea atribuţiilor,
urmare pronunţării Sentinţei civile nr.1842/COM/2008 a analizat documentele
debitoarei, printre care şi antecontractele încheiate cu diverse persoane
fizice sau juridice, în care aceasta avea calitatea de promitent vânzător, iar
promitenţii cumpărători achitaseră aproape în întregime preţul imobilelor.
Potrivit atribuţiilor conferite de Legea 85/2006, a
procedat la menţinerea acestora, încasarea diferenţei de preţ şi transformarea
antecontractelor în contracte devânzare
cumpărare.
Este şi cazul intimatului M.S., care la
data de 14.01.2009 i-a adus la cunoştinţă că deţine un antecontract de vânzare
cumpărare încheiat cu debitoarea la data de 10.03.2008, pentru care a achitat
suma de 43.000 euro, iar diferenţa de preţ de 2000 euro trebuia achitată la
data perfectării contractului, respectiv 30.09.2008.
Cum la data împlinirii scadenţei obligaţiei SC M.E.
SRL era deschisă procedura insolvenţei, imobilul era edificat şi putea fi
predat promitentului cumpărător, preţul fiind achitat în proporţie de 95% în
executarea atribuţiilor prevăzute de art. 20 lit.j din Legea 85/2006
administratorul judiciar a procedat la menţinerea contactului , încasând
diferenţa de preţ de 2000 euro motiv pentru care a perfectat actul de vânzare
cumpărare.
Afirmaţia contestatoarei conform căreia actul juridic
criticat a fost încheiat cu scopul de a frauda interesele sale de creditor
garantat, cauza fiind ilicită nu se confirmă, iar prejudiciul nu este dovedit.
Arată intimatul că garanţia a fost instituită pentru
garantarea unui credit acordat de BCR SA unei persoane fizice, C.D.
Contestatoarea nu a făcut dovada că debitorul
principal C.D. nu şi-a achitat ratele scadente şi nici demersurilor efectuate
pentru recuperarea eventualelor debite înregistrate de titularul contractului
de credit.
În aceste condiţii, contestatoarea nu poate pretinde
cauzarea unui prejudiciu prin valorificarea, în condiţiile speciale ale Legii
86/2008, a imobilului ipotecat pentru garantarea îndeplinirii obligaţiei
principale asumată de persoana fizică C.D.
Pe cale de excepţie, intimatul a
invocat tardivitatea formulării contestaţiei, solicitând respingerea
acesteia ca nefiind promovată în termen de 5 zile calculat de la data
20.02.2009 când a depus raportul de activitate, întocmit conform art.21 din
lege şiîn care a prezentat măsura de
menţinere a antecontractului de vânzare cumpărare în litigiu.
Prin Sentinţa civilă nr. 491/17.06.2010 pronunţată de
Tribunalul Constanţa s-a respins
excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocată de administrator
judiciar G.I. SRL.
S-a respins ca nefondată contestaţia
formulată de contestatoarea BCR S.A. împotriva măsurii administratorului
judiciar de a încheia contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul
situat în Năvodari, str. P. nr. 6.
Pentru a pronunţa această hotărâre
judecătorul sindic a analizat cu prioritate, în condiţiile art. 137 Cod
Procedură Civilă, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, reţinând că
cererea a fost promovată în intervalul de 5 zile, prevăzut expres de art. 21
al.3 din Legea 85/2006, calculat de la data depunerii în instanţă a raportului
de activitate întocmit de administratorul judiciar conform art. 21 al.1 din
lege şi în care acesta a descris activitatea desfăşurată în perioada
26.06.2008- 6.05.2009.
Pe fondul contestaţiei judecătorul sindic a reţinut că
în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în sarcina sa, respectiv art. 20
al.1, lit. j din Legea 85/2006, administratorul judiciar a luat măsura
menţinerii şi executării antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data
de 10.03.2008 între SC M.E. SRL, în calitate de promitent vânzător şi M.S., în
calitate de promitent cumpărător, având ca obiect imobilul situat în Năvodari,
str. P. nr.6, compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 61 mp. pentru
suma de 45.000 EURO.
La data încheierii convenţiei promitentul cumpărător a
achitat suma de 43000 EURO cu titlu de avans, urmând ca finalizarea
apartamentului, perfectarea actului de vânzare cumpărare şi plata diferenţei de
2000 euro să se realizeze până la data de 30.09.2008.
La data împlinirii termenului scadent, faţă de
debitoare se deschisese procedura insolvenţei prevăzută de Legea 85/2006,
astfel încât promitentul cumpărător s-a adresat administratorului judiciar cu o
notificare, solicitând fie încheierea contractului de vânzare cumpărare, fie
restituirea sumei achitate cu titlu de preţ.
În aplicarea dispoziţiilor art.86 coroborate cu art.
53 din Legea 85/2006,la data de
27.01.2009 administratorul judiciar a încheiat contractul de vânzare cumpărare
autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP
A.O., măsura fiind justificată de împrejurarea că preţul
fusese achitat în proporţie de peste 95%, iar imobilul construit, putea fi
predat promitentului cumpărător.
Analizând legalitatea măsurii
contestate, de încheiere a contractului de vânzare cumpărare, judecătorul
sindic a reţinut că aceasta a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art.
20 alin.1 lit. j şi art. 93 1 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
contestatoarea BCR SA, care a criticat-o ca fiind nelegală şi
netemeinică.
Arată recurenta că la data de 27.01.2009 SC M.E. SRL
prin administrator judiciar G.I. SPRL a semnat cu M.S. un contract de vânzare
cumpărare care a fost autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O., administratorul
judiciar înstrăinând astfel din patrimoniul debitorului aflat in procedura
insolventei un bun adus in garanţia BCR SA fără aţine cont de actele existente în legătura cu
acest imobil şi fără a avea aprobarea judecătorului sindic, a comitetului
creditorilor sau adunării creditorilor, fără aînştiinţa cu privire la operaţiunea pe care doreşte să o execute, fără a
evalua imobilul, prejudiciind interesele băncii.
Învederează că BCR SA a fost grav prejudiciata prin
încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 178/27.01.2009.
Administratorul judiciar a ignorat cu desăvârşire
prevederile contractului de ipoteca semnat între BCR SA si SC M.E. SRL
autentificat sub nr. 1310/26.10.2007 prin care debitoarea a garantat creditul,
dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din Contractul
de credit nr. 6002/26.10.2007 încheiat cu numita C.D., cu modificările si
completările ulterioare, cu ipoteca de rang I constituita în favoarea băncii
asupra imobilului situat la adresa: apartament 3 camere si dependinţe in
suprafaţa de 61 mp, situat in Năvodari, str. P. nr. 6,proprietatea SC M.E. SRL.
Extrasul de carte funciara pentru informare nr.
75980/30.10.2007 dovedeşte înscrierea ipotecii BCR SA în Cartea funciara a
imobilului situat în Năvodari, cat si a notarii interdicţiei de înstrăinare,
grevare si închiriere.
Prezentând declaraţiile si garanţiile de la pct.7 de
mai sus ale SC M.E. SRL fata de BCR SA la data semnării contractului de ipoteca
din 26.10.2007, nu poate accepta ca fiind opozabile prevederile
antecontractului de vânzare-primire din data de 10.03.2008, orice act încheiat
de către debitoare după data de 26.10.2007 neputând să îngrădească în vreun fel
ipoteca de rang I instituita pe imobilul in discuţie.
Arată că administratorul judiciar nu a primit nici o
confirmare expresa pentru încheierea de tranzacţii din partea judecătorului
sindic, adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, aşadar nu era
mandatat sa semneze un asemenea înscris.
După depunerea cererii de admitere a creanţei BCR in
dosarul de insolventă, administratorul judiciar nu a contestat valoarea
creanţei si garanţiile prezentate.
Apreciază ca, fata de documentele existente si
prezentate mai sus, administratorul judiciar nu era îndreptatit legal sa semneze un contract de
vanzare-cumparare cu M.S., ci trebuia sa îi solicite acestuia înscrierea la
masa credală a debitorului si executarea cu respectarea prevederilor legale in
cadrul procedurii a imobilului ipotecat si distribuirea integrala a sumei
obţinute BCR in calitate de creditor privilegiat.
Consideră recurenta că contractul de vânzare cumpărare
autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O. este lovit de nulitate absoluta,
întrucât, încalcă grav prevederile stabilite prin Legea nr. 85/2006 privind
valorificarea bunurilor debitoarei in faza de administrare judiciara, acord
valorificare din partea judecătorului sindic (art.20 alin.l lit.m), a
comitetului creditorilor (art.17 alin 1 lit.a) si c), a adunării creditorilor (art.
13 si urm.), întocmirea raportului de evaluare a imobilului (art. 117 alin.l).
Contractul a fost încheiat cu scopul de a frauda interesele BCR SA astfel încât
cauza este ilicita, iar ilicitatea cauzei este motiv de nulitate absoluta; prin
încheierea contractului de vanzare-cumparare au fost afectate grav interesele
BCR SA prin prezentarea eronata a situaţiei juridice a imobilului in cauza.
La semnarea contractului de vânzare cumpărare
vânzătorul, cumpărătorul cat si notarul public nu au ţinut cont de faptul ca
imobilul supus vânzării este ipotecat in favoarea BCR SA, aceasta nefiind
înştiinţata cu privire la aceasta vânzare. Nu s-a respectat principiului
specialităţii capacităţii de folosinţă a administratorului judiciar ca
reprezentant al debitoarei, stabilita prin art.20 din Legea nr. 85/2006.
Conform acestor prevederi legale, administratorul judiciar nu are calitatea de
a vinde bunurile debitoarei in perioada de administrare judiciara fără
îndeplinirea prealabila a unor condiţii esenţiale (acord judecător sindic,
comitet creditori, adunare creditori).
În drept a invocat dispoziţiile art.
304 pct.8 si 9 Cod pr. civilă si următoarele, dispoziţiile Codului Civil, Legea
nr. 85/2006.
Intimata debitoare prin administratorul
judiciar a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea
recursului declarat de contestatoare ca nefondat şi menţinerea sentinţei
pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse
hotărârii şi care au fost încadrate în dispoziţiile art.304 pct.9 dar şi
potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă Curtea constată că
este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 din Codul de
procedură civilă„modificarea sau casarea unor hotărâri se poate
cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:
8. când instanţa,
interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori
înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;
9.
când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greşită a legii;
Deşi recurenta şi-a întemeiat recursul
pe dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 din
Codul de procedură civilă Curtea constată că motivul prevăzut la pct.8 nu este
incident în cauză, nefiind adusă nici o critică de natură să atragă examinarea
hotărârii din această perspectivă.
În
ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 din
Codul de procedură civilăCurtea constată următoarele:
Aşa
cum rezultă din precizările din dosarul de fond, recurenta a investit
judecătorul sindic cu o contestaţie împotriva măsurii luate de administratorul
judiciar de a eficienţă promisiunii de vânzare – cumpărare din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data
de 10.03.2008 între debitoare şi M.S., solicitând anularea acestei măsuri,
menţionând în mod expres că nu înţelege să solicite anularea contractului de
vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O.
Ori, faţă de limitele investirii instanţei de către
contestatoare Curtea constată că în cauză criticile formulate de recurentă se
referă în cea mai mare parte la legalitatea încheierii contractului de vânzare
– cumpărareautentificat sub nr. 178/27.01.2009
la BNP A.O.,
astfel că ele nu pot fi examinate omisso
medio direct de către
instanţa de recurs,câtă vreme nu
au făcut obiectul investirii instanţei de fond, nefiind puse în discuţia
contradictorie a părţilor.
Dacă s-ar trece la examinarea legalităţii încheierii
contractului de vânzare cumpărare s-ar ajunge la situaţia ca aceste apărări,
susţineri ale recurentei să fie analizate pentru prima oara de instanţa
investită cu calea extraordinară de atac, ceea
ce nu este admisibil.
Prin Sentinţa civilă nr. 1842/COM/26.06.2008
pronunţată în dosar nr. 2542/118/2008 s-a dispus deschiderea procedurii
insolvenţei faţă de debitoarea SC M.E. SRL, fiind desemnat G.I.I. în calitate
de administrator judiciar.
Art. 53 din
Legea 85/2006, conform cărora Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar
sau de lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege,
sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale
mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii
Potrivit art.11 al. 1 şi 2 din Legea 85/2006 „Principalele atribuţii ale
judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
i) judecarea
contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei
persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau
de lichidator;
Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la
controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al
lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente
procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului
judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia
nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot
fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele
acestora.
Textul de lege mai sus menţionat reglementează
limitele controlului jurisdicţional, de legalitate exercitat de judecătorul
sindic asupra măsurilor adoptate de administratorul judiciar cu ocazia
instrumentării procedurii insolvenţei.
Potrivit art.86 din Legea 85/2006
„Contractele
în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze
contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul
deschiderii procedurii sunt nule.”
Dispoziţiile art. 93 1 din Legea 85/2006
stabilesc că „Obligaţiile rezultând
dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară
deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi
executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea
promitentului-cumpărător, dacă:
-preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data
cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;
-preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;
- bunul nu are o importanţă
determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.”
În speţă, în raport de limitele investirii instanţei
dar şi de limitele controlului jurisdicţional, de legalitate, exercitat de
judecătorul sindic asupra măsurilor adoptate de administratorul judiciar cu
ocazia instrumentării procedurii insolvenţei, Curtea constată că aceste
condiţii au fost îndeplinite la data adoptării măsurii de menţinere şi
executare a antecontractului de vânzare cumpărare nr. 53/10.03.2008,
administratorul judiciar făcând dovada îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de
Legea 85/2006 în sarcina sa, motiv pentru care contestaţia a fost în mod corect
respinsă ca nefondată.
Concluzionând, Curtea
reţine că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă
nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul
art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.