14. Legea privind procedura insolvenţei. Contestaţie formulată de creditor împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar privind înstrăinarea unui imobil din patrimoniul debitoarei. Tardivitate. Limitele controlului jurisdicţional, de legalitate, exercitat de judecătorul sindic.

                                                                     Art.11, art.53, art.86, art.93¹ – Legea nr.85/2006

Decizia civilă nr. 2048/COM/24.11.2010

Dosar nr. 8793.2/118/2008

         La data de 22.05.2009, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 5409/118/2009, creditoarea B.C.R. SA a investit judecătorul sindic desemnat în dosar 2542/118/2008 cu soluţionarea contestaţiei formulată împotriva măsurii dispuse de G.I. IPURL, în calitate de administrator judiciar, privind înstrăinarea unui imobil din patrimoniul debitoarei SC M.E. SRL, în insolvenţă.

         În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin cererea formulată la data de 25.08.2008, în cadrul dosarului nr. 2542/118/2008 al Tribunalului Constanţa, a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei SC M.E. SRL cu o creanţă în cuantum de 139.801,18 euro, la categoria creanţelor garantate cu ipotecă.

         Temeiul creanţei îl constituie contractul de credit nr. 6002/26.10.2007 şi contractul de ipotecă nr. 6002/26.10.2007.

La data de 27.01.2009 SC M.E. SRL prin administrator judiciar desemnat G.I.I. a semnat cu M.S. un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O., având ca obiect imobilul situat în Năvodari, str. P. nr.6, compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 61 mp.

Prin acest contract, administratorul judiciar a înstrăinat din patrimoniul debitoarei aflată în insolvenţă un bun adus în garanţia BCR SA, cauzându-i un grav prejudiciu întrucât:

         - nu a avut aprobarea judecătorului sindic, a comitetului creditorilor sau adunării creditorilor,

         - nu a ţinut cont de clauzele exprese ale contractului de ipotecă inserate la art. 7,

         - nu a respectat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a administratorului judiciar ca reprezentant al debitoarei,

         - contractul a fost încheiat cu scopul de a frauda interesele BCR SA, astfel încât cauza este ilicită, prezentându-se o situaţie juridică eronată a imobilului în litigiu.

         În opinia contestatoarei, prevederile antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în data de 10.03.2008 nu-i sunt opozabile, ca de altfel nici un act încheiat de debitoare după data de 26.10.2007, întrucât nu i se poate  îngrădi în nici un fel ipoteca de rang 1 instituită asupra imobilului.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 20 din Legea 85/2006 şi 966 Cod Civil.

În susţinerea contestaţiei, a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, G.I. IPURL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC M.E. SRL, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, arătând că la preluarea atribuţiilor, urmare pronunţării Sentinţei civile nr.1842/COM/2008 a analizat documentele debitoarei, printre care şi antecontractele încheiate cu diverse persoane fizice sau juridice, în care aceasta avea calitatea de promitent vânzător, iar promitenţii cumpărători achitaseră aproape în întregime preţul imobilelor.

Potrivit atribuţiilor conferite de Legea 85/2006, a procedat la menţinerea acestora, încasarea diferenţei de preţ şi transformarea antecontractelor în contracte de  vânzare cumpărare.

         Este şi cazul intimatului M.S., care la data de 14.01.2009 i-a adus la cunoştinţă că deţine un antecontract de vânzare cumpărare încheiat cu debitoarea la data de 10.03.2008, pentru care a achitat suma de 43.000 euro, iar diferenţa de preţ de 2000 euro trebuia achitată la data perfectării contractului, respectiv 30.09.2008.

Cum la data împlinirii scadenţei obligaţiei SC M.E. SRL era deschisă procedura insolvenţei, imobilul era edificat şi putea fi predat promitentului cumpărător, preţul fiind achitat în proporţie de 95% în executarea atribuţiilor prevăzute de art. 20 lit.j din Legea 85/2006 administratorul judiciar a procedat la menţinerea contactului , încasând diferenţa de preţ de 2000 euro motiv pentru care a perfectat actul de vânzare cumpărare.

Afirmaţia contestatoarei conform căreia actul juridic criticat a fost încheiat cu scopul de a frauda interesele sale de creditor garantat, cauza fiind ilicită nu se confirmă, iar prejudiciul nu este dovedit.

Arată intimatul că garanţia a fost instituită pentru garantarea unui credit acordat de BCR SA unei persoane fizice, C.D.

Contestatoarea nu a făcut dovada că debitorul principal C.D. nu şi-a achitat ratele scadente şi nici demersurilor efectuate pentru recuperarea eventualelor debite înregistrate de titularul contractului de credit.

În aceste condiţii, contestatoarea nu poate pretinde cauzarea unui prejudiciu prin valorificarea, în condiţiile speciale ale Legii 86/2008, a imobilului ipotecat pentru garantarea îndeplinirii obligaţiei principale asumată de persoana fizică C.D.

Pe cale de excepţie, intimatul a invocat tardivitatea formulării contestaţiei, solicitând respingerea acesteia ca nefiind promovată în termen de 5 zile calculat de la data 20.02.2009 când a depus raportul de activitate, întocmit conform art.21 din lege şi  în care a prezentat măsura de menţinere a antecontractului de vânzare cumpărare în litigiu.

Prin Sentinţa civilă nr. 491/17.06.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocată de administrator judiciar G.I. SRL.

         S-a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea BCR S.A. împotriva măsurii administratorului judiciar de a încheia contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în Năvodari, str. P. nr. 6.

         Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul sindic a analizat cu prioritate, în condiţiile art. 137 Cod Procedură Civilă, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, reţinând că cererea a fost promovată în intervalul de 5 zile, prevăzut expres de art. 21 al.3 din Legea 85/2006, calculat de la data depunerii în instanţă a raportului de activitate întocmit de administratorul judiciar conform art. 21 al.1 din lege şi în care acesta a descris activitatea desfăşurată în perioada 26.06.2008- 6.05.2009.

Pe fondul contestaţiei judecătorul sindic a reţinut că în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în sarcina sa, respectiv art. 20 al.1, lit. j din Legea 85/2006, administratorul judiciar a luat măsura menţinerii şi executării antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 10.03.2008 între SC M.E. SRL, în calitate de promitent vânzător şi M.S., în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect imobilul situat în Năvodari, str. P. nr.6, compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 61 mp. pentru suma de 45.000 EURO.

La data încheierii convenţiei promitentul cumpărător a achitat suma de 43000 EURO cu titlu de avans, urmând ca finalizarea apartamentului, perfectarea actului de vânzare cumpărare şi plata diferenţei de 2000 euro să se realizeze până la data de 30.09.2008.

La data împlinirii termenului scadent, faţă de debitoare se deschisese procedura insolvenţei prevăzută de Legea 85/2006, astfel încât promitentul cumpărător s-a adresat administratorului judiciar cu o notificare, solicitând fie încheierea contractului de vânzare cumpărare, fie restituirea sumei achitate cu titlu de preţ.

În aplicarea dispoziţiilor art.86 coroborate cu art. 53 din Legea 85/2006, la data de 27.01.2009 administratorul judiciar a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O., măsura fiind justificată de împrejurarea că preţul fusese achitat în proporţie de peste 95%, iar imobilul construit, putea fi predat promitentului cumpărător.

         Analizând legalitatea măsurii contestate, de încheiere a contractului de vânzare cumpărare, judecătorul sindic a reţinut că aceasta a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin.1 lit. j şi art. 93 ¹ din Legea 85/2006.

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea BCR SA, care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Arată recurenta că la data de 27.01.2009 SC M.E. SRL prin administrator judiciar G.I. SPRL a semnat cu M.S. un contract de vânzare cumpărare care a fost autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O., administratorul judiciar înstrăinând astfel din patrimoniul debitorului aflat in procedura insolventei un bun adus in garanţia BCR SA fără a  ţine cont de actele existente în legătura cu acest imobil şi fără a avea aprobarea judecătorului sindic, a comitetului creditorilor sau adunării creditorilor, fără a înştiinţa cu privire la operaţiunea pe care doreşte să o execute, fără a evalua imobilul, prejudiciind interesele băncii.

Învederează că BCR SA a fost grav prejudiciata prin încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 178/27.01.2009.

Administratorul judiciar a ignorat cu desăvârşire prevederile contractului de ipoteca semnat între BCR SA si SC M.E. SRL autentificat sub nr. 1310/26.10.2007 prin care debitoarea a garantat creditul, dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din Contractul de credit nr. 6002/26.10.2007 încheiat cu numita C.D., cu modificările si completările ulterioare, cu ipoteca de rang I constituita în favoarea băncii asupra imobilului situat la adresa: apartament 3 camere si dependinţe in suprafaţa de 61 mp, situat in Năvodari, str. P. nr. 6,  proprietatea SC M.E. SRL.

Extrasul de carte funciara pentru informare nr. 75980/30.10.2007 dovedeşte înscrierea ipotecii BCR SA în Cartea funciara a imobilului situat în Năvodari, cat si a notarii interdicţiei de înstrăinare, grevare si închiriere.

Prezentând declaraţiile si garanţiile de la pct.7 de mai sus ale SC M.E. SRL fata de BCR SA la data semnării contractului de ipoteca din 26.10.2007, nu poate accepta ca fiind opozabile prevederile antecontractului de vânzare-primire din data de 10.03.2008, orice act încheiat de către debitoare după data de 26.10.2007 neputând să îngrădească în vreun fel ipoteca de rang I instituita pe imobilul in discuţie.

Arată că administratorul judiciar nu a primit nici o confirmare expresa pentru încheierea de tranzacţii din partea judecătorului sindic, adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, aşadar nu era mandatat sa semneze un asemenea înscris.

După depunerea cererii de admitere a creanţei BCR in dosarul de insolventă, administratorul judiciar nu a contestat valoarea creanţei si garanţiile prezentate.

Apreciază ca, fata de documentele existente si prezentate mai sus, administratorul judiciar nu era îndreptatit legal sa semneze un contract de vanzare-cumparare cu M.S., ci trebuia sa îi solicite acestuia înscrierea la masa credală a debitorului si executarea cu respectarea prevederilor legale in cadrul procedurii a imobilului ipotecat si distribuirea integrala a sumei obţinute BCR in calitate de creditor privilegiat.

Consideră recurenta că contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O. este lovit de nulitate absoluta, întrucât, încalcă grav prevederile stabilite prin Legea nr. 85/2006 privind valorificarea bunurilor debitoarei in faza de administrare judiciara, acord valorificare din partea judecătorului sindic (art.20 alin.l lit.m), a comitetului creditorilor (art.17 alin 1 lit.a) si c), a adunării creditorilor (art. 13 si urm.), întocmirea raportului de evaluare a imobilului (art. 117 alin.l). Contractul a fost încheiat cu scopul de a frauda interesele BCR SA astfel încât cauza este ilicita, iar ilicitatea cauzei este motiv de nulitate absoluta; prin încheierea contractului de vanzare-cumparare au fost afectate grav interesele BCR SA prin prezentarea eronata a situaţiei juridice a imobilului in cauza.

La semnarea contractului de vânzare cumpărare vânzătorul, cumpărătorul cat si notarul public nu au ţinut cont de faptul ca imobilul supus vânzării este ipotecat in favoarea BCR SA, aceasta nefiind înştiinţata cu privire la aceasta vânzare. Nu s-a respectat principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a administratorului judiciar ca reprezentant al debitoarei, stabilita prin art.20 din Legea nr. 85/2006. Conform acestor prevederi legale, administratorul judiciar nu are calitatea de a vinde bunurile debitoarei in perioada de administrare judiciara fără îndeplinirea prealabila a unor condiţii esenţiale (acord judecător sindic, comitet creditori, adunare creditori).

         În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct.8 si 9 Cod pr. civilă si următoarele, dispoziţiile Codului Civil, Legea nr. 85/2006.

         Intimata debitoare prin administratorul judiciar a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de contestatoare ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii şi care au fost încadrate în dispoziţiile art.304 pct.9 dar şi potrivit art.304¹ din Codul de procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 din Codul de procedură civilă „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:

8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;

         9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;

         Deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 din Codul de procedură civilă Curtea constată că motivul prevăzut la pct.8 nu este incident în cauză, nefiind adusă nici o critică de natură să atragă examinarea hotărârii din această perspectivă.

         În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă  Curtea constată următoarele:

         Aşa cum rezultă din precizările din dosarul de fond, recurenta a investit judecătorul sindic cu o contestaţie împotriva măsurii luate de administratorul judiciar de a eficienţă promisiunii de vânzare – cumpărare din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 10.03.2008 între debitoare şi M.S., solicitând anularea acestei măsuri, menţionând în mod expres că nu înţelege să solicite anularea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O.

Ori, faţă de limitele investirii instanţei de către contestatoare Curtea constată că în cauză criticile formulate de recurentă se referă în cea mai mare parte la legalitatea încheierii contractului de vânzare – cumpărare  autentificat sub nr. 178/27.01.2009 la BNP A.O., astfel că ele nu pot fi examinate omisso medio direct de către instanţa de recurs, câtă vreme nu au făcut obiectul investirii instanţei de fond, nefiind puse în discuţia contradictorie a părţilor.

Dacă s-ar trece la examinarea legalităţii încheierii contractului de vânzare cumpărare s-ar ajunge la situaţia ca aceste apărări, susţineri ale recurentei să fie analizate pentru prima oara de instanţa investită cu calea extraordinară de atac, ceea ce nu este admisibil.

Prin Sentinţa civilă nr. 1842/COM/26.06.2008 pronunţată în dosar nr. 2542/118/2008 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC M.E. SRL, fiind desemnat G.I.I. în calitate de administrator judiciar.

Art. 53 din Legea 85/2006, conform cărora Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii

Potrivit art.11 al. 1 şi 2 din Legea 85/2006 „Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: 

i) judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

         Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.

         Textul de lege mai sus menţionat reglementează limitele controlului jurisdicţional, de legalitate exercitat de judecătorul sindic asupra măsurilor adoptate de administratorul judiciar cu ocazia instrumentării procedurii insolvenţei.

Potrivit art.86 din Legea 85/2006 „Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.”

Dispoziţiile art. 93 ¹ din Legea 85/2006 stabilesc că „Obligaţiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă:

   -preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;

   -preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;

   - bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.”

În speţă, în raport de limitele investirii instanţei dar şi de limitele controlului jurisdicţional, de legalitate, exercitat de judecătorul sindic asupra măsurilor adoptate de administratorul judiciar cu ocazia instrumentării procedurii insolvenţei, Curtea constată că aceste condiţii au fost îndeplinite la data adoptării măsurii de menţinere şi executare a antecontractului de vânzare cumpărare nr. 53/10.03.2008, administratorul judiciar făcând dovada îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de Legea 85/2006 în sarcina sa, motiv pentru care contestaţia a fost în mod corect respinsă ca nefondată.