avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


27. Legea privind procedura insolvenţei. Cerere lichidator judiciar de decontare a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare.

 

                                                                      Art.4, art.11, art.19, art.22 – Legea nr.85/2006

                                                                     Art.37 – OUG nr.86/2006

                                                         Art.77 – Legea nr.24/2000

                                                                    Art.731 – Hotărârea nr.3/2010 a UNPIR

 

Decizia civilă nr. 2147/COM/15.12.2010

Dosar nr. 2562/118/2010

 

Prin Încheierea nr.5264/COM/04.10.2010 Tribunalul Constanţa, prin judecător sindic, a respins cererea de decontare a cheltuielilor de procedură formulată de L.S.A. – Cabinet Individual de Insolvenţă, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L.T. SRL.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul sindic a reţinut că la data de 04.10.2010 lichidatorul judiciar a depus cerere de decontare a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare în cuantum de 3060,20 lei în condiţiile art.4 alin.4 din Legea 85/2006.

         În raport de modificările aduse Legii nr.85/2006, judecătorul sindic a pus în discuţie admisibilitatea cererii de decontare în condiţiile în care dispoziţiile art.4 alin.5 a fost abrogat în totalitate, iar alin.4 al aceluiaşi articol nu mai îndrituieşte judecătorul sindic să aprobe bugetul previzionat, aspect ce exclude de plano competenţa judecătorului sindic de a soluţiona cererea.

         Exprimându-şi punctul de vedere asupra acestuia aspect, practicianul în reorganizare a solicitat respingerea excepţiei întrucât articolul invocat nu a fost modificat ci s-au înfiinţat nişte standarde de cost care au plafonat aceste datorii din fondul de lichidare.

         Deliberând asupra excepţiei invocate din oficiu, judecătorul sindic a constatat că are caracter întemeiat.

         La data de 24.07.2010 s-a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 publicată în Monitorul Oficial din 21.VII.2010 lege care a abrogat explicit dispoziţiile art.4 alin.5, dispoziţie care conferea judecătorului sindic atribuţia autorizării plăţii cheltuielilor aferente procedurii din fondul de lichidare în absenţa bunurilor din averea debitoarei.

         Acelaşi punct de vedere în sensul că judecătorul sindic nu mai este abilitat să autorizeze cererea de decontare rezultă şi din modificarea alin.4 al articolului 4, care suprimă sintagma „aprobat de judecătorul sindic”.

         Această interpretare îşi găseşte corespondentul şi în Legea nr.84/13.05.2010 privind aprobarea OUG nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, act normativ care statuează în art.21  alin.2 că „decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei societăţi comerciale se face de către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România la solicitarea lichidatorului.”

         Invocarea dispoziţiilor art.37 din OUG nr.86/2006 nu modifică dispoziţiile art.4 alin.4 şi 5 şi nici nu poate constitui temei juridic pentru încuviinţarea în continuare de către judecătorul sindic a aprobării plăţii din fondul de lichidare, ci constituie un criteriu obiectiv pentru determinarea onorariului corespunzător.

         Într-adevăr, statutul de organizare şi funcţionare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România prevede la art.731 că decontarea din fondul de lichidare trebuie însoţită de sentinţa potrivit căreia judecătorul sindic (…) stabileşte onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură, însă, în raport  de principiul ierarhiei actelor normative, statutul nu poate adăuga la lege.

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs L.S.A.- Lichidator Judiciar al Sc L.T. SRL, în temeiul art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în lipsa disponibilităţilor băneşti din cont şi în lipsa bunurilor din patrimoniu lichidatorul judiciar a depus cererea de decontare a cheltuielilor aferente procedurii falimentului din fondul de lichidare.

Întrucât debitoarea SC L.T. SRL nu figurează înregistrată în evidenţele fiscale ale SP1T VBL Constanţa cu bunuri mobile şi/sau imobile conform adresei R-S 73698/20.05.2010, iar onorariul lichidatorului judiciar nu poate fi suportat din averea acesteia, remuneraţia se va stabili în acord cu criteriile menţionate la art.37 alin.2 din OUG 86/2006, fiind suportate din contul fondului de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.

Cheltuielile de procedură/onorariul se suportă din contul fondului de lichidare, urmând a fi avute în vedere dispoziţiile art.37 alin.4 din OUG 86/2006 şi art. 731 , art.89 alin.(5) din Statutul de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Practicienilor din România.

Date fiind reglementările în vigoare privind profesia practicienilor în insolvenţă, aceştia sunt în imposibilitatea de a-şi încasa onorariile şi cheltuielile de procedură avansate fără o sentinţa/încheiere a judecătorului sindic, pe care să o prezinte în original sau copie legalizată filialei UNPIR. Conform art.5 din Legea 85/2006, UNPIR nu este stipulat ca un organ care să aplice procedura insolvenţei, ci doar un gestionar al fondului de lichidare constituit conform art.4 din Legea 85/2006.

In aceste condiţii, hotărârea pronunţată de către judecătorul sindic de respingere a decontului practicianului în insolvenţă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

În drept, a invocat disp.art.299-318 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006, OUG 86/2006, Statutul de organizare şi funcţionare a UNPIR .

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă şi care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9,  dar şi potrivit dispoziţiilor art.3041 din Codul de procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

La data de 4.10.2010 Cabinet Individual de Insolvenţă L.S.A. , în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L.T. SRL, a solicitat judecătorului sindic, în temeiul art.4 al.4 din Legea nr. 85/2006, aprobarea cererii de decontare a cheltuielilor aferente procedurii falimentului debitoarei, în sumă de 3060,20 lei având următoarea structură:

-        cheltuieli de procedură în sumă de 60,20 lei, conform anexei depuse

-        onorariu în sumă de 3000 lei stabilit prin Încheierea nr.234/com/22.03.2010

Curtea reţine că dispoziţiile art.4 al.4 şi 5 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la data de 21.07.2010, aveau următorul cuprins:

         (4) În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puţin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic.

          (5) Judecătorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative ataşate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depăşit bugetul previzionat.

         Ulterior, la data de 21.07.2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.505 Legea nr.169 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, act normativ ce a intrat în vigoare în conformitate cu art.12 al.1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la data de 24.07.2010.

Prin acest act normativ au fost aduse modificări art.4 din Legea nr. 85/2006  acesta având la momentul formulării acestei cereri următorul cuprins:

        (4) În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţilor practicienilor în insolvenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.

        (5) *** Abrogat”

         Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic sunt stabilite prin normele de drept comun în materie de insolvenţă, respectiv prin art.11 al.1 din Legea nr. 85/2006, nicidecum prin OUG 86/2006 sau prin Statutul de organizare şi funcţionare a UNPI din România.

În conformitate cu dispoziţiile  art.11 cu raportare la art.19 şi 22 din Legea nr. 85/2006,printre principalele atribuţii ale judecătorului sindic se regăsesc:

          c) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine. În situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei. În caz de conexare se va ţine seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor sau de cererea debitoarei, dacă nu există o cerere din partea unui creditor;

d)confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat. Dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii adunării creditorilor sau, după caz, a deciziei creditorului majoritar;

e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;

(2) Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”

Dispoziţiile art.37 alin.4 din OUG 86/2006 stabilesc că „Plata onorariilor practicienilor în insolvenţă - administratori sau lichidatori judiciari ori a cheltuielilor de procedura se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completări le ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor şi standardelor de cost ce se vor stabili de către adunarea reprezentanţilor permanenţi a UNPIR.”

Invocarea dispoziţiilor art. 37 din O.U.G. nr.86/2006 nu poate constitui temei juridic pentru încuviinţarea în continuare de către judecătorul sindic a aprobării plăţii din fondul de lichidare, întrucât aceste dispoziţii se referă la  criterii obiective pentru determinarea onorariului corespunzător.

Din interpretarea dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă, astfel cum corect a apreciat şi prima instanţă, că în sarcina judecătorului sindic nu mai există atribuţia de a aproba decontarea onorariului practicianului în insolvenţă şi a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.

În ceea ce priveşte plata onorariului Curtea constată că recurenta are deja o hotărâre judecătorească, respectiv încheierea nr.234/com/22.03.2010 prin care judecătorul sindic a deschis procedura simplificată a  insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006 faţă de debitoarea SC L.T. SRL, desemnând în calitate de lichidator  judiciar pe L.S.A. – Cabinet Individual de Insolvenţă, cu o retribuţie de 3.000 lei, exclusiv T.V.A. + 10% din valoarea fondurilor obţinute.

 Aşa cum rezultă din chiar cerere de recurs greutăţile în decontare survin din cauza reglementărilor din Statutul de organizare şi funcţionare a UNPIR, ori această situaţie nu justifică arogarea de către judecătorul sindic a unor competenţe care nu izvorăsc din lege.

Invocarea de către recurentă a  Normelor metodologice de aplicare a art.4 din Legea nr.64/1995, aprobate prin Ordinul nr.2881/C-2657-5 din 1999, norme ce au fostaplicate şi după intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, nu sunt de natură a schimba hotărârea tribunalului şi aceasta pentru că ele nu mai au corespondenţă în normele din lege ca urmare a modificărilor succesive aduse actului normativ, art.4 a suferind o modificare substanţială ceea ce face inaplicabile aceste norme.

Această soluţie se impune în considerarea dispoziţiilor art.77 din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora  Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.”

Prin urmare, odată cu abrogarea alin.5 al art.4, se abrogă implicit şi orice explicitare dată în aplicarea acestui text de lege.

De asemenea, recurenta a invocat dispoziţiile  art.731 alin.1 lit.a din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, dispoziţii prin care se impune depunerea ca documente justificative pentru decontarea din fondul de lichidare, printre altele, a sentinţei/încheierii prin care judecătorul-sindic stabileşte onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură.

Într-adevăr, Statutul de organizare şi funcţionare al UNPIR a aprobat prin Hotărârea U.N.P.I.R. nr. 3/2007, modificat prin Hotărârea U.N.P.I.R. nr. 3/2010 (modificare în vigoare din data de 20.08.2010) prevede la art.731 alin. 1 că decontarea din fondul de lichidare trebuie însoţită de „sentinţa/încheierea/rezoluţia, în original sau copie conformă cu originalul, prin care judecătorul-sindic/judecătorul-delegat/directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana desemnată din cadrul registrului comerţului stabileşte onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură”, însă, în raport  de principiul ierarhiei actelor normative, o hotărâre a unei persoane juridice de utilitate publică (aşa cum este U.N.P.I.R., conform art. 1 din Hotărârea nr. 1/2006) nu poate modifica sau completa o lege, aceste hotărâri având rolul de a organiza activitatea practicienilor în insolvenţă şi, eventual de a organiza modul de executare a legilor. Pe de altă parte,  aceste hotărâri au obligativitate faţă de cei cărora se adresează, în speţă practicienilor în insolvenţă iar  nu faţă de instanţele judecătoreşti care se supun numai legii (art. 124 din Constituţia României).

Faţă de cele arătate, Curtea constată că în cadrul special şi derogator impus de legea insolvenţei, cererea formulată de lichidatorul judiciar nu se circumscrie competenţelor conferite de legiuitor judecătorului sindic, fiind respinsă în mod corect ca inadmisibilă.

Concluzionând, faţă de considerentele arătate mai sus Curtea reţine că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.