27. Legea privind procedura
insolvenţei. Cerere lichidator judiciar de decontare a cheltuielilor de
procedură din fondul de lichidare.
Art.4, art.11, art.19, art.22 – Legea
nr.85/2006
Art.37 – OUG nr.86/2006
Art.77
– Legea nr.24/2000
Art.731
– Hotărârea nr.3/2010 a UNPIR
Decizia civilă nr. 2147/COM/15.12.2010
Dosar nr. 2562/118/2010
Prin Încheierea nr.5264/COM/04.10.2010 Tribunalul
Constanţa, prin
judecător sindic, a respins cererea de decontare a cheltuielilor de procedură
formulată de L.S.A. – Cabinet Individual de Insolvenţă, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L.T. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul sindic
a reţinut că la data de 04.10.2010 lichidatorul judiciar a depus cerere de
decontare a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare în cuantum de
3060,20 lei în condiţiile art.4 alin.4 din Legea 85/2006.
În raport de modificările aduse Legii
nr.85/2006, judecătorul sindic a pus în discuţie admisibilitatea cererii de
decontare în condiţiile în care dispoziţiile art.4 alin.5 a fost
abrogat în totalitate, iar alin.4 al aceluiaşi articol nu mai îndrituieşte
judecătorul sindic să aprobe bugetul previzionat, aspect ce exclude de plano
competenţa judecătorului sindic de a soluţiona cererea.
Exprimându-şi punctul de vedere asupra
acestuia aspect, practicianul în reorganizare a solicitat respingerea excepţiei
întrucât articolul invocat nu a fost modificat ci s-au înfiinţat nişte
standarde de cost care au plafonat aceste datorii din fondul de lichidare.
Deliberând asupra excepţiei invocate din oficiu,
judecătorul sindic a constatat că are caracter întemeiat.
La data de 24.07.2010 s-a adoptat Legea
pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 publicată în Monitorul
Oficial din 21.VII.2010 lege care a abrogat explicit dispoziţiile art.4 alin.5,
dispoziţie care conferea judecătorului sindic atribuţia autorizării plăţii
cheltuielilor aferente procedurii din fondul de lichidare în absenţa bunurilor
din averea debitoarei.
Acelaşi punct de vedere în sensul că
judecătorul sindic nu mai este abilitat să autorizeze cererea de decontare
rezultă şi din modificarea alin.4 al articolului 4, care suprimă sintagma „aprobat
de judecătorul sindic”.
Această interpretare îşi găseşte
corespondentul şi în Legea nr.84/13.05.2010 privind aprobarea OUG nr.116/2009
pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul
comerţului, act normativ care statuează în art.21 alin.2 că „decontul final al cheltuielilor
efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei societăţi comerciale se
face de către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România la
solicitarea lichidatorului.”
Invocarea
dispoziţiilor art.37 din OUG nr.86/2006 nu modifică dispoziţiile art.4 alin.4
şi 5 şi nici nu poate constitui temei juridic pentru încuviinţarea în
continuare de către judecătorul sindic a aprobării plăţii din fondul de
lichidare, ci constituie un criteriu obiectiv pentru determinarea onorariului
corespunzător.
Într-adevăr,
statutul de organizare şi funcţionare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în
Insolvenţă din România prevede la art.731 că decontarea din fondul
de lichidare trebuie însoţită de sentinţa potrivit căreia judecătorul sindic
(…) stabileşte onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură, însă,
în raport de principiul ierarhiei
actelor normative, statutul nu poate adăuga la lege.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs L.S.A.-
Lichidator Judiciar al Sc L.T. SRL, în temeiul art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, criticând-o
pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în lipsa disponibilităţilor băneşti din
cont şi în lipsa bunurilor din patrimoniu lichidatorul judiciar a depus cererea
de decontare a cheltuielilor aferente procedurii falimentului din fondul de
lichidare.
Întrucât debitoarea SC L.T. SRL nu figurează
înregistrată în evidenţele fiscale ale SP1T VBL Constanţa cu bunuri mobile
şi/sau imobile conform adresei R-S 73698/20.05.2010, iar onorariul
lichidatorului judiciar nu poate fi suportat din averea acesteia, remuneraţia
se va stabili în acord cu criteriile menţionate la art.37 alin.2 din OUG
86/2006, fiind suportate din contul fondului de lichidare constituit conform
art.4 din Legea nr.85/2006.
Cheltuielile de procedură/onorariul se suportă din
contul fondului de lichidare, urmând a fi avute în vedere dispoziţiile art.37
alin.4 din OUG 86/2006 şi art. 731 , art.89 alin.(5) din Statutul de
organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Practicienilor din România.
Date fiind reglementările în vigoare privind profesia
practicienilor în insolvenţă, aceştia sunt în imposibilitatea de a-şi încasa
onorariile şi cheltuielile de procedură avansate fără o sentinţa/încheiere a
judecătorului sindic, pe care să o prezinte în original sau copie legalizată
filialei UNPIR. Conform art.5 din Legea 85/2006, UNPIR nu este stipulat ca un
organ care să aplice procedura insolvenţei, ci doar un gestionar al fondului de
lichidare constituit conform art.4 din Legea 85/2006.
In aceste condiţii, hotărârea pronunţată de către
judecătorul sindic de respingere a decontului practicianului în insolvenţă este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a
legii.
În drept, a invocat disp.art.299-318 Cod procedură
civilă, Legea nr.85/2006, OUG 86/2006, Statutul de organizare şi funcţionare a
UNPIR .
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse
hotărârii de către recurentă şi care au fost încadrate în motivul prevăzut de
art.304 pct.9, dar şi potrivit
dispoziţiilor art.3041 din Codul de procedură civilă Curtea constată
că este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 4.10.2010 Cabinet Individual de
Insolvenţă L.S.A. , în calitate de
lichidator judiciar al debitoarei SC L.T. SRL, a solicitat judecătorului
sindic, în temeiul art.4 al.4 din Legea nr. 85/2006, aprobarea cererii de decontare a
cheltuielilor aferente procedurii falimentului debitoarei, în sumă de
3060,20 lei având următoarea structură:
- cheltuieli de
procedură în sumă de 60,20 lei, conform anexei depuse
- onorariu în sumă
de 3000 lei stabilit prin Încheierea nr.234/com/22.03.2010
Curtea reţine că dispoziţiile art.4 al.4 şi 5 din Legea
nr. 85/2006, în vigoare la data de
21.07.2010, aveau următorul cuprins:
(4) În lipsa disponibilităţilor în contul
debitorului, se va utiliza fondul de
lichidare, plăţile efectuându-se pe
baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puţin 3 luni, aprobat de
judecătorul-sindic.
(5) Judecătorul-sindic
va putea autoriza, pe baza documentelor justificative ataşate la raportul
lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21
alin. (1), plata, din fondul de lichidare
a cheltuielilor ce au depăşit bugetul previzionat.
Ulterior, la data de 21.07.2010 a fost
publicată în Monitorul Oficial nr.505 Legea
nr.169 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, act normativ ce a intrat în vigoare în conformitate cu
art.12 al.1 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la
data de 24.07.2010.
Prin acest act normativ au
fost aduse modificări art.4 din Legea
nr. 85/2006 acesta având la momentul formulării acestei cereri următorul cuprins:
„ (4) În lipsa
disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute în conformitate cu
prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006
privind organizarea activităţilor practicienilor în insolvenţă, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările şi
completările ulterioare, pe baza unui
buget previzionat.
(5) *** Abrogat”
Principalele atribuţii ale
judecătorului-sindic sunt stabilite prin normele de drept comun în materie de
insolvenţă, respectiv prin art.11 al.1
din Legea nr. 85/2006, nicidecum prin OUG 86/2006 sau prin Statutul de organizare şi funcţionare a UNPI din
România.
În conformitate cu dispoziţiile art.11 cu raportare la art.19
şi 22 din Legea nr. 85/2006,printre
principalele atribuţii ale judecătorului sindic se regăsesc:
c) desemnarea
motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în
insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la
dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a
lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz,
înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel
puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea
remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a
activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia
pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul
judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul
care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi
aparţine. În situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a
procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator,
numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care
au depus oferte la dosarul cauzei. În caz de conexare se va ţine seama de
cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor sau de cererea debitoarei,
dacă nu există o cerere din partea unui creditor;
d)confirmarea, prin încheiere, a
administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea
creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea
creanţelor, precum şi a onorariului
negociat. Dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării
creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din
valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea
părţilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de
insolvenţă a hotărârii adunării creditorilor sau, după caz, a deciziei
creditorului majoritar;
e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului;
(2) Atribuţiile
judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii
administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile
de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale
aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional,
debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea.
Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către
creditori, prin organele acestora.”
Dispoziţiile art.37
alin.4 din OUG 86/2006 stabilesc că „Plata onorariilor practicienilor în insolvenţă -
administratori sau lichidatori judiciari ori
a cheltuielilor de procedura se va
face din fondul constituit conform art. 4 din Legea 85/2006 privind
procedura insolvenţei, cu modificările şi completări le ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat
conform tarifelor şi standardelor de cost ce se vor stabili de către adunarea
reprezentanţilor permanenţi a UNPIR.”
Invocarea dispoziţiilor art. 37 din O.U.G. nr.86/2006
nu poate constitui temei juridic pentru încuviinţarea în continuare de către
judecătorul sindic a aprobării plăţii din fondul de lichidare, întrucât aceste
dispoziţii se referă la criterii
obiective pentru determinarea onorariului corespunzător.
Din interpretarea dispoziţiilor mai sus
menţionate rezultă, astfel cum corect a apreciat şi prima instanţă, că în
sarcina judecătorului sindic nu mai există atribuţia de a aproba decontarea
onorariului practicianului în insolvenţă şi a cheltuielilor de procedură din
fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce priveşte plata onorariului Curtea constată
că recurenta are deja o hotărâre judecătorească, respectiv încheierea nr.234/com/22.03.2010
prin care judecătorul sindic a deschis procedura simplificată a insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006
faţă de debitoarea SC L.T. SRL, desemnând în calitate de lichidator judiciar pe L.S.A. – Cabinet Individual de Insolvenţă, cu o retribuţie de 3.000
lei, exclusiv T.V.A. + 10% din valoarea fondurilor obţinute.
Aşa cum rezultă
din chiar cerere de recurs greutăţile în decontare survin din cauza
reglementărilor din Statutul de organizare şi funcţionare a UNPIR, ori această
situaţie nu justifică arogarea de către judecătorul sindic a unor competenţe
care nu izvorăsc din lege.
Invocarea de către recurentă a Normelor metodologice de aplicare a art.4 din
Legea nr.64/1995, aprobate prin Ordinul nr.2881/C-2657-5 din 1999, norme ce au fostaplicate şi după intrarea în vigoare a
Legii nr.85/2006, nu sunt de natură a schimba hotărârea tribunalului şi
aceasta pentru că ele nu mai au corespondenţă în normele din lege ca urmare a
modificărilor succesive aduse actului normativ, art.4 a suferind o modificare
substanţială ceea ce face inaplicabile aceste norme.
Această soluţie se impune în considerarea dispoziţiilor art.77 din Legea nr. 24/2000 potrivit
cărora “Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale
conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit
numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.”
Prin urmare, odată cu abrogarea alin.5 al art.4, se abrogă implicit şi
orice explicitare dată în aplicarea acestui text de lege.
De asemenea, recurenta a invocat dispoziţiile art.731 alin.1 lit.a din Statutul
privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă,
dispoziţii prin care se impune depunerea ca documente justificative pentru
decontarea din fondul de lichidare, printre altele, a sentinţei/încheierii
prin care judecătorul-sindic stabileşte onorariul de achitat, respectiv cheltuielile
de procedură.
Într-adevăr, Statutul de organizare şi funcţionare al
UNPIR a aprobat prin Hotărârea U.N.P.I.R. nr. 3/2007, modificat prin Hotărârea
U.N.P.I.R. nr. 3/2010 (modificare în vigoare din data de 20.08.2010) prevede la
art.731 alin. 1 că decontarea din fondul de lichidare trebuie
însoţită de „sentinţa/încheierea/rezoluţia,
în original sau copie conformă cu originalul, prin care
judecătorul-sindic/judecătorul-delegat/directorul oficiului registrului
comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana desemnată din cadrul
registrului comerţului stabileşte onorariul de achitat, respectiv cheltuielile
de procedură”, însă, în raport de principiul ierarhiei actelor normative, o
hotărâre a unei persoane juridice de utilitate publică (aşa cum este U.N.P.I.R.,
conform art. 1 din Hotărârea nr. 1/2006) nu poate modifica sau completa o lege,
aceste hotărâri având rolul de a organiza activitatea practicienilor în
insolvenţă şi, eventual de a organiza modul de executare a legilor. Pe de altă
parte, aceste hotărâri au obligativitate
faţă de cei cărora se adresează, în speţă practicienilor în insolvenţă iar nu faţă de instanţele judecătoreşti care se
supun numai legii (art. 124 din Constituţia României).
Faţă de cele arătate, Curtea constată că în cadrul special
şi derogator impus de legea insolvenţei, cererea formulată de lichidatorul
judiciar nu se circumscrie competenţelor conferite de legiuitor judecătorului
sindic, fiind respinsă în mod corect ca inadmisibilă. Concluzionând, faţă de considerentele arătate mai sus Curtea reţine că
hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de
natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din
Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat. | 
