25. Legea privind procedura
insolvenţei. Cerere comitet creditor pentru autorizare introducere acţiune
privind antrenarea răspunderii patrimoniale a persoanelor culpabile de starea
de insolvenţă a debitorului.
Art.138 al.3 – Legea nr.85/2006
Decizia civilă nr. 1906/COM/27.10.2010
Dosar nr. 3561.1/36/2006
Prinîncheierea
nr. 2806/06.05.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis
cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. Constanţa şi
s-a dispus autorizarea creditoarei D.G.F.P. Constanţa să introducă acţiunea
prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a
reţinut că faţă de dispoziţiile art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că
lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii
persoanelor responsabile, iar creditoarea D.G.F.P. Constanţa este unicul creditor înscris în tabelul
definitiv consolidat cu o creanţă de 958 lei, sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de articolul menţionat astfel încât a admis cererea şi a
autorizat creditoarea D.G.F.P. CONSTANŢA să introducă
această acţiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs debitoarea SC Z.M. Nisipari prin lichidator V.V.I., care a
criticat-o ca fiind nelegală motivat de faptul că hotărârea a fost pronunţată
cu încălcarea dispoziţiilor art. 138 alin.3 care prevăd în mod expres că,
autorizarea comitetului creditorilor sau a creditorului majoritar intervine
numai în situaţia în care „lichidatorul
judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenţei,
persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului
persoană judiciară…”
Ori, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii
instanţa a reţinut că lichidatorul judiciar a învederat că în cauză nu sunt
incidente dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, precum şi faptul că în
raportul final lichidatorul a specificat în mod expres că nu au fost identificate
acte sau activităţi frauduloase.
După cum se poate observa din raportul
final întocmit de lichidator, prin care se reiterează cauzele care au condus la
stare de insolvenţă, detaliate în raportul asupra cauzelor înregistrat la dosar
în data de 06.03.2006.
Mai arată lichidatorul judiciar că a constatat că
debitoarea a ţinut evidenţa contabilă conform normelor legale şi nu au fost
identificate acte sau operaţiuni care să intre sub incidenţa art. 138 din Legea
insolvenţei.
Având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite
condiţiile reglementate prin art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, solicită
admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate cu consecinţa
respingerii cererii de autorizare formulată de creditoarea DGFP Constanţa.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.9
raportat la art. 304 ind.1 Cod pr.civilă.
Intimata creditoare legal citată nu a formulat apărări
în cauză şi nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse
hotărârii şi care au fost încadrate în dispoziţiile art.304 pct.9 dar şi
potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă Curtea constată că
este nefondat pentru următoarele considerente:
Este real că la data
formulării de către creditoare a cererii de autorizare dispoziţiile art.138
al.3 stabileau că „Comitetul creditorilor
poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea
prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra
cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a
patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi
răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) ameninţă să se
prescrie.
Potrivit dispoziţiilor
art. 138 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la momentul introducerii cererii, în
principiu, aveau calitate procesuală activă pentru promovarea acţiunii
în răspundere civilă administratorul sau lichidatorul şi doar, în
subsidiar, comitetul creditorilor, cu autorizarea prealabilă a
judecătorului sindic, condiţionat alternativ de:
- omisiunea
administratorului judiciar sau lichidatorului de a indica, în raportul său
asupra cauzelor insolvenţei, a persoanelor culpabile de starea de insolvenţă a
patrimoniului debitoarei;
- omisiunea
administratorului/lichidatorului de a formula acţiunea prevăzută la alin.1 şi
răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 ameninţă să se prescrie.
În speţă, DGFP Constanţa, în calitate de creditor
majoritar, a formulat cerere de autorizare în vederea formulării cererii de
antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
În raportul final depus la dosar la data de
03.05.2010, lichidatorul judiciar al debitoarei a arătat că din analiza documentelor ce i-au fost puse la
dispoziţie s-a constatat că debitoarea a ţinut evidenţa contabilă conform
normelor legale şi nu au fost identificate acte sau operaţiuni care să intre
sub incidenţa art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi apreciază că starea de
insolvenţă a fost generată în principal de declinul activităţii agricole care
nu a mai putut fi continuată din lipsa capacităţilor de producţie, care de
altfel nu i-au permis adaptarea la altă activitate rentabilă şi solicitată de
piaţă, astfel încât nu înţelege să formuleze acţiunea prevăzută de art. 138 din
Legea nr. 85/2006.
Din această perspectivă hotărârea judecătorului sindic
ar părea nelegală, numai că la data de 21.07.2010 a fost publicată în Monitorul
Oficial al României nr.505, Legea nr.169
de modificare a Legii nr.85/2006.
Potrivit acestui nou
act normativ art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006 a fost modificat semnificativ,
având următorul conţinut:
„ Dacă
administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a
debitorului şi/sau a hotărât că nu este
cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi
introdusă de preşedintele comitetului
creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a
constituit comitetul creditorilor, de un
creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce
această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50%
din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
Din interpretarea noii
formulări a textului art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006 rezultă că legiuitorul
a înţeles să elimine procedura prealabilă de autorizare dată de judecătorul
sindic, lărgind în schimb sfera persoanelor care pot formula direct cerere de
antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere, respectiv preşedintele comitetului creditorilor,
de un creditor desemnat de adunarea creditorilor dacă nu s-a constituit comitetul
creditorilor, creditorul care deţine
mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
De asemenea, s-au modificat şi condiţiile în care
cererea de de antrenare a răspunderii poate fi formulată, respectiv : „dacă administratorul judiciar ori, după caz,
lichidatorul nu a indicat persoanele
culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să
introducă acţiunea prevăzută la alin. (1).”
Curtea constată că faţă de
noile modificări aduse art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006, care sunt mai
favorabile creditorilor, formularea cererii de antrenare a răspunderii
membrilor de conducere a debitoarei, în condiţiile legii, nu mai este
condiţionată de autorizarea prealabilă a judecătorului sindic, sens în care din
această perspectivă criticile aduse de recurentă sunt neîntemeiate.
Concluzionând, Curtea reţine că hotărârea tribunalului
este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage
modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de
procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat. | 
