Prin cererea adresată Tribunalului Constanta şi
înregistrată sub nr.4642/118/19.04.2010, reclamanta SC A&N I. SRL a
solicitat ca prin hotărâre judecătorească să constate legalitatea hotărârii
asupra divizării, precum şi a actului modificator şi să se dispună
înregistrarea acestora în Registrul Comerţului.
Motivând
cererea, reclamanta a învederat în
esenţă că, în temeiul art. 238 alin.3 din Legea nr.31/1990, a hotărât divizarea
societăţii A.&N. I. SRL, prin desprinderea unei părţi din patrimoniul
societăţii şi transmiterea acestuia către alte 6 societăţi: SC B.T. SRL, SC
T.T. SRL, SC R. SRL, SC L.T. SRL, SC B.L. SRL si SC D. SRL.
Divizarea are la baza situaţia patrimonială, balanţa
contabila la data de 31.10.2008 şi situaţia autorizaţiilor taxi emise de
Primăria Municipiului Constanta.
Activul şi pasivul societăţii ce urmează a se diviza
este de 1.350.321,59 lei, conform raportului de expertiza la data de 31.10.2008
si un număr de 42 de autorizaţii taxi.
Instanţa de fond a pus în vedere reclamantei să depună
la dosar hotărârea AGA a SC D. SRL de aprobare a divizării, ulterioară
publicării în Monitorul Oficial a proiectului de divizare, însă aceasta nu s-a
conformat acestei cerinţe.
Prin Sentinţa
civilă nr.3874/COM din15.06.2010,
Tribunalul Constanţa a respins cererea de divizare formulată de reclamanta
SC A&N I. SRL, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a
reţinut în esenţă că, potrivit art.246 alin.1 dinLegea 31/1990 „-(1) În cel mult două luni de la expirarea termenului de opoziţie
prevăzut la art. 62 sau, după caz, de la data la care fuziunea sau divizarea
poate fi efectuată în conformitate cu prevederile art. 243 alin. (2), adunarea
generală a fiecărei societăţi participante va hotărî asupra fuziunii sau
divizării.”
Dată fiind importanţa unei divizări în viaţa
societăţii, legiuitorul a prevăzut o serie de mijloace de protecţie pentru
asociaţi, printre care şi împărţirea operaţiunii de fuziune sau divizare în
două etape, prima presupunând aprobarea de principiu a divizării şi a doua,
aprobarea divizării însăşi, după publicarea raportului de divizare, când s-au
stabilit definitiv condiţiile divizării.
Întrucât una din societăţile participante la divizare
nu a depus hotărârea sa privind aprobarea divizării, instanţa de fond nu a
putut încuviinţa cererea privind constatarea legalităţii divizării, nefiind
întrunite integral cerinţele legale.
Împotriva
acestei hotărâri, a declaratrecurs petenta SC A&N I. SRL,
criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de
drept prevăzut de dispoziţiile art.283 al.3 din Legea nr.31/1990 republicată şi
art.304 pct.9 Cod pr.civilă şi următoarea motivaţie, în esenţă:
-greşit instanţa
de fond a respins cererea de divizare formulată de recurentă, ca nefondată,
întrucât una din societăţile participante la divizare, respectiv SC D. SRL nu a
depus la dosar hotărârea sa privind aprobarea divizării, deoarece din motive
necunoscute recurentei citaţia către această societate, nu a ajuns în timp util
la cunoştinţa asociaţilor pentru a se conforma celor dispuse de instanţă,
situaţie ce nu poate fi imputată recurentei;
-SC D. SRL la fel
ca toate societăţile participante la procesul de divizare îşi exprimase deja
acordul cu privire la divizare, prin HotărâreaAGA semnată de toate societăţile participante şi ataşată la dosarul de
fond la data de 25.05.2010.
Arată recurenta că, fiind o persoană juridică care
funcţionează fără întrerupere din anul 2003, activitatea celorlalte 6 societăţi
comerciale implicate în divizare fiind vital legată de această divizare,
neputându-şi prelungi licenţa, ele investind resurse financiare şi umane, fără
de care nu-şi pot îndeplini obiectul de activitate, solicită admiterea
recursului, desfiinţarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii
pe fond.
Examinând
actele şi lucrările dosarului, prin
prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în
sensul admiterii recursului, pentru următoarele considerente, în esenţă:
Divizarea, prin efectele sale, unele reglementate
expres de lege, iar altele deduse din principiile şi normele fundamentale care
guvernează dreptul societar, este un eveniment de o importanţă covârşitoare în
viaţa societăţii comerciale, ale cărei consecinţe se reflectă nu numai asupra
existenţei societăţii, ci şi asupra asociaţilor ei.
Potrivit art.246alin.1 dinLegea 31/1990„-(1) În cel mult două luni de la expirarea
termenului de opoziţie prevăzut la art. 62 sau, după caz, de la data la care
fuziunea sau divizarea poate fi efectuată în conformitate cu prevederile art.
243 alin. (2), adunarea generală a fiecărei societăţi participante va hotărî
asupra fuziunii sau divizării”, iar potrivit al.2 al aceluiaşi text de lege „În
cazul unei fuziuni prin înfiinţarea unei noi societăţi, sau a unei divizări
prin înfiinţarea unor noi societăţi, proiectul de fuziune sau de divizare şi,
dacă sunt conţinute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul
de act constitutiv al noii/noilor societăţi vor fi aprobate de către adunarea
generală a fiecăreia dintre societăţile care urmează să îşi înceteze
existenţa”.
Curtea reţine că, gradul mare de interes al
asociaţilor în consecinţele personale pe care le vor suporta sau în beneficiile
pe care le vor înregistra ca urmare a diviziunii, a fost de natură a face ca
legea societăţilor comerciale să ofere acestor asociaţi o serie de mijloace de protecţie intereselor lor
legitime, în ipoteza în care fuziunea sau divizarea se realizează prin
înfiinţarea unei societăţi sau a unor noi societăţi, astfel:
-proiectul de
fuziune sau divizare şi actul
constitutiv al noii societăţi trebuie să fie aprobate de către adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile
care urmează să-şi înceteze existenţa;
-atunci când
fuziunea sau divizarea are ca obiect
mărirea obligaţilor asociaţilor uneia dintre societăţile participante, hotărârea se ia cu unanimitate de voturi.
În situaţia dată, prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art.246 al.2 din Legea societăţilor
comerciale, a rezulta că, atunci când fuziunea sau divizarea nu se
realizează prin înfiinţarea unei noi sau unor noi societăţi – art.238 al.1 lit.”a” din LSC şi art.2501
LSC -, aprobarea proiectului de fuziune sau divizare de către adunarea
generală a fiecărei societăţi care-şi încetează existenţa, nu ar mai fi
necesară, fiind suficiente doar raportul şi modalităţile de informare a
adunării generale prevăzute de art.2432
LSC.
În speţă, Curtea reţine că, potrivit raportului de
expertiză efectuat în cauză urmare cererii deduse judecăţii ce are ca obiect divizareaSC A&N I. SRL, are la bază situaţia patrimonială şi balanţa
contabilă a societăţii la data de 31.08.2008, şi situaţia autorizaţiilor taxi
emise de Primăria Municipiului Constanţa, iar activul şi pasivul societăţii
este de 1.350.321,59 lei şi un număr de 42 autorizaţii taxi.
Înmod greşit
instanţa de fond a reţinut că, în speţă nu ar fi fost respectată dispoziţia sa
privind depunerea la dosar a Hotărârii AGA a SC D. SRL de aprobare a divizării,
ulterioară publicării în M.O a proiectului de divizare, atât timp cât, astfel
cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, conform dispoziţiilor art.1169 Cod civil, la data de
25.05.2010 această hotărâre a fost depusă la dosar, ea fiind existentă.
Astfel, publicarea
în Monitorul Oficial a fost făcută – MO Partea a IV-a nr.3893/21.07.2009 –
copia acestuia, existând la dosarul cauzei); proiectul de divizare există la dosar, însoţit de raportul de expertiză asupra divizării SC
A&N I. SRL, fiind aprobate de judecătorul delegat de pe lângă
Tribunalul Constanţa la ORC;Hotărârea AGA nr.3/01.09.2009 a SC
A&N I. SRL;Actul constitutiv actualizat al SC A&N I. SRL; în urma
Hotărârii AGA nr.3/01.09.2009, precum şi Raportul
administratorului SC A&N I. SRL din data de 01.09.2009 cu privire la
divizarea societăţii; Hotărârea AGA
nr.3/01.09.2009 a SC D. SRL, reanexată cauzei în recurs şi Actul constitutiv actualizat al SC D. SRL în
urma Hotărârii AGA nr.3/01.09.2009, situaţie de fapt, urmare căreia, în mod
greşit instanţa de fond a apreciat că, una dintre societăţi nu ar fi depus
hotărârea sa privind aprobarea divizării.
În atare situaţie, Curtea reţinând că SC D. SRL, la fel ca şi
celelalte participante la procesul de divizare, îşi exprimase deja acordul cu privire la divizare, prin Hotărârea
AGA semnată de toate societăţile participante la divizare, văzând şi
dispoziţiile art.232, cu referire la
art.238 al.2 şi al.3 din Legea nr.31/1990 republicată, apreciază că, acţiunea este admisibilă.
Aşa fiind, şi admiţând recursul în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea constată
că urmează a dispune modificarea în tot
a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii dedusă judecăţii, luând act de divizarea SC A&N I. SRL,
fără ca societatea să-şi înceteze activitatea, având loc desprinderea unei
părţi a patrimoniului ce se transmite către alte 6 societăţi, respectiv:
-SC B.T. SRL;
-SC T.T. SRL;
-SC R. SRL;
-SC L.T. SRL;
-SC B.L. SRL si SC D. SRL,
conformProiectului de divizare din 16.03.2009,
avizat de judecătorul delegat de pe lângă Tribunalul Constanţa la ORC şi publicat în MO Partea a
IV-a nr.3893/21.07.2009.
Funcţie de situaţia sus-expusă, Curtea
dispune înregistrarea menţiunilor
privind divizareaSC A&N I. SRL la ORC Constanţa, urmând a-i
fi comunicată prezenta hotărâre.