avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


19. Divizare societate

 

                                                                  Art.238 al.3, art.246, art.2501  - Legea nr.31/1990

 

Decizia civilă nr. 1873/COM/22.10.2010

Dosar nr. 4642/118/2010

 

Prin cererea adresată Tribunalului Constanta şi înregistrată sub nr.4642/118/19.04.2010, reclamanta SC A&N I. SRL a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să constate legalitatea hotărârii asupra divizării, precum şi a actului modificator şi să se dispună înregistrarea acestora în Registrul Comerţului.

Motivând cererea, reclamanta a învederat în esenţă că, în temeiul art. 238 alin.3 din Legea nr.31/1990, a hotărât divizarea societăţii A.&N. I. SRL, prin desprinderea unei părţi din patrimoniul societăţii şi transmiterea acestuia către alte 6 societăţi: SC B.T. SRL, SC T.T. SRL, SC R. SRL, SC L.T. SRL, SC B.L. SRL si SC D. SRL.

Divizarea are la baza situaţia patrimonială, balanţa contabila la data de 31.10.2008 şi situaţia autorizaţiilor taxi emise de Primăria Municipiului Constanta.

Activul şi pasivul societăţii ce urmează a se diviza este de 1.350.321,59 lei, conform raportului de expertiza la data de 31.10.2008 si un număr de 42 de autorizaţii taxi.

Instanţa de fond a pus în vedere reclamantei să depună la dosar hotărârea AGA a SC D. SRL de aprobare a divizării, ulterioară publicării în Monitorul Oficial a proiectului de divizare, însă aceasta nu s-a conformat acestei cerinţe.

Prin Sentinţa civilă nr.3874/COM din  15.06.2010, Tribunalul Constanţa a respins cererea de divizare formulată de reclamanta SC A&N I. SRL, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut în esenţă că, potrivit art.246 alin.1 din  Legea 31/1990 „-(1) În cel mult două luni de la expirarea termenului de opoziţie prevăzut la art. 62 sau, după caz, de la data la care fuziunea sau divizarea poate fi efectuată în conformitate cu prevederile art. 243 alin. (2), adunarea generală a fiecărei societăţi participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării.”

Dată fiind importanţa unei divizări în viaţa societăţii, legiuitorul a prevăzut o serie de mijloace de protecţie pentru asociaţi, printre care şi împărţirea operaţiunii de fuziune sau divizare în două etape, prima presupunând aprobarea de principiu a divizării şi a doua, aprobarea divizării însăşi, după publicarea raportului de divizare, când s-au stabilit definitiv condiţiile divizării.

Întrucât una din societăţile participante la divizare nu a depus hotărârea sa privind aprobarea divizării, instanţa de fond nu a putut încuviinţa cererea privind constatarea legalităţii divizării, nefiind întrunite integral cerinţele legale.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petenta SC A&N I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de dispoziţiile art.283 al.3 din Legea nr.31/1990 republicată şi art.304 pct.9 Cod pr.civilă şi următoarea motivaţie, în esenţă:

-        greşit instanţa de fond a respins cererea de divizare formulată de recurentă, ca nefondată, întrucât una din societăţile participante la divizare, respectiv SC D. SRL nu a depus la dosar hotărârea sa privind aprobarea divizării, deoarece din motive necunoscute recurentei citaţia către această societate, nu a ajuns în timp util la cunoştinţa asociaţilor pentru a se conforma celor dispuse de instanţă, situaţie ce nu poate fi imputată recurentei;

-        SC D. SRL la fel ca toate societăţile participante la procesul de divizare îşi exprimase deja acordul cu privire la divizare, prin Hotărârea AGA semnată de toate societăţile participante şi ataşată la dosarul de fond la data de 25.05.2010.

Arată recurenta că, fiind o persoană juridică care funcţionează fără întrerupere din anul 2003, activitatea celorlalte 6 societăţi comerciale implicate în divizare fiind vital legată de această divizare, neputându-şi prelungi licenţa, ele investind resurse financiare şi umane, fără de care nu-şi pot îndeplini obiectul de activitate, solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii pe fond.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul admiterii recursului, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Divizarea, prin efectele sale, unele reglementate expres de lege, iar altele deduse din principiile şi normele fundamentale care guvernează dreptul societar, este un eveniment de o importanţă covârşitoare în viaţa societăţii comerciale, ale cărei consecinţe se reflectă nu numai asupra existenţei societăţii, ci şi asupra asociaţilor ei.

Potrivit art.246 alin.1 din  Legea 31/1990 „-(1) În cel mult două luni de la expirarea termenului de opoziţie prevăzut la art. 62 sau, după caz, de la data la care fuziunea sau divizarea poate fi efectuată în conformitate cu prevederile art. 243 alin. (2), adunarea generală a fiecărei societăţi participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării”, iar potrivit al.2 al aceluiaşi text de lege „În cazul unei fuziuni prin înfiinţarea unei noi societăţi, sau a unei divizări prin înfiinţarea unor noi societăţi, proiectul de fuziune sau de divizare şi, dacă sunt conţinute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv al noii/noilor societăţi vor fi aprobate de către adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile care urmează să îşi înceteze existenţa”.

Curtea reţine că, gradul mare de interes al asociaţilor în consecinţele personale pe care le vor suporta sau în beneficiile pe care le vor înregistra ca urmare a diviziunii, a fost de natură a face ca legea societăţilor comerciale să ofere acestor asociaţi o serie de mijloace de protecţie intereselor lor legitime, în ipoteza în care fuziunea sau divizarea se realizează prin înfiinţarea unei societăţi sau a unor noi societăţi, astfel:

-        proiectul de fuziune sau divizare şi actul constitutiv al noii societăţi trebuie să fie aprobate de către adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile care urmează să-şi înceteze existenţa;

-        atunci când fuziunea sau divizarea are ca obiect mărirea obligaţilor asociaţilor uneia dintre societăţile participante, hotărârea se ia cu unanimitate de voturi.

În situaţia dată, prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art.246 al.2 din Legea societăţilor comerciale, a rezulta că, atunci când fuziunea sau divizarea nu se realizează prin înfiinţarea unei noi sau unor noi societăţi – art.238 al.1 lit.”a” din LSC şi art.2501 LSC -, aprobarea proiectului de fuziune sau divizare de către adunarea generală a fiecărei societăţi care-şi încetează existenţa, nu ar mai fi necesară, fiind suficiente doar raportul şi modalităţile de informare a adunării generale prevăzute de art.2432 LSC.

În speţă, Curtea reţine că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză urmare cererii deduse judecăţii ce are ca obiect divizarea SC A&N I. SRL, are la bază situaţia patrimonială şi balanţa contabilă a societăţii la data de 31.08.2008, şi situaţia autorizaţiilor taxi emise de Primăria Municipiului Constanţa, iar activul şi pasivul societăţii este de 1.350.321,59 lei şi un număr de 42 autorizaţii taxi.

În  mod greşit instanţa de fond a reţinut că, în speţă nu ar fi fost respectată dispoziţia sa privind depunerea la dosar a Hotărârii AGA a SC D. SRL de aprobare a divizării, ulterioară publicării în M.O a proiectului de divizare, atât timp cât, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, conform dispoziţiilor art.1169 Cod civil, la data de 25.05.2010 această hotărâre a fost depusă la dosar, ea fiind existentă.

Astfel, publicarea în Monitorul Oficial a fost făcută – MO Partea a IV-a nr.3893/21.07.2009 – copia acestuia, existând la dosarul cauzei); proiectul de divizare există la dosar, însoţit de raportul de expertiză asupra divizării SC A&N I. SRL, fiind aprobate de judecătorul delegat de pe lângă Tribunalul Constanţa la ORC;Hotărârea AGA nr.3/01.09.2009 a SC A&N I. SRL;  Actul constitutiv actualizat al SC A&N I. SRL; în urma Hotărârii AGA nr.3/01.09.2009, precum şi Raportul administratorului SC A&N I. SRL din data de 01.09.2009 cu privire la divizarea societăţii; Hotărârea AGA nr.3/01.09.2009 a SC D. SRL, reanexată cauzei în recurs şi Actul constitutiv actualizat al SC D. SRL în urma Hotărârii AGA nr.3/01.09.2009, situaţie de fapt, urmare căreia, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, una dintre societăţi nu ar fi depus hotărârea sa privind aprobarea divizării.

În atare situaţie, Curtea reţinând că SC D. SRL, la fel ca şi celelalte participante la procesul de divizare, îşi exprimase deja acordul cu privire la divizare, prin Hotărârea AGA semnată de toate societăţile participante la divizare, văzând şi dispoziţiile art.232, cu referire la art.238 al.2 şi al.3 din Legea nr.31/1990 republicată, apreciază că, acţiunea este admisibilă.

Aşa fiind, şi admiţând recursul în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea constată că urmează a dispune modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii dedusă judecăţii, luând act de divizarea SC A&N I. SRL, fără ca societatea să-şi înceteze activitatea, având loc desprinderea unei părţi a patrimoniului ce se transmite către alte 6 societăţi, respectiv:

-        SC B.T. SRL;

-        SC T.T. SRL;

-        SC R. SRL;

-        SC L.T. SRL;

-        SC B.L. SRL si SC D. SRL,

conformProiectului de divizare din 16.03.2009, avizat de judecătorul delegat de pe lângă Tribunalul Constanţa la ORC şi publicat în MO Partea a IV-a nr.3893/21.07.2009.

         Funcţie de situaţia sus-expusă, Curtea dispune înregistrarea menţiunilor privind divizarea SC A&N I. SRL la ORC Constanţa, urmând a-i fi comunicată prezenta hotărâre.