Prin plângerea depusă la data de 3.08.2009 la ORC de pe lângă Tribunalul
Constanţa şi comunicată cu adresa nr.R21462/12.08.2010 Tribunalului Constanţa,
înregistrată la această instanţă sub nr.950/118/2010, petenta SC V. SA a
contestat Rezoluţia nr.10114/28.05.2010 a directorului ORC de pe lângă
Tribunalul Constanţa solicitând respingerea cererii de înregistrare menţiuni
formulate de solicitantul N.D.M. în calitate de asociat unic al SC T.T. SRL,
reprezentată în prezent prin administrator judiciar Cabinet Individual de
Insolvenţă L.M.
În motivarea plângerii s-a arătat că
cesionarea părţilor sociale de către N.D.M., asociat unic al SC T.T. SRL, către
SC R.S. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 6, S.I. nr.273, etaj P,
J40/15812/1993, CUI 4261394, reprezentată de B.L.C., este frauduloasă, fiind
făcută cu scopul exclusiv al declanşării procedurii insolvenţei faţă de SC T.T.
SRL prin intermediul noului administrator şi asociat unic persoană juridică.
S-a susţinut că transmiterea părţilor
sociale realizată cu scopul exclusiv al deschiderii procedurii insolvenţei faţă
de debitoare (dosar nr.30631/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti –
Secţia a VII-a) reprezintă o operaţiune frauduloasă, consimţită în favoarea
unei societăţi specializate în achiziţionarea de societăţi comerciale cu
datorii, iar transferul părţilor sociale, a cărui înregistrare s-a dispus prin
rezoluţia atacată, a deschis calea spre declanşarea procedurii insolvenţei,
păgubitoare pentru creditoare, cererea de declanşare a procedurii insolvenţei
fiind formulată anterior publicării în partea a IV-a a Monitorului Oficial a
modificărilor actului constitutiv în sensul arătat.
În drept, au fost invocate disp. art.6
alin.3 şi art.3 alin.2 din OUG nr.116/2009.
În susţinerea plângerii s-au depus în
copie următoarele înscrisuri: Rezoluţia ORC din data de 11.08.2010, fişa
privind fluxul operaţiunilor şi observaţii, din oficiu fiind solicitate de
instanţă de la ORC
Constanţa copia certificată a cererii nr.31561/26.05.2010 şi
rezoluţia nr.10114/28.05.2001.
Prin
Sentinţa civilă nr.747/COM/23.09.2010Tribunalul Constanţa a respins ca
nefondată plângerea formulată de petenta SC V. SA.
Pentru a dispune astfel, a reţinut prima instanţă că,
prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul
Constanţa sub nr.31561/26.05.2010, SC T.T. SRL prin administrator N.D.M. a
solicitat înmatricularea, ca urmare a schimbării sediului din jud. Constanţa în
Mun. Bucureşti, a societăţii, modificare denumire, transmitere părţi sociale,
modificare administrator şi act constitutiv actualizat.
Prin Rezoluţiunea nr.10114/28.05.2010,
Directorul ORC Constanţa a admis cererea formulată de solicitantul N.D.M. a
dispus: schimbarea sediului în alt judeţ, respectiv în Bucureşti, sector 6,
S.I. nr.273; reînmatricularea în mun. Bucureşti, radierea societăţii T.T. SRL
de la ORC de pe
lângă Tribunalul Constanţa; dobândirea de către SC R.S. SRL a 500 părţi sociale
în valoare totală de 20.000 lei, revocare administrator N.D.M., numire
administrator B.L.C., numire reprezentant asociat persoană juridică, B.L.C.,
depunere act constitutiv actualizat, declaraţie pe propria răspundere ş.a.
S-a mai reţinut că, potrivit art.192
alin.2 raportat la art.1961 din
Legea nr.31/1990 modificată, pentru hotărârile având ca obiect modificarea
actului constitutiv este necesară dispoziţia asociatului unic, iar, în cauză,
în mod legal asociatul unic N.D.M. a emis Decizia nr.1/2010 cu privire la
modificările înregistrate la ORC
şi menţionate mai sus, întrucât asociatul unic reprezintă forul în care se
formează voinţa socială, singurele excepţii fiind cele prevăzute de actul
constitutiv sau chiar de lege.
Instanţa a apreciat că menţiunile
arătate au fost înregistrate la ORC Constanţa în mod legal, iar susţinerea
petentei, potrivit cu care „transferul părţilor sociale, a cărui înregistrare
s-a dispus prin rezoluţia atacată, a deschis calea spre declanşarea procedurii
insolvenţei, păgubitoare pentru creditoare”, nu poate fi reţinută în cauză faţă
de voinţa persoanelor juridice SC T.T. SRL şi SC R.S. SRL implicate în acest
transfer de părţi sociale.
Împotriva
acestei sentinţe a declarat recurs petenta SC V. SA, care a criticat soluţia
primei instanţe ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând dispoziţiile art.304
pct.3, 5, 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susţinut următoarele motive de recurs:
1. Motivul prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă - necompetenţa materială a
Tribunalului constanţa de a se pronunţa asupra plângerii.
S-a arătat că plângerea este de competenţa materială a
Secţiei a VI-a Comerciale a Tribunalului Municipiului Bucureşti, acesteia
trebuind a-i fi înaintată plângerea de către ORC Constanţa.
Astfel, plângerea împotriva încheierii directorului
ORC Constanţa a fost greşit înaintată Tribunalului Constanţa, deşi în chiar
antetul său petenta a precizat că instanţa competentă este Secţia a VI-a a
Tribunalului Municipiului Bucureşti. În prezent, SC T.T. SRL este înregistrată la ORC Bucureşti sub
nr. J40/5568/2010, fiind radiată de la ORC Constanţa începând cu data schimbării
sediului său social în Municipiul Bucureşti, S.I. nr.273.
Consideră că în această situaţie, de schimbare a
sediului social urmată de radierea societăţii de la ORC Constanţa (unde
societatea fusese înregistrată sub nr.J13/955/2005) şi înregistrarea sa la ORC al Municipiului Bucureşti
(sub nr.J40/5568/2010), potrivit art.6 din OUG nr.116/2209, aprobată prin Legea
nr.84/2010, plângerea se înregistrează la ORC Constanţa (acolo
unde s-a făcut înregistrarea contestată), dar se soluţionează de instanţa în a
cărei rază teritorială se află noul sediu social, în speţă Tribunalul
Municipiului Bucureşti.
S-a apreciat că o astfel de interpretare este în acord
cu art.3 alin.(2) din OUG nr.116/2009, aprobată prin Legea 84/2010, potrivit cu
care „În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin instanţă se înţelege
tribunalul comercial sau secţia comercială a tribunalului în a cărui
circumscripţie îşi are sediul comerciantul. "
În plus, arată recurenta, pe rolul Secţiei a VI-a a
Tribunalului Municipiului Bucureşti există dosarul nr.45447/3/2010 având obiect
identic - plângere împotriva Directorului ORC Constanţa, cu termen de judecată
pe data de 26.08.2011.
Solicită casarea sentinţei recurate cu trimiterea
cauzei spre competentă soluţionare Secţiei a VI-a a Tribunalului Municipiului
Bucureşti (pe rolul căruia există deja dosarul nr.45447/3/2010, având acelaşi
obiect, cu termen de judecată pe data de 26.08.2011).
Motivul prevăzut de art.304 pct. 5 Cod procedură civilă - necitarea petentei în cauză.
Petenta SC V. SA nu a avut cunoştinţă, până la data
comunicării sentinţei, nu doar de termenul acordat pentru soluţionarea
plângerii, dar nici măcar de existenţa unui dosar cu un asemenea obiect pe
rolul Tribunalului Constanţa.
Prin urmare, precizarea din cuprinsul practicalei
sentinţei recurate privind respectarea procedurii de citare cu respectarea
prevederilor art.87 pct. 2 şi următoarele Cod Procedură Civilă este eronată,
(petenta nefiind citată vreodată la sediul indicat în plângere, potrivit
prevederilor art.87 pct.2 Cod procedură civilă, caz în care s-ar fi prezentat
şi ar fi invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa.
Motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă - hotărârea a fost dată cu
aplicarea greşită a legii.
Susţine recurenta că, deşi prima instanţă nu a
contestat posibilitatea existenţei unui prejudiciu pe care petenta SC V. SA
l-ar fi avut de suferit de pe urma transferului părţilor sociale de la N.D. (asociat unic al SC T.T.
SRL) la SC R.S.
SRL (noul asociat unic - persoană juridică al SC T.T. SRL, debitoarea petentei
SC V. SA), a considerat că paguba nu poate fi reţinută pe motiv că transferul
părţilor sociale reprezintă "voinţa părţilor implicate în această
convenţie". Însă acest acord de voinţă este de natură a o prejudicia, prin
efectele pe care le-a născut (efecte evidenţiate în cuprinsul plângerii),
astfel că, admiţând raţionamentul primei instanţe ar însemna că, fie şi atunci
când s-ar face dovada caracterului fraudulos al unui act, acesta să nu poată fi
anulat pe motiv că reprezintă voinţa părţilor.
Recurenta a arătat că, în fapt, pe calea plângerii, a
contestat – în calitate de creditoare a SC T.T. SRL - transferul părţilor
sociale de la asociatul unic N.D. la persoana juridică SC R.S. SRL, cu sediul
în Municipiul Bucureşti, întrucât, urmare a acestui transfer, debitoarea SC
T.T. SRL şi-a schimbat sediul în circumscripţia teritorială a unui alt tribunal
decât cel în raza căruia se ştia urmărită silit (SC T.T. SRL fiind urmărită
silit de către creditoarea SC V. SA în cadrul dosarului de executare
nr.865/2009 al BEJ D.V.). În plus, toată această operaţiune s-a dovedit a fi
fost făcută în scopul strict al declanşării - în privinţa debitoarei SC T.T.
SRL - a procedurii insolvenţei, pe temeiul art.27-28 din Legea 85/2006.
Acest scop (fraudulos în sine) este evident în
condiţiile în care transferul tuturor părţilor sociale s-a realizat către o
persoană juridică (SC R.S. SRL) care îşi declară deschis scopul funcţionării ca
fiind acela al achiziţionării firmelor cu datorii (în acest sens făcându-şi
publicitate pe internet). Observând faptul că, imediat după data preluării
părţilor sociale (25.05.2010), noul administrator al societăţii cu datorii
solicită deschiderea procedurii insolvenţei (23.06.2010), este clar că scopul
transferului părţilor sociale este determinat de încercarea de sustragere a
societăţii de la plata datoriilor sale către creditori.
Constatând aceste nereguli, SC V. SA a formulat:
- opoziţie faţă de deschiderea procedurii insolvenţei
la cererea debitoarei SC T.T. SRL, pe temeiul art.32 alin.2 din Legea
nr.85/2006 (dosar 30631/3/2010 de pe rolul Tribunalului Municipiului
Bucureşti);
- opoziţie faţă de transferul părţilor sociale din
cadrul SC T.T. SRL, de la persoana fizică asociat unic N.D. la persoana
juridică SC R.S. SRL (opoziţie ce face obiectul dosarului nr.36944/3/2010 de pe
rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti cu prim termen de judecată pe data de
22.06.2011- cererea formulată de SC V. SA de preschimbare a acestuia fiind
respinsă).
- plângere împotriva încheierii directorului ORC
Constanţa, de aprobare a fraudulosului transfer de părţi sociale, transfer
păgubitor pentru creditoarea SC V. SA.
Prejudiciul invocat de recurentă vizează următoarele
împrejurări:
- ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei (prin
încheiere pronunţată de Secţia a VI-a a Tribunalului Municipiului Bucureşti),
creditoarea SC V. SA a fost nevoită să suporte consecinţele suspendării de
drept a executării silite în dosarul de executare nr.865/2009 al BEJ D.V.;
- deşi deţine o creanţă constatată printr-un titlu
executoriu, creditoarea SC V. SA fost omisă de SC T.T. SRL din lista
creditorilor pe care aceasta, în calitate de debitoare, avea obligaţia să o
înainteze, în integralitatea ei, Tribunalului Municipiului Bucureşti;
- creditoarea SC V. SA a fost convocată de
administratorul judiciar la o primă adunare a creditorilor cu o săptămână mai
devreme faţă de termenul fixat de judecătorul sindic pentru această primă
adunare a creditorilor, deliberat fixată cu o zi mai devreme faţă de termenul
stabilit de judecătorul sindic pentru soluţionarea opoziţiei întemeiate pe
dispoziţiile art.32 alin.2 din Legea 85/2006;
- între debitoarea SC T.T. SRL şi doar una dintre
creditoare a fost realizată o novaţie prin schimbare de debitor, calitatea de
debitor fiind astfel preluată de o altă societate, faţă de care nu s-a deschis,
însă, procedura insolvenţei. Măsura este contestată de creditoarea SC V. SA,
fiind prejudiciabilă pentru aceasta.
Susţine recurenta că toate aceste elemente, deşi
apărute ulterior formulării plângerii, evidenţiază a fortiori scopul fraudulos
avut în vedere la momentul iniţial al transferului părţilor sociale, transfer
aprobat prin încheiere de către directorul ORC Constanţa, contestată pe calea
prezentei plângeri.
Intimata SC
T.T. SRL, prin lichidator judiciar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca
neîntemeiat.
Intimata ainvocatexcepţia netimbrăriirecursului, excepţie rămasă fără
obiect având în vedere cărecurenta
a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în sumă de 20 de lei
şi timbru judiciar de 0,5 lei.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale, a
arătat că în mod corect Registrul Comerţului a înaintat Tribunalului Constanţa
cererea, deoarece s-a efectuat o operaţiune în circumscripţia căruia acesta îşi
avea competenţa, în condiţiile în care legea nu face distincţie care este
instanţa competentă să o soluţioneze, în cazul în care societatea şi-a schimbat
sediul social.
În ce priveşte motivul de recurs prin care recurenta
invocă necitarea sa în cauză, arată că din cuprinsul sentinţei rezultă că
procedura de citare a fost verificată şi în mod legal îndeplinită conform
prevederilor art.87 pct.2 şi următoarele Cod procedură civilă, iar recurenta
cunoştea că de la momentul opoziţiei, Registrul Comerţului Constanţa va înainta
în termen de cel mult 3 zile cererea la instanţa în circumscripţia în care
activează, respectiv Tribunalul Constanţa.
Referitor la motivul de recurs prin care se susţine că
hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, învederează că opoziţia
avea ca obiect strict operaţiunile care s-au efectuat la Registrul Comerţului
Constanţa cu acordul Directorului ORC Constanţa, instanţa fiind obligată în a
analiza dacă operaţiunile conform art.192 alin.2 raportat la art.196 din Legea
nr.31/1990 modificată, pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului
constitutiv, au fost făcute cu respectarea literei legii şi nu aşa zisul
prejudiciu pe care recurenta l-ar fi suferit în urma transferului părţilor
sociale de către administratorul de la acea vreme.
Expunând situaţia de fapt, a arătat că SC T.T. SRL s-a
confruntat cu starea de insolvenţă la momentul în care s-a aflat în
imposibilitate de a mai plăti ratele rezultate dintr-un contract de leasing
financiar nr.060804555RE/01/04.06.2008 încheiat cu SC M.L. IFN (România) SA
după o serie de încercări de găsire a unor soluţii prin care să poată achita
debitul către această societate financiară. Faţă de valoarea datoriei existente
în favoarea SC M.L. IFN (România) SA, datoria invocată de SC V. SA este
insignifiantă în sensul că nu se poate susţine că SC T.T. SRL a înţeles să
solicite intrarea în procedura insolvenţei pentru a înşela interesele SC V. SA.
Mai mult, la data la care s-a dispus deschiderea
procedurii insolvenţei - 25.06.2010 – recurenta a stat în pasivitate
neînţelegând să înainteze un act de executare, în condiţiile în care cunoştea
buna intenţie a debitoarei, care, chiar şi aflându-se în incapacitate de plată
a multor debite, i-a făcut o ofertă de plată parţială a debitului, într-o
valoare ce nu se poate neglija - 38.332,875 Ron.
Consideră intimata că soluţia instanţei este legală,
în mod corect fiind admisă cererea de înregistrare menţiuni potrivit Rezoluţiei
nr.10114/28.05.2010 a Directorului ORC Constanţa.
Prin concluzii
scrise depuse la 16.12.2010, recurenta petentă a solicitat suspendarea
judecăţii recursului, în temeiul art.244 alin.1 Cod de procedură
civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.45447/3/2010 al
Tribunalului Bucureşti, în aşa fel încât conexarea celor două dosare să se facă
în recurs pentru evitarea unor soluţii contradictorii.
Solicită repunerea pe rol a cauzei pentru a depune
înscrisuri doveditoare ale datei la care a fost înaintată Tribunalului
Municipiului Bucureşti plângerea formulată împotriva încheierii directorului
ORC Constanţa prin care s-a luat act de transferul părţilor sociale în cadrul
SC T.T. SRL, păgubitor pentru creditoarea recurentă.
Arată că plângerea a fost înaintată Tribunalului
Municipiului Bucureşti pe cale poştală şi înregistrată iniţial în dosarul de
faliment al SC T.T. SRL nr.30631/3/2010, dosar din care a fost ulterior
desprinsă de judecătorul sindic şi înaintată la Secţia a VI-a comercială a
TMB unde a fost înregistrată sub nr.45447/3/2010 la data de 23.09.2010 şi consideră
că se impune a se face dovada acestor împrejurări cu copie de pe acţiunea
introductivă, de pe plicul în care a fost expediată Tribunalului Municipiului
Bucureşti şi de pe încheierea prin care plângerea s-a descusut de la dosarul de
falimente.
Mai arată recurenta că nu a cunoscut despre existenţa
prezentului dosar şi nici nu a bănuit-o, câtă vreme solicitase ORC Constanţa să
înainteze plângerea Tribunalului Bucureşti.
În ce priveşte competenţa instanţei, arată că, urmare
distincţiei dintre locul înregistrării plângerii şi cel al soluţionării
acesteia, în situaţii precum cea dedusă judecăţii, este posibil şi totodată
legal ca înregistrarea plângerii să se facă în circumscripţia unui tribunal,
iar soluţionarea acesteia să se facă de alt tribunal, al unei diferite
circumscripţii.
Analizând
cererea de suspendare a cauzei formulată de recurentă în temeiul art.244 alin.1
pct.1 Cod de procedură civilă, Curtea o apreciază neîntemeiată.
Potrivit disp. art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură
civilă, „Instanţa poate suspenda judecata: 1.când dezlegarea pricinii atârnă în
totul sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul
unei alte judecăţi.”, alin.2 stabilind că „Suspendarea va dăinui până când
hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit
irevocabilă.”
Fiind vorba de o suspendare facultativă, instanţa este
datoare să verifice şi să aprecieze dacă dezlegarea pricinii de faţă depinde de
soluţia ce urmează a se da în cauza pendinte la Tribunalul Bucureşti,
respectiv în dosarul nr.45447/3/2010 care are ca obiect plângere împotriva
aceleiaşi Rezoluţii nr.10114/28.05.2010 a directorului ORC de pe lângă
Tribunalul Constanţa.
Ori, scopul afirmat de recurentă în cererea de
suspendare nu este acela de a temporiza prezentul recurs pentru că soluţionarea
acestuia ar depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul
altei judecăţi, ci, constatând o eventuală litispendenţă, în situaţia în care
dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti ar ajunge în recurs, să se dispună
reunirea celor două cauze.
Curtea constată că o astfel de soluţie nu se
circumscrie disp. art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă deoarece soluţia
care urmează a se pronunţa în recurs nu depinde, în tot sau în parte, de
soluţia ce se va da de Tribunalul Bucureşti în cauza invocată, astfel că
instanţa este în măsură a păşi la soluţionarea recursului fără a aştepta
soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr.45447/3/2010 al Tribunalului Bucureşti.
Pe fond,
examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că
recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce
priveşte competenţa instanţei în soluţionarea plângerii, se reţine că, potrivit
disp. art.6
din OUG nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de
înregistrare în registrul comerţului, astfel cum a fost modificată şi aprobată
prin Legea nr.84/2010,
„(3) Împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor
desemnate se poate formula plângere (…).
(4) Plângerea se depune şi se
menţionează în registrul comerţului unde
s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerţului înaintează
instanţei plângerea.”
Dispoziţiile menţionate se coroborează cu disp. art.3 alin.2 din acelaşi
act normativ care prevăd că „În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin instanţă se înţelege tribunalul comercial
sau secţia comercială a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul
comerciantul.”
În speţă, cererea de înregistrare
de menţiuni a fost adresată ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa, fiind
formulată de petentul N.D.M., în calitate de asociat unic al SC T.T. SRL cu sediul în Ovidiu, jud. Constanţa. În
atare situaţie, Curtea constată că plângerea este de competenţa instanţei de la
acest sediu, respectiv a Tribunalului Constanţa, fără a prezenta relevanţă
împrejurarea că prin rezoluţia atacată s-a dispus, printre altele, şi
schimbarea sediului societăţii în circumscripţia altei instanţe.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind necitarea
recurentei petente la soluţionarea plângerii, Curtea reţine că, potrivit art.6
alin.6 din OUG nr.116/2009, „Instanţa soluţionează plângerea în complet
alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare.(…)”.
Faţă de aceste dispoziţii, se constată că în
mod corect judecătorul fondului a dispus ca judecata să se facă fără citarea
părţilor, procedând în consecinţă.
De asemenea, instanţa de recurs apreciază că
hotărârea pronunţată este dată cu respectarea şi corecta interpretare a legii.
Astfel, recurenta petentă a contestat
înregistrările dispuse de Directorul ORC Constanţa în registrul comerţului
susţinând că are calitatea de creditor al SC T.T. SRL, iar transferul de părţi
sociale şi schimbarea sediului societăţii într-o altă circumscripţie sunt
operaţiuni cu caracter fraudulos, fiind făcute cu scopul vădit de a o
prejudicia.
Procedura de înscriere a menţiunilor în
registrul comerţului este o procedură necontencioasă, directorul ORC fiind
ţinut să verifice doar formal legalitatea actelor a căror înregistrare o
dispune. În cadrul unei astfel de proceduri sumare nu se poate pune în discuţie
şi analiza o eventuală prejudiciere a creditorilor sau intenţia de fraudare a
acestora, aceştia având la dispoziţie alte căi procesuale pentru
preîntâmpinarea sau repararea unui eventual prejudiciu.
Prin activitatea pe care o desfăşoară,
directorul ORC nu se poate substitui instanţei de judecată, nefiind în măsură
astfel a aprecia asupra caracterului fraudulos sau prejudiciant pentru terţi al
actelor supuse înregistrării. De aceea, constatând că din punct de vedere
formal actele respectă dispoziţiile legale incidente, nu poate refuza
înscrierea lor în registrul comerţului, ci partea interesată are la dispoziţie
acţiunea reglementată de art.25 din Legea nr.26/1990, în cazul în care prin
hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau
modificate actele care au stat la baza înregistrării.
Pentru considerentele expuse, apreciind că
motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca
atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
