16. Acţiune având ca obiect retragere asociaţi din societate. Stabilire preţ acţiuni urmare aportului la capitalul social. Invocarea excepţiei lipsei de interes privind admiterea cererii de retragere din societate şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea la plata contravalorii acţiunilor.

         Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa-Secţia Comercială sub numărul 10089/118/12.10.2007 reclamanta SIF T. S.A. (SIF T.) a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. 95 S.R.L. ca prin hotărâre judecătorească să se dispună următoarele; 1. să se admită cererea de retragere din societate a reclamantei şi să se oblige pârâta la plata contravalorii celor 8.156 părţi sociale pe care le deţine la societate la o valoare ce urmează a fi determinată de către un  expert autorizat la data de 01.06.2007 prin folosirea a cel puţin două metode de evaluare  recunoscute de  standardele europene de evaluare; 2. hotărârea să ţină loc de act de cesiune pentru cele 8.156 părţi sociale de la societatea reclamantă  către societatea pârâtă; 3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

         Prin sent.civ.nr.1757/16.03.2010 Tribunalul Constanţa - Secţia Comercială, Contencios Administrativ şi Fiscal a admite acţiunea, astfel cum a fost precizată,

         A încuviinţat retragerea asociatei reclamante SIF „T.” SA din S.C. C. 95 S.R.L.

         A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 253.675,815 lei reprezentând contravaloarea celor 2039 părţi sociale deţinute de aceasta (echivalentul a 8156 acţiuni).

         Părţile sociale în număr de 2039 reprezentând cota 29,9149% din capitalul social vor fi preluate de societatea pârâtă şi vor reveni asociatului rămas S.C. C.C. S.R.L.

         S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către ORC Constanţa, după rămânerea irevocabilă, în vederea efectuării înregistrărilor corespunzătoare.

         Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 7768,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

         Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele, prin hotărârea nr.1/16.02.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. C. 95 S.A. s-a hotărât schimbarea formei juridice a societăţii din societate pe acţiuni în societate în răspundere limitată în baza art.10 alin.1 din Legea  nr. 31/1990 modificată şi completată de Legea nr. 441/2006. Această hotărâre a fost publicată în M.O. partea a IV-a nr. 1990/06.07.2007.

Reclamanta a votat împotriva acestei hotărâri aşa cum rezultă din declaraţia de retragere aspect necontestat de către pârâtă.

Prin adresa nr. 5706/13.07.2007 reclamanta şi-a depus declaraţia de retragere din societate solicitând în acest sens acordul privind retragerea şi angajarea unui expert autorizat care să întocmească raportul de evaluare a acţiunilor emise de S.C. C. 95 S.A. şi punerea la dispoziţie a acestui raport în 60 de zile de la primirea adresei.

Din adresa nr. 5706/13.07.2007 emisă de S.C. C. 95 S.R.L. rezultă că pârâta este de acord cu retragerea reclamantei din societate şi că s-au început  demersurile în vederea angajării unui expert autorizat să întocmească raportul de evaluare.

De la data emiterii acestei adrese (20.07.2007) şi până la data formulării prezentei acţiuni (11.10.2007) nu s-a luat vreo hotărâre în sensul retragerii şi nici nu s-a întocmit vreun raport de evaluare.

Prin raportul de expertiză, întocmit de expert S.V., s-a constatat că totalul activului net este de 1.738.581 lei, valoarea unei acţiuni fiind de 63,954 lei/ acţiune astfel încât preţul ce urmează a fi plătit de pârâtă în schimbul acţiunilor deţinute de reclamantă a fost stabilit la 521.601 lei (8.156 acţiuni x 63,954 lei/acţiune).

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară încuviinţată la cererea pârâtei s-au stabilit  următoarele: 1. Valoarea societăţii calculată prin metoda activului net corectat este de 1.478.549,179 lei; 2. valoarea societăţii calculată prin metoda capitalizării venitului este de 212.519,244 lei; 3. valoarea medie a celor două metode aplicate  din data de 01.06.2007 este de 845.534,212 lei; 4. valoarea nominală a unei acţiuni este de 31,1029 lei; 5. preţul pe care SC C. 95 SRL trebuie să-l  plătească către S.I.F. Transilvania în schimbul celor 8.156 de acţiuni  deţinute de aceasta în societate este de 153.675,815 lei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SC C. 95 SRL, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, învederând că tribunalul nu a luat în considerare participarea directă a SIF T. SA în administrarea societăţii SC C. 95 SRL, iar raportul de expertiză efectuat în cauză nu a avut în vedere situaţia financiară a societăţii de la ultimul proces verbal în care reprezentantul SIF T. SA a participat, ci data declaraţiei de retragere nr.5706/13.07.2007. În aceste condiţii se impune actualizarea raportului de expertiză având în vedere şi situaţia economico-financiară a societăţii C. 95 SRL la data de 30.06.2009.

În mod greşit instanţa de fond a considerat că SC C. 95 SRL este parte căzută în pretenţii deoarece asociatul majoritar nu s-a opus şi chiar a fost de acord cu retragerea din societate a reclamantei SC SIF T. SA începând demersurile în vederea angajării unui expert autorizat care să evalueze valoarea acţiunilor asociatului retras. De asemenea, s-a încercat în repetate rânduri soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului, actele doveditoare fiind depuse la dosarul cauzei.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta pârâtă, după depunerea întâmpinării, a formulat o nouă cerere prin care a invocat excepţia lipsei de interes în solicitarea admiterii cererii de retragere din societate precum şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea sa la plata sumei de 253.675,815 lei.

La rândul său intimata reclamantă a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea excepţiilor ca nefondate.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, motivat de următoarele considerente:

Respectând regula prevăzută de art.137 C.pr.civ, Curtea va proceda mai întâi la soluţionarea excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, în ce priveşte excepţia lipsei de interes în solicitarea admiterii cererii de retragere din societate invocată de recurenta pârâtă SC C. 95 SRL, aceasta precizează că urmare a cererii de retragere din data de 13.07.2007 intimata şi-a manifestat în mod expres decizia de retragere din societate, iar în termenul legal recurenta prin adresa nr.57 a comunicat acordul său cu privire la această opţiune.

         Potrivit art.134 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:

    a) schimbarea obiectului principal de activitate;

    b) mutarea sediului societăţii în străinătate;

    c) schimbarea formei societăţii;

    d) fuziunea sau divizarea societăţii.

    (2) Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c), şi de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d).

    (3) Acţionarii vor depune la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar emise potrivit art. 97.

    (4) Preţul plătit de societate pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul delegat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39, la cererea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului.

    (5) Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

         Din dispoziţia legală prezentată mai sus nu rezultă niciun moment ipoteza prezentată de recurentă conform căreia instanţa de judecată nu mai are competenţa de a cenzura un accord al asociaţilor, deja îndeplinit.

         Atât timp cât textul de lege impune desemnarea expertului de către judecătorul delegate, rezultă că asociatul care solicită retragerea se poate adresa instanţei de judecată pentru obţinerea preţului pentru acţiunile ce i se cuvin.

         În condiţiile în care societatea deşi a fost de acord cu retragerea asociatului, nu a plătit în cele din urmă preţul solicitat de cel ce se retrage sau cel stabilit de expert, intimate reclamantă are la dispoziţie calea acţiunii în judecată pentru recunoşterea dreptului său. 

         Mai mult decât atât, interpretarea recurentei în sensul inadmisibilităţii prezentei acţiuni afectează în mod flagrant principiul constituţional prev. de art.21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.

        Astfel, Curtea va dispune respingerea excepţiei lipsei de interes ca nefondată.

         Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 253.675,815 lei, instanta de judecată o va respinge ca nefondată.

        Potrivit art.720¹ alin.1 C.pr.civ, în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă.

        Rezultă din textul legal prezentat faptul că parcurgerea etapei medierii sau concilierii sunt necesare în litigiile comerciale evaluabile în bani, situaţie ce nu se regăseşte în cazul de faţă.

        Acţiunea de faţă are ca obiect principal retragere asociat, acţiune calificată după obiectul ei ca fiind nepatrimonială, neevaluabilă în bani.

         Este adevărat că o consecinţă a retragerii o reprezintă plata acţiunilor de către societate a acţiunilor ce revin asociatului retras, însă acesta reprezintă în cazul unei acţiuni la instanţa de judecată o solicitare secundară, constituind un capăt de cerere secundar, iar soarta sa este dată de regula, conform căreia accesoriul urmează soarta principalului.

         Cu privire la fondul cauzei, instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art.134 alin.1 lit.c din Legea 31/1990, respectiv schimbarea formei societăţii.

        Întrucât prin Hotărârea nr.1/16.02.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC C. 95 SRL s-a hotărât schimbarea formei juridice a societăţii din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, iar asociatul SIF T. a votat împotriva acestei hotărâri, aspect necontestat de recurenta pârâtă, s-a aplicat regula de mai sus în sensul retragerii acestui asociat din societate.

        Respectând drepturile asociatului retras urmare a aportului său la capitalul social, art. 226 alin.3 din Legea 31/1990 prevede că, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.

         Cum în cazul de faţă părţile nu au ajuns la o valoare a acţiunilor pe cale amiabilă, instanţa de fond a procedat la efectuarea a două expertize contabile, ultima efetuată de trei experţi.

         Astfel, potrivit concluziilor Raportului de contraexpertiză tehnică judiciară imobiliară, valoarea nominală a unei acţiuni este de 31,1029 lei, iar preţul pe care SC C. 95 SRL trebuie să-l plătescă către SIF T. în schimbul celor 8.156 acţiuni deţinute de aceasta în societate este de 253.675,815 lei.

         În final, după mai multe obiecţiuni şi răspunsuri la obiecţiuni recurenta pârâtă prin cererea de la fila 169, vol.II a precizat faptul că este de accord cu retragerea din societate a SIF T., precum şi cu suma de 253.675,815 lei reprezentând contravaloarea acţiunilor acesteia, însă nu a fost de accord cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

         Această cerere formulată de pârâtă la finalul procesului, după epuizarea probatoriului, îmbracă forma unei recunoaşteri a pretenţiilor din acţiunea formulată de reclamantă, însă ea nu poate avea efectul prevăzut de art.275 C.pr.civ, datorită tardivităţii formulării sale.

         Potrivit acestui text de lege, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

         Cum în cazul de faţă recurenta pârâtă a recunoscut pretenţiile intimatei reclamantei cu mult după prima zi de înfăţişare, instanţa de fond în mod corect nu a dat eficienţă dispoziţiilor prev. de art.275 C.pr.civ, constatând astfel îndeplinite condiţiile de la art.274 C.pr.civ.

         Fiind astfel în culpă în ce priveşte declanşarea prezentului litigiu, recurenta pârâtă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată pe care intimata reclamantă le-a suportat cu plata taxei de timbru, timbru judiciar şi onorariu expertiză.