avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


15. Validare poprire. Competenţă materială în soluţionarea cauzei.

                      

Art.373 al.2, art.460 – Cod pr.civilă

                                                                                                  

    Decizia civilă nr.390/23.03.2011                                                                                                                Dosar nr.2061/118/2010

 

Prin cererea înregistrată sub nr.2061/118/23.02.2010 la Tribunalul Constanţa, creditoarea SC A.D SRL în contradictoriu cu debitorii C.N şi SC M. Medgidia SA a solicitat validarea popririi înfiinţată de BEJ V.P în dosarele de executare silită nr.227/2007, nr.239/2007 şi nr.248/2007, asupra tuturor sumelor de bani pe care SC M. Medgidia SA le datorează cu orice titlu, debitoarei avaliste C.N.

         S-a relevat că, are calitatea de creditoare în dosarele de executare silită nr.27/2007, nr.239/2007 şi nr.248/2007 aflate pe rolul BEJ „V.P” în baza unor titluri executorii materializate prin bilete la ordin.

         Debitoarea SC M. Medgidia a formulat întâmpinare invocând prioritar excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, în raport de temeiul juridic invocat – respectiv art.460 Cod proc. civilă.

         Debitoarea C.N a invocat, de asemenea, necompetenţa materială a Tribunalului Constanţa, atât timp cât instanţa de executare este judecătoria.

         Prin Sentinţa civilă nr.2362/21.04.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de contestatoarea SC A.D SRL, în contradictoriu cu intimaţii SC M. Medgidia SA şi C.N, în favoarea Judecătoriei Medgidia.

         Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, potrivit art.460 Cod proc. civilă „dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul (…) în vederea validării popririi poate sesiza instanţa de executare”.

         Ori, potrivit dispoziţiile art.373 alin.2 Cod proc. civilă, prin sintagma „instanţa de executare” se înţelege „judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

         Prin urmare, în toate cazurile instanţa de executare nu poate fi decât judecătoria.

         În cauza de faţă, cum executarea se face la Medgidia, asupra terţului poprit SC M. Medgidia SA, instanţa şi-a declina competenţa în favoarea Judecătoriei Medgidia.

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.N, care a criticat-o ca fiind nelegală.

         În motivarea recursului arată recurenta că, acest conflict judiciar privitor la executarea silită a unor bilete la ordin de către SC A.D împotriva SC U.T şi a pârâtei N.C, în calitate de avalist, este generat de o situaţie de fapt care constă în sustragerea unor bilete la ordin parţial completate şi completarea lor în fals, bilete a căror executare silită se continuă nelegal şi abuziv la stăruinţa pretinsului creditor A.D, deşi:

- furtul şi falsificarea acestor bilete, formează obiectul unei plângeri penale în care s-a început de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, urmărirea penală în rem, biletele în original nemafiind în posesia executorului din octombrie 2007;

- pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – instanţa de executare pentru litigiile purtate între pârâta şi SC A.D, în legătură cu biletele la ordin pretins avalizate de către N.C – se află înregistrată contestaţia la executare şi desfiinţarea popririi a cărei validare se solicită sub nr.471/302/2010, cu termen la 21.04.2010;

- executarea pornită în baza lor fiind în litigiu şi pe cale de opoziţie cambială (singura cale procedurală în care se poate pune în discuţie validitatea unor bilete la ordin) formând obiectul a două dosare nr.10175/302/2007 şi nr.4354/302/2009;

- în dosarul nr.4354/302/2009, reînregistrarea dosarului nr.8673/302/2007 după soluţionarea regulatorului de competentă a unui conflict de competentă negativă, a fost suspendată executarea silită până la soluţionarea opoziţiei cambiale, în baza art.403 Cod pr.civilă.

Solicită recurenta ca, instanţa să verifice legalitatea declinării în favoarea Judecătoriei Medgidia în raport de faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti se află în curs de soluţionare opoziţiile cambiale care au ca obiect stabilirea validităţii raportului cambial, din care a rezultat pretinsul debit pentru recuperarea căruia se solicită validarea popririi.

Apreciază că, Judecătoria Sectorului 5, este instanţa de executare competentă să judece şi cererea de validare a popririi.

Prin urmare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, şi pe fond să se dispună declinarea soluţionării cererii de validare a popririi  în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare mai întâi sesizată.

Cauza a fost suspendată la termenul din 15.09.2010, în temeiul art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă.

La data de 14.02.2011 intimata SC A.D SRL, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

         În termenul de amânare a pronunţării recurenta a depus la dosar note scrise, prin care reiterează apărările formulate prin motivele de recurs. A invocat pierderea capacităţii procesuale a SC A.D SRL având în vedere că aceasta fost dizolvată printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă pronunţată în dosarul nr.3319/122/2011 a Tribunalului Giurgiu.

         Societatea nu mai are administrator de la data de 13 iulie 2010 când dl. A.P.P, care deţinea 95% din părţile sociale a decedat.

Prin urmare, solicită să se dispună asupra lipsei capacităţii procesuale a intimatei, atât sub aspectul exercitării drepturilor procesuale prin repunerea pe rol a cauzei cât şi a capacităţii de a sta în judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 16.03.2011 instanţa a admis cererea intimatei şi a dispus repunerea cauzei pe rol, motivat de faptul că s-a solicitat judecarea recursului şi în lipsă, deşi recurenta ar fi trebuit să fie cea interesată de soluţionarea cauzei cu celeritate fiind vorba de propriul său recurs.

În ceea ce priveşte excepţia invocată Curtea constată că hotărârea de dizolvare nu este irevocabilă iar susţinerile referitoare la decesul administratorului nu sunt probate în faţa instanţei de recurs.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă şi care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 dar şi potrivit dispoziţiilor art.3041 din Codul de procedură civilă Curtea constată că este nefondat  pentru următoarele considerente:

         În speţă, s-a solicitat de către creditoare, validarea popririi înfiinţată de BEJ V.P în dosarele de executare silită nr.227/2007, nr.239/2007 şi nr.248/2007, asupra tuturor sumelor de bani pe care terţul SC M. Medgidia SA le datorează cu orice titlu debitoarei avaliste C.N.

         Curtea constată că, instanţa de fond a reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art.373 alin.2 şi art.460 Cod proc. civilă potrivit cărora dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin, validarea popririi solicitate de către creditoare cade în competenţa instanţei de executare, prin aceasta înţelegându-se judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum terţul poprit are sediul în circumscripţia Judecătoriei Medgidia Curtea apreciază că hotărârea tribunalului de declinare a competenţei cererii în favoarea acestei instanţe este legală şi pe cale de consecinţă criticile aduse de recurentă prin cererea de recurs sunt considerate neîntemeiate, fiind lipsite de relevanţă celelalte dosare pe care le au părţile pe rolul altor instanţe, câtă vreme nu suntem în prezenţa unei excepţii de la competenţa instanţei de executare, astfel cum este stabilit prin art. art.373 alin.2 din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse Curtea, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.