Societate pe acţiuni. Anulare Hotărâre AGEA.

14. Societate pe acţiuni. Anulare Hotărâre AGEA.

Art. 241 – Legea nr.297/2004

Art.114 – Legea nr.31/1990

Decizia civilă nr.267/02.03.2011

Dosar nr.2884/118/2010

Prin cererea înregistrată sub nr.2884/118/16.03.2010 la Tribunalul Constanţa, reclamanta SIF „T.” SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T.E 2002 SA Mangalia, să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC T.E 2002 SA din data de 12.02.2010 cu privire la decizia de împuternicire a consiliului de administraţie, în condiţiile art.241 din Legea nr.297/2004, de a încheia contracte de închiriere, asociere în participaţiune, colaborare şi orice modalităţi de externalizare a serviciilor societăţii privind exploatarea activului Complex Hotelier M. Olimp, contracte ce se vor încheia cu terţe persoane fizice sau juridice, în baza condiţiilor de eligibilitate stabilite de către consiliul de administraţie al societăţii şi comunicarea hotărârii pronunţate la ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa, în vederea menţionării acesteia în registrul comerţului şi publicării în Monitorul Oficial al României, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, are calitatea de acţionar al societăţii pârâte cu o participare de 11,14% din capitalul social. Reprezentantul reclamantei a participat la şedinţa adunării generale a acţionarilor în care a fost adoptată hotărârea atacată şi a votat împotriva acesteia, pentru motivul că este contrară legii. Societatea pârâtă este societate emitentă, acţiunile acesteia fiind tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare, astfel încât analiza condiţiilor de adoptare a hotărârii AGA urmează a se face raportat la prevederile Legii nr.297/2004 privind piaţa de capital şi prevederile Regulamentelor CNVM, ca norme speciale.

Reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele motive de nulitate a hotărârii atacate: încălcare dreptului la informare al acţionarilor, astfel cum este reglementat prin prevederile art.243 alin.5 din Legea nr.297/2004, art.134 alin.2 şi art.136 alin.1 din Regulamentul nr.1/2006, Regulamentul nr.6/2009; încălcarea principiului priorităţii interesului societar şi a principiului aplicării unui tratament egal pentru toţi acţionarii instituit prin prevederile art.209, art.210 din Legea nr.297/2004 şi cum rezultă şi din interpretarea prevederilor art.1491 şi art.1492 Cod civil; încălcarea prevederilor art.127 din Legea nr.31/1990, modificată; desfăşurarea lucrărilor adunării generale cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în această materie; încălcare prevederilor art.241 alin.2 din Legea nr.297/2004 care consacră adunării generale a acţionarilor competenţe exclusive în închirierile de active corporale, pentru o perioadă mai mare de un an, a căror valoare individuală sau cumulată faţă de acelaşi co-contractant sau persoane implicate ori care acţionează în mod concertat depăşeşte 20% din valoarea totalului activelor imobilizate, mai puţin creanţele la data încheierii actului juridic, precum şi asocierile pe o perioadă mai mare de un an, depăşind aceeaşi valoare; nerespectarea dispoziţiilor legale în acordarea împuternicirii de către acţionarul majoritar, în vederea exercitării dreptului la vot.

Prin Sentinţa civilă nr.1020/com/23.11.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis acţiunea şi s-a dispus anularea Hotărârii AGEA a SC T.E 2002 SA adoptată în data de 12.02.2010 şi comunicarea hotărârii judecătoreşti Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în vederea menţionării în registrul comerţului a hotărârii, devenită irevocabilă, şi publicării în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala titularului acţiunii în anulare. Instanţa a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu prevederilor art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep., hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei. Verificând îndeplinirea condiţiilor legale de sesizare a instanţei cu soluţionarea acţiunii de faţă, instanţa a constatat respectarea prevederilor legale relative la termenul de sesizare a instanţei şi calitatea procesual activă a reclamantei SIF T. SA.

Din probatoriile administrate, respectiv documentaţia întocmită în vederea desfăşurării şedinţei adunării generale extraordinare a acţionarilor SC T.E 2002 SA, instanţa a constatat că atât convocarea adunării generale, asigurarea respectării dreptului acţionarilor la informare, cât şi exprimarea dreptului la vot s-au făcut cu respectarea prevederilor legale.

S-a considerat însă că, sub aspectul legalităţii deciziei de delegare în favoarea consiliului de administraţie a dreptului de a încheia actele juridice menţionate, criticile reclamantei sunt întemeiate.

S-a reţinut astfel că, SC T.E 2002 SA este societate emitentă, acţiunile sale fiind tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare, activitatea sa fiind supusă prevederilor art.297/2004 privind piaţa de capital şi Regulamentelor Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare, ca norme speciale ce completează prevederile Legii nr.31/1990 modificată. Prin hotărârea AGEA din data de 12.02.2010 a fost împuternicit consiliul de administraţie de a încheia contracte de închiriere, asociere în participaţiune, colaborare, precum şi orice alte modalităţi de externalizare a serviciilor societăţii privind exploatarea activului „Complex Hotelier M. Olimp” contracte ce urmează a se încheia cu terţe persoane fizice sau juridice, în baza condiţiilor de eligibilitate stabilite de către consiliul de administraţie al societăţii. Deşi textul din hotărâre face trimitere la prevederile art.241 din Legea nr.297/2004, în sensul că împuternicirea consiliului de administraţie se acordă în condiţiile art.241 din Legea nr.297/2004, enumerarea actelor juridice pentru a căror încheiere se acordă împuternicire nu distinge conform prevederilor menţionate. Astfel, prin art.241, legiuitorul a înţeles să impună exercitarea controlului asupra încheierii actelor menţionate prin organul suprem deliberativ al societăţii, instituindu-se o limitare a puterii administratorilor societăţii în ceea ce priveşte încheierea unor acte de dispoziţie sau chiar de administrare, referitoare la tipul de active menţionate, de o valoare mare.

Instanţa a apreciat că împuternicirea consiliului de administraţie pentru încheierea acestor acte juridice, chiar dacă este acordată de adunarea generală, constituie un mijloc de eludare a prevederilor legale menţionate. Acordarea împuternicirii se transpune, în fapt, prin renunţarea la dreptul adunării generale a acţionarilor de a exercita controlul asupra condiţiilor încheierii unui astfel de act juridic.

Nu a fost reţinută apărarea pârâtei potrivit căreia împuternicirea se referă la găsirea de către consiliul de administraţie a modalităţilor de externalizare a serviciilor societăţii, motivându-se că prevederile hotărârii sunt neechivoce, în sensul că s-a acordat împuternicirea de a încheia actele juridice respective, nu doar de a identifica posibilităţi de încheiere a acestora, urmată de supunerea spre aprobare de către adunarea generală.

Instanţa a considerat că, deşi sancţiunea nulităţii hotărârii adunării generale a acţionarilor nu este expres prevăzută, aplicarea acestei sancţiuni rezultă şi din interpretarea Legii nr.31/1990, dar şi din perspectiva naturii intereselor ocrotite prin norma încălcată.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis acţiunea şi a anulat hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii comerciale T.E 2002 SA, în temeiul art.131 din Legea nr.31/1990.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs pârâta SC T.E 2002 SA, care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

A susţinut recurenta că, în analiza cererii deduse judecăţii, instanţa a reţinut, din probatoriile administrate constând în documentaţia întocmită în vederea desfăşurării şedinţei adunării generale extraordinare a acţionarilor, că atât convocarea, asigurarea respectării dreptului acţionarilor la informare cât şi exprimarea dreptului la vot s-au făcut cu respectarea prevederilor legale.

Consideră recurenta că doar asupra acestor aspecte instanţa de fond ar fi trebuit să se pronunţe, reţinerile în ceea ce priveşte legalitatea hotărârii AGA contestate excedând posibilităţii instanţei, care nu se poate substitui organului de conducere al societăţii.

Ori, în condiţiile în care hotărârea atacată realizează o reiterare a dispoziţiilor art.241 din Legea nr.297/2004, reluând textual acestor prevederi, rezultă în mod clar că hotărârea AGA este legală, o susţinere contrară ar reprezenta în fapt o critică a dispoziţiilor art.241 din Legea nr.297/2004.

Solicită să se observe că textul de lege menţionat în cuprinsul hotărârii stabileşte că închirierile activelor corporale a căror valoare depăşeşte 20% din totalul activelor imobilizate se realizează de AGA. Or, această hotărâre contestată a fost aprobată în prealabil de către AGA. Raţiunile pentru care legiuitorul a stabilit posibilitatea delegării de competenţă către Consiliul de Administraţie în vederea încheierii contractelor de închiriere este generată de principiul celerităţii ce guvernează actele comercianţilor.

Nu apar astfel ca fondate sau suficiente argumentările instanţei în ceea ce priveşte admiterea acţiunii, atâta timp cât aceasta reţine că este necesară aprobarea AGA pentru împuternicirea Consiliului de administraţie în sensul dispoziţiilor art.241 alin.2 din Legea nr.297/2004, în condiţiile în care împuternicirea AGA s-a dat tocmai prin hotărârea contestată. Astfel, în cuprinsul procesului verbal de şedinţă se menţionează că împuternicirea Consiliului de administraţie al societăţii s-a făcut pentru închirierea activelor societăţii în condiţiile art.241 alin.2.

Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Susţine intimata că simpla reiterare în hotărâre a dispoziţiilor unui text legal nu echivalează cu respectarea acestor dispoziţii. Dacă s-ar accepta această logică ar însemna că orice hotărâre AGA care face trimitere la un text legal este de plano luată în spiritul acelui text legal şi este exclusă orice încălcare a acestuia.

Concluzionează intimata că Hotărârea AGEA criticată nu s-a circumscris dispoziţiilor art.241 din Legea nr.297/2004, închirierea activelor fiind un atribut exclusiv al AGEA. Acest atribut nu se poate delega decât cu aprobarea punctuală şi prealabilă a AGEA, prin adoptarea unui mandat special acordat administratorilor de a încheia şi semna un act juridic determinat, un contract de închiriere sau de asociere individual stabilit, acest mandat neputând întruni condiţiile de transfer general, în abstract, al dreptului de dispoziţie existent doar în competenţa exclusivă a AGEA.

Consideră intimata că acordarea către consiliul de administraţie a unui mandat în alb excede sensului şi limitelor prevăzute de art.241 din Legea nr.297/2004.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor recurentei din data de 12.02.2010, s-a decis împuternicirea consiliului de administraţie, în condiţiile art.241 din Legea nr.297/2004, de a încheia contracte de închiriere, asociere în participaţiune, colaborare şi orice modalităţi de externalizare a serviciilor societăţii privind exploatarea activului Complex Hotelier M. Olimp, contracte ce se vor încheia cu terţe persoane fizice sau juridice, în baza condiţiilor de eligibilitate stabilite de către consiliul de administraţie al societăţii.

Singurul motiv de nulitate reţinut de prima instanţă pentru hotărârea menţionată este acela al încălcării dispoziţiilor imperative ale art.241 din Legea nr.297/2004.

Potrivit acestor dispoziţii, “(1) Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai puţin creanţele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor.

(2) Închirierile de active corporale, pentru o perioadă mai mare de un an, a căror valoare individuală sau cumulată faţă de acelaşi co-contractant sau persoane implicate ori care acţionează în mod concertat depăşeşte 20% din valoarea totalului activelor imobilizate, mai puţin creanţele la data încheierii actului juridic, precum şi asocierile pe o perioadă mai mare de un an, depăşind aceeaşi valoare, se aprobă în prealabil de adunarea generală extraordinară a acţionarilor.

(3) În cazul nerespectării prevederilor alin. (1) şi (2), oricare dintre acţionari poate solicita instanţei judecătoreşti anularea actului juridic încheiat şi urmărirea administratorilor pentru repararea prejudiciului cauzat societăţii.”

Prin dispoziţiile menţionate se instituie, în cazul societăţilor deţinute public, o limitare a mandatului acordat administratorilor pentru încheierea unor acte juridice, inclusiv a actelor de administrare, de o anumită valoare şi însemnătate, în sensul condiţionării lor de existenţa unui acord prealabil al AGEA. Aceasta nu înseamnă că încheierea unor astfel de acte este atributul exclusiv al adunării generale, astfel cum afirmă intimata reclamantă, şi nici că aprobarea prealabilă necesară reprezintă o delegare de competenţă ce ar încălca disp. art.114 din Legea nr.31/1990.

Încheierea actelor menţionate rămâne în continuare atributul administratorilor sau directorilor, în temeiul puterilor conferite de calitatea de reprezentanţi ai societăţii, însă exercitarea acestei competenţe este îngrădită de voinţa adunării generale a acţionarilor. Scopul unor astfel de dispoziţii este acela de a apăra interesul societar de eventualele acte abuzive ale administratorilor sau directorilor, de aceea norma legală este una imperativă, iar încălcarea ei este sancţionată cu nulitatea actului încheiat şi obligarea administratorilor la repararea prejudiciului cauzat societăţii.

Se observă că, în cauză, voinţa adunării generale a fost exprimată prin hotărârea atacată tocmai în sensul de a aproba încheierea de către consiliul de administraţie, în condiţiile art.241 din Legea nr.297/2004, de contracte de închiriere, asociere în participaţiune, colaborare şi orice modalităţi de externalizare a serviciilor societăţii privind exploatarea activului Complex Hotelier M. Olimp aparţinând societăţii recurente.

Nu se poate susţine că aprobarea dată de AGEA, în maniera prezentată, constituie un mijloc de eludare a dispoziţiilor legale imperative, prin renunţarea la dreptul adunării generale a acţionarilor de a exercita controlul asupra condiţiilor încheierii unui astfel de act juridic.

Atâta timp cât, dispoziţiile legale invocate, nu impun acordarea unui mandat special, individualizat pentru fiecare act ce se încheie în condiţiile art.241, interpretarea dată de prima instanţă apare extrem de restrictivă, fiind contrară voinţei exprimate de adunarea generală prin însăşi hotărârea atacată.

Curtea apreciază că, prin împuternicirea dată consiliului de administraţie de către adunarea generală extraordinară, de a încheia actele prevăzute la art.241 din Legea nr.297/2004 cu privire la un anumit activ, scopul legii a fost atins, în sensul că administratorii vor acţiona în deplina cunoştinţă a adunării generale, cu acordul şi în limitele trasate de aceasta.

Faţă de cele reţinute, instanţa de recurs apreciază că motivul de nulitate reţinut de prima instanţă este nefondat, astfel că, în baza art.312 alin.1 şi 304/1 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul şi a modifica în tot hotărârea în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.