avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


12. Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă. Contestaţie împotriva activităţii administratorului judiciar.

Art.19, art.21, art.22 – Legea nr.85/2006 R
 

                                                                                           Decizia ci vilă nr.323/17.03.2011

                                                                                                   Dosar nr.790/118/2010

 

Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia comercială la data de 18.06.2010, în dosar nr.790/118/2010, creditoarea B.L.R SA a formulat contestaţie împotriva Raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă, raport întocmit de administratorul judiciar desemnat al debitoarei SC P. SRL – D. & Co SPRL, solicitându-se, în esenţă, că administratorul judiciar să releve dacă există posibilităţi reale de reorganizare a activităţii debitoarei sau să propună intrarea în faliment.

Ca urmare a respingerii planului de reorganizare propus de societatea debitoare de către creditori, prin Sentinţa civilă nr.6053/COM/01.11.2010 Tribunalul Constanţa a dispus începerea procedurii falimentului faţă de SC P. SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar, administratorul numit iniţial şi confirmat de adunarea creditorilor – D. & Co SPRL.

Faţă de situaţia de fapt sus-reţinută, judecătorul sindic a constatat că, cererea creditoarei B.L.R SA a rămas fără obiect şi, în consecinţă, a dispus respingerea acesteia, ca lipsită de obiect.

La data de 16.09.2010 aceeaşi creditoare a formulat contestaţie împotriva activităţii administratorului judiciar, solicitându-se instanţei să ia act de modul necorespunzător în care administratorul judiciar şi-a desfăşurat activitatea şi să dispună sancţionarea acestuia, conform art.22 alin.3 din Legea 85/2006, să constate depunerea tardivă a planului de reorganizare şi să dispună trecerea la faliment, să numească lichidator judiciar al debitoarei pe Fair & Full Insolvency Consulting IPURL.

Motivând cea din urmă contestaţie, creditoarea a susţinut în esenţă, încălcarea unor dispoziţii legale de către administratorul judiciar, după cum urmează:

- nedepunerea lunară a raportului prevăzut de art.21 din Legea nr.85/2006;

- neîntocmirea raportului prevăzut de art.20 alin.1 lit.a) şi art.54 alin.1 din Legea 85/2006;

- neîntocmirea raportului privind cauzele stării de insolvenţă în termenele prevăzute de art.20 alin.1 lit.b si art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006;

- înscrierea creanţei creditorului SC C.I LTD SRL după expirarea termenului limită prevăzut de lege în scopul prelungirii termenului pentru depunerea planului de reorganizare de către debitoare.

Prin Sentinţa civilă nr.6654/COM din 22.11.2010, Tribunalul Constanţa a respins:

-        contestaţia formulată de creditoarea B.L.R SA, la Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor stării de insolvenţă, ca rămasă fără obiect;

-        contestaţia formulată de creditoarea B.L.R SA, împotriva activităţii administratorului judiciar, ca nefondată.

-        excepţia lipsei calităţii procesual active în cererea de înlocuire a administratorului judiciar,ca rămasă fără obiect;

-        cererea de numire a lichidatorului judiciar, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut în esenţă că, deşi îşi intitulează cererea „contestaţie”, cu indicarea în mod general a dispoziţiilor Legii nr.85/2006, se observă că, în realitate, creditoarea solicită sancţionarea administratorului judiciar şi, totodată, invocă excepţia decăderii debitoarei din dreptul de a propune un plan de reorganizare.

Această calificare a cererii sale rezultă şi din precizările depuse la dosar în data de 15.10.2010, când creditoarea a invocat ca temei dispoziţiile art.21 alin.2 şi art.22 alin. 3 din legea insolvenţei.

În ceea ce priveşte cererea de numire în calitate de lichidator a societăţii Fair & Full Insolvency Consulting IPURL, potrivit precizărilor făcute la termenul din 01.11.2010 de reprezentantul convenţional al creditoarei contestatoare, aceasta a învestit instanţa cu o cerere de înlocuire a administratorului judiciar.

Faţă de aceste precizări, instanţa de fond a înţeles a invoca excepţia lipsei calităţii procesual active.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 12.11.2010, contestatoarea a arătat însă că, nu doreşte înlocuirea administratorului judiciar, ci, în situaţia trecerii la faliment, desemnarea în calitate de lichidator judiciar a societăţii Fair & Full Insolvency Consulting IPURL.

Aceste note scrise au fost depuse însă, ulterior pronunţării Sentinţei de trecere la procedura falimentului, astfel încât, reţine judecătorul sindic că, atât cererea de desemnare a lichidatorului judiciar solicitată de creditoarea contestatoare, cât şi excepţia invocată de instanţa privind lipsa calităţii procesual active pentru cererea de înlocuire a administratorului judiciar, precum şi excepţia de decădere din dreptul de a depune un plan de reorganizare, au rămas fără obiect.

Se arată că, în cauză, creditoarea poate să-şi valorifice drepturile în procedură în condiţiile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva activităţii administratorului judiciar, instanţa de fond a constatat că, potrivit dispoziţiilor art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, creditorii pot contesta anumite măsuri ale administratorului judiciar şi nu diverse aspecte ale activităţii acestuia (cum ar fi neîntocmirea unor rapoarte, sau nerespectarea unor termene).

În cererea de sancţionare a administratorului judiciar contestatoarea a invocat în principal, nerespectarea unor termene, reţine judecătorul sindic.

Ori, termenele prevăzute de lege pentru întocmirea diverselor rapoarte sunt însă de recomandare, practica relevând adeseori că, în lipsa documentelor contabile sau ca urmare a complexităţii cauzelor, administratorii judiciari sunt în imposibilitate de a respecta întotdeauna termenele de depunere a rapoartelor.

În ceea ce priveşte depunerea raportului lunar privind activităţile şi măsurile întreprinse, acestea se depun la termenele fixate de instanţă, baza de raportare fiind lunară, arată instanţa de fond.

Din analiza activităţii administratorului, instanţa de fond a reţinut că, acesta şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de lege în sarcina sa, iar nemulţumirile contestatoarei faţă de concluziile raportului cu privire la cauze, nu pot face obiectul analizei judecătorului sindic, aceasta fiind limitată la controlul legalităţii măsurilor adoptate de administratorul judiciar.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a respins contestaţia ca nefondată.

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.L.R SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de disp.art.299 şi urm.Cod pr.civilă, art.20, art.21, art.22, art.54 şi art.59 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare şi următoarea motivaţie, în esenţă:

-        greşit instanţa de fond a respins contestaţia, ca nefondată, deoarece singura cale reglementată de lege prin care unul dintre creditori poate formula contestaţii împotriva activităţii administratorului judiciar este cea reglementată de art.21 al.2-al.4 din Legea nr.85/2006, deoarece interesele creditoarei sunt prejudiciate din cauza nedepunerii rapoartelor lunare;

-        susţinerile instanţei de fond nu au nici o bază faţă de dispoziţiile Legii nr.85/2006  în ceea ce priveşte nerespectarea unor termene de către administratorul judiciar, considerând că aceste termene sunt de recomandare şi că nu se impune sancţionarea acestuia pentru nerespectarea lor;

-        mai mult, administratorul judiciar al SC P. SRL, SC D. & CO SPRL, nici măcar nu a întocmit şi nu a depus la dosar raportul prevăzut de art.54 din Legea nr.85/2006, raport prin care trebuia să se propună intrarea în faliment, având în vedere că debitoarea nu a pus la dispoziţia acestuia documentele prevăzute de lege;

-        greşit instanţa de fond a motivat că, rapoartele lunare de activitate ale administratorului judiciar se depun la termenele fixate de instanţă şi au doar o bază de raportare lunară, întrucât art.21 al.1 din Legea nr.85/2006 dispune foarte clar că, aceste rapoarte se depun lunar la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă;

-        dacă s-ar considera corectă susţinerea privind depunerea rapoartelor doar la termenele de judecată, deşi de la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei SC P. SRL au trecut mai mult de 7 luni, administratorul judiciar SC D. & CO SPRL nu a întocmit şi depus la dosarul cauzei decât un singur raport de activitate „raport ce a fost întocmit în bătaie de joc şi doar la insistenţele creditoarei”.

Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate de recurentă împotriva activităţii administratorului judiciar al SC P. SRL – SC D. & CO SPRL pentru neîndeplinirea şi îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor prevăzute de lege, precum şi sancţionarea acestuia conform art.22 al.3 din Legea nr.85/2006.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerilor părţilor, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Instanţa de fond a fost investită prin două cereri succesive de către creditoarea B.L.R SA, cu soluţionarea unor contestaţii la datele de 18.06.2010 şi 16.09.2010, cea dintâi împotriva Raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă, iar în cea de-a doua împotriva activităţii administratorului judiciar, solicitându-se în esenţă, sancţionarea acestuia conform disp.art.22 al.3 din Legea nr.85/2006.

Procedând la examinarea celei dintâi cereri, judecătorul sindic a constatat că, aceasta a rămas fără obiect şi, pe cale de consecinţă a dispus respingerea sa, în mod legal şi temeinic, apreciază Curtea, odată ce, planul de reorganizare propus de societatea debitoare la data de 27.07.2010, supus dezbaterii de către administratorul judiciar prin convocarea creditorilor la data de 03.08.2010, a fost respins, astfel cum rezultă din raportul depus la data de 01.11.2010, nefiind acceptat de creditori, şi ulterior din conţinutul Sentinţei civile nr.6053/COM/01.11.2010.

În referire la cea de-a doua contestaţie, formulată de creditoare împotriva activităţii administratorului judiciar, Curtea reţine în esenţă că, susţinerile recurentei, sunt nefondate, deoarece:

Potrivit art.21 al.2 din Legea nr.85/2006, republicată, „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, ori care dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată, pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar”, această cale nefiind închisă nici recurentei.

Este de necontestat că, judecătorul sindic a examinat pe fond contestaţia dedusă judecăţii, un argument în acest sens fiind chiar împrejurarea că,  judecătorul sindic a procedat la calificarea cererii formulată de creditor, urmare a precizărilor depuse la dosar de către acesta la data de 15.10.2010, când a fost invocat ca temei de drept aplicabil disp.art.21 al.2 cu referire la art.22 al.3 din legea insolvenţei.

Potrivit art.22 al.3 din legea insolvenţei, „Judecătorul sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1000 lei la 5000 lei, în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic”.

Raportându-ne la aceste două texte de lege, pe care s-au fundamentat susţinerile recurentei cu prilejul judecăţii cauzei la fond şi ulterior în recurs, Curtea reţine că, în mod legal şi temeinic instanţa de fond, faţă de poziţia procesuală a contestatoarei recurente, a statuat în sensul că, urmare Notelor scrise din 12.11.2010, depuse de contestatoare, ulterior pronunţării sentinţei de trecere în procedura falimentului, cererea de desemnare a lichidatorului judiciar solicitat de creditoare; excepţia invocată de instanţă privind lipsa calităţii procesuale active pentru cererea de înlocuire a administratorului judiciar, precum şi excepţia de decădere din dreptul de a depune un plan de reorganizare, au rămas fără obiect.

Corect s-a reţinut că, creditoarea poate să-şi valorifice drepturile în procedura şi condiţiile art.19 al.2 din Legea nr.84/2006, republicată.

În ceea ce priveşte susţinerea făcută de recurentă în referire la rapoartele lunare de activitate ale administratorului judiciar şi depunerea acestora la termenele fixate de instanţă, aspect ce ar sta la baza cererii de sancţionare a administratorului, Curtea apreciază că, acestea sunt nefondate.

Astfel, norma legală cuprinsă în al.1 al art.21 din lege prevede „Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. La fiecare 120 de zile, judecătorul sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune, în sinteză măsurile efectuate în acest interval, cuprinsă în rapoartele de activitate”.

Faţă de conţinutul normei legale sus-citate, raportul menţionat trebuie prezentat judecătorului-sindic la fiecare termen de continuare a procedurii, şi el se referă la atribuţiile sau cheltuielile îndeplinite/efectuate pe parcursul unei luni întregi sau pe parcursul mai multor luni, după caz, în funcţie de durata termenelor stabilite.

Aşa fiind, se va reţine că, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a apreciat că, termenele prevăzute de lege pentru întocmirea diverselor rapoarte sunt însă de recomandare, practica relevând adeseori că, în lipsa documentelor contabile sau ca urmare a complexităţii cauzelor, administratorii judiciari sunt în imposibilitate de a respecta întotdeauna termenele de depunere a rapoartelor.

De altfel, aceste rapoarte sunt destinate judecătorului sindic pentru a avea o imagine clară asupra activităţii desfăşurate de administratorul judiciar, iar împotriva lor, a măsurilor luate prin acestea, potrivit art.21 al.2 din Legea nr.85/2006 republicată, pot face contestaţie debitorul insolvent, administratorul special, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată.

În viziunea legiuitorului, contestaţia rezidă în nemulţumirea pe care cei îndreptăţiţi să formuleze contestaţie, o manifestă faţă de cele înserate în raport de către administrator, cu privire la modul cum şi-a îndeplinit atribuţiile, cum a justificat cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii sau celelalte cheltuieli efectuate din fondurile debitorului, pentru desfăşurarea activităţii.

Reţine Curtea că, în speţă, nu se poate aprecia că, administratorul judiciar, din culpă sau cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic, atât timp cât, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, privind astfel de situaţii.

Mai mult decât atât, nu s-au produs dovezi din care să rezulte că, eventuale măsuri luate de administrator ar fi produs dezechilibre în activitatea debitoarei, cu alte cuvinte, nu au fost produse dovezi de încălcare a atribuţiilor de către administratorul judiciar, astfel încât să-i poată fi atrasă răspunderea delictuală prevăzută de art.22 al.3 sau al.4 din legea insolvenţei, astfel cum susţine creditoarea, neproducându-se dovezi privind îndeplinirea defectuoasă ori cu întârziere a atribuţiilor sale, fapt ce ar fi generat un prejudiciu patrimoniului debitorului.

În mod legal şi temeinic, apreciază Curtea, judecătorul sindic analizând activitatea administratorului judiciar a reţinut că, acesta şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de lege, iar nemulţumirile contestatoarei faţă de raportul cu privire la cauzele ce au determinat insolvenţa, nu pot face obiectul analizei judecătorului sindic, acesta fiind limitat la controlul legalităţii măsurilor adoptate de administratorul judiciar.

         Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.