12.
Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva raportului asupra cauzelor şi
împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă. Contestaţie împotriva
activităţii administratorului judiciar.
Art.19, art.21, art.22 – Legea nr.85/2006 R
Decizia
ci vilă nr.323/17.03.2011
Dosar nr.790/118/2010
Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia
comercială la data de 18.06.2010, în
dosar nr.790/118/2010, creditoarea B.L.R SA a formulat contestaţie împotriva Raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care
au condus la starea de insolvenţă, raport întocmit de administratorul
judiciar desemnat al debitoarei SC P. SRL – D. & Co SPRL, solicitându-se,
în esenţă, că administratorul judiciar să releve dacă există posibilităţi reale
de reorganizare a activităţii debitoarei sau să propună intrarea în faliment.
Ca urmare a respingerii planului de reorganizare propus
de societatea debitoare de către creditori, prin Sentinţa civilă nr.6053/COM/01.11.2010 Tribunalul Constanţa a
dispus începerea procedurii falimentului faţă de SC P. SRL, fiind desemnat în
calitate de lichidator judiciar, administratorul numit iniţial şi confirmat de
adunarea creditorilor – D. & Co SPRL.
Faţă de situaţia de fapt sus-reţinută, judecătorul
sindic a constatat că, cererea creditoarei B.L.R SA a rămas fără obiect şi, în
consecinţă, a dispus respingerea
acesteia, ca lipsită de obiect.
La data de 16.09.2010
aceeaşi creditoare a formulat contestaţie
împotriva activităţii administratorului judiciar, solicitându-se instanţei
să ia act de modul necorespunzător în care administratorul judiciar şi-a
desfăşurat activitatea şi să dispună sancţionarea acestuia, conform art.22
alin.3 din Legea 85/2006, să constate depunerea tardivă a planului de
reorganizare şi să dispună trecerea la faliment, să numească lichidator
judiciar al debitoarei pe Fair & Full Insolvency Consulting IPURL.
Motivând cea
din urmă contestaţie, creditoarea a
susţinut în esenţă, încălcarea unor dispoziţii legale de către administratorul
judiciar, după cum urmează:
- nedepunerea lunară a raportului prevăzut de art.21
din Legea nr.85/2006;
- neîntocmirea raportului prevăzut de art.20 alin.1
lit.a) şi art.54 alin.1 din Legea 85/2006;
- neîntocmirea raportului privind cauzele stării de
insolvenţă în termenele prevăzute de art.20 alin.1 lit.b si art.59 alin.1 din
Legea nr.85/2006;
- înscrierea creanţei creditorului SC C.I LTD SRL după
expirarea termenului limită prevăzut de lege în scopul prelungirii termenului
pentru depunerea planului de reorganizare de către debitoare.
Prin Sentinţa
civilă nr.6654/COM din 22.11.2010, Tribunalul Constanţa a respins:
- contestaţia
formulată de creditoarea B.L.R SA, la Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor stării
de insolvenţă, ca rămasă fără obiect;
- contestaţia
formulată de creditoarea B.L.R SA, împotriva
activităţii administratorului judiciar, ca nefondată.
- excepţia lipsei calităţii procesual active în cererea de înlocuire a administratorului judiciar,ca rămasă fără obiect;
- cererea de numire a lichidatorului judiciar, ca rămasă
fără obiect.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic
a reţinut în esenţă că, deşi îşi intitulează cererea „contestaţie”, cu indicarea în mod general a dispoziţiilor Legii
nr.85/2006, se observă că, în realitate, creditoarea solicită sancţionarea administratorului
judiciar şi, totodată, invocă excepţia decăderii debitoarei din dreptul de a
propune un plan de reorganizare.
Această calificare a cererii sale rezultă şi din
precizările depuse la dosar în data de 15.10.2010, când creditoarea a invocat
ca temei dispoziţiile art.21 alin.2 şi art.22 alin. 3 din legea insolvenţei.
În ceea ce priveşte cererea de numire în calitate de
lichidator a societăţii Fair & Full Insolvency Consulting IPURL, potrivit
precizărilor făcute la termenul din 01.11.2010 de reprezentantul convenţional
al creditoarei contestatoare, aceasta a învestit instanţa cu o cerere de înlocuire
a administratorului judiciar.
Faţă de aceste precizări, instanţa de fond a înţeles a
invoca excepţia lipsei calităţii
procesual active.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 12.11.2010,
contestatoarea a arătat însă că, nu doreşte înlocuirea administratorului judiciar,
ci, în situaţia trecerii la faliment, desemnarea în calitate de lichidator
judiciar a societăţii Fair & Full Insolvency Consulting IPURL.
Aceste note scrise au fost depuse însă, ulterior
pronunţării Sentinţei de trecere la procedura falimentului, astfel încât,
reţine judecătorul sindic că, atât cererea
de desemnare a lichidatorului judiciar solicitată de creditoarea contestatoare,
cât şi excepţia invocată de instanţa privind lipsa calităţii procesual active
pentru cererea de înlocuire a administratorului judiciar, precum şi excepţia de
decădere din dreptul de a depune un plan de reorganizare, au rămas fără obiect.
Se arată că, în cauză, creditoarea poate să-şi
valorifice drepturile în procedură în condiţiile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva
activităţii administratorului judiciar, instanţa de fond a constatat că,
potrivit dispoziţiilor art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, creditorii pot
contesta anumite măsuri ale
administratorului judiciar şi nu diverse aspecte ale activităţii acestuia (cum
ar fi neîntocmirea unor rapoarte, sau nerespectarea unor termene).
În cererea de sancţionare a administratorului judiciar
contestatoarea a invocat în principal, nerespectarea unor termene, reţine
judecătorul sindic.
Ori, termenele prevăzute de lege pentru întocmirea
diverselor rapoarte sunt însă de recomandare, practica relevând adeseori că, în
lipsa documentelor contabile sau ca urmare a complexităţii cauzelor, administratorii
judiciari sunt în imposibilitate de a respecta întotdeauna termenele de
depunere a rapoartelor.
În ceea ce priveşte depunerea raportului lunar privind
activităţile şi măsurile întreprinse, acestea se depun la termenele fixate de
instanţă, baza de raportare fiind lunară, arată instanţa de fond.
Din analiza activităţii administratorului, instanţa de
fond a reţinut că, acesta şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de lege în
sarcina sa, iar nemulţumirile contestatoarei faţă de concluziile raportului cu
privire la cauze, nu pot face obiectul analizei judecătorului sindic, aceasta
fiind limitată la controlul legalităţii măsurilor adoptate de administratorul
judiciar.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a
respins contestaţia ca nefondată.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs B.L.R SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului
de drept prevăzut de disp.art.299 şi urm.Cod pr.civilă, art.20, art.21, art.22,
art.54 şi art.59 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, cu
modificările şi completările ulterioare şi următoarea motivaţie, în esenţă:
- greşit instanţa
de fond a respins contestaţia, ca nefondată, deoarece singura cale reglementată
de lege prin care unul dintre creditori poate formula contestaţii împotriva
activităţii administratorului judiciar este cea reglementată de art.21
al.2-al.4 din Legea nr.85/2006, deoarece interesele creditoarei sunt
prejudiciate din cauza nedepunerii rapoartelor lunare;
- susţinerile
instanţei de fond nu au nici o bază faţă de dispoziţiile Legii nr.85/2006 în ceea ce priveşte nerespectarea unor
termene de către administratorul judiciar, considerând că aceste termene sunt
de recomandare şi că nu se impune sancţionarea acestuia pentru nerespectarea
lor;
- mai mult,
administratorul judiciar al SC P. SRL, SC D. & CO SPRL, nici măcar nu a
întocmit şi nu a depus la dosar raportul prevăzut de art.54 din Legea
nr.85/2006, raport prin care trebuia să se propună intrarea în faliment, având
în vedere că debitoarea nu a pus la dispoziţia acestuia documentele prevăzute
de lege;
- greşit instanţa
de fond a motivat că, rapoartele lunare de activitate ale administratorului
judiciar se depun la termenele fixate de instanţă şi au doar o bază de
raportare lunară, întrucât art.21 al.1 din Legea nr.85/2006 dispune foarte clar
că, aceste rapoarte se depun lunar la dosarul cauzei, iar un extras se publică
în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă;
- dacă s-ar
considera corectă susţinerea privind depunerea rapoartelor doar la termenele de
judecată, deşi de la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei SC P.
SRL au trecut mai mult de 7 luni, administratorul judiciar SC D. & CO SPRL
nu a întocmit şi depus la dosarul cauzei decât un singur raport de activitate „raport ce a fost întocmit în bătaie de joc
şi doar la insistenţele creditoarei”.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a
sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate de recurentă
împotriva activităţii administratorului judiciar al SC P. SRL – SC D. & CO
SPRL pentru neîndeplinirea şi îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor
prevăzute de lege, precum şi sancţionarea acestuia conform art.22 al.3 din
Legea nr.85/2006.
Examinând
actele şi lucrările dosarului, prin
prisma susţinerilor părţilor, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat,
pentru următoarele considerente, în esenţă:
Instanţa de fond a fost investită prin două cereri
succesive de către creditoarea B.L.R SA, cu soluţionarea unor contestaţii la
datele de 18.06.2010 şi 16.09.2010, cea dintâi împotriva Raportului asupra
cauzelor şi împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă, iar în cea
de-a doua împotriva activităţii administratorului judiciar, solicitându-se în
esenţă, sancţionarea acestuia conform disp.art.22 al.3 din Legea nr.85/2006.
Procedând la examinarea celei dintâi cereri,
judecătorul sindic a constatat că, aceasta a rămas fără obiect şi, pe cale de
consecinţă a dispus respingerea sa, în mod legal şi temeinic, apreciază Curtea,
odată ce, planul de reorganizare propus de societatea debitoare la data de
27.07.2010, supus dezbaterii de către administratorul judiciar prin convocarea
creditorilor la data de 03.08.2010, a fost respins, astfel cum rezultă din
raportul depus la data de 01.11.2010, nefiind acceptat de creditori, şi
ulterior din conţinutul Sentinţei civile nr.6053/COM/01.11.2010.
În referire la cea
de-a doua contestaţie, formulată de creditoare împotriva activităţii
administratorului judiciar, Curtea reţine în esenţă că, susţinerile
recurentei, sunt nefondate, deoarece:
Potrivit art.21
al.2 din Legea nr.85/2006, republicată, „Debitorul
persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, ori
care dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată, pot face
contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar”, această
cale nefiind închisă nici recurentei.
Este de necontestat că, judecătorul sindic a examinat
pe fond contestaţia dedusă judecăţii, un argument în acest sens fiind chiar
împrejurarea că, judecătorul sindic a
procedat la calificarea cererii formulată
de creditor, urmare a precizărilor depuse la dosar de către acesta la data de
15.10.2010, când a fost invocat ca temei de drept aplicabil disp.art.21 al.2 cu referire la art.22 al.3 din
legea insolvenţei.
Potrivit art.22
al.3 din legea insolvenţei, „Judecătorul
sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1000 lei
la 5000 lei, în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea credinţă, nu îşi
îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau
stabilite de judecătorul sindic”.
Raportându-ne la aceste două texte de lege, pe care
s-au fundamentat susţinerile recurentei cu prilejul judecăţii cauzei la fond şi
ulterior în recurs, Curtea reţine că, în mod legal şi temeinic instanţa de
fond, faţă de poziţia procesuală a contestatoarei recurente, a statuat în
sensul că, urmare Notelor scrise din 12.11.2010, depuse de contestatoare,
ulterior pronunţării sentinţei de trecere în procedura falimentului, cererea de
desemnare a lichidatorului judiciar solicitat de creditoare; excepţia invocată
de instanţă privind lipsa calităţii procesuale active pentru cererea de
înlocuire a administratorului judiciar, precum şi excepţia de decădere din
dreptul de a depune un plan de reorganizare, au rămas fără obiect.
Corect s-a reţinut că, creditoarea poate să-şi
valorifice drepturile în procedura şi condiţiile art.19 al.2 din Legea nr.84/2006, republicată.
În ceea ce priveşte susţinerea făcută de recurentă în
referire la rapoartele lunare de activitate ale administratorului judiciar şi
depunerea acestora la termenele fixate de instanţă, aspect ce ar sta la baza
cererii de sancţionare a administratorului, Curtea apreciază că, acestea sunt nefondate.
Astfel, norma legală cuprinsă în al.1 al art.21 din lege
prevede „Administratorul judiciar va
depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a
cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli
efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la
dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul Procedurilor de
Insolvenţă. La fiecare 120 de zile, judecătorul sindic va stabili un termen de
continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune, în sinteză
măsurile efectuate în acest interval, cuprinsă în rapoartele de activitate”.
Faţă de conţinutul normei legale sus-citate, raportul
menţionat trebuie prezentat judecătorului-sindic la fiecare termen de continuare a procedurii, şi el se referă la
atribuţiile sau cheltuielile îndeplinite/efectuate pe parcursul unei luni
întregi sau pe parcursul mai multor luni, după caz, în funcţie de durata termenelor stabilite.
Aşa fiind, se va reţine că, în mod legal şi temeinic
instanţa de fond a apreciat că, termenele
prevăzute de lege pentru întocmirea diverselor rapoarte sunt însă de
recomandare, practica relevând adeseori că, în lipsa documentelor contabile
sau ca urmare a complexităţii cauzelor, administratorii judiciari sunt în
imposibilitate de a respecta întotdeauna termenele de depunere a rapoartelor.
De altfel, aceste rapoarte sunt destinate
judecătorului sindic pentru a avea o imagine clară asupra activităţii
desfăşurate de administratorul judiciar, iar împotriva lor, a măsurilor luate
prin acestea, potrivit art.21 al.2 din
Legea nr.85/2006 republicată, pot face contestaţie debitorul insolvent, administratorul special, oricare dintre creditori,
precum şi orice altă persoană interesată.
În viziunea legiuitorului, contestaţia rezidă în
nemulţumirea pe care cei îndreptăţiţi să formuleze contestaţie, o manifestă
faţă de cele înserate în raport de către
administrator, cu privire la modul cum şi-a îndeplinit atribuţiile, cum a
justificat cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii sau celelalte
cheltuieli efectuate din fondurile debitorului, pentru desfăşurarea
activităţii.
Reţine Curtea că, în speţă, nu se poate aprecia că,
administratorul judiciar, din culpă sau cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit sau
şi-a îndeplinit cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de
judecătorul sindic, atât timp cât, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, privind astfel de
situaţii.
Mai mult decât atât, nu s-au produs dovezi din care să
rezulte că, eventuale măsuri luate de administrator ar fi produs dezechilibre
în activitatea debitoarei, cu alte cuvinte, nu au fost produse dovezi de
încălcare a atribuţiilor de către administratorul judiciar, astfel încât să-i
poată fi atrasă răspunderea delictuală prevăzută de art.22 al.3 sau al.4 din legea insolvenţei, astfel cum susţine
creditoarea, neproducându-se dovezi privind îndeplinirea defectuoasă ori cu
întârziere a atribuţiilor sale, fapt ce ar fi generat un prejudiciu
patrimoniului debitorului.
În mod legal şi temeinic, apreciază Curtea,
judecătorul sindic analizând activitatea administratorului judiciar a reţinut
că, acesta şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de lege, iar nemulţumirile
contestatoarei faţă de raportul cu privire la cauzele ce au determinat
insolvenţa, nu pot face obiectul analizei judecătorului
sindic, acesta fiind limitat la controlul legalităţii măsurilor adoptate de
administratorul judiciar. Pentru toate
considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea
hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312
Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat. |