Conform art.22 din
Legea nr.215/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea
nr.286/2006 „Determinarea teritorială a comunelor, oraşelor, municipiilor,
judeţelor se stabileşte prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale
acestora se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă
a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective prin
referendum, care se organizează potrivit legii.
De asemenea, art.73
alin.(3) lit.(a) din Constituţie statuează că organizarea administraţiei locale
a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală se
reglementează prin lege organică.
Din dispoziţiile
legale evocate rezultă că delimitarea unităţilor administrativ teritoriale,
care implică stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora fiinţează şi
îşi exercită competenţele autorităţile publice, este de atributul puterii
legislative, care numai prin lege organică poate reglementa.
Instanţa de judecată
nu se poate substitui legiuitorului în operaţiunea de delimitare a unităţii
administrativ-teritoriale, în speţă comuna Ciobanu; numai după stabilirea prin
lege a acestor limite se va putea verifica existenţa relaţiei de vecinătate
dintre părţi; - premisă a operaţiunii de grăniţuire, şi exercitarea dreptului
de proprietate în limitele stricte ale unităţii administrativ teritoriale.
Art. 22 din Legea nr. 215/2001
republicată şi modificată
Art. 10 alin. 2 din Legea nr.
7/1996, republicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Constanţa sub nr.111/842/2009 reclamanta S.C. F. S.R.L. a chemat
în judecată pârâta Comuna Ciobanu prin Primar pentru ca în contradictoriu cu
aceasta să se dispună grăniţuirea proprietăţilor învecinate deţinute de cele
două părţi cu titlu de proprietate şi respectiv contract de concesiune.
În motivarea acţiunii reclamanta învederează că prin
contractul de concesiune nr.178/29.11.2006, încheiat cu CNAFP, a dobândit
dreptul de concesiune asupra unei suprafeţe strict delimitate în contract,
asupra căreia îşi legitimează dreptul de proprietate CNAFP.
Se susţine că dreptul său de concesiune
şi de exploatare asupra acestei suprafeţe este limitat şi tulburat de către
pârâta comuna Ciobanu, care invocă un drept de proprietate asupra unui teren
limitrof, dar nu este clar individualizat şi nu se poate spune cu certitudine
unde este amplasat, mai exact, pe ce latură se învecinează cu suprafaţa pe care
o deţine.
Solicită instanţei de judecată ca în
urma analizării actelor deţinute de către părţi să distingă întinderea
drepturilor pe care le au părţile şi să stabilească limita proprietăţii
atât a pârâtei Comuna Ciobanu, judeţ Constanţa, cât şi a CNAFP.
Arată reclamanta că acest lucru se
impune a fi clarificat deoarece pârâta, prin acţiunile sale, îi afectează
dreptul său legitim dobândit prin contractul de concesiune.
Se mai arată că litigiul a fost
declanşat în urma măsurătorilor efectuate de reclamantă în vederea intabulării,
când s-a constatat că întinderea luciului de apă şi a zonei de teren limitrofe
este mai mare decât cea menţionată în contractul de concesiune pe care îl
deţine, pentru această diferenţă de teren pârâta Comuna Ciobanu invocând un
drept de proprietate, dar fără a-şi legitima dreptul printr-un titlu legal.
În drept, reclamanta a invocat
dispoziţiile art.584 Cod civil.
Prin sentinţa civilă nr.642/C/02.09.2010 pronunţată de
Judecătoria Hârşova a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta
S.C. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Ciobanu prin Primar şi intervenienta
Agenţia Domeniilor Statului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă
civilă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a
reţinut următoarele:
Prin adresa nr.8062/14.08.2008 emisă de
O.C.P.I. Constanta s-a precizat că în conformitate cu prevederile Legii
nr.2/1968, Lacul Hazarlâc în suprafaţăde 254,73 ha
este situat pe teritoriul administrativ al comunei Ciobanu.
Terenurile limitrofe lacului Hazarlâc în
suprafaţă de 52,00 ha
au fost retransmise către Primăria Ciobanu în baza prevederilor Ordinului
nr.775/07.11.1991 al Ministerului Mediului şi sunt în proprietatea privata a
Primăriei Ciobanu.
Din extrasul de carte funciarădin 15.09.2009 rezultăcă este deschisă carte funciară nr.10236 la B.C.P.I. Medgidia pentru
suprafaţa de 2836035 mp, iar la titularii dreptului de proprietate figurează
Statul Român în administrarea C.N.A.F.P. pentru suprafaţa de 254,73 ha în cota de 1/1
conformitate act 9555/2007 şi comuna Ciobanu pentru suprafaţă de28,87 ha, conform cu actul nr. 16325/2008 .
În parteaa treia este înscrisă reclamanta in calitate
de concesionar, conform act nr.9555/2007.
Din contractul de concesiune
nr.178/29.11.2006 suprafaţa deteren
atribuităreclamantei este de254,73 ha pe care sunt amplasateactivele amenajării piscicole Asarlac.
Art. 584 C.civ. “Orice proprietar
poateindatora pe vecinul saula granituirea proprietatii lipite de a sa;
cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate”.
Reclamanta si-a întemeiat acţiunea pe
textul de lege mai susindividualizat,
prevalându-se decalitateade concesionar pe careo are.
Instanţa in baza înscrisurilor aflate
la dosar, a respinsacţiunea ca
neîntemeiată, deoarece a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada ca titularul
dreptului de proprietate, respectiv StatulprinA.D.S. deţine această
suprafaţă de 2836035 m.p.
în proprietate exclusivă.
Dinextrasul de carte funciarărezultă că, din această suprafaţă, pârâta este titulara a dreptului de
proprietate pentru suprafaţa de 28,87 ha.Cele două părţi trebuie mai întâi să îşi individualizeze fiecare
suprafeţele conform titlurilor de proprietate existente si după aceasta există
posibilitateade a sefacegrăniţuirea între celedoua
părţi.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs
reclamanta S.C. F. S.R.L criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,
arătând în esenţă că înmod eronat
instanţa de fond a respins acţiunea deoarecedin concluziile raportului de expertiză rezultă că diferenţa de teren
din parcelă aparţine Comunei Ciobanu.
Legal citata, intimata intervenientă ADS a depus note
de şedinţă precizând că în extrasul de carte funciară nr.955/19.10.2007 se
atestă faptul că Statul Român reprezentat prin CNAFP deţine o suprafaţa de 2
836 035 mp pe raza administrativă a Comunei Ciobanu, judeţul Constanţa.
În temeiul art.282 din Codul de procedură civilă,
Tribunalul Constanţa a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel, în raport
de obiectul material al cererii deduse judecăţii.
Prin decizia civilă nr.133/25.02.2011,
Tribunalul Constanţa a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie,
instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin contractul de concesiune
nr.178/29.11.2006 încheiat între CNAFP şi reclamanta S.C. F. S.R.L, aceasta din
urmă a preluat în concesiune suprafaţa de 254,73 ha teren pe care
sunt amplasate activele amenajării piscicole A. sau aferent acestei amenajări,
aflate în perimetrul localităţii Ciobanu, judeţul Constanţa.
S-a mai reţinut că intabularea
realizată de către reclamanta S.C. F. S.R.L. a vizat o suprafaţă de 283,6035 ha, ce excede
terenului concesoionat, iar parte din acest teren, respectiv 28,87 ha teren limitrof
lacului Hazarlâc în partea de vest se suprapune cu terenul deţinut de către
Ocolul Silvic Hârşova.
S-a concluzionat în raport de
înscrisurile depuse se la dosar, - contract de concesiune şi extrase din cartea
funciară, că instanţa de fond a reţinut în mod judicios că o grăniţuire,
respectiv trasarea liniei de hotar între unitatea admnistrativ teritorială-Comuna
Ciobanu, judeţ Constanţa şi proprietatea Statului Român, administrată de CNAFP şi
concesionată reclamantei se va putea realiza numai după individualizarea
concretă a fiecărei proprietăţi, conformlegislaţiei în vigoare, probatoriul administrat în cauză nefiind
concludent sub acest ultim aspect.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal a declarat recurs reclamanta S.C. F. S.R.L care a criticat-o pentru
nelegalitate conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că
instanţa a făcut o aplicare greşită în cauză a dispoziţiilor art.584 Cod civil.
Recurenta a susţinut că în prezent
justifică un drept de concesiune pentru întreaga suprafaţă de teren de 283,63 ha, întrucât
contractul de concesiune nr.178/29.11.2006 ce a avut ca obiect concesionarea
directă a un ei suprafeţe de 254,73
ha teren pe care se aflau amplasate activele amenajării
piscicole A. sau aferent acestei amenajări, aflate în perimetrul localităţii
Ciobanu, a fost completat prin actul adiţional nr.3/4.12.2010, reclamantului
fiindu-i atribuită în concesiune şi diferenţa de teren de 28,87 ha, obiectul
concesiunii întregindu-se până la suprafaţa totală de 283,60 ha.
- Se mai susţine că pârâta Comuna
Ciobanu nu deţine niciun drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 28,87 ha intabulată pe
numele unităţii administrativ teritoriale în cartea funciară a comunei Ciobanu,
întrucât încheierea de intabulare nr.16325/2008 a fost anulată prin sentinţa
civilă nr.782/C/21.10.2010 a Judecătoriei Hârşova.
- Suprafaţa de 28,87 ha nu se suprapune
nici cu terenul deţinut de ocolul Silvic Hârşova deoarecenu există planuri şi măsurători
topografice, întocmite conform art.18 lit.(f) şi art. 19 lit.(f) din
Regulamentul privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiei
cadastrale de identificare a suprafeţelor.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în
raport de criticile recurentei reclamante se constată că recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Reclamanata S.C. F. S.R.L. a dedus
judecăţii o acţiune în grăniţuire în raport de pârâta Comuna Ciobanu, judeţ
Constanţa, solicitând să se stabilească linia de hotar ce desparte teritoriul
unităţii administrativ-teritoriale de terenul în suprafaţă de 283,60 ha proprietate
publică a statului, aflat în administrarea CNAFP şi în concesiunea reclamantei,
conform art. 584 Cod civil.
Potrivit dispoziţiilor art.584 Cod
civil, orice proprietar sau titular al unui drept real al bunului poate
îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa. Textul situat
în materia servituţii consacră un drept real subiectiv şi o obligaţie
corelativă create de vecinătate, în temeiul cărora să se ceară fixarea liniei
de hotar comună ce separă fondurile învecinate şi marcarea acestea pe semne de
hotar.
Referitor la obiectul acţiunii în
grăniţuire, practica şi doctrina sunt unanime în a considera că pe calea
acestei acţiunii judecătoreşti nu se creează un nou hotar între cele două
proprietăţii, ci se reconstituie cel real, pronunţându-se deci o hotărâre
declarativă de drepturi, şi nu una constitutivă.
Verificarea temeiniciei cererii în
grăniţuire presupune cercetarea trecutului transmisiunilorreferitoare la terenurile supuse hotărniciei.
Dacă semnele exterioare ale acestui
hotar nu (mai) există în baza art.584 Cod civil, judecătorul nu poate decât să
stabilească hotarul iniţial fără a avea posibilitatea să creeze o situaţie
juridică nouă, ori fixarea unui alt hotar decât cel avut în vedere de către
dobânditori la momentul transmisiunilor, căci aceasta înseamnă reconfigurarea
întinderii dreptului de proprietate al părţilor în litigiu, ceea ce, în
spiritul principiilor de drept, este inadmisibil.
În speţă, avându-se în vedere calitatea
uneia din părţile din litigiu, respectiv o unitate administrativ teritorială - comuna
Ciobanu - se reţine că instanţade
judecată nu are competenţă în stabilirea limitelor teritoriale ale unităţii
administrativ-teritoriale, aceste limite de hotar impunându-se a se realiza
conform Legii nr.215/2001.
Astfel, conform art.22 din Legea nr.215/2001
republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.286/2006, „Determinarea
teritorială a comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor se stabileşte prin
lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua
numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din
unităţile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se
organizează potrivit legii
De asemenea, art.73 alin.(3) lit.(a)
din Constituţie statuează că organizarea administraţiei locale a teritoriului,
precum şi regimul general privind autonomia locală se reglementează prin lege
organică.
Din dispoziţiile legale evocate rezultă
că delimitarea unităţilor administrativ teritoriale, care implică stabilirea
limitelor teritoriale înlăuntrul cărora fiinţează şi îşi exercită competenţele
autorităţile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin
lege organică poate reglementa.
În acelaşi sens, art.10 alin.(2) din
Legea nr.7/1996 modificată prin O.U.G. nr.64/2010 prevede că delimitarea
unităţilor administrative teritoriale se face prin materializarea la teren a
limitelor recunoscute de către aceasta în condiţiile legii. Regulamentul de
organizare şi funcţionarea comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial
al României.
Instanţa de judecată nu se poate
substitui legiuitorului în operaţiunea de delimitare a unităţii
administrativ-teritoriale, în speţă comuna Ciobanu; numai după stabilirea prin
lege a acestor limite se va putea verifica existenţa relaţiei de vecinătate
dintre părţi; - premisă a operaţiunii de grăniţuire, şi exercitarea dreptului
de proprietate în limitele stricte ale unităţii administrativ teritoriale.
De altfel, prin acţiunea promovată
reclamanta nu a urmărit verificarea identităţii hotarului actual cu cel
primordial, existent la data înfiinţării comunei Ciobanu, ci invocând o
încălcare a dreptului său de concesiune asupra unei suprafeţe de teren de 28,87 ha, - intabulată pe
numele unităţii administrativ teritoriale, a solicitat instanţei să dea
preferinţă titlului său în raport cu dreptul unităţii administrativ
teritoriale.
Litigiul legat de întinderea dreptului
fiecărui proprietar presupune compararea de titluri, procedură specifică
acţiunii în revendicare.
Spre deosebite însă de acţiunea în
revendicare, care urmăreşte în principal determinarea limitelor dreptului real
de proprietate prin compararea titlurilor şi doar printr-un posibil petit
subsecvent stabilirea graniţei dintre proprietăţile cărora li se conferă
întinderea dreptului, acţiunea în grăniţuire promovată separat şi independent
de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor, nu are alt scop
procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăţi.
Anularea încheierii de intabulare
nr.16325/2008 ce a avut ca obiect intabularea dreptului de proprietate al
comunei Ciobanu asupra terenului în suprafaţă de 28,87 ha,-teren asupra
căruia au invocat un drept de concesiune reclamanţii, în temeiul contractului
de concesiune nr.178/2006 modificat prin actul adiţional nr.3/4.12.2010
încheiat cu CNAFP, nu echivalează cu desfiinţarea unui eventual drept de
proprietate al comunei Ciobanu asupra acestui teren. Apartenenţa bunului la
domeniul public al statului sau la domeniul public/privat al unităţii
administrativ teritoriale urmează a fi clarificată prin lege, şi numaidupă delimitarea prin lege a unităţii
administrativ-teritoriale - comuna Ciobanu, instanţa va putea statua asupra
unei eventuale încălcări a dreptului real dobândit de reclamantă prin
concesiune.
De altfel, la momentul sesizării
Judecătoriei Hârşova(25.02.2009) reclamanta a concesionse numai o suprafaţă de
teren de 254,73 ha,
conform contractului de concesiune încheiat prin atribuire directă
nr.178/29.11.2006, iar acţiunea sa viza grăniţuirea unui teren de 283,60 ha în raport cu
proprietatea învecinată-comuna Ciobanu.
Numai cu ocazia soluţionării cauzei în
recurs reclamanta a depus la dosar un înscris nou, încheiat după pronunţarea
hotărârii instanţei de apel, respectiv actul adiţionalnr.3/4.12.2010 la
contractul nr.178/29.11.2006 prin care s-a modificat obiectul concesiunii de la
suprafaţa de 254,73 ha
la suprafaţa de 283,60 ha,
dar nici acest contract de concesiune nu conţine o schiţă plan de delimitare a
corpului de proprietate-domeniul public al statului, concesionat reclamantei.
În raport de probatoriul administrat în
faţa instanţelor de fond şi de apel şi avându-se în vedere situaţiade fapt mai sus menţionată, Curtea reţine că
în mod judicios a fost respinsă acţiunea în grăniţuire promovată de reclamantă.
Pentru considerentele mai sus expuse,
în baza art.312 Cod proc.civilă se va respinge recursul reclamantei ca
nefondat.