30. Natura juridică a litigiului: civilă sau comercială
Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părti. Împrejurarea că una din părtile contractante este dezvoltator imobiliar nu este relevantă în cauză, atât timp cât între părti nu -au stabilit obligatii comerciale, iar terenul nu a
fost înstrăinat în vederea realizării unei activităti comerciale.
Decizia civilă nr. 198 din 18 mai
2011
Prin sentinta civilă nr.12950/11.12.2009 a Judecătoriei Iasi s-a respins actiunea principală formulată de reclamantul-pârât I.I. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant R.L.-C. ca nefondată, s-a admis cererea reconventională formulată de pârâtul-reclamant R.L.-C. în contradictoriu
cu reclamantul –pârât I.I., s-a dispus rezolutiunea actului juridic denumit „contract
nenumit” încheiat între reclamantul-pârât I.I. în calitate de dobânditor si pârâtul R.L.-C. în
calitate de transmitător al dreptului de
proprietate, act juridic autentificat sub nr. 4480/26.07.2007
la biroul notarial public, cu consecinta desfiintării cu efect retroactiv a transmisiunii
dreptului de proprietate asupra terenului de categorie de folosintă „arabil” în suprafată de 1009,76 mp situat în intravilanul municipiului Iasi. A fost obligat reclamantul pârât I.I. să îi plătească pârâtului-reclamant R.L.-C. suma de 50.000 euro în echivalent în lei la cursul de
schimb al Băncii Nationale a României din data plătii, cu titlul de daune interese.
Pentru a se
pronunta astfel, prima instantă a retinut că sub nr. 4480/26.07.2007 a fost autentificat
la biroul notarului public, contractul încheiat între reclamantul-pârât în
calitate de dobânditor si pârâtul-reclamant în calitate de transmitător al dreptului de proprietate intitulat „contract
nenumit”. Prin acest contract, pârâtul-reclamant a transmis dobânditorului
dreptul de
proprietate asupra terenului de categoria de folosinŃă „arabil în suprafaŃă de 1009,76 m.p. situat în
intravilanul municipiului Iasi”. În schimbul terenului, dobânditorul avea obligatia de a construi
prin diligenŃele si eforturile sale financiare exclusive si apoi de a transmite în proprietate
transmitătorului în maxim doi ani de la data obtinerii autorizatiei de constructie proprietătile indicate ce vor fi amplasate pe terenul transmis.
Sub numărul 2355/14.05.2008 a fost autentificat la acelasi birou notarial actul aditional cu privire la obligatia lui I.I. de construire si transmitere în proprietatea lui R.L.-C.
Autorizatia de construire nu a fost obtinută până la data pronuntării hotărârii.
Acordul de
vointă al părtilor continut în „contractul nenumit” are natura unui contract sinalagmatic,
stabilind drepturi si obligatii pentru fiecare dintre părti, obligatiile fiind reciproce si interdependente în sensul că asumarea de fiecare parte a obligatiilor sale este cauza asumării de către cealaltă parte a propriilor obligatii. Obligatii reciproce esentiale ale contractuluisi deduse judecătii în cauză sunt obligatiile reclamantului de a obtine autorizatia de constructie. S-a mai reŃinut că prin contract, părtile au înteles să instituie derogări de la regimul
general al executării obligatiilor civile, atât în privinta rezolutiunii, cât si în privinta evaluării daunelor interese. Cererea reclamantului de a dispune
rezoluŃiunea nu poate fi încuviintată, reclamantul nu a invocat nici o încălcare a contractului de pârât, dimpotrivă, obligatiile care nu au fost aduse la îndeplinire sunt cele
asumate de reclamant.
Referitor la
solicitarea reclamantului-pârât de obligare a pârâtului-reclamant la plata sumei de
40.000 euro cu titlu de spor de valoare adus terenului, instanta a retinut că în caz de neexecutare
a obligatiei sumate de a edifica o constructie, reclamantul I.I. s-a declarat de acord cu
rezolutiunea contractului.
Împotriva
acestei sentinte a formulat apel reclamantul I.I., iar prin decizia civilă nr. 621/14
decembrie 2010 a Tribunalului Iasi a fost admis apelul, dispunându-se trimiterea cauzei spre
competentă solutionare în primă instantă Tribunalului Iasi – sectia comercială si de
contencios administrativ.
Pentru a se
pronunta astfel, tribunalul a retinut că raportat la dispozitiile art. 3 din Codul
comercial, contractul nenumit prin care părtile si-au asumat obligatii vizând operatiuni ce tin de construirea unui bloc de locuinte este un contract comercial, iar litigiul ce tine de respectarea
obligatiilor asumate este de asemenea, un litigiu comercial.
Profesia
reclamantului-pârât este aceea de dezvoltator imobiliar care achizitionează terenuri în
vederea realizării de constructii ce urmează a fi înstrăinate, calitatea de comerciant a acestuia
atrăgând potrivit art.
56 Cod comercial, competenta fiind în materie comercială.
Împotriva
deciziei civile nr. 621/14 decembrie 2010 a Tribunalului Iasi a formulat recurs R.L.,
criticând decizia recurată pentru următoarele motive:
- hotărârea este nelegală, deoarece instanta a aplicat gresit dispozitiile legale privind natura
juridică a litigiului, care nu este de natură comercială, ci unul de natură civilă;
- pentru a
atrage solutionarea cererii ca o cauză comercială este necesar ca părtile să aibă calitatea de comercianti, iar actul a cărui rezolutiune se cere să fie unul comercial;
- calitatea
de comerciant se dobândeste prin fapte de comert obiective, o persoană care nu este comerciant
înregistrat la registrul comertului, care săvârseste fapte de comert unilaterale
sau mixte nu devine comerciant dacă pentru ea actele juridice încheiate au caracter civil;
- între părti s-a încheiat un contract nenumit, natura juridică a contractului este civilă,iar
reclamantului I.I. nu i se poate retine calitatea de comerciant ca o profesie obisnuită si nici prezumtia de comercialitate;
- litigiul
fiind civil, se impune trimiterea cauzei la tribunal pentru a judeca apelul pe fond.
Recursul
formulat este întemeiat.
Caracterizarea
unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de
normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părti.
Contractele
comerciale se disting printr-un element definitoriu: - comercialitate, în sensul că, potrivit legii, ele sunt acte de comert prin care se stabilesc raporturi juridice comerciale si din care izvorăsc obligatii comerciale.
În litigiu,
prin contractul încheiat, R.L.-C. i-a înstrăinat reclamantului I.I., o suprafată de teren de
1009,76 m.p. teren proprietatea sa, pe această suprafată de teren I.I. s-a obligat să construiască un bloc de locuinte. În schimbul terenului, I.I. s-a obligat să-i cedeze lui R.L. la termenul de
finalizare două apartamente, două locuri de parcare cu cotele indivize de teren aferente.
Prin actul aditional la contract, I.I. s-a obligat să îi înstrăineze lui R.L. trei apartamente,
trei locuri de parcare cu cotele indivize de teren aferente.
Este cert că actul juridic încheiat între cele două părti este un contract
civil, raportul juridic
patrimonial stabilit între părti precum si normele aplicabile acestui raport sunt de natură civilă.
Terenul nu a
fost înstrăinat în vederea realizării unei activităti comerciale nu formează fondul de
comert si nu este
înregistrat în evidenta contabilă a unei societăti ca fond de comert.
Între părti nu au fost stabilite obligatii comerciale, ci obligatii ce se circumscriu în sfera
raporturilor dreptului civil.
Ca atare,
chiar dacă profesia reclamantului I.I. este aceea de dezvoltator imobiliar este irelevantă în cauză cât timp din contractul încheiat între părti nu s-au stabilit obligatii comerciale.
Prin urmare,
pricina dedusă judecătii este de natură civilă si nu comercială, iar valoarea
obiectului actiunii fiind sub 500.000 lei, sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) C.pr.civ..
În consecintă, tribunalul a pronuntat o solutie cu aplicarea gresită a legii, curtea de apel reŃinând incidenta motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În raport de
toate aceste considerente si de dispozitiile art. 312 C.pr.civ., curtea de apel a admis
recursul, casând decizia tribunalului si, stabilind natura civilă a litigiului, a trimis cauza la Tribunalul Iasi
pentru rejudecarea apelului la sectia civilă. |