27. Actiune în obligatia de a face, a desfiinta constructiile executate fără autorizatie. Regula unanimitătii

Decizia civilă nr. 541 din 19 octombrie 2011

          Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iasi la data de 15.06.2010 reclamantul Primarul Municipiului Iasi a chemat în judecată pe pârâtul G.I., pentru a se dispune, în temeiul art.32 din Legea 50/1991 desfiintarea lucrărilor executate ilegal, fără autorizatie de constructie la imobil.

          Judecătoria Iasi, prin sentinta civilă nr. 13722 din 12 octombrie 2010, a admis actiunea, obligându-l pe pârât să desfiinteze lucrările pe cheltuiala sa în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să

efectueze lucrările pe cheltuiala pârâtului.

Prima instantă a constatat că pârâtul a fost sanctionat contraventional conform art. 26 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 50/1991, retinând că au fost îndeplinite conditiile cerute de art. 32 din Legea nr. 50/1991 cu referire la art. 28 alin. 1.

          Împotriva sentintei a declarat apel pârâtul, formulând critici cu privire la legalitatea si temeinicia hotărârii atacate si sustinând că urmare partajului voluntar, lotul pe care se află lucrările executate fără autorizatie a revenit altui coproprietar în proprietate exclusivă, astfel

că nu are un drept si nicio obligatie corelativă, pentru a le desfiinta.

          Tribunalul Iasi, prin decizia civilă nr. 285/30.03.2011, a respins apelul, constatând, înaplicarea art. 1169 Cod civil, că pârâtul nu a dovedit că amplasamentul lucrărilor executate fără autorizatie se află pe lotul pretins atribuit lui F.D., asa cum este identificat în contractul

de partaj voluntar; pârâtul fiind persoana sanctionată contraventional, are si obligatia de a desfiinta lucrările.

          Împotriva deciziei Tribunalului Iasi a declarat recurs pârâtul G.I., reiterând criticile din apel.

Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

          Curtea a constatat că sanctiunea contraventională a amenzii s-a aplicat prin procesulverbal nr. 85/2006 contravenientului G.I. pentru săvârsirea contraventiei prev. de art. 26 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 50/1991 si s-a dispus intrarea în legalitate, până la 30.09.2006, în modalitatea obtinerii autorizatiei. Sanctiunea contraventională este definitivă, procesul-verbal nu s-a anulat, iar autorizatia nu s-a emis în termenul stabilit în actul constatator.

          Curtea a retinut că regula unanimitătii în modalitatea invocată nu se aplică în cauză, obligatia de a „intra în legalitate” revenind numai contravenientului, fiind una personală.

          În conformitate cu art. 32 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 în cazul în care persoana sanctionată contraventional nu a intrat în legalitate, organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecătoresti pentru a dispune desfiintarea constructiilor, ca sanctiune complementară, fiind incident art. 5 alin. 3 lit. g) din O.G. nr. 2/2001.

          Faptul că proprietar al terenului pe care s-a edificat constructia este o altă persoană sau mai multe persoane în coproprietate, nu are relevantă. Executarea sanctiunilor complementare, conform OG nr. 2/2001 (art. 40 si art. 48) ale cărei dispozitii completează Legea nr. 50/1991, are loc în conditiile legii speciale, în spetă prin obligatia ce revine numai contravenientului-recurent din prezenta cauză. Sub acest aspect exceptia nu se subscrie obiectului actiunii si temeiului de drept.

          Lucrările fiind executate ilegal de numai unul din coproprietari, obligatia de a le desfiinta revine numai acestuia. Cei ce au dreptul de proprietate asupra terenului nu au dobândit – în conditiile legii – proprietatea asupra constructiilor. Desfiintarea lucrărilor readuce imobilul la starea initială a acestuia, nefiind vătămati în dreptul lor, deoarece judecata nu are ca obiect un drept sau obligatia comună asupra bunului aflat în indiviziune si pentru aceleasi considerente, nu are relevantă nici modalitatea partajului si efectele acestuia.

          În ce priveste apărările pe fondul cauzei corect au fost înlăturate de tribunal. Contractul de partaj voluntar s-a autentificat la 13.09.2010, ulterior aplicării sanctiunii complementaresi nu constituie o cauză de stingere a obligatiei, a încetării executării sanctiunii complementare.

          Pentru considerentele expuse, recursul nu este întemeiat, curtea respingându-l în temeiul art. 312 C.pr.civ..