26. Măsuri reparatorii. Teren în compensare. Conditii

Decizia civilă nr. 99 din 14 octombrie 2011

suprafată de 221 mp situat în Iasi. Reclamantul a solicitat atribuirea de bunuri în compensare,adică a unui teren liber, în aceeasi zonă a municipiului Iasi.

          Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Iasi, prin sentinta civilă nr. 1636/2009, a respins actiunea, însă hotărârea a fost schimbată în apel de Curtea de Apel Iasi, prin decizia civilă nr. 50/2010, prin care a fost admis apelul declarat de reclamant si anulată dispozitia nr.

1382/2007 emisă de Primarul municipiului Iasi, curtea obligându-l pe acesta să atribuie în compensare către reclamant, terenul în suprafată de 221 mp situat în Iasi.

          Împotriva deciziei pronuntate în apel a declarat recurs Primarul municipiului Iasi, formulând critici cu privire la: aplicarea gresită a art. 1 si art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin acordarea terenului în compensare. Compensarea este o măsură reparatorie în echivalent ce

rămâne la latitudinea entitătii investite cu solutionarea notificării, singura ce poate aprecia dacă va face sau nu o ofertă în acest sens ; bunul atribuit în compensare trebuind să fie egal valoric cu cel a cărui restituire în natură nu este posibilă.

          Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 803/2010 a admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Iasi, a casat decizia civilă nr. 50/2010 a CurŃii de Apel Iasi si a trimis cauza la aceeasi instantă pentru rejudecare, în considerentele deciziei retinând că

hotărârea recurată este legală, în ceea ce priveste aplicarea art. 10 si art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Oferirea de bunuri în compensare este o măsură reparatorie prevăzută de legea specială, respectiv de art. 11 alin. 8 si art. 26 din Legea nr. 10/2001, dar acordarea acestei

măsuri nu este lăsată de legiuitor la aprecierea discretionară a entitătii sesizate cu solutionarea notificării.

          Instanta de recurs a constatat că si sub acest aspect dispozitiile legale au fost corect interpretate, refuzul Primăriei municipiului Iasi fiind unul discretionar si nejustificat fată de împrejurarea că terenul solicitat în compensare se află deja în posesia reclamantului.

          În aplicarea art. 315 alin. 1 si art. 129 C.pr.civ., instanŃa de control judiciar a retinut ca întemeiat motivul de recurs potrivit cu care bunul atribuit în compensare trebuie să fie egal valoric cu cel al cărui restituire în natură nu este posibilă, aspect ce nu s-a verificat de instanta de apel, situatia de fapt nefiind deplin stabilită.

          În cel de-al doilea ciclu procesual, curtea de apel a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică, cu obiectivele stabilite de Înalta Curte de Casatie si Justitie, obligatorii pentru instanta de trimitere. În cuprinsul raportului de expertiză, expertul tehnic a identificat

suprafata de teren preluată abuziv de stat în suprafaŃă de 237,60 mp în valoare de 98.000 lei.

          Terenul ce se solicită a fi atribuit în compensare are suprafata de 221,24 mp, detinută în fapt de reclamant, amplasată în spatele imobilului proprietatea sa în valoare de 77.000 lei.

          Curtea a constatat că în faza administrativă a solutionării notificării, în primul ciclu procesual, s-a stabilit definitiv că reclamantul este persoană îndreptătită în sensul Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii, întinderea dreptului său si modalitatea, prin atribuire de bunuri

în compensare, constând în suprafaŃa de 221,24 mp pe amplasamentul din Iasi.

          Valoric, suprafata terenului atribuit în fizic în modalitatea compensării este de 77.000 lei, inferioară bunului preluat abuziv de stat (98.000 lei). Curtea a constatat că prin notificare si prin contestatie reclamantul a optat pentru compensare, solicitând atribuirea în natură a 221 mp teren pe care îl stăpâneste în fapt, însă nu a solicitat despăgubiri.

          Reclamantul, urmare admiterii apelului, a atribuirii terenului în compensare, nu a exercitat calea de atac a recursului, aceste dispozitii intrând în puterea lucrului judecat, în ceea ce îl priveste. Faptul că terenul atribuit în compensare valoric nu este egal cu cel preluat de stat abuziv, nu constituie un impediment la atribuirea în fizic. Înalta Curte de Casatie si Justitie a indicat numai să se determine natura bunului supus compensării în vederea stabilirii echilibrului valoric.

          Cum terenul atribuit în fizic este inferior ca valoare celui preluat de stat, echilibrul valoric se mentine pentru pârât, deoarece ca urmare a rejudecării, în propria cale de atac nu i se poate agrava situatia.

          Ipotetic, în situatia în care valoarea terenului în compensare ar fi superioară celui preluat de stat, echilibrul valoric se putea mentine, prin reducerea suprafetei, proportional până la egalizarea valorică, situaŃie în care nu se află părtile.

          În ceea ce îl priveste pe reclamant, care nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 50/2010 a Curtii de Apel Iasi si optiunii sale, prin atribuirea în fizic a terenului în suprafată de 221 mp, dreptul său a fost valorificat în totalitate, s-a stins

dreptul la măsuri reparatorii, urmând faza executării.

          Fată de cele expuse anterior, curtea a admis apelul lui H.H. împotriva sentintei civile nr. 1636/2009 a Tribunalului Iasi, admiŃând contestaŃia formulată de reclamant împotriva dispozitiei nr. 1382/2007 emisă de Primarul municipiului Iasi pe care l-a obligat să atribuie în compensare, reclamantului, terenul în suprafată de 221 mp situat în Iasi.