22. Carte funciară. Plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a intabulat dreptul de proprietate asupra unui imobil notificat în temeiul Legii nr. 10/2001. Lipsa interesului legitim al reclamantilor în promovarea actiunii.

            În aprecierea legitimităţii interesului urmărit prin promovarea acţiunii trebuie avut în vedere că reclamanţii nu justifică calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu pentru că cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 este fondată pe valorificarea titlului antecesorului lor, iar această simplă pretenţie de restituire a unui imobil preluat de stat nu echivalează cu existenţa unui drept concret şi efectiv care să justifice promovarea prezentei acţiuni, prin care se tinde la radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei, drept întabulat în temeiul unui act juridic a cărui nevalabilitate nu a fost constatată până la acest moment.

Legea nr. 7/1996

Cod procedură civilă, art. 41

         Prin plângerea înregistrată sub nr. 259/212/2009, reclamantii V.B., V.I. si P.L. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Constanta si S.C. M.C.I.S. S.R.L., constatarea nulităţii absolute a încheierii nr. 1187/30.01.2008 - prin care s-a înscris în cartea funciară a municipiului Constanţa dreptul de proprietate al pârâtei S.C. M.C.I.S. S.R.L. asupra spaţiului comercial în suprafaţă de 210,11 mp situat în Constanţa, str. Ş. - şi radierea acestui drept din cartea funciară nr. 120647, referitoare la imobilul mai sus menţionat.

         În motivare s-a arătat că, potrivit Legii nr. 10/2001, reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la restituirea în natură a spaţiului comercial în litigiu, care potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2375/1936 şi transcris de Tribunalul Constanţa sub nr. 4132/1936 a fost proprietatea defunctului V.A.

         S-a mai susţinut că părţile se află în litigiu şi cu privire la fondul pretenţiilor asupra acestui imobil şi că încheierea de întabulare contestată nu are la bază înscrisuri originale sau copii legalizate care să ateste dreptul de proprietate pentru spaţiul comercial în litigiu, conform art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.

Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Constanţa a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport de Decizia nr. 72/15.10.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti – Secţiile Unite, pronunţată in recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că în litigiile având ca obiect plângere împotriva încheierilor de carte funciară oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară nu au calitate procesuală pasivă.

A fost invocată şi excepţia tardivităţii formulării plângerii în raport de prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, iar pe fondul cauzei s-a susţinut că înscrierea imobilului în cartea funciară a fost legal efectuată.        

În şedinţa publică din 10.03.2009, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Constanţa.

Pârâta S.C. M.C.I.S. S.R.L. a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea acţiunii – cu motivarea că, şi în ipoteza constatării nulităţii încheierii de carte funciară, reclamanţii nu ar câştiga un drept de proprietate asupra bunului în litigiu, iar societatea ar putea depune oricând o nouă cerere de întabulare a imobilului -  şi excepţia tardivităţii formulării cererii; pe fond s-a arătat că plângerea nu este întemeiată deoarece, odată cu solicitarea de înscriere în cartea funciară, au fost depuse toate actele necesare în copie legalizată.

         Prin sentinţa civilă nr. 9093 din 19.05.2009 Judecătoria Constanta a respins plângerea în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Constanţa ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia lipsei de interes a petenţilor si a respins pe cale de consecinţă acţiunea formulată in contradictoriu cu pârâta S.C. M.C.I.S. S.R.L.

         La pronunţarea hotărârii s-a avut în vedere că autorul petenţilor, V.A., a avut calitatea de proprietar al imobilului in discuţie, dobândită în anul 1936 conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2375/1936 şi transcris de Tribunalul Constanţa sub nr. 4132/1936; în prezent s-a solicitat restituirea bunului în baza Legii nr. 10/2001, iar între părţi există pe rolul Tribunalului Constanţa şi un alt litigiu întemeiat pe prevederile acestui act normativ.

Din actele depuse în dosarul Biroului de carte funciară rezultă că pârâta S.C. M.C.I.S. S.R.L. a fost înfiinţată prin divizare si ulterior a cumpărat de la stat acţiuni, devenind societate cu capital integral privat; după cumpărarea integrală a acţiunilor, societatea a preluat în patrimoniu toate activele, inclusiv spaţiul comercial în litigiu, asupra căruia i-a fost înscris dreptul de proprietate prin încheierea contestată în cauză.

A mai reţinut instanţa că petenţii au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului în perioada regimului comunist şi că cererea prin care solicită în prezent retrocedarea acestui bun nu le conferă calitatea de proprietari până la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile cu privire la imobil. Prin urmare, doar societatea pârâtă are un titlu de proprietate actual şi valabil asupra spaţiului comercial în discuţie, respectiv menţionatul contract de vânzare cumpărare de acţiuni, materializate în dreptul de proprietate asupra activelor societăţii.

Aşa fiind, reclamanţii nu justifică interesul în promovarea prezentei plângeri, o eventuală nulitate a încheierii de carte funciară şi radierea menţiunilor efectuate cu privire la acest bun în cartea funciară neavând nici un efect asupra litigiului dintre părţi şi nici cu privire la dreptul de proprietate pe care societatea pârâtă îl are asupra spaţiului comercial, iar reclamanţii nu ar obţine nici un folos material sau juridic, lipsind astfel interesul acestora – care trebuie să fie personal, legitim şi actual – pentru promovarea acţiunii.

            Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, iar ca urmare a decesului apelantei reclamante P.L. pe parcursul soluţionării căii de atac au fost introduşi in cauza, în calitate de moştenitori, numiţii G.Y. si G.B.

         Prin decizia civilă nr. 278/04.06.2010 Tribunalul Constanţa a admis apelul reclamanţilor, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond doar în ceea ce priveşte plângerea formulată de petenţi în contradictoriu cu intimata S.C. M.C.I. S.R.L. A menţinut, totodată, celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa a reţinut următoarele:

- interesul, ca cerinţă esenţială pentru existenta dreptului la acţiune, presupune ca partea care o formulează să justifice punerea in mişcare a procedurii judiciare prin obţinerii unui folos practic pentru ea; el  trebuie sa îndeplinească anumite cerinţe, respectiv sa fie legitim, personal, născut si actual, adică să existe la momentul formulării cererii pentru că rolul judecătorului este acela de a soluţiona litigii deja născute, un interes eventual sau nenăscut neputând fi luat în considerare.

- apelanţii justifica interes in promovarea prezentei cereri, care rezultă din demersurile efectuate pentru restituirea proprietăţii lor in procedurile anterior menţionate, iar acest interes este actual. Cum reclamanţii au pe rolul instanţei litigii in legătură cu proprietatea imobilului in discuţie, într-o eventuala comparare de titluri de către instanţele investite cu retrocedarea bunului, reclamanţii au interes sa înlăture înscrierea dreptului pârâtei in cartea funciara, care ar conferi o anumita preferabilitate titlului acesteia.

- chiar dacă la acest moment procesual reclamanţii au doar ,,o speranţă legitima” ca dreptul lor de proprietate asupra imobilului in discuţie sa fie recunoscut, acest aspect nu este de natură să înlăture şi să anihileze interesul radierii înscrierii efectuată in cartea funciara in favoarea paratei, iar din aceasta perspectivă instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită.

- susţinerile referitoare la valabilitatea titlului pârâtei asupra imobilului disputat sau la calitatea sa de proprietar sunt probleme care ţin de fondul pretenţiei si care exced analizei apelului dat fiind ca prima instanţă nu a cercetat in fond cauza.

- cu ocazia rejudecării instanţa de fond va examina şi posibilitatea analizării valabilităţii titlurilor de proprietate ale paratei in procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară.

- in raport cu principiul tantum devolutum quantum apellantum, instanţa de apel va desfiinţa doar in parte sentinţa apelata, in ceea ce priveşte soluţia pronunţată in contradictoriu cu intimata S.C. M.C.I.S. S.R.L. întrucât doar sub acest aspect a fost atacată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. M.C.I.S. S.R.L. şi a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă sub următoarele aspecte:

- greşita apreciere a existenţei unui interes legitim al reclamanţilor intimaţi în formularea prezentei plângeri deoarece demersurile juridice efectuate anterior şi în cadrul altor proceduri nu sunt de natură a justifica interesul într-o altă cerere de chemare în judecată.

         Pe de altă parte, interesul reclamanţilor nu poate fi legitim câtă vreme prin acţiune tind la înlăturarea a priori a efectelor legii privatizării în baza căreia recurenta a dobândit dreptul de proprietate.

         - caracterul actual al interesului intimaţilor reclamanţi a fost greşit apreciat câtă vreme chiar tribunalul constată că în prezent aceştia au doar o speranţă legitimă ca dreptul lor de proprietate asupra imobilului în litigiu să fie recunoscut, ori această speranţă vizează ceva ce va urma, nu justifică prezentul, care caracterizează înţelesul noţiunii de actual.

         - nu s-a avut în vedere că prin plângerea formulată intimaţii nu justifică obţinerea unui folos practic - pentru că admiterea acesteia nu ar avea ca efect intrarea bunului în proprietatea lor – şi un interes personal.

         Intimaţii reclamanţi au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, iar în motivare au arătat că existenţa interesului lor în formularea plângerii de faţă a fost corect apreciată de tribunal şi că folosul practic urmărit prin acest demers procesual constă în înlăturarea posibilităţii recurentei pârâte de a invoca în celălalt litigiu al părţilor, înregistrat la Tribunalul Constanţa sub nr. 11.111/118/2008, încheierea de întabulare atacată în cauză şi, implicit, calitatea sa de proprietar al imobilului în litigiu.

         Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanţe reţine următoarele:

         Art. 41 din Codul de procedură civilă – care prevede că orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată – reglementează dreptul la acţiune, care se defineşte ca mijlocul practic de restabilire a dreptului subiectiv civil al unei persoane, care a fost încălcat.

         Una din condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile este interesul care, în absenţa unei definiţii stabilită de dispoziţiile Codului de procedură civilă, a fost calificat în literatura juridică drept folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar potrivit aceleiaşi doctrine el trebuie să fie legitim, juridic, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct.

         Prin urmare, pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată interesul trebuie să fie legitim - adică să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut - născut şi actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune şi personal şi direct, adică folosul practic să vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe adversarul său. 

         Apreciind asupra caracterului legitim, personal şi actual al interesului în raport de datele concrete ale speţei se constată că în mod greşit a constatat instanţa de apel că reclamanţii justifică această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile impusă de lege.

         Astfel, în aprecierea legitimităţii interesului urmărit prin promovarea acţiunii trebuie avut în vedere că reclamanţii nu justifică calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu pentru că cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr.10/2001 este fondată pe valorificarea titlului antecesorului lor, iar această simplă pretenţie de restituire a unui imobil preluat de stat nu echivalează cu existenţa unui drept concret şi efectiv care să justifice promovarea prezentei acţiuni, prin care se tinde la radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei, drept întabulat în temeiul unui act juridic a cărui nevalabilitate nu a fost constatată până la acest moment.

         Nu poate fi reţinut în cauză nici caracterul actual şi personal al interesului reclamanţilor deoarece eventuala nulitate a încheierii prin care dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial în litigiu a fost întabulat în favoarea pârâtei recurente nu are efecte asupra existenţei acestui drept – pentru că înscrierea dreptului în cartea funciară asigură doar opozabilitatea faţă de terţi, fără a avea caracter constitutiv – şi nici nu influenţează modalitatea de soluţionare a litigiilor care vizează existenţa şi valabilitatea titlurilor de proprietate ale părţilor.

         Rezultă, deci, că reclamanţii intimaţi nu justifică obţinerea unui folos practic prin exercitarea prezentului demers juridic şi nici expunerea la un prejudiciu prin neexercitarea lui în acest moment şi că existenţa pe rolul instanţelor de judecată a mai multor litigii referitoare la acest spaţiu comercial îi îndreptăţeşte, eventual, să solicite notarea lor în cartea funciară a bunului, în condiţiile art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996.

         Pentru toate aceste considerente se constată că în mod greşit a apreciat tribunalul că prin acţiunea dedusă judecăţii se urmăreşte realizarea unui interes ocrotit de lege, personal, născut şi actual astfel că, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recursul va fi admis şi se va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că se va respinge apelul reclamanţilor ca nefondat.

         Conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reclamanţii intimaţi vor fi obligaţi la 4,15 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Decizia civilă nr. 520/C/24.11.2010

Dosar nr. 259/212/2009