21. Partaj succesoral. Lipsa acordului comostenitorilor privitor la formarea si atribuirea loturilor. Criterii de formare si atribuire a unui teren intravilan situat într-o zonă cu potential turistic ridicat. Respectarea principiului echitătii.

            Art.673⁹ Cod procedură civilă enumeră, cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanţa va ţine seama la atribuire în partajul judiciar dar aceste criterii trebuie avute în vedere, toate la un loc sau numai unele, astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtaşilor, să satisfacă nevoile lor actuale şi deci, partajul să fie echitabil.

         Nu în ultimul rând, diferenţa evidentă de valoare dintre terenul de 2,5 ha şi terenul de 7,5 ha, în favoarea primului, dată de amplasamentul lotului de 2,5 ha la o distanţă de numai 500 m de plajă, într-o zonă de interes turistic aflată în plină dezvoltare, ar face ca partajul prin atribuirea acestui lot în întregime către recurenţii pârâţi să fie nu numai contrar principiului înscris în art. 673⁵  Cod procedură civilă, dar ar fi şi neechitabil.

         La 12.12.2008 reclamanta M.A.M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii S.P., S.C., C.E., C.N. şi C.C., să dispună ieşirea din indiviziune  cu privire la terenul în suprafaţă de 2,5 ha situat în localitatea Agigea, sola 80, parcela 374/4 şi cu privire la terenul în suprafaţă de 7,5 ha situat în localitatea Agigea, sola 48, parcela 210/32347/4.

         În motivarea cererii a arătat că autorul comun al părţilor, Ş.C., a decedat pe data de 24.06.1960. De pe urma acestuia au rămas ca moştenitori Ş.R., soţie supravieţuitoare, S.I., fiu, Ş.C., fiică şi S.Ş., fiu. Ş.(Ş.)C. a decedat la 15.08.1997, moştenitorii acesteia fiind, potrivit certificatului de mostenitor nr.263/11/1997, S.C. şi C.E. Ş.Ş. a decedat în anul 1991, moştenitor fiind reclamanta.  De pe urma lui C.E., fiica din altă căsătorie a lui Ş.C., au rămas ca moştenitori C.N. şi C.C. S-a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a ieşirii din indiviziune, dar fără rezultat.

         Pârâţii C.N. şi C.C. au solicitat prin întâmpinare atribuirea terenului în suprafaţă de 2,5 ha situat în localitatea Agigea, identificat în Titlul de proprietate 18484/111/15.01.1993 prin sola 80/parcela 347/4.

         Au arătat că această solicitare este fundamentată pe împrejurarea că, încă din cursul  anului 1993, folosesc terenul cu acordul  celorlalţi coindivizari.

         Prin sentinţa civilă nr. 11866/02.07.2009 Judecătoria Constanţa a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafaţă de 2,5 ha situat în localitatea Agigea, situat în sola 80, parcela 374/4 din Titlul de proprietate nr. 18484/111/15.01.1993 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor şi asupra terenului în suprafaţă de 7,5 ha din Titlul de  proprietate  nr. 18484/111/15.01.1993 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

         A atribuit  pârâtului C.N. lotul nr.8, pârâtei  M.C.C. lotul 4, pârâtului S.C.  lotul nr.7, pârâtei C.E. lotul 3, pârâtei S.P.  loturile 6 şi 2 şi reclamantei M.A.M. lotul 1 şi 5 din parcela  A 374/4, urmând  ca lotul nr. 9 să rămână în indiviziune.

         A atribuit pârâtei S.P. lotul nr. 1, reclamantei M.A.M.  lotul nr.2, pârâtului S.C.  lotul nr. 3, pârâtei C.E. lotul nr. 4, pârâtului C.N. lotul nr. 5 şi pârâtei M.C.C. lotul nr. 6 din parcela 210/32 situată în localitatea Agigea.

         În considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut că, prin Titlul de proprietate nr. 18484/111 din 15.01.1993, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 10 ha în favoarea moştenitorilor defunctului S.C., şi anume S.I., S.C., C.E. şi M.A.M., 2,5 ha fiind situate  în sola 80, parcela 374/4, iar 7,5 ha fiind situate în sola 48, parcela 210/32.

         S-a mai reţinut că S.I. a decedat la data de 12.08.1991, moştenitori fiind S.P., conform certificatului de moştenitor nr.  799/13.04.1995, iar S.C. a decedat la data de 15.08.1997, moştenitori fiind S.C. şi C.E., conform certificatului de moştenitor nr. 263/11.11.1997.

         Pentru a dispune ieşirea din indiviziune, instanţa a avut în vedere disp. art. 728 C.civ. şi art. 973⁹ C.pr.civ., raportul de expertiză tehnică imobiliară din care rezultă că terenul este comod partajabil în natură şi că în lotul 8 sunt incluse construcţiile realizate de C.N., concluziile raportului de expertiză concordând cu declaraţiile martorilor, potrivit cărora pe terenul în cauză, la partea dinspre stradă, este ridicată o construcţie  pe o suprafaţă de circa 50-60 mp.

         Cu privire la cererea  pârâţilor C.N. şi C.C. de a li se acorda în întregime terenul în suprafaţă de 2,5 ha, situat în localitatea Agigea, situat în sola 80, parcela 374/4, instanţa a reţinut că: regula este partajarea în natură a imobilului, în lotul fiecărui proprietar urmând a fi incluse bunuri de aceeaşi valoare, că potrivit art. 673⁹ C.pr.civ. la atribuirea loturilor trebuie să se aibă în vedere şi construcţiile  realizate de părţi; din raportul de expertiză rezultă că respectivele construcţii edificate de pârâtul C.N. au fost incluse în lotul nr. 8 aferent parcele 374/4 iar pe restul suprafeţei  ce  constituie parcela pârâţii C.N. şi C.C. nu au efectuat lucrări care să justifice acordarea către aceştia a întregii suprafeţe de teren menţionate.

          În termen legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus au declarat recurs pârâţii C.N. şi C.C., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma modalităţii de formare şi atribuire a loturilor.

         Prin decizia civilă nr. 271 din 3 iunie 2010 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondat apelul pârâţilor.

         Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că în mod corect prima instanţă a înlăturat pretenţia pârâţilor C.N. şi C.C. de a li se atribui lor întregul lot de 2,5 ha, modalitatea de partajare aleasă de instanţă fiind în  concordanţă cu regula generală a împărţelii în natură, dar şi cu celelalte principii reglementate de textele legale referitoare la partajul judiciar (art. 741 Cod civil, art. 673⁵ , 973⁹ Cod procedură civilă). S-a mai reţinut că nu a fost depusă la dosar o dovadă privind convenţia încheiată între moştenitorii lui S.C. în legătură cu modalitatea de folosire a terenurilor cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate iar terenul este comod partajabil în natură, cu respectarea cotelor-părţi cuvenite tuturor coindivizarilor.

         Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii C.N. şi C.C. susţinând, în esenţă, că instanţa nu a ţinut seama de modalitatea în care loturile au fost folosite de părţi şi de faptul că acestea au înţeles încă de la momentul emiterii titlului de proprietate ca fiecare dintre coindivizari să preia şi în drept loturile pe care le-au deţinut şi le-au exploatat timp de 15 ani. Susţin că dovada convenţiei părţilor s-a făcut prin proba testimonială.

         Apreciază că pentru o corectă soluţionare a cauzei instanţa trebuia să încuviinţeze solicitarea lor de efectuare a unei expertize tehnice care să realizeze o identificare a loturilor şi în raport de modul în care ele sunt deţinute în prezent şi, în situaţia inegalităţii loturilor, compensarea se putea face prin stabilirea unor sulte corespunzătoare.

         Susţin că instanţa nu a ţinut seama de criteriile de partajare prevăzute de art. 673⁹ Cod procedură civilă şi în special de criteriul „folosirea bunului de către unul dintre ei timp îndelungat”, precum şi de faptul că, fiind divizat în exces, sunt scăzute posibilităţile valorificării eficiente a terenului din punct de vedere economic.

         Examinând legalitatea deciziei pronunţate în raport de criticile formulate de pârâţi, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

         În materia partajului regula stabilită potrivit art. 741 Cod civil şi art. 673⁵ Cod procedură civilă este aceea a împărţirii în natură a bunurilor ce compun masa partajabilă.

         Posibilitatea unui acord între părţi cu privire la modul de lichidare a stării de indiviziune, chiar numai în privinţa unuia dintre bunurile supuse împărţelii, nu este interzis de lege, dimpotrivă, o astfel de împărţeală fiind în concordanţă cu principiul disponibilităţii şi cu prevederile art. 673⁹ Cod procedură civilă care dispune că, la formarea şi atribuirea loturilor instanţa ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor.

         În speţă însă, aşa cum au reţinut instanţele de fond şi de apel pe baza probelor administrate, pârâţii recurenţi nu au dovedit că a existat un acord de împărţeală a lotului de 2,5 ha în sensul atribuirii lui în întregime către aceştia şi, în lipsa unei alte probe consemnate într-un înscris (ex. o convenţie scrisă între moştenitori) care să răstoarne probatoriul administrat în faţa primei instanţe, Curtea nu poate proceda la o reapreciere a probelor pentru a ajunge la o altă concluzie, punctele 10 şi 11 din art. 304 Cod procedură civilă fiind abrogate prin art. I din OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005.

         Art. 673⁹ Cod procedură civilă enumeră, cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanţa va ţine seama la atribuire în partajul judiciar dar aceste criterii trebuie avute în vedere, toate la un loc sau numai unele, astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtaşilor, să satisfacă nevoile lor actuale şi deci, partajul să fie echitabil.

         Printre criteriile de împărţeală se află, este adevărat, şi acela al folosirii bunului de către unul dintre copărtaşi ori evitarea împărţirii excesive a bunului, reclamate de recurenţi ca fiind încălcate prin hotărârile pronunţate.

Folosirea unei porţiuni de teren de 160 mp pentru construirea unei case nu justifică însă atribuirea întregului lot de 25.000 mp numai către constructorii edificiului. De asemenea, nu se poate reproşa instanţei că prin modalitatea de partaj dispusă a determinat o fărâmiţare excesivă a imobilului de 2,5 ha ori o scădere importantă a valorii acestuia câtă vreme chiar recurenţii pârâţi au înţeles să nu folosească acest teren în scopul exploatării agricole ci, lotizându-l, au edificat o construcţie pe o suprafaţă de 160 mp.

         Nu în ultimul rând, diferenţa evidentă de valoare dintre terenul de 2,5 ha şi terenul de 7,5 ha, în favoarea primului, dată de amplasamentul lotului de 2,5 ha la o distanţă de numai 500 m de plajă, într-o zonă de interes turistic aflată în plină dezvoltare, ar face ca partajul prin atribuirea acestui lot în întregime către recurenţii pârâţi să fie nu numai contrar principiului înscris în art. 673⁵  Cod procedură civilă, dar ar fi şi neechitabil.

         În consecinţă, constatând că instanţele au respectat prevederile legale în materia partajului, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat. 

Decizia civilă nr. 470/C/27.10.2010

Dosar nr. 28002/212/2008