Legea nr. 10/2001 stabileşte
prin art.3 că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele care aveau
calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a
acestora, operate în perioada de referinţă.
Autorul apelanţilor reclamanţi a dobândit în
patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin
actul de partaj voluntar abia în anul 1996, prin efectul sentinţei civile nr.
4532/18 aprilie 1996 a
Judecătoriei Constanţa, nefiind proprietar la data prezumtivei preluări de
către statul român anterior datei de 22 decembrie 1989.
ReclamanţiiV.M.,
V.E. şi P.M. au solicitat pârâţilor Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul
Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar să dispună atribuirea prin
compensare, în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru vechiul amplasament afectat
în prezent de domeniul public, a unei suprafeţe de teren echivalente, în
suprafaţă de 4.000 m.p.
Aceştia au arătat că la 09.08.2001 au formulat o
notificare către primărie, optându-se pentru atribuirea unei suprafeţe de teren
echivalente celei care reprezintă proprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 4.000 m.p. şi pe care se
află în prezent locuri de înhumare (Cimitirul Viile Noi), precizând că titlul
lor de proprietate a fost confirmat prin sentinţa civilă nr. 4532/1996 a Judecătoriei
Constanţa, în sensul că autorul reclamanţilor era, împreună cu fraţii săi,
proprietarul unei suprafeţe de 2
ha. şi 5000
m.p. situată în Viile Noi. Prin contractul de partaj
voluntar autentificat sub nr. 136/1998 s-a sistat starea de indiviziune asupra
acestui teren, autorului reclamanţilor fiindu-i atribuit lotul de 4000 m.p., care formează
obiectul prezentei notificări.
Terenul în litigiu a fost identificat prin
administrarea, cu ocazia judecăţii în fond a prezentului litigiu, a unei
expertize judiciare topografice, expertul consemnând faptul că terenul este
ocupat în proporţie de 100% cu locuri de înhumare; s-a conchis în sensul că nu
este posibilă restituirea acestuia în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 818 din
23.06.2008 a Tribunalului Constanţa s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor,
apreciindu-se că aceste persoane nu fac parte din categoria celor îndreptăţite
la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În apelul formulat împotriva acestei hotărâri,
reclamanţii au motivat în sensul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că
nu aucalitatea de persoane îndreptăţite
la restituirea imobilului în natură, motivat de împrejurarea că dreptul de
proprietate a fost consfinţit prin sentinţa civilă nr. 4532 din 18.04.1996
pronunţată de Judecătoria Constanţa.
Analizând legalitatea şi temeinicia
soluţiei primei instanţe, Curtea va avea în vedere că o condiţie esenţială pentru
aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 este aceea ca persoana pretins
îndreptăţită la măsuri reparatorii să fi avut calitatea de proprietar al
bunului anterior intrării în vigoare a actului normativ, iar preluarea abuzivă
să fi fost realizată din patrimoniul acestuia (ori a autorului său) de către
stat, în perioada de referinţă 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Or, în speţă, titlul de proprietate
invocat a avut ca fundament actul sub semnătură privată încheiat la 15 august 1949, prin care autorii
reclamanţilor au cumpărat de la moştenitorii defunctului G.C. suprafaţa de 2 ha şi 5000 mp, pe care
acesta din urmă îl cumpărase în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat
sub nr. 1126 din 8 iulie 1899 de la C.H.P., care la rândul său îl dobândise de la M.G., în anul 1899.
Faţă de inexistenţa formei autentice a actului translativ de
proprietate, impuse sub sancţiunea nulităţii prin prevederile art. 36 şi art.
37 din Legea nr. 203/1947 (sancţiune menţinută de altfel şi după abrogarea
acestui act normativ, conform art. 11 şi
12 din Decretul nr. 151/10.06.1950), apelanţii reclamanţi nu pot pretinde că actul sub
semnătură privată încheiat în anul 1949 de autorul lor a avut de la început
caracter constitutiv al dreptului de proprietate.
În
realitate, această convenţie a produs efectul juridic al unei promisiuni de
vânzare-cumpărare, aspect recunoscut şi valorificat de către autorul
reclamanţilor, care prin solicitarea adresată instanţei la 27.11.1995, a
pretins ca în contradictoriu cu succesorul legal al promitentului vânzător C.H.P.
să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea asupra suprafeţei de 2 ha şi 5000 mp.
Astfel, în dosarul civil nr.
14731/1995 al Judecătoriei Constanţa în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.
4532/18 aprilie 1996, reclamanţii au obţinut constatarea intervenirii vânzării
imobilului menţionat, situaţie în care efectul translativ al dreptului de
proprietate, constituit în favoarea promitenţilor cumpărători, a operat de la
data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Legea nr. 10/2001 stabileşte prin
art.3 că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele care aveau
calitatea de proprietari ai imobilelor la
data preluării în mod abuziv a acestora, operate în perioada de referinţă.
Or, aşa cum s-a arătat, autorul apelanţilor reclamanţi a dobândit în
patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin
actul de partaj voluntar abia în anul 1996, prin efectul sentinţei civile nr.
4532/18 aprilie 1996 a
Judecătoriei Constanţa, nefiind proprietar la data prezumtivei preluări de
către statul român anterior datei de 22 decembrie 1989.
Prin urmare, constatând că în speţă Legea nr.
10/2001 nu se aplică reclamanţilor, în mod corect prima instanţă a respins
cererea, apelul urmând a fi respins ca nefondat.