avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


16. Legea nr. 10/2001. Condiţia existenţei titlului autorului, la data preluării bunului de către stat. Hotărâre judecătorească constitutivă de drepturi, pronunţată în 1996.

 

            Legea nr. 10/2001 stabileşte prin art.3 că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele care aveau calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, operate în perioada de referinţă.         

Autorul apelanţilor reclamanţi a dobândit în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin actul de partaj voluntar abia în anul 1996, prin efectul sentinţei civile nr. 4532/18 aprilie 1996 a Judecătoriei Constanţa, nefiind proprietar la data prezumtivei preluări de către statul român anterior datei de 22 decembrie 1989.

 

Reclamanţii  V.M., V.E. şi P.M. au solicitat pârâţilor Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar să dispună atribuirea prin compensare, în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru vechiul amplasament afectat în prezent de domeniul public, a unei suprafeţe de teren echivalente, în suprafaţă de 4.000 m.p.

Aceştia au arătat că la 09.08.2001 au formulat o notificare către primărie, optându-se pentru atribuirea unei suprafeţe de teren echivalente celei care reprezintă proprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 4.000 m.p. şi pe care se află în prezent locuri de înhumare (Cimitirul Viile Noi), precizând că titlul lor de proprietate a fost confirmat prin sentinţa civilă nr. 4532/1996 a Judecătoriei Constanţa, în sensul că autorul reclamanţilor era, împreună cu fraţii săi, proprietarul unei suprafeţe de 2 ha. şi 5000 m.p. situată în Viile Noi. Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 136/1998 s-a sistat starea de indiviziune asupra acestui teren, autorului reclamanţilor fiindu-i atribuit lotul de 4000 m.p., care formează obiectul prezentei notificări.

Terenul în litigiu a fost identificat prin administrarea, cu ocazia judecăţii în fond a prezentului litigiu, a unei expertize judiciare topografice, expertul consemnând faptul că terenul este ocupat în proporţie de 100% cu locuri de înhumare; s-a conchis în sensul că nu este posibilă restituirea acestuia în natură.

         Prin sentinţa civilă nr. 818 din 23.06.2008 a Tribunalului Constanţa s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor, apreciindu-se că aceste persoane nu fac parte din categoria celor îndreptăţite la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În apelul formulat împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au motivat în sensul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu au  calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea imobilului în natură, motivat de împrejurarea că dreptul de proprietate a fost consfinţit prin sentinţa civilă nr. 4532 din 18.04.1996 pronunţată de Judecătoria Constanţa.

         Analizând legalitatea şi temeinicia soluţiei primei instanţe, Curtea va avea în vedere că o condiţie esenţială pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 este aceea ca persoana pretins îndreptăţită la măsuri reparatorii să fi avut calitatea de proprietar al bunului anterior intrării în vigoare a actului normativ, iar preluarea abuzivă să fi fost realizată din patrimoniul acestuia (ori a autorului său) de către stat, în perioada de referinţă 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

         Or, în speţă, titlul de proprietate invocat a avut ca fundament actul sub semnătură privată încheiat la 15 august 1949, prin care autorii reclamanţilor au cumpărat de la moştenitorii defunctului G.C. suprafaţa de 2 ha şi 5000 mp, pe care acesta din urmă îl cumpărase în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1126 din 8 iulie 1899 de la C.H.P., care la rândul său îl dobândise de la M.G., în anul 1899.

          Faţă de inexistenţa formei autentice a actului translativ de proprietate, impuse sub sancţiunea nulităţii prin prevederile art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 203/1947 (sancţiune menţinută de altfel şi după abrogarea acestui act normativ, conform art. 11 şi 12 din Decretul nr. 151/10.06.1950), apelanţii reclamanţi nu pot pretinde că actul sub semnătură privată încheiat în anul 1949 de autorul lor a avut de la început caracter constitutiv al dreptului de proprietate.

         În realitate, această convenţie a produs efectul juridic al unei promisiuni de vânzare-cumpărare, aspect recunoscut şi valorificat de către autorul reclamanţilor, care prin solicitarea adresată instanţei la 27.11.1995, a pretins ca în contradictoriu cu succesorul legal al promitentului vânzător C.H.P. să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea asupra suprafeţei de 2 ha şi 5000 mp.

Astfel, în dosarul civil nr. 14731/1995 al Judecătoriei Constanţa în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4532/18 aprilie 1996, reclamanţii au obţinut constatarea intervenirii vânzării imobilului menţionat, situaţie în care efectul translativ al dreptului de proprietate, constituit în favoarea promitenţilor cumpărători, a operat de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.

           Legea nr. 10/2001 stabileşte prin art.3 că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele care aveau calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, operate în perioada de referinţă.         

Or, aşa cum s-a arătat, autorul apelanţilor reclamanţi a dobândit în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului stabilit a-i reveni prin actul de partaj voluntar abia în anul 1996, prin efectul sentinţei civile nr. 4532/18 aprilie 1996 a Judecătoriei Constanţa, nefiind proprietar la data prezumtivei preluări de către statul român anterior datei de 22 decembrie 1989.

 Prin urmare, constatând că în speţă Legea nr. 10/2001 nu se aplică reclamanţilor, în mod corect prima instanţă a respins cererea, apelul urmând a fi respins ca nefondat.

            Decizia civilă nr. 62/C/31.01.2011

Judecător redactor Mihaela Ganea