13. Acţiune
in constatare vânzare-cumpărare intemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) –
Titlul X – Legea nr. 247/2005. Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare
afectată de modalitate. Termen suspensiv. Transmiterea dreptului de creanţă
rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare către un terţ, prin
intermediul contractului de cesiune de creanţă. Efecte.
Fiind
un termen suspensiv de executare stipulat în beneficiul debitorilor obligaţiei
de a face – promitentul vânzător – „pendente termine”, debitorul nu poate fi
acţionat în judecată pentru neexecutarea prestaţiei, deoarece datoria sa nu a
ajuns la scadenţă.
La
împlinirea termenului suspensiv, obligaţia devine exigibilă. Creditorul –
beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare are la dispoziţie şi poate
recurge la toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de lege, pentru a
obţine de la debitor prestaţiile care i se datorează – în speţă promovarea unei
acţiunii în justiţie pentru suplinirea consimţământului promitentului vânzător
la vânzare-cumpărare şi pronunţarea unei hotărârii judecătoreşti care să ţină
loc de act de vânzare-cumpărare.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1833/212/2009 pe
rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantul B.L.D. a chemat în judecată pe pârâtele
C.P. şi Comuna Corbu prin Primar, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu
acestea, să pronunţe o hotărâre prin care să se constate intervenită
vânzarea-cumpărarea între părţi pentru imobilul-teren în suprafaţă de 17 ha., situat în
extravilanul comunei Corbu. Totodată s-a solicitat şi obligarea pârâtelor la
plata cheltuielilor de judecată.
În esenţă, reclamantul a motivat că, numita C.T. a
încheiat cu pârâta C.P., o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare
autentificată sub nr. 1143/2006 la
B.N.P.A. E.T. şi G.L., prin care aceasta a promis să vândă,
iar C.T. să cumpere imobilul teren, aşa cum a fost individualizat mai sus,
fiind achitată în întregime suma de 170.000 lei, cu titlu de preţ al vânzării,
iar termenul de perfectare a contractului fiind stabilit la data de 30.06.2007.
S-a mai precizat că, în data de 28.05.2008, la B.N.P.A. M.T. şi D.P., s-a
încheiat contract de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 2097, prin care C.T.
şi C.S.D., în calitate de cedenţi, au cesionat către reclamant, în calitate de
cesionar, dreptul de a cumpăra născut din promisiunea bilaterală de
vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a arătat că, în data de 19.01.2009 s-a
emis pentru pârâta C.P., titlul de proprietate nr. 6675, iar până în prezent
pârâta nu a înţeles să dea curs obligaţiilor asumate, în sensul încheierii
contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art.
970, art. 1073, art. 1077 Cod civil, art. 5 din titlul X al Legii nr. 247/2005.
La cerere au fost anexate, în copie, promisiune bilaterală
de vânzare-cumpărare, contract de cesiune de creanţă, titlu de proprietate.
Pârâta Comuna Corbu prin Primar, legal citată, nu a
formulat întâmpinare.
În şedinţa din data de 12.03.2009 s-a luat act de
modificarea cadrului procesual, în sensul că pârâtă în cauză este C.I.
Pârâta C.I., legal citată, a formulat cerere
reconvenţională prin care a solicitat rezoluţiunea antecontractului de
vânzare-cumpărare, totodată invocând excepţia lipsei calităţii procesuale
active a reclamantului.
Prin încheierea din data de 23.02.2010, instanţa a pus
în discuţia părţilor excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale şi a
anulat cererea reconvenţională ca netimbrată.
De asemenea, tot prin încheierea din data de
23.02.2010, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a
pârâtei Comuna Corbu prin Primar.
În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu
înscrisuri şi proba cu interogatoriu.
Prin sentinţa civilă nr. 10795/27.04.2010 instanţa a
respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Comuna Corbu prin
Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală
pasivă. A admis cererea formulată de reclamantul B.L.D., în contradictoriu cu
pârâta C.I. şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între reclamantul B.L.D.,
în calitate de cumpărător şi pârâta C.I., în calitate de vânzător, la preţul de
170.000 lei, achitat la data de 20.09.2006 de către reclamant, autoarei
pârâtei, asupra terenului extravilan în suprafaţă de 17 ha. situat pe raza comunei
Corbu, judeţul Constanţa, identificat în titlul de proprietate nr.
6675/19.01.2009 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de
Proprietate asupra Terenurilor. A dispus ca hotărârea să ţină loc de act
autentic de vânzare-cumpărare.
A obligat pârâta C.I. la plata către reclamant, a
sumei de 4.652 lei cheltuieli de judecată (4.647 lei taxă judiciară de timbru
şi 5 lei timbru judiciar).
Pentru a hotărî în acest fel, a reţinut instanţa de
fond că prin înscrisul sub semnătură privată, promisiune bilaterală de
vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1143/2006 la B.N.P.A. E.T. şi G.L.,
autoarea pârâtei s-a obligat să vândă numitei C.T., iar aceasta din urmă să
cumpere teren în suprafaţă de 17
ha., situat în extravilanul comunei Corbu, primind în
totalitate preţul vânzării în sumă de 170.000 lei, convenindu-se totodată ca
perfectarea vânzării să se facă la data emiterii titlului de proprietate, cel
târziu până la data de 30.06.2007, astfel încât de la această dată luând
naştere dreptul la acţiune.
Ulterior, prin contractul de cesiune de creanţă
autentificat sub nr. 2097 din 2008, dreptul de cumpărare al promitentei-cumpărătoare
C.T., rezultat din promisiunea de vânzare, a fost transmis reclamantului.
Potrivit art. 1294 Cod civil, „Vinderea este o
convenţie prin care cele două părţi se obligă între sine, una a transmite
celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui”,
iar conform art. 1295 Cod civil, „Vinderea este perfectă între părţi şi
proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului,
îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul
încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”.
Aceste prevederi se circumscriu principiului
consensualismului care guvernează materia încheierii contractelor sinalagmatice
şi care face ca acordul de voinţă al părţilor, liber exprimat şi neviciat să
fie suficient şi necesar pentru perfectarea convenţiei.
Pentru admisibilitatea acţiunii având ca
obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de
vânzare-cumpărare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: să existe
un antecontract valabil încheiat, refuzul unei părţi de a încheia contractul în
formă autentică, partea reclamantă să îşi fi îndeplinit obligaţiile asumate
prin antecontract, promitentul vânzător să fie proprietarul bunului pentru a
putea opera transferul dreptului de proprietate, bunul să se afle încă în
patrimoniul promitentului vânzător.
Analizând condiţiile impuse de textele
legale citate, instanţa de fond a constatat că, în speţă, acestea sunt
îndeplinite, respectiv: există înscrisul sub semnătură privată cu valoare de
antecontract de vânzare-cumpărare, pârâta nu s-a prezentat la notariat pentru
perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, obligaţie ce îi incumba conform
promisiunii de vânzare, pârâtul (vânzător)
este proprietarul terenului, aşa cum atestă titlul de proprietate nr. 6675/2009, iar terenul în litigiu se află încă în patrimoniul
acestuia, nefiind făcută dovada că ar fi înstrăinat către altcineva.
De altfel, atâta timp cât terenul în litigiu nu a ieşit din patrimoniul pârâtului
(vânzător) şi neexistând alte
impedimente legale, în lumina principiului executării în natură a obligaţiilor
şi reparării în natură a pagubelor, în baza art. 1073 şi 1077 Cod civil,
instanţa poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de
vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a
declarat recurs pârâta C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul a vizat, de asemenea, încheierea de şedinţă prin care instanţa a
respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
În şedinţa publică din 11.11.2010, faţă de valoarea
obiectului litigiului, aşa cum rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare,
instanţa a calificat drept apel, calea de atac exercitată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 501/11.11.2010 Tribunalul
Constanţa a respins ca nefondat apelul formulat de C.I.
Pentru a pronunţa această
soluţie, instanţa de apel a reţinut că reclamantul se legitimează procesual
activ în condiţiile în care cesiunea de
creanţă reprezintă un mod de transmitere a obligaţiilor şi este acea convenţie
prin care creditorul transmite o creanţă a sa unei alte persoane, iar
reclamantul a dobândit prin intermediul cesiunii de creanţă încheiată cu C.T.
calitatea de beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare a terenului în
litigiu. S-a mai reţinut că cesiunea de creanţă a fost notificată apelantei
reclamante, situaţie în care aceasta, în calitate de succesoare în drepturi a
defunctei promitente C.P., nu poate să ignore obligaţiile asumate de autoarea
sa, deoarece odată cu acceptarea pură şi simplă a succesiunii răspunde pentru
toate obligaţiile acesteia.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că toate criticile
apelantei sunt nefondate, obligaţia de a face toate demersurile pentru
obţinerea titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenul ce a
făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare îi incumba promitentei
vânzătoare, iar după decesul acesteia şi încetarea mandatului încheiat cu B.L.D.
– procura nr. 1144 din 20.09.2006 această obligaţie s-a transmis apelantei, în
calitate de succesoare a promitentei vânzătoare. Apelanta pârâtă nu îşi poate
invoca propria sa culpă în neemiterea titlului de proprietate până la
30.06.2007, pentru a invoca încetarea obligaţiei sale de perfectare a
contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât autoarea sa a încasat
integralpreţul de 170.000 lei, la
data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat
recurs pârâta C.I., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304
pct. 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. Partea reclamantă, cedenţii creanţei reclamantului
nu au respectat termenul asumat prin antecontract, prin care aceştia urmau să
obţină punerea în posesie a autoarei pârâtei asupra imobilului în procedura
Legii nr. 18/1991 – respectiv „cel mai târziu până la data de 30.06.2007”.
În condiţiile în care până la termenul stipulat în
contract – 30.06.2007 – promitenta cumpărătoare din antecontract nu a reuşit să
întocmească actele necesare vânzării, în speţă au devenit incidente
dispoziţiile art. 1020 Cod civil, contractul fiind rezoluţionat pentru
neexecutare culpabilă din partea beneficiarului promisiunii.
2. Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu
aplicarea greşită a legii –art. 5
alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247/2005, deoarece potrivit contractului
de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1994/3.09.2010 de B.N.P. C.M.P. bunul
imobil a fost înstrăinat de reclamant către cumpărătoarea S.C. „H” S.R.L., iar
la momentul soluţionării prezentei cauze, recurenta nu mai are calitatea de
proprietar al bunului.
3. Hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea dreptului la
apărare al apelantei pârâte. Deşi la dosar există o cerere de amânare formulată
de unul dintre cei doi avocaţi ai apelantei, instanţa de apel a respins
nemotivat această cerere, deşi avocatul mai avea probe de administrat.
4. Reclamantul nu are calitate procesuală activă,
întrucât prin contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr.
2097/28.05.2008 s-a transmis numai un drept de creanţă, ori prin prezenta
acţiune reclamantul urmăreşte transmiterea în patrimoniul său a unui drept
real.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile
pârâtei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Instanţele de fond şi de apel au calificat în mod
judicios contractul încheiat între autoarea pârâtei C.P. şi autoarea
reclamantului – C.T. la data de 20.09.2006 ca fiind o promisiune bilaterală de
vânzare-cumpărare, respectiv o convenţie prin care ambele părţi şi-au asumat
obligaţia să vândă, respectiv să cumpere în viitor terenul în suprafaţă de 17 ha. situat în extravilanul
comunei Corbu, judeţul Constanţa, cu preţul de 170.000 lei, preţ plătit şi
încasat la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Conform acestei convenţii, părţile s-au înţeles să
perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la data emiterii
titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 – procedura fiind în
desfăşurare la momentul semnării antecontractului de vânzare-cumpărare,
respectiv cel mai târziu până la data de 30 iunie 2007.
Din analiza acestei convenţii, se reţine că actul
încheiat de părţi este afectat de o modalitate, respectiv de termen suspensiv.
Termenul suspensiv este acela care amână
exigibilitatea sau executarea obligaţiei până la momentul împlinirii sale. Cu
alte cuvinte, dreptul de creanţă devine exigibil şi datoria devine scadentă la
împlinirea termenului.
În cauză se reţine că antecontractul de
vânzare-cumpărare a bunului viitor a fost afectat de un termen suspensiv
convenţional, stipulat în beneficiul vânzătorului promitent. Părţile au
convenit să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare cu privire la
terenul în suprafaţă de 17 ha., situat în extravilanul comunei Corbu, în
legătură cu care se află în desfăşurare procedura de reconstituire a dreptului
de proprietate conform Legii nr. 18/1991. Termenul stipulat pentru încheierea
actului în formă autentică a fost stabilit ca fiind momentul emiterii titlului
de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, titlu ce urma să fie obţinut
până cel mai târziu la data de 30 iunie 2007.
Din interpretarea gramaticală a clauzei ce vizează
condiţiile în care se va încheia contractul de vânzare-cumpărare, rezultă că
părţile au stabilit ca actul de vânzare-cumpărare să se încheie imediat ce se
va obţine titlul de proprietate emis de Comisia Judeţeană Constanţa de Aplicare
a Legii nr. 18/1991, titlu ce va fi obţinut cel mai târziu până la data de 30
iunie 2007.
Fiind un termen suspensiv de executare stipulat în
beneficiul debitorilor obligaţiei de a face – promitentul vânzător – „pendente
termine”, debitorul nu poate fi acţionat în judecată pentru neexecutarea
prestaţiei, deoarece datoria sa nu a ajuns la scadenţă.
Trebuie subliniat faptul că termenul nu afectează
existenţa însăşi a obligaţiei, ci doar exigibilitatea; obligaţia există, dar nu
este exigibilă (art. 1022 Cod civil).
Astfel, obligaţia de a perfecta contractul de
vânzare-cumpărare există cu certitudine şi este sigur că debitorul – promitenta
vânzătoare va trebui să execute obligaţia pe care o datorează – perfectarea
contractului de vânzare-cumpărare la data obţinerii titlului conform Legii nr.
18/1991, titlu ce se impune a fi obţinut cel mai târziu până la data de 30 iunie
2007.
Fiind vorba de un termen suspensiv de executare în
favoarea debitorului, creditorul – beneficiarul promisiunii de
vânzare-cumpărare nu poate proceda la niciun act de executare împotriva
debitorului şi nu poate cere plata mai înainte de împlinirea lui. Până la
împlinirea termenului suspensiv – data obţinerii actului de proprietate în
procedura Legii nr. 18/1991, care se va obţine nu mai târziu de data de 30 iunie
2007, obligaţia asumată de părţi este imprescriptibilă. Termenul de prescripţie
extinctivă a acţiunii în realizarea dreptului de creanţă – perfectarea
contractului de vânzare-cumpărare – nu curge în favoarea debitorului. El începe
să curgă numai din momentul împlinirii termenului suspensiv – 30.06.2007, când
creanţa devine exigibilă.
La împlinirea termenului suspensiv, obligaţia devine
exigibilă. Creditorul – beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare are la
dispoziţie şi poate recurge la toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de
lege, pentru a obţine de la debitor prestaţiile care i se datorează – în speţă
promovarea unei acţiunii în justiţie pentru suplinirea consimţământului
promitentului vânzător la vânzare-cumpărare şi pronunţarea unei hotărârii judecătoreşti
care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Împrejurarea că în speţă titlul de proprietate pentru
terenul agricol în suprafaţă de 17
ha. a fost obţinut după data de 30 iunie 2007, nu
constituie o cauză de încetare a obligaţiei asumate de promitenţii vânzători de
a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare, ci eventual pune în
discuţie problema răspunderii contractuale a debitorului obligaţiei pentru
pagubele pricinuite cocontractantului, urmare a neexecutării culpabile a
obligaţiilor asumate de fiecare semnatar al convenţiei –(nerealizarea în termen
a documentaţiei necesare emiterii titlului de proprietate, lipsa de diligenţă
şi de interes a părţii care s-a obligat în cadrul procedurii declanşate conform
Legii nr. 18/1991).
În speţă se reţine că recurenta pârâtă a solicitat pe
cale reconvenţională să se constate că antecontractul de vânzare-cumpărare a
fost rezoluţionat ca urmare a neexecutării obligaţiei asumate de beneficiara
promisiunii – C.T. (cedenta dreptului de creanţă) de a efectua toate
demersurile necesare pentru emiterea titlului de proprietate, cerere ce a fost
anulată ca netimbrată. În condiţiile în care hotărârea primei instanţe nu a
fost criticată în apel şi ulterior în recurs sub aspectul anulării cererii
reconvenţionale, această soluţie a intrat în puterea lucrului judecat,
neputându-se relua direct în recurs aspecte de fond legate de rezoluţiunea
acestui antecontract de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, se reţine din analiza
antecontractului de vânzare-cumpărare că promitenta cumpărătoare şi-a asumat
numai obligaţia de a efectua toate demersurile necesare pentru încheierea
contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, respectiv obţinerea
certificatului fiscal, certificatului de sarcini sau extras de carte funciară,
operaţiuni ce sunt ulterioare obţinerii titlului de proprietate conform Legii
nr. 18/1991, demersurile pentru obţinerea acestui titlu incumbând exclusiv
promitentei vânzătoare.
Faptul că autoarei pârâtei îi incumba această
obligaţie rezultă şi din procura autentificată sub nr. 1144/20.09.2006, prin
care C.P. l-a împuternicit pe reclamantul B.L.D. să o reprezinte în faţa
autorităţilor statului pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare în
vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul de 17 ha. situat în extravilanul
comunei Corbu.
Procura nr. 1144/20.09.2006 este un contract de mandat
care a încetat la data decesului mandatarului, respectiv la data de 18.05.2007,
anterior termenului stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare, conform
art. 1552 pct. 3 Cod civil.
După decesul autoarei sale, recurentei pârâte, în
calitate de unic succesor, îi revenea obligaţia de a efectua toate demersurile
necesare pentru obţinerea titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 şi
respectiv obligaţia de a proceda la perfectarea contractului de
vânzare-cumpărare a imobilului cu beneficiarul promisiunii.
2. Şi critica ce vizează încălcarea dispoziţiilor art.
5 alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247/2005 de către instanţa de apel, se
reţine a fi nefondată.
Potrivit acestui text de lege, „în situaţia în care
după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii,
una din părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a
îndeplinit obligaţia poate sesiza instanţa competentă, care poate pronunţa o
hotărâre care să ţină loc de act autentic”.
Pentru admisibilitatea acestei acţiuni, în mod
judicios s-au reţinut îndeplinite toate condiţiile legale:
- existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare
valabil încheiat;
- refuzul promitentei vânzătoare de a încheia
contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică;
- partea reclamantă să îşi fi îndeplinit obligaţiile
asumate, în speţă plata integrală a preţului;
- promitentul vânzător să fie proprietarul bunului
pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate;
- bunul să se afle încă în patrimoniul promitentului
vânzător.
Referitor la ultimele două condiţii, se reţine că
pârâta C.I., în calitate de succesoare a defunctei C.P., s-a legitimat ca
proprietară a terenului în suprafaţă de 17 ha. situat în extravilanul comunei Corbu,
judeţul Constanţa, în baza titlului de proprietate nr. 6675/19.01.2009 emis în
temeiul Legii nr. 18/1991 (fila 7 dosar fond), iar până la momentul pronunţării
hotărârii recurate bunul nu ieşise în mod valabil din patrimoniul acesteia;
recurenta pârâtă nu a făcut acte de înstrăinare cu privire la teren cu un terţ.
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr.
1994/3.09.2010 încheiat între beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare B.L.D.
şi S.C. „H” S.R.L., se reţine că acesta, fiind încheiat anterior perfectării
contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică între părţile din proces,
el constituie o vânzare a lucrului altuia, nulă absolut în condiţiile art. 948
Cod civil, fiind o operaţiune speculativă şi nu a avut ca obiect ieşirea
valabilă din patrimoniul promitentei vânzătoare a terenului în suprafaţă de 17 ha.
Cât timp proprietarul terenului – recurenta pârâtă nu
a dispus de bunul său în mod valabil până la momentul soluţionării prezentului
recurs, se reţine că aceasta se legitimează în calitate de proprietar al
bunului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, fiind îndeplinită
şi această condiţie pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să îi
suplinească acesteia consimţământul la vânzare, conform art. 5 alin. (2) din
Legea nr. 247/2005, titlul X.
3. Nu poate fi reţinută ca fondată nici critica ce
vizează soluţionarea apelului cu încălcarea dreptului la apărare al apelantei
pârâte.
Noţiunea de proces echitabil, în sensul art. 6 din
C.E.D.O. desemnează, pe de o parte, ansamblul garanţiilor procedurale enunţate
de această dispoziţie, iar pe de altă parte, dreptul la judecarea în mod
echitabil a cauzei arătat în primul paragraf este o garanţie cu conţinut propriu
ce se alătură celorlalte garanţii pentru a forma primul sens al noţiunii.
O garanţie esenţială a dreptului la un proces
echitabil o constituie dreptul la apărare, orice parte implicată într-o
procedură judiciară trebuie să aibă posibilitatea să îşi susţină cererile în
faţa instanţei de judecată, personal sau prin avocatul angajat.
Analizând legalitatea actelor de procedură din apel,
din perspectiva dispoziţiilor legale invocate, se constată că procedura
judiciară desfăşurată faţă de apelanta pârâtă răspunde exigenţelor art. 6 din
C.E.D.O., apelanta pârâtă beneficiind de apărare calificată în apel, inclusiv
la termenul de judecată din 11.11.2010 când s-au pus concluzii pe fondul
apelului.
Astfel, se reţine că în instanţa de apel, apelanta
pârâtă C.I. şi-a angajat doi avocaţi. La termenul de judecată din 11.11.2010
s-a prezentat în instanţă apelanta pârâtă, personal şi avocat său D.M., în
substituirea apărătorului D.A. Cel de-al doilea avocat al apelantei – D.C. a
depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitatea prezentării
sale în instanţă. Constatând că apelanta este asistată de un apărător
calificat, în mod judicios, Tribunalul Constanţa a respins cererea de amânare a
cauzei pentru lipsa celui de-al doilea avocat, în condiţiile în care atât
partea, cât şi avocatul prezent, au declarat că nu mai au alte probe de
administrat în cauză(fila 48 dosar
apel) şi se declară în stare de judecată.
Pe de altă parte, nu se poate reţine că apelanta nu
şi-a putut administra în lipsa celui de-al doilea avocat alte probe în
completarea probatoriului administrat în faţa primei instanţe – respectiv proba
testimonială şi proba cu interogatoriul intimatului reclamant, cât timp aceste
probe nu au fost solicitate în condiţiileart. 292 alin. (1) Cod procedură civilă, prin niciunul dintre cele două
apeluri formulate în cauză de cei doi avocaţi ai apelantei (filele 4–6 şi
respectiv 10–17 dosar apel) şi nici în condiţiile art. 292 alin. (2) Cod
procedură civilă.
4. Curtea constată că instanţa de apel a soluţionat în
mod judicios şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, în
sensul respingerii acesteia, reclamantul legitimându-se procesual activ în
prezenta cauză în temeiul contractului de cesiune de creanţă autentificat sub
nr. 2097/2008.
Calitatea procesual activă presupune existenţa unei
identităţi între persoana reclamantului şi cel care se pretinde titularul
dreptului dedus judecăţii.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data
de 20.09.2006 între autoarea pârâtei – C.P. şi cedenta C.T., căsătorită, a dat
naştere unor obligaţii „de a face” în sarcina părţilor contractante, respectiv
de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar
nu unei obligaţii de a da, respectiv de a transfera dreptul de proprietate din
patrimoniul lui C.P. în patrimoniul lui C.T. Prin urmare, promisiunea
bilaterală de vânzare-cumpărare a dat naştere doar unor drepturi de creanţă,
nefiind translativă de proprietate.
Astfel, autoarea recurentei s-a obligat faţă de C.T. –
beneficiara promisiunii de vânzare-cumpărare, să îi vândă la momentul obţinerii
titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, terenul în suprafaţă de 17 ha., creditorul acestei
obligaţii fiind îndreptăţit, în situaţia în care debitorul va refuza să îşi
îndeplinească această obligaţie, să solicite instanţei executarea acestei
obligaţii prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să suplinească
acest consimţământ al promitentei vânzătoare, conform art. 1073 şi art. 1075
Cod civil şi art. 5 alin. (1)din Legea nr. 247/2005, Titlul X.
Obiectul contractului de cesiune de creanţă nr.
2097/28 mai 2008 încheiat între C.S.D. şi C.T., în calitate de cedenţi şi
reclamantul B.L.D., în calitate de cesionar, l-a constituit tocmai acest drept
de creanţă dobândit de cedenţi prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr.
1143 din 20.09.2006 încheiat cu C.P.
Contractul de cesiune de creanţă este contractul prin
care un creditor transmite dreptul său de creanţă cu titlu oneros sau cu titlu
gratuit, unei alte persoane (cesionar). Principalul efect al cesiunii este
transmiterea dreptului de creanţă de la cedent la cesionar; creanţa se
transmite aşa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-şi natura
civilă sau comercială, cu toate garanţiile şi accesoriile ei (art. 1396 Cod
civil).
Acest contract produce efecte faţă de terţi – în speţă
faţă de debitorul promisiunii de vânzare-cumpărare – recurenta C.I., de la
momentul notificării ei, conform înscrisurilor existente la dosar.
În speţă, se reţine că prin intermediul cesiunii de
creanţă s-a transmis intimatului reclamant un drept de creanţă – dreptul de a
cumpăra în viitor terenul în suprafaţă de 17 ha. de la debitorul promisiunii de
vânzare-cumpărare – C.I., în calitate de succesoare a defunctei C.P., iar acest
drept este însoţit de toate garanţiile şi respectiv de acţiunile pe care le
aveau la dispoziţie cedenţii (C.T. şi C.S.D.) pentru apărarea şi realizarea
dreptului, inclusiv acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (2) din
Titlul X al Legii nr. 247/2005, prin intermediul căreia beneficiarul
promisiunii de vânzare-cumpărare putea solicita instanţei suplinirea
consimţământului la vânzare, în ipoteza în care debitorul obligaţiei de
vânzare-cumpărare refuza nejustificat să se prezinte la notar pentru încheierea
contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin urmare, prin intermediul prezentei acţiuni
reclamantul şi-a valorificat un drept de creanţă rezultat din antecontractul de
vânzare-cumpărare nr. 1143/20.06.2006 şi dobândit prin intermediul contractului
de cesiune de creanţă nr. 2097/2008, aceste înscrisuri făcând dovada calităţii
procesuale active a reclamantului.
Constatând neîntemeiată critica recurentei ce vizează
modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat excepţia lipsei calităţii
procesuale active a reclamantului, curtea o respinge.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod
procedură civilă, respinge recursul pârâtei ca nefondat.