avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Uniune de sindicate la nivel de ramură. Conditii de reprezentativitate
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 549/R din 22 februarie 2013
Prin sentinta civilă nr. 750/26.10.2012, pronuntată de Tribunalul Cluj s­a respins actiunea precizată formulată de către reclamantul Sindicatul National al Lucrătorilor din T.F. "T. CF" România, împotriva pârâtei Uniunea Sindicatelor din T.F.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această solutie, instanta de fond a retinut în considerentele sentintei sale, următoarele:
„Initial, actiunea introductivă a avut ca şi obiect constatarea că pârâta nu îndeplineşte conditiile de reprezentativitate la nivel de unitate pe considerentul că nu are statut legal de sindicat şi nu este îndeplinit nici criteriul numărului de membri care este cerut de lege unui sindicat pentru a fi reprezentativ, sindicatul reprezentând o formă de organizare voluntară a angajatilor şi nu o formă de asociere a mai multor sindicate, conform art.41 din Legea 62/2011.
În ce priveşte aceste aspecte, este de remarcat că au fost reiterate şi în cuprinsul recursului formulat de către reclamantă împotriva încheierii civile nr. 13/CC/27.01.2012 pronuntată în dosarul nr. 269/117/2012 prin care instanta a admis cererea formulată de petenta Uniunea Sindicatelor din T.F. şi a constat îndeplinirea de către aceasta a conditiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv SC T.C. S.A. Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr.2487/R/17.05.2012 pronuntată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul mentionat s­a respins acest recurs, cu motivatia că în situatia în care nici un sindicat din unitate nu îndeplineşte conditia de reprezentativitate, legea prevede ca remediu posibilitatea organizării acestora în formele prevăzute de art.41 din Legea 62/2011 printre care se numără şi uniunile teritoriale, petenta din acest dosar fiind o astfel de uniune, îndeplinind astfel conditiile de reprezentativitate prevăzute de art51 lit.c) din legea mentionată.
Chiar dacă în materia necontencioasă conform art.337 C.pr.civ. nu se poate retine puterea de lucru judecat, asupra a ceea ce s­a statuat anterior de către o instantă judecătorească nu se poate reveni decât în măsura în care se invocă alte motive.
Drept urmare din perspectiva acestor chestiuni tribunalul va respinge cererea formulată.
Ulterior, reclamanta şi­a precizat actiunea în sensul că circumstantele care au stat la baza obtinerii reprezentativitătii pârâtei în ceea ce priveşte numărul membrilor de sindicat vizează situatia acestora la data de 30.09.2011, dar pârâta este obligată să facă dovada mentinerii şi îndeplinirii conditiilor legale de constatare a reprezentativitătii şi în prezent.
Raportat la această precizare, tribunalul a considerat necesară întocmirea unei adrese către pârâtă pentru a comunica instantei care este la momentul actual numărul salariatilor angajati cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată şi câti sunt înscrişi în uniunea sindicală în discutie, răspunsul fiind că actualmente această societate are 997 de salariati din care membri sindicali sunt 715, situatie în care se verifică conditiile prevăzute de art. 51 din Legea 62/2011, numărul de membri ai sindicatului reprezentând cel putin jumătate plus unu din numărul angajatilor.
Fată de cele ce preced, tribunalul va respinge actiunea formulată şi pentru acest temei, fără cheltuieli de judecată”.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul National al Lucrătorilor din T.F. "T. CF" România, solicitând, în temeiul art. 299, art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii actiunii.
În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul hotărâri primei instante, arătându­se că, în fapt, prin sentinta civila nr. 750/26.10.2012 s­a respins actiunea formulata de către reclamantul Sindicatul National al Lucrătorilor din T.F. T. CF România in contradictoriu cu Uniunea Sindicatelor din T.F..
Instanta de fond a avut in vedere la adoptarea solutiei, pe de o parte, faptul ca motivatia invocata pe calea prezentei cereri a fost invocata si in cuprinsul recursului formulat împotriva încheierii nr. 13/CC/27.01.2012, pronuntata în dosar civil nr. 269/117/2012, prin care instanta a constatat îndeplinirea conditiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, iar pe de alta parte, a constatat ca parata îndeplineşte conditia numărului de membri ai sindicatului, de cel putin jumătate plus unu din numărul angajatilor.
Recurentul considera hotărârea nelegala si netemeinica sub următoarele aspecte:
Sub un prim aspect, parata Uniunea Sindicatelor din T.F. reprezintă o forma de asociere ce are personalitate juridica dobândita potrivit art. 41 alin. (4) din Legea nr. 62/2011, fiind constituita din organizatii sindicatele cu personalitate juridica distincta.
Din acest punct de vedere, cum parata este constituita din mai multe organizatii sindicale, aceasta nu poate, in acceptiunea art. 51 punctul C) din Legea nr. 62/2011, a îndeplini conditiile de reprezentativitate, câtă vreme textul legal se refera strict la reprezentativitatea la nivel de unitate a sindicatelor, iar nu a uniunilor sindicale, care au statut legal de sindicat, iar nu uniune sindicală, ce reprezintă forma de asociere a mai multor sindicate, au independentă organizatorică şi patrimonială, ceea ce nu este cazul in speta, uniunea fiind dependenta patrimonial de organizatiile sindicale ce au înfiintat­o.
Faptul ca legiuitorul a dorit a acorda reprezentativitate in mod distinct organizatiilor sindicale, federatiilor si confederatiilor, este reglementarea in mod distinct a conditiilor de îndeplinit, prevederea in articole diferite a nivelului la care trebuie îndeplinite conditiile de reprezentativitate, respectiv la nivel national pentru confederatii, la nivel de sector de activitate sau grup de unităti pentru federatii si la nivel de unitate pentru sindicat, acesta din urma privit ca organizatie unica, de sine stătătoare, iar nu constituita prin asociere, forma ce nu este prevăzuta la art. 51 din Legea nr. 62/2011.
Totodată, aceasta ratiune este reiterata de legiuitor in dispozitiile prevăzute in art. 134 şi art. 135 din Legea nr. 62/2011 ce reglementează părtile si reprezentarea acestora in cadrul negocierii contractului colectiv de munca la diferite niveluri, respectiv sindicate, federatii si confederatii, legea nespecificând la enumerare si uniunile sindicale ca participante la negocierea contractului colectiv de munca. A accepta contrariul ar însemna ca pârâtei căreia i s­a acordat reprezentativitatea în mod greşit ar putea participa si la încheierea contractului colectiv de munca la nivel national sau la nivel de sector de activitate sau grup de unităti, câtă vreme aceasta uniune este constituita din mai multe organizatii sindicale, subrogându­se astfel dreptului de reprezentare acordat in aceasta materie doar federatiei sau confederatiei.
Sub al doilea aspect, in strânsa legătura cu argumentatia mai sus expusa, recurenta apreciază că pârâta nu îndeplineşte conditia numărului de membri ai sindicatului de cel putin jumătate plus unu din numărul angajatilor.
Astfel pentru a fi reprezentativ la nivel de unitate, conditie impusa de art. 51 punctul C, lit. c) din Legea nr. 62/2011, trebuie ca membri sindicatului sa reprezinte jumătate plus unu din angajati.
Ori, parata nu este o organizatie sindicala constituita la nivelul angajatorului SC T.C. SA, ci este un amalgam de organizatii sindicale, uniune constituita din organizatii de sine stătătoare.
In aceste conditii, cum parata reuneşte în componenta (potrivit art. 41 alin. (4) din Legea nr. 62/2011) mai multe organizatii sindicale, cerinta impusa de text ­jumătate plus unu membri ai organizatiei sindicale din numărul de angajati ­nu este îndeplinita, uniunea putând avea cel mult membrii in fiecare din organizatiile sindicale din care este constituita.
Intimata pârâtă Uniunea Sindicatelor din T.F. Cluj­Napoca a depus la dosarul cauzei „Concluzii scrise”, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurentul reclamant.
În motivarea întâmpinării s­a arătat că prin recursul formulat se contestă temeinicia şi legalitatea sentintei civile nr. 750/26.10.2012, pronuntată de Tribunalul Cluj, în prezenta cauză şi, în consecintă, reprezentativitatea pârâtei la nivelul unitătii S.C. T.C. S.A., reprezentativitate obtinută de către Uniunea Sindicatelor din T.F. prin Încheierea civilă nr. 13/CC/27.01.2012, irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului formulat tot de către Sindicatul National al Lucrătorilor din T.F. "T. CF" România.
În argumentarea recursului, reclamantul sustine, în primul motiv de recurs, că intimata nu îndeplineşte conditia de reprezentativitate impusă de art. 51 alin. (l) lit. C lit. a) din Legea dialogului social DT. 62/2011 şi anume faptul că pârâta nu ar avea statul legal de sindicat.
În ceea ce priveşte acest prin motiv de recurs, există autoritate de lucru judecat, deoarece Curtea de Apel Cluj s­a pronuntat în recurs în dosarul civil nr. nr. …/117/2012, si a statuat că pârâta îndeplineşte conditia de reprezentativitate impusă de art. 51 alin. (1) lit. "c" din Legea dialogului social nr. 62/2011, iar legea mentionată oferă statut legal de sindicat si uniunilor sindicale teritoriale constituite conform art. 41 alin. (4) din lege cu aplicarea art. 43.
Intimata Uniunea Sindicatelor din T.F. este o uniune sindicală teritorială constituită în baza art. 41 alin. (4) din Legea nr. 62/2011­Codul Dialogului social, dobândind personalitate juridică prin sentinta civilă nr. 527/2010, pronuntată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. …/117/2010, în data de 9 iunie 2010, conform art. 43 din aceeaşi lege.
Prin urmare, intimata este o organizatie sindicală, un sindicat cu personalitate juridică în acceptiunea art. 51 alin. (1) lit. C lit. a), raportat la următoarele texte de lege: art. 1 lit. w, art. 41, art. 51 alin. 1, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce priveşte cel de­al doilea motiv de recurs, recurentul sustine, netemeinic, arată pârâta intimată, că intimata nu îndeplineşte conditia numărului minim necesar de membri impus de art. 51 alin. (1) lit. C lit. c) din Legea nr. 62/2011­Codul dialogului social.
Or, la dosarul cauzei există adresa emisă de angajatorul S.C. T.C. S.A., prin care se certifică că pârâta are un număr de 715 membri de sindicat dintr­un număr total de 998 angajati, ceea ce reprezintă faptul că un procent de 71,64% din numărul total de angajati sunt membri de sindicat ai pârâtei.
Recursul este nefondat.
Memoriul de recurs contine practic două motive de recurs, afirmativ întemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Un prim motiv de recurs este cel prin care se sustine că pârâta nu îndeplineşte conditiile de reprezentativitate la nivel de unitate, conditie impusă de art. 51 pct. C din Legea nr. 62/2011, coroborată cu art. 134 şi art. 135 şi cu art. 41 din aceeaşi lege.
Un al doilea motiv de recurs are în vedere neîndeplinirea de către pârâtă a conditiei impuse de art. 51 pct. C lit. c din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 41 alin. 4 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, Curtea constată că, practic, prin acesta se aduc critici deciziei civile nr. 2487/R/17.05.2012, pronuntată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. …/117/2012.
Prin această decizie, decizie irevocabilă, s­a respins ca nefondat recursul declarat de Federatia Natională a Sindicatelor din Ramura de T.F. T. CF România, împotriva încheierii civile nr. 13/CC/27.01.2012 a Tribunalului Cluj, pronuntată în dosar nr. …/117/2012, încheiere prin care a fost admisă cererea formulată de petenta Uniunea Sindicatelor din T.F. şi, în consecintă, s­a constatat îndeplinirea de către petentă Uniunea Sindicatelor din T.F. a conditiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv, la nivelul S.C. T.C. S.A.
În considerentele acestei decizii s­a retinut faptul că „prima instantă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept substantial atunci când a apreciat că o uniune sindicală teritorială compusă din sindicate la nivelul aceleiaşi unităti al căror număr de membri însumat depăşeşte jumătate din numărul total al angajatilor unitătii îndeplineşte conditiile de reprezentativitate prevăzute de art. 51 lit. C din legea dialogului social”, întrucât, „potrivit art. 51 lit. C din Legea nr.
62/2011 a dialogului social, reprezentativitate la nivelul unei unităti (necesară, printre altele, în vederea negocierii contractului colectiv de muncă, potrivit art. 1 lit. q din lege) o are sindicatul al cărui număr de membri reprezintă cel putin jumătate plus unu din numărul angajatilor unitătii.
Pentru situatia în care niciun sindicat din unitate nu întruneşte această conditie de reprezentativitate, legea prevede ca remediu posibilitatea organizării acestora în formele prevăzute de art. 41, printre care se numără şi uniunile teritoriale, petenta fiind o astfel de uniune.
Legea se interpretează nu numai după sensul literal al termenilor, ci şi sistemic, întelesul unor norme stabilindu­se prin coroborarea lor cu altele, tinându­se seama şi de intentia legiuitorului”.
Motivele de recurs care au fost avute în vedere la pronuntarea deciziei nr. 2487/R/17.05.2012 a Curtii de Apel Cluj, au fost, în esentă, următoarele:
Recurenta a învederat că încheierea prin care s­a constatat că Uniunea Sindicatelor din T.F. îndeplineşte conditiile de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv, la nivelul S.C. T.C. S.A., a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a dispozitiilor art. 51 alin. 1 lit. C din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, întrucât, „din interpretarea textului de lege, rezultă că organizatia sindicală este reprezentativă la nivel de unitate numai dacă are şi statutul legal de sindicat, conditie pe care petenta nu o îndeplineşte, sindicatul fiind, potrivit art. 1 lit. w din Legea nr. 62/2011 forma de organizare voluntară a angajatilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relatia cu angajatorii.
Art. 41 din acelaşi act normativ prevede formele de asociere a sindicatelor, acestea fiind federatiile sindicale, constituite din sindicate din cadrul aceluiaşi sector de activitate, confederatii sindicale, ce se constituie din federatii sindicale din sectoare de activitate diferite, federatiile şi confederatiile sindicale putând constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale.
Petenta este o astfel de uniune şi nu un sindicat şi niciunul dintre sindicatele componente nu îndeplineşte conditia de reprezentativitate.
O uniune sindicală nu reprezintă un sindicat în sensul Legii nr. 62/2011, aşa cum rezultă şi din modul diferit de dobândire a personalitătii juridice reglementat de art. 14­20 şi 43 din acelaşi act normativ, distinctia fiind prezentă şi în Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, în prezent abrogată.
Instanta fondului a retinut greşit că petenta are statul legal de sindicat cu personalitate juridică.
Prin Legea nr. 62/2011 au fost înăsprite conditiile de dobândire a reprezentativitătii la nivel de unitate, astfel că, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, numărul de membrilor sindicatului trebuie să reprezinte cel putin jumătate plus unu din numărul angajatilor unitătii, eliminându­se, astfel, posibilitatea dobândirii reprezentativitătii pe baza criteriului afilierii la o organizatie sindicală reprezentativă.
Efectele încheierii obiect al recursului sunt deosebit de grave, întrucât, în măsura în care aceasta nu ar fi modificată, o organizatie sindicală care nu îndeplineşte conditiile legale va negocia contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi va beneficia de drepturile conferite de lege unui sindicat reprezentativ.
Interesul recurentei este justificat de participarea la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate”.
Se poate, astfel, constata că toate criticile din recursul pendinte sunt, practic, aceleaşi critici care au fost invocate şi în cuprinsul recursului solutionat prin decizia civilă nr. 2487/R/17.05.2012 a Curtii de Apel Cluj, recursul de fată nefăcând altceva decât să reitereze aceleaşi motive de recurs care au fost invocate şi prin recursul declarat împotriva Încheierii nr. 13/CC/27.01.2012 a Tribunalului Cluj.
Este adevărat că, în materia procedurii necontencioase, conform art. 337 C. proc. civ., încheierile pronuntate nu au puterea lucrului judecat, dar nu este mai putin adevărat că, potrivit art. 336 alin. 1 C. proc. civ., încheierea pronuntată în materie gratioasă dobândeşte fortă executorie – este executorie de drept ­, iar forta executorie constituie o caracteristică importantă a actului jurisdictional.
În doctrina juridică de specialitate s­a arătat că „atributiile gratioase fac parte din functia jurisdictională, cu acelaşi titlu ca şi atributiunile contencioase (a se vedea în acest sens Eugen Herovanu, principiile procedurii judiciare, Institutul de Arte Grafice „Lupta”, Bucureşti, 1932, vol. I, pg. 3339).
Încheierea pronuntată în procedura necontencioasă, deşi nu este înzestrată cu puterea lucrului judecat, are o oarecare stabilitate, cât timp împrejurările care au stat la baza ei au rămas neschimbate.
Urmează, logic, că instanta poate „reveni” asupra încheierii pronuntate într­o astfel de procedură gratioasă numai dacă respectivele circumstante s­au schimbat, respectiv, numai dacă, astfel, „ea n­ar leza sau periclita drepturile subiective dobândite ulterior încheierii şi tocmai în considerarea acesteia” (a se vedea în acest sens, Ion Deleanu, Tratat de Procedură Civilă, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, pg. 307).
Decizia civilă nr. 2487/R/17.05.2012 chiar dacă, prin prisma art. 337 C.pr.civ., nu se bucură de autoritate de lucru judecat, în sensul stipulat de art. 1201 C.civ., totuşi, este de apreciat în sensul că cele statuate în mod irevocabil prin această decizie, nu pot fi contrazise, printr­o hotărâre ulterioară, respectiv, nu se poate reveni asupra celor constatate în cuprinsul Deciziei nr. 2487/R/2012, decât în măsura în care, în actualul cadru procesual, s­ar invoca alte motive de fapt şi de drept, total diferite de cele care au fost avute în vedere la momentul pronuntării deciziei nr. 2487/R/17.05.2012.
Or, prin recursul pendinte, se invocă aceleaşi motive, de neîndeplinire, de către pârâtă, a conditiei de reprezentativitate la nivel de unitate, care au fost invocate şi prin recursul solutionat prin decizia civilă nr. 2487/R/17.05.2012, recurenta neinvocând niciun fel de motive de fapt ori de drept noi, respectiv, neinvocând intervenirea schimbării împrejurărilor existente la momentul pronuntării acestei decizii, ori aparitia unor noi împrejurări.
În ceea ce priveşte critica referitoare la neîndeplinirea de către pârâtă a cerintei impusă de art. 41 alin. 4 din Legea nr. 62/2011, respectiv, faptul că pârâta nu ar avea personalitate juridică, Curtea constată, pe de o parte, că art. 41 alin. 4 se referă la cu totul altceva decât dobândirea personalitătii juridice, respectiv, prevede faptul că „federatiile sau confederatiile sindicale pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale”, iar pe de altă parte, că, pârâta a dobândit personalitate juridică prin sentinta civilă nr. 527/2010 a Tribunalului Cluj, pronuntată în dosar nr. …/117/2010, fiind înscrisă în Registrul Special tinut în acest sens la Tribunalul Cluj.
Drept urmare, Curtea constată că acest prim motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce priveşte cel de­al doilea motiv de recurs, respectiv, neîndeplinirea de către pârâtă a conditiei numărului de membri ai sindicatului, de cel putin jumătate plus unu din numărul angajatilor, Curtea constată că acesta este nefondat, raportat la adresa nr. 1/1/443/08.10.2012, emisă de S.C. T.C. S.A., din care rezultă că această societate detine un număr de 997 de salariati angajati cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar 715 salariati sunt membri în cadrul U.S.P.F. (f. 97 dosar Tribunal).
Prin urmare, Curtea constată că, în spetă, este îndeplinită conditia numărului de membri ai sindicatului, de cel putin jumătate plus unu din numărul angajatilor unitătii, conditie cerută de art. 51 pct. C lit. c din Legea nr. 62/2011.
Recurenta a invocat în sustinerea recursului său şi prevederile art. 134 şi art. 135 din Legea nr. 62/2011, tot în justificarea afirmatiei conform căreia intimata nu ar îndeplini conditiile de reprezentativitate la nivel de unitate, însă, Curtea constată că aceste dispozitii nu sunt incidente în cauză, întrucât, art. 134 se referă la părtile contractului colectiv de muncă, angajatori şi angajati, respectiv, la cine reprezintă aceste părti la negocieri, în timp ce art. 135 precizează în ce conditii se face negocierea contractului colectiv de muncă în unitătile în care nu există sindicate reprezentative.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a recursului, la termenul de judecată din data de 22.02.2013 reprezentanta recurentei a invocat în sustinerea recursului său şi prevederile art. 222 din Legea nr. 62/2011 – text legal care prevede că „(1) Reprezentativitatea organizatiilor patronale sau sindicale poate fi contestată în instantă de către organizatiile patronale ori sindicale corespondente la nivel national, de sector de activitate, grup de unităti sau de unităti, în conditiile în care nu mai sunt îndeplinite unul ori mai multe dintre criteriile prevăzute de art. 51 alin. (1) lit. A­C, respectiv de art. 72 alin. (1) lit. A şi B, pe baza cărora a fost obtinută reprezentativitatea în cauză.
(2) Contestatia se depune la instanta judecătorească care a acordat reprezentativitatea.
(3) În cazul în care o organizatie patronală sau sindicală semnatară a unui contract colectiv de muncă îşi pierde calitatea de organizatie reprezentativă, orice parte interesată îndreptătită să negocieze respectivul contract colectiv de muncă are dreptul să solicite renegocierea contractului colectiv de muncă în cauză, anterior termenului de expirare a acestuia. Dacă nu se solicită renegocierea, contractul colectiv de muncă respectiv rămâne în vigoare până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
(4) În cazul în care pe parcursul derulării unui contract colectiv de muncă angajatorul îşi modifică obiectul principal de activitate, îi vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă
încheiat la nivelul sectorului de activitate în care se încadrează noul obiect principal de activitate”, însă, Curtea constată că acest text legal reglementează doar procedura după care se poate contesta reprezentativitatea organizatiilor patronale sau sindicale, necontinând niciun fel de cerinte exprese ce trebuie îndeplinite pentru îndeplinirea reprezentativitătii la nivel de unitate.
Art. 62, pe care de asemenea, recurenta l­a invocat cu ocazia sustinerii pe fond a recursului, nu contine conditii ce trebuiesc îndeplinite pentru a se întruni reprezentativitatea la nivel de unitate, acest text legal reglementând atributiile organizatiilor patronale, atributii pe care acestea trebuie să le exercite în vederea realizării scopului pentru care sunt înfiintate.
Aşa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 1.240 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocatial justificat prin chitanta nr. 2/22.02.2013, aferent contractului de asistentă juridică nr. 5/2013.