Termenul până la care persoana vătămată prin comiterea unei fapte penale se poate constitui parte civilă.
Potrivit
disp. art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, constituirea ca parte civilă
se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de
judecată, până la citirea actului de sesizare. Acest articol îşi găseşte
aplicabilitatea, astfel cum rezultă din interpretarea disp. art. 17 Cod
procedură penală, şi în cazul instituţiilor publice.
(Curtea
de Apel Suceava - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori, decizia penală nr.
266 din 16 martie 2012)
Prin
sentinţa penală nr. 171 din data de 09.03.2012 pronunţată de Judecătoria
Suceava în dosar nr. 7570/314/2010, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din Legea
241/2005, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal şi art. 76 lit. d Cod penal, a
fost condamnat inculpatul M. I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru
săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În
baza art. 81 alin. 1 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei
aplicate pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 Cod
penal.
În
baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14
alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 5 Cod procedură penală cu referire la art.
998-999 Cod civil, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF –
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi a fost obligat inculpatul la
plata către partea civilă a sumei de 15.551 lei, din care suma de 9.403 lei
reprezentând impozit pe venit şi suma de 6.148 de lei reprezentând majorări de
întârziere aferente acestei sume, precum şi la plata către partea civilă a
majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data
pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă a debitului.
Pentru
a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că, prin rechizitoriul Parchetului de
pe lângă Judecătoria Suceava nr. 1279/P/2009 emis la data de 30.07.2010, s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpatului MI pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.
9 lit. a din Legea 241/2005.
În
actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că, la începutul lunii
august 2008, inculpatul a fost contactat de către LB în vederea efectuării unor
lucrări de renovare la imobilul acesteia din municipiul Rădăuţi, în schimbul
serviciilor prestate el primind în diferite tranşe suma de 18.000 de euro.
Conform
adreselor nr. 72216/30.03.2009 şi 74779/07.07.2009 a ANAF – DGFP Suceava
rezultă că inculpatul s-a sustras obligaţiilor fiscale către bugetul de stat cu
suma de 9.403 lei, reprezentând impozit pe venit.
În
cursul judecăţii, în şedinţa publică din data de 27.10.2010, a fost audiat
inculpatul, care nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în
judecată. A arătat că a primit în mai multe tranşe de la martora LB suma de
18.000 euro, din care suma de 10.000 de lei a reprezentat contravaloarea
manoperei, sumă pentru care nu a achitat către stat impozitul pe venit, deşi a
intenţionat, aşteptând finalizarea lucrării. A arătat că din suma de 10.000 de
lei, aproximativ 4.000 de lei a fost câştigul personal, restul folosindu-i
pentru plata muncitorilor. De asemenea, a susţinut că din suma primită o mare
parte din bani au fost folosiţi pentru achiziţionarea de materiale de
construcţii, facturile care făceau dovada achiziţionării materialelor fiind
înmânate martorei LB, care era şi beneficiara lucrării.
Analizând
coroborat materialul probator administrat in cauză, instanţa de fond a reţinut
în fapt că, în luna august 2008, între inculpat şi martora LB a intervenit o
convenţie verbală în baza căreia inculpatul se angaja să efectueze lucrări de
renovare la imobilul acesteia din municipiul Rădăuţi, în schimbul serviciilor
prestate urmând să primească suma de 18.000 de euro.
În
data de 22.10.2008 între părţi a intervenit o convenţie scrisă, prin care
inculpatul se obliga să presteze lucrări de construcţii la imobilul martorei
LB, iar aceasta din urmă să-i achite în diferite tranşe suma de 18.000 de euro
reprezentând contravaloarea materialelor şi a manoperei.
Cu
suma primită, inculpatul a achiziţionat materialele de construcţie ce au fost
folosite la realizarea lucrărilor şi a plătit muncitorii care au participat la
realizarea lucrărilor. Pentru majoritatea materialelor de construcţie
achiziţionate inculpatul nu a putut prezenta facturi care să justifice
cheltuielile făcute.
Pentru
veniturile astfel obţinute din activităţi independente, inculpatul nu a achitat
către stat impozitul pe venit aferent. Conform adreselor nr. 72216/30.03.2009
şi 74779/07.07.2009 a ANAF – DGFP Suceava, inculpatul s-a sustras obligaţiilor
fiscale către bugetul de stat cu suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe
venit.
Instanţa a înlăturat apărarea
inculpatului referitoare la inexistenţa faptei, ca urmare a inexistenţei unui
prejudiciu cert, apărare formulată prin apărător cu prilejul concluziilor pe
fondul cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 Legea 571/2003,
datorează impozit pe venit persoanele fizice care obţin venituri din activităţi
independente. Potrivit art. 48 din acelaşi act normativ, venitul net obţinut
din activităţi independente se calculează prin scăderea din venitul obţinut a
cheltuielilor deductibile. Pentru a putea fi încadrată în categoria de
cheltuieli deductibile cheltuiala trebuie să fie justificată prin documente.
Or, inculpatul nu a putut face prin documente dovada cheltuielilor
realizate pentru achiziţionarea materialelor de construcţii, altele decât cele
care au fost avute în vedere de către organele fiscale la calcularea prejudiciului.
În drept, a constatat judecătoria, fapta
inculpatului MI care, în calitate de persoană fizică
neautorizată, în perioada august 2008- octombrie 2008 a încasat suma de
18.000 de euro pentru a efectua lucrări de renovare a unui imobil de la LB, sustrăgându-se de la plata
obligaţilor fiscale datorate bugetului de stat prin ascunderea sursei
impozabile sau taxabile şi prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 9.403
lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev.
de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005.
La
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere
criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Sub
aspectul laturii civile, a constatat că prin cererea aflată la fila 42 dosar, ANAF
– DGFP Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.551 lei, din
care suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit şi suma de 6.148 de lei
reprezentând majorări de întârziere aferente acestei sume. De asemenea, a
solicitat obligarea inculpatului la plata dobânzii aferente debitului datorat
până la achitarea sumei datorate.
Cum
în cauză s-a făcut dovada faptei ilicite a inculpatului, a vinovăţiei acestuia,
şi a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, cerinţe
prevăzute de art. 998 – 999 Cod civil, în baza
art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 5 Cod
procedură penală a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF –
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi a obligat inculpatul la plata
către partea civilă a sumei de 15.551 lei, din care suma de 9.403 lei
reprezentând impozit pe venit şi suma de 6.148 de lei reprezentând majorări de
întârziere aferente acestei sume, precum şi a majorărilor de întârziere în
cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la
plata efectivă a debitului.
Împotriva
acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul. În motivarea recursului, acesta
a arătat că în mod greşit a fost obligat la plata prejudiciului în cuantumul
solicitat de partea civilă, întrucât singurul venit obţinut, şi care se impunea
a fi avut în vedere la stabilirea impozitului datorat ANAF, era suma de 4.000
lei, rămasă după achitarea materialelor şi manoperei serviciilor prestate de
către ceilalţi muncitori implicaţi în renovările efectuate. Dată fiind valoarea
redusă a pagubei, se justifică, în latura penală a cauzei, achitarea sa, în
conformitate cu disp. art. 10 lit. b1 Cod procedură
penală, aplicabile fiind prevederile art. 181 Cod penal.
Prin
decizia penală nr. 266 din 16 martie 2012 pronunţată de Curtea
de Apel Suceava în dosar nr. 7570/314/2010, s-a admis recursul declarat de
inculpat, s-a casat în totalitate sentinţa penală mai sus-menţionată şi în
rejudecare:
În
temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b1 Cod procedură
penală în referire la art.181 Cod penal, a fost achitat inculpatul
M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1
lit.a din Legea nr.241/2005.
În temeiul art.181 Cod penal rap. la art.91 lit.c
Cod penal s-a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ
„amendă” în cuantum de 1000 lei.
În
temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură
penală în referire la art.998-999 Cod Civil s-a admis în parte acţiunea civilă
şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile ANAF- Direcţia Generală
a Finanţelor Publice Suceava suma de 640 lei reprezentând impozit pe venit.
Pentru
a decide astfel, a reţinut curtea, printre altele, că „inculpatul a fost trimis
în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9
lit. a din Legea 241/2005, constând în aceea că, în calitate
de persoană fizică neautorizată, în perioada august 2008 - octombrie 2008 a încasat de la LB suma de 18.000 de euro
pentru a efectua lucrări de renovare a unui imobil, sustrăgându-se de la plata
obligaţilor fiscale prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile şi
prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 9.403 lei.
După
cum rezultă din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, dealtfel
reţinut şi în rechizitoriu, MF. – ANAF –prin DGFP Suceava nu s-a constituit
parte civilă până la momentul sesizării instanţei cu soluţionarea prezentei
cauze.
După
înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei Suceava, la termenul de judecată
din data de 27.10.2010 instanţa de fond a purces la verificarea legalei ei
sesizări, procedând totodată la audierea inculpatului şi a martorului Iacoboaie
Gheorghiţă.
În
declaraţia dată (fila 14 dosar fond), inculpatul a contestat existenţa faptei
şi a prejudiciului reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, arătând că în
realitate profitul obţinut prin efectuarea lucrărilor, după achitarea
materialelor şi a muncitorilor chemaţi să îl ajute, este în cuantum de 4.000
lei, sumă pentru care intenţiona să achite impozitul aferent.
La
acelaşi termen de judecată, instanţa a solicitat ANAF să precizeze dacă se
constituie parte civilă în cauză, adresă la care se revine la data de
29.11.2010.
Abia
la data de 26.01.2011, ANAF, prin adresa ANSPDCP 759 (fila 42 dosar fond),
această instituţie a formulat cerere de constituire parte civilă, solicitând
obligarea inculpatului la achitarea sumelor de 9403 lei impozit pe venit şi
6148 lei majorări de întârziere, precum şi a accesoriilor aferente, până la
data realizării efective a plăţii.
Prin
urmare, cum inculpatul nu a fost de acord cu achitarea prejudiciului în suma
solicitată de către partea civilă, ci doar în limita venitului obţinut (de
4.000 lei), şi cum cererea de constituire parte civilă a fost formulată cu
încălcarea prevederilor art. 15 alin. 2 Cod penal (până la citirea actului de
sesizare a instanţei), nefiind date cerinţele exercitării din oficiu a acţiunii
civile, astfel cum sunt ele reglementate de prevederile art. 17 alin. 1 Cod
procedură penală, acesta nu poate fi obligat la plata altor sume decât cele la
care a achiesat.
De
altfel, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în construcţii (în condiţiile
în care, potrivit susţinerilor martorului IG, inculpatul a predat numitei LB
facturi privind materialele achiziţionate, iar conform aceluiaşi martor, dar şi
a martorului MP, a plătit şi alţi muncitori care l-au ajutat în activitatea
prestată), din care a rezultat că, după scăderea contravalorii materialelor
achiziţionate şi impuse de specificul lucrării efectuate, manopera aferentă a
fost în cuantum de 20.980 lei. Dacă din această sumă se scad sumele achitate
muncitorilor, rezultă că, într-adevăr, venitul net obţinut de către inculpat este cel de el arătat, respectiv
4000 lei
Prin
urmare, aplicând la această sumă procentul de 16%, instanţa, în conformitate
cu art. 14, art. 346 Cod procedură penală, în referire la
art.998-999 Cod civil, admiţând în parte acţiunea civilă, va obliga inculpatul
la plata către partea civilă a sumei de 640 lei, reprezentând impozit pe venit.
Acesta nu va putea fi obligat la plata accesoriilor
creanţei, având în vedere data la care ANAF s-a constituit parte civilă în
cauză, precum şi neachiesarea inculpatului la suportarea lor.” |