|
Taxe judiciare de timbru.
Cerere de restituire. Instanta competentă
Temei de drept: Legea nr.
146/1997 art. 23
Sumele achitate cu titlu de
taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petitionarului, în cazurile
expres şi limitativ prevăzute în art. 23 alin. 1 lit. a)-f) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Sintagma „instanta judecătorească la
care s-a introdus cererea” desemnează instanta de judecată competentă să o solutioneze
în primă instantă sau în calea de atac, iar nu instanta care s-a dezînvestit
prin declinarea competentei sau de la care a fost strămutată.
Încheierea civilă din 14 mai
2012
Prin cererea formulată la
data de 9 mai 2012, petentul P.Gh. a solicitat restituirea taxei judiciare de
timbru în cuantum de 1472 lei, achitată în dosarul Curtii de Apel Iaşi,
invocând dispozitiile art. 23 alin. 1 lit. c), alin. 3 şi 4 din Legea nr. 146/1997
care prevăd:
„1) Sumele achitate cu titlu
de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petitionarului în următoarele
cazuri : …c) când actiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului,
ca urmare a unor dispozitii legale.
…3) Dreptul de a solicita
restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale.
4) Cererea de restituire se
adresează instantei judecătoreşti sau, după caz, parchetului la care s-a
introdus actiunea sau cererea.”
Curtea de apel a constatat că
reclamantul P.Gh. i-a chemat în judecată pe moştenitorii executorului judecătoresc,
între care şi pe pârâta P.C., pentru a fi obligati la plata sumei de
25.000 lei. Reclamantul a
achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.472 lei, cu chitanta din 22.09.2010,
la D.E.F.P.L. a mun. Iaşi.
Prin sentinta civilă nr.
7/22.09.2010, curtea a declinat competenta de solutionare în favoarea Judecătoriei
Paşcani, judetul Iaşi. În considerentele sentintei, referitor la taxa judiciară
de timbru în cuantum de 1.472 lei şi 5 lei timbru judiciar, s-a retinut că rămâne
câştigată cauzei, în sensul că instanta competentă, verificând legalitatea
învestirii – ceea ce impune şi îndeplinirea obligatiei de plată a taxelor
judiciare de timbru – urma a avea în vedere suma achitată.
Astfel, instanta de prim
grad, căreia i s-a trimis cauza spre solutionare, poate dispune măsurile prevăzute
de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi Ordinul Ministrului
Justitiei nr. 760/1999 în stabilirea cuantumului, constatând îndeplinită obligatia,
iar dacă este cazul, va solicita achitarea eventualelor diferente.
În drept, cererea de
restituire a taxei judiciare de timbru face incidente alăturat dispozitiile
art. 23 din Legea nr. 146/1997 şi art. 30 şi 34 din Ordinul nr. 760/1999.
În art. 34 Ordinul nr.
760/1999 prevede că: „Încadrarea în tariful taxelor judiciare de timbru de către
instantele judecătoreşti constituie o sarcină administrativă stabilită de lege
acestor organe, în calitatea lor de prestatoare de servicii taxabile şi nu
constituie obiect al activitătii de judecată.”
Curtea a constatat că Legea
nr. 146/1997 şi Ordinul dat în aplicare citat, în dispozitiile procedurale pe
care le reglementează stabilesc numai: competenta, cererea de restituire se
adresează instantei judecătoreşti, Ministerului Justitiei sau, după caz,
parchetului la care s-a introdus actiunea sau cererea (art. 30 alin. 3 din
Ordin), termenul în care poate fi formulată cererea – un an de la data naşterii
dreptului la restituire (art. 30 alin. 3 din Ordin, art. 23 alin. 3 şi 4 din
Legea nr. 146/1997), modalitatea în care institutiile prevăzute în alin. 3 o
solutionează, prin avizare şi transmitere organului fiscal; cazurile în care
sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea
petitionarului sunt prevăzute expres şi limitativ de lege, în art. 23 alin. 1
lit. a)-f) din Legea nr. 146/1997.
În cadrul de drept material şi
procesual mentionat, curtea de apel a retinut că solutionarea cererii nu impune
stabilirea unui drept potrivnic fată de o altă persoană în sensul art. 331
C.pr.civ., fiind însă necesară „mijlocirea instantei” în avizarea cererii, ce
va fi solutionată în procedură necontencioasă.
Sub aspectul competentei,
conform art. 334 alin. 12 C.pr.civ., curtea a constatat că cererea a fost
adresată Curtii de Apel Iaşi, instantă care şi-a declinat competenta în
favoarea Judecătoriei Paşcani. La data formulării cererii de restituire a taxei
judiciare de timbru – 9.05.2012, din înscrisurile ataşate de petent a rezultat
că dosarul s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău. Urmare pronuntării
sentintei civile nr. 7/2010 şi a efectelor acesteia, a declinării de competentă,
Curtea de apel Iaşi s-a dezînvestit şi a trimis cauza spre solutionare unei
alte instante judecătoreşti de un alt grad, hotărârea fiind irevocabilă.
În consecintă, Curtea de apel
Iaşi nu are competenta de a dispune nici o măsură cu privire la actiunea initialăşi
nici la cererile ulterioare, între care şi cererea prin care se solicită restituirea
taxei judiciare de timbru.
Curtea a retinut că sintagma
„instantă judecătorească sau după caz, parchetul la care s-a introdus actiunea
sau cererea” desemnează, în spetă, instanta de judecată legal investită,
competentă material să solutioneze actiunea în primă instantă sau calea de
atac, şi nu instanta la care s-a înregistrat în anul 2010, cererea de chemare
în judecată.
Pentru considerentele expuse,
retinând că nu are competenta de a solutiona cererea, în temeiul art. 334 alin.
2 C.pr.civ., curtea de apel a trimis cauza spre solutionare instantei în drept
să hotărască, în spetă Judecătoria Bacău.
| 
