avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Taxă judiciară de timbru achitată. Depunere la dosar după închiderea dezbaterilor. Anularea cerii ca netimbrată. Desfiintare cu trimitere pentru judecarea cauzei pe fond
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 532/R din 21 februarie 2013
La data de 13.09.2010 reclamanta A.V. a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtii A.M. jr. şi A.M. evacuarea pârâtilor din imobilul situat în com. Căpuşu Mare, sat Dângău Mic …, jud. Cluj constând din teren în suprafată de 872 mp cu constructii casa P+E compusă pe fundatie de piatră, zidărie din cărămidă , acoperită cu tiglă compusă din antreu, pivnită, cameră, bucătărie la parter, 3 camere, coridor, antreu la etaj, bucătărie de vară şi anexe gospodăreşti, grajd, şură, fânar, lemnărie şi cotet, imobile înscrise în CF 50361 Căpuşu Mare, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă de amânare a pronuntării din data de 25.04.2012 a Judecătoriei Huedin, care face parte integrantă din Sentinta civilă nr. 732/2012, a fost admisă exceptia netimbrării cererii reconventionale şi ca atare a fost anulată ca netimbrată cererea reconventională formulată de paratii
A.M. jr.şi A.M., retinandu­se că că aceştia nu au achitat taxa de timbru datorată, cu toate că au fost citati cu mentiunea corespunzătoare şi avea oricum cunoştintă de obligatia ce le revenea încă din data de 21.11.2011.
Prin Sentinta civilă nr.732/2012 a Judecătoriei Huedin pronuntată în acelaşi dosar instanta a admits cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta A.V., în contradictoriu cu pârâtii A.M. jr., şi A.M., şi, în consecintă: a obligat pârâtii să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în com. Căpuşu Mare, sat Dângău Mic ..., jud. Cluj constând din teren în suprafată de 872 mp cu constructii casa P+E compusă pe fundatie de piatră, zidărie din cărămidă, acoperită cu tiglă compusă din antreu, pivnită, cameră, bucătărie la parter, 3 camere, coridor, antreu la etaj, bucătărie de vară şi anexe gospodăreşti, grajd, şură, fânar, lemnărie şi cotet, imobile înscrise în CF 50361 Căpuşu Mare şi a obligat în solidar pârâtii la plata sumei totale de 6078,3 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta această hotărâre, instanta de fond a retinut următoarele:
Prin sentinta civilă nr. 664/2009 a Judecătoriei Huedin s­a constatat că numitii A.M. sr. şi sotia sa A.N. au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri situate pe raza localitătii Dângău Mic, inclusiv suprafata de 872 mp situată în intravilanul localitătii Dângău Mic, …, jud. Cluj, identificată în regim CF prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică cu o parte a imobilului înscris în CF 148 Dângăul Mic, nr. topo. 421. Prin aceeaşi sentintă s­a constatat că pe suprafata de 872 mp teren situat în intravilanul localitătii Dângău Mic, … , jud. Cluj ce se identifică în regim CF cu o parte a imobilului înscris în CF 148 Dângăul Mic, nr. 421, A.M. sr. şi sotia sa A.N. au edificat în baza autorizatiei de construire nr. 1035/13.09.1960 şi respectiv autorizatia de construire nr. 86/2076/1974 constructiile casa pe fundatie de piatră, zidărie din cărămidă, acoperită cu tiglă compusă din P antreu, pivnită, bucătărie, 1 cameră si E. antreu, coridor, 3 camere şi anexe gospodăreşti bucătărie de vară, grajd, şură cu fânărie şi lemnărie – cotet. S­a dispus înscrierea detaliată a constructiei şi întabularea dreptului de proprietate asupra acesteia în favoarea numitului
A.M. sr. şi a sotiei sale A.N..
În dosarul nr. …/242/2006 s­a dezbătut apoi masa succesorală rămasă după defuncta A.N., dispunându­se sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor care se includ în masa succesorală prin atribuirea în întregime a bunurilor în favoarea reclamantei A.V. (reclamantă şi în prezenta cauză). Urmare a sistării stării de indiviziune dintre reclamantă şi pârâtul A.M. sr., precum şi validării antecontractului de vânzare­cumpărare încheiat la data de 16.05.2006, completat prin actul aditional din data de 26.03.2009 şi prin antecontractul de vânzare­cumpărare încheiat la data de 04.04.2009 imobilul a revenit reclamantei.
Ulterior sentinta civilă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de A.M. jr., iar reclamanta A.V. şi­a înscris dreptul de proprietate în CF 50361 Căpuşu Mare.
Potrivit art. 480 C.civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Acest text legal este incident în cauză, instanta fiind sesizată anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Dreptul de proprietate al reclamantei A.V. îi conferă acesteia toate cele trei atribute: posesia, folosinta, dispozitia asupra bunului imobil, opozabile erga omnes, mai ales în conditiile în care unul dintre cei care se opun exercitării depline a fost parte în procedura judiciară în cursul căreia dreptul de proprietate a fost consfintit. Având în vedere că pârâtii exercită acte de folosintă fără un titlu opozabil reclamantei, actiunea acesteia apare ca fiind întemeiată.
Apărările invocate de pârâti prin întâmpinare nu sunt pertinente în cauză. Astfel, aşa cum s­a retinut anterior pârâtul A.M. jr. a fost parte în dosarul nr. 787/242/2006 al Judecătoriei Huedin, fiind reprezentat de avocat ales, iar apărările sale legate de modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune au fost analizate atât de instanta de fond, cât şi de cea care a solutionat recursul.
Pentru toate aceste considerente instanta a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtilor, văzând şi prevederile art. 274 C.Pr.Civ., instanta l­a obligat în solidar la plata sumei de 6078,3 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat 1650 lei şi 4428,3 lei taxă de timbru şi timbru judiciar conform chitantelor depuse la dosar.
Prin decizia civilă nr. 514/A din 01.11.2012 a Tribunalului Cluj s­a respins exceptia netimbrării cererii reconventionale.
S­a admis apelul declarat de pârâtii A.M. jr. şi A.M. împotriva Sentintei civile nr. 732/02.05.2012, a Judecătoriei Huedin, pe care a anulat­o în întregime şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instante.
Pentru a pronunta această hotărâre, instanta de apel a retinut următoarele:
Pentru început s­a impus a se face mentiunea că, în conformitate cu dispozitiile art.260 C.pr.civ., dacă instanta amană pronuntarea, dezbaterile asupra fondului sunt consemnate într­o încheiere care face parte integrantă din hotărare, făcand corp comun cu aceasta.
În spetă, prin încheierea pronuntată la data de 25.04.2012 instanta a admis exceptia netimbrării cererii reconventionale formulate de paratii A.M. jr. şi A.M., anuland ca netimbrată cererea reconventională şi totodată, a amanat pronuntarea hotărarii pentru data de 02.05.2012. Ca atare, încheierea civilă din data de 25.04.2012 face parte integrantă din Sentinta civilă nr.732/02.05.2012 pronuntată de Judecătoria Huedin .
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la data de 25.04.2012, apelantii au depus prin registratura instantei de fond, dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar datorate, este adevărat, după încheierea dezbaterilor.
S­a constatat însă, că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu mult înainte de acea dată, respectiv la data de 23.01.2012.
Potrivit dispozitiilor art. 20 Legea nr.146/1997 “Neîndeplinirea obligatiei de plata (a taxei de timbru) pană la termenul stabilit, se sanctionează cu anularea actiunii sau a cererii.”
Tribunalul a apreciat că prima instantă a aplicat greşit aceste prevederi legale, care conditionează anularea unei cereri, de neachitarea taxelor judiciare de timbru până la termenul stabilit de instantă.
Pentru a pronunta solutia de anulare a cererii reconventionale, instanta de fond a retinut că în momentul deliberării nu a avut la dosar dovada achitării taxei de timbru, împrejurare fată de care a făcut aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Însă, apelantii şi­au îndeplinit obligatia de plată a taxei judiciare de timbru cu aproximativ patru luni anterior termenului de judecată , respectiv la data de 23.01.2012, aşa cum rezultă din mentiunile de pe chitanta aflată la fila 166 dosar fond şi au depus o cerere de repunere pe rol a cauzei la care au anexat chitanta doveditoare în original.
Aşa fiind, retinând că taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconventionale era achitată cu mult anterior termenului la care au avut loc dezbaterile şi că ea a şi fost depusă în ziua în care acestea au avut loc, tribunalul a respins exceptia netimbrării cererii reconventionale şi, în temeiul art.297 C.pr.civ. a admis apelul declarat de pârâtii A.M. jr. şi A.M. împotriva Sentintei civile nr. 732/02.05.2012, a Judecătoriei Huedin, din care face parte integrantă şi încheierea de amanare a pronuntării din data de 25.04.2012 , sentintă pe care a anulat­o în întregime şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instante .
Este de mentionat că această măsură se impune chiar dacă numai cererea reconventională a fost anulată ca netimbrată, iar actiunea principală a fost solutionată pe fond, întrucat între cele două cereri există o stransă legătură, solutia asupra uneia, influentand solutia adoptată în privinta celeilalte.
Ca atare, s­a impus anularea în întregime a hotărarii primei instante pentru ca paratii reconventionali să beneficieze în mod real de o nouă judecată a fondului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.V. solicitând în principal modificarea deciziei civile nr. 514/2012 a Tribunalului Cluj în sensul respingerii apelului formulat de
A.M. jr. şi A.M. împotriva încheierii de şedintă din 25.04.2012 şi a sentintei civile nr. 732/2012, ambele pronuntate de Judecătoria Huedin, în subsidiar solicitându­se casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instante, cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
În motivare s­a arătat că hotărârea este nelegală atât în ceea ce priveşte solutia adoptată referitor la apelul pârâtilor reclamanti reconventionali cu privire la solutia dată cererii reconventionale prin încheierea de şedintă din 25.04.2012, cât şi cu privire la solutia pronuntată asupra actiunii principale.
În ceea ce priveşte solutia de admitere a apelului formulat împotriva solutiei date pe cererea reconventională, instanta de apel a făcut o greşită aplicare a legii, interpretând la modul general prevederile legale, fără a le analiza în raport de actele dosarului. Au fost încălcate astfel prevederile art. 129 şi 723 C.pr.civ. şi art. 14 şi 15 din Codul civil.
În mod corect instanta de fond a dispus anularea ca netimbrată a cererii reconventionale în conditiile în care nu s­a depus la dosar chitanta de plată a taxei judiciare de timbru, anterior pârâtii reclamanti fiind citati cu mentiunea de a achita taxa judiciară de timbru sub sanctiunea anulării cererii.
Făcându­se un rezumat al situatiei din dosarul Judecătoriei Huedin referitor la problema în discutie s­a arătat că singura solutie legală ce se putea pronunta în cauză a fost cea prevăzută în mod imperativ de art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Reclamantii reconventionali şi­au exercitat cu rea credintă drepturile procesuale, prejudiciind­o pe reclamantă în contextul în care cauza a fost amânată din culpa reclamantilor reconventionali mai mult de un an de zile, încălcându­se dreptul la un proces echitabil şi la solutionarea cererii într­un termen rezonabil, drepturi recunoscute şi ocrotite de legislatia comunitară.
S­a mai mentionat faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată în dosar de către pârâtii reclamanti a fost formulată cu rea credintă şi prin ascunderea adevărului referitor la veniturile pârâtilor reclamanti.
Referitor la decizia civilă nr. 514/2012 a Tribunalului Cluj s­a mai arătat că este nelegală şi în ceea ce priveşte solutia dată actiunii introductive. Solutia a fost dată de către instanta de apel, nu în urma cenzurării legalitătii şi temeiniciei sentintei pronuntată de instanta de fond prin prisma motivelor de apel ci motivat exclusiv de legătura dintre obiectul celor două cereri.
Instanta de apel nu a motivat solutia prin raportare la art. 261 pct. 5 C.pr.civ. atâta timp cât legătura dintre actiunea principală şi cererea reconventională nu este un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie. S­au încălcat prevederile art. 295 C.pr.civ., în privinta solutiei date actiunii introductive neverificându­se în limitele cererii de apel stabilirea situatiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instantă, nefiind incidente motive de nelegalitate de ordine publică. Solutia dată apelului pe actiunea introductivă a fost pronuntată fără ca instanta să intre în cercetarea fondului cauzei, impunându­se deci casarea acesteia.
Apreciind că instanta în mod nelegal a anulat cererea reconventională instanta de apel trebuia să se rezume a admite apelul reclamantilor reconventionali în parte, strict cu privire la această solutie, anularea în tot a sentintei putându­se face doar în urma analizării legalitătii şi temeiniciei solutiei date de către instanta de fond şi nu apriori astfel cum nelegal a procedat instanta de apel.
Procedând în această manieră instanta de apel a încălcat şi prevederile art. 120 alin. 2 C.pr.civ. nefiind vorba despre o situatie în care disjungerea cererii principale de cererea reconventională nu se poate dispune.
O solutie contrară ar echivala cu sanctionarea reclamantei care şi­a exercitat cu bună credintă drepturile şi favorizarea pârâtilor a căror rea credintă este pe deplin dovedită prin actele dosarului.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 312 C.pr.civ.
În apărare, pârâtii intimati A.M. JR. şi A.M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s­a arătat că motivele recursului sunt identice cu apărările formulate în fata instantei de apel, prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C.pr.civ. indicate în motivarea în drept a recursului nefiind incidente în cauză.
Redându­se şi de către intimati situatia din dosarul de fond s­a arătat că decizia civilă nr. 514/2012 a Tribunalului Cluj a fost dată cu respectarea dispozitiilor legale incidente în cauză, prin arătarea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instantei, precum şi a celor pentru care s­au înlăturat cererile reclamantei.
Prima instantă a încălcat principiul contradictorialitătii reglementat de art. 129 alin. 4 C.pr.civ., neprimind taxa judiciară de timbru achitată cu 4 luni anterior termenului de judecată, încălcându­se astfel şi dreptul la apărare al pârâtilor reconventionali.
În ceea ce priveşte sustinerile recurentei referitoare la exercitarea cu rea credintă a drepturilor procesuale de către pârâtii reclamanti s­a arătat că acestea sunt neadevărate. Pensia la care face referire recurenta a fost primită doar după formularea cererii de ajutor public judiciar, chiar şi cu aceasta pârâtii reclamanti având venituri care permiteau formularea cererii.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 115, 312 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamanta A.V. împotriva deciziei civile nr. 514 din 01.11.2012 a Tribunalului Cluj, Curtea retine următoarele:
1.Primul motiv de recurs se circumscrie pct.9 al art.304 C.pr.civ., invocându­se greşita interpretare şi aplicare de către instanta de apel a prevederilor art.20 din Legea nr.146/1997, prin prisma art. 129, art.723 C.pr.civ. şi a art.14 şi art.15 C.civ.
La art.20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 se stipulează că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării actiunii sau dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanta va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, la alin.2 fiind prevăzută sanctiunea pentru nerespectarea obligatiei de plată până la termenul stabilit, respectiv anularea actiunii sau a cererii.
În cauză, obligatia de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 601 lei şi 10,3 lei timbru judiciar a fost adusă la cunoştinta părâtilor reclamanti A.M. jr. şi A.M. la termenul de judecată din 22.11.2011 când s­a comunicat încheierea prin care a fost solutionată cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
La termenul următor de judecată, cel din 23.01.2012, având în vedere cererea de abtinere formulată de judecătorul investit cu solutionarea cauzei nu s­au mai pus în discutie alte aspecte, situatia fiind identică şi în ceea ce priveşte termenul următor, cel din 28.02.2012 când s­a încuviintat cererea de amânare formulată de avocatul reclamantei.
Problema taxei judiciare de timbru a fost pusă în discutie doar la termenul de judecată din 21.03.2012, când s­a dispus citarea pârâtilor reclamanti cu mentiunea de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea reconventională, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 156, 157 dosar fond.
La termenul următor, cel din 25.04.2012, constatând că nu s­a făcut dovada achitării sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru, instanta a anulat ca netimbrată cererea reconventională în temeiul art.20 alin.3 C.pr.civ.
După încheierea dezbaterilor de la acest ultim termen de judecată s­au prezentat pârâtii reclamanti asistati de avocat, arătând care au fost motivele pentru care nu s­au putut prezenta în instantă la ora stabilită pentru judecarea cauzei şi faptul că au achitat taxele judiciare datorate, solicitând repunerea cauzei pe rol.
Cererea de repunere a cauzei pe rol înregistrată la aceeaşi dată nu a fost admisă, instanta solutionând cauza prin sentinta civilă nr.732/02.05.2012.
Din chitanta depusă la dosar la data de 25.04.2012, anexată cererii de repunere a cauzei pe rol formulate de pârâtii reclamanti, rezultă că taxa judiciară de timbru datorată a fost achitată de către aceştia la data de 23.01.2012, dată la care au fost dezbateri în cauză, fiind formulată cererea de abtinere, astfel cum am arătat mai sus. Într­adevăr pârâtii reclamanti au omis să depună taxa judiciară de timbru la dosar, după data la care aceasta a fost achitată, deşi aceasta putea fi depusă prin registratura instantei la orice moment, astfel cum de altfel a fost depusă la data de 25.04.2012. În mod cert pârâtii reclamanti pot fi acuzati de neglijentă în îndeplinirea obligatiilor stabilite de instantă în sarcina lor.
Rămâne de stabilit însă dacă sanctiunea anulării cererii reconventionale ca netimbrată a fost corect aplicată de către instanta de fond raportat la prevederile alin.3 al art.20 din Legea nr.146/1997. Conform acestui text de lege se sanctionează cu anularea actiunii sau a cererii neîndeplinirea obligatiei de plată a taxei judiciare până la termenul stabilit. Ori, aşa cum rezultă din actele de la dosar, pârâtii reclamanti şi­au îndeplinit această obligatie la data de 23.01.2012, nefăcând însă dovada îndeplinirii obligatiei decât la data de 25.04.2012. Măsura care trebuia luată de către instanta de fond în aceste circumstante ar fi fost aceea a repunerii cauzei pe rol şi a reluării judecătii.
Având în vedere modul în care s­a desfăşurat judecarea cauzei în primă instantă după stabilirea obligatiei de achitarea a taxei judiciare de timbru în şedinta publică din 23.11.2011, astfel cum rezultă din încheierile de şedintă indicate anterior, nu se poate pune problema relei credinte a pârâtilor ci cel mult a neglijentei acestora în îndeplinirea corespunzătoare a obligatiilor procesuale, astfel încât nu sunt considerate întemeiate sustinerile reclamantei în acest sens.
Precizările din recurs referitoare la reaua credintă a pârâtilor reclamanti în formularea cererii de acordare a ajutorului public judiciar nu prezintă relevantă, acestea putând fi eventual invocate în conditiile O.U.G. nr.51/2008.
2.Al doilea motiv de recurs priveşte solutia pronuntată de către instanta de apel în ceea ce priveşte cererea principală, fiind încadrate în drept motivele de recurs în prevederile art.304 pct.7 şi 9 C.pr.civ.
Se contestă astfel faptul că s­a anulat sentinta civilă nr.732/2012 a Judecătoriei Huedin, fără însă a se retine vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a acesteia, fiind încălcate prevederile art.261 pct.5 C.pr.civ., art.295 C.pr.civ., art.120 alin.2 C.pr.civ.
În ceea ce priveşte această solutie a instantei de apel relevant este faptul că în fata primei instante s­a pus în discutie oportunitatea disjungerii cererii principale de cererea reconventională, la termenul de judecată din 19.04.2011, la solicitarea reclamantei, instanta respingând această cerere cu motivarea că cererea reconventională a fost depusă la dosar în termenul prevăzut de lege, judecarea acesteia fiind în legătură strictă cu solutionarea cererii principale. Această încheiere nu a fost atacată.
Este discutabil dacă în cauză nu este vorba de o situatie în care nu se poate pune problema disjungerii cererii reconventionale de cererea principală, o asemenea măsură nefiind în mod cert oportună, astfel cum a stabilit de altfel şi prima instantă, atâta timp cât obiectul cererii principale este evacuare iar obiectul cererii reconventionale este constatarea nulitătii titlului reclamantei asupra imobilului din care se solicită evacuarea. În cazul în care s­ar disjunge cele două cereri, judecarea cererii principale ar trebui suspendată până la solutionarea cererii reconventionale, solutia care se va pronunta în aceasta depinzând de solutia care se va pronunta asupra cererii reconventionale, prin disjungere reclamanta neputând preîntâmpina amânarea judecării cererii sale.
Anularea sentintei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în întregime se impune şi deoarece solutia cererii principale a fost pronuntată în conditiile anulării ca netimbrate a cererii reconventionale, această din urmă solutie fiind apreciată ca nelegală de către instantele de control judiciar. Ori atâta timp cât s­a apreciat că nu se pot disjunge cele două cereri, impunându­se solutionarea acestora concomitent, cererea reconventională fiind trimisă spre rejudecare instantei de fond, se impune trimiterea în întregime a cauzei spre rejudecare în primă instantă, astfel cum a stabilit instanta de apel, nefiind posibilă în acest moment analizarea temeiniciei şi legalitătii solutiei pronuntate asupra cererii principale. Acest aspect a fost avut în vedere de instanta de apel la pronuntarea solutiei de anulare în întregime a sentintei, astfel cum rezultă din considerentele deciziei civile nr.514/2012.
Din perspectiva celor retinute mai sus nu se pune problema încălcării dispozitiilor art.261 pct.5 C.pr.civ., art.295 C.pr.civ., art.120 alin.2 C.pr.civ. şi nici a dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte pct.7 al art.304 C.pr.civ. reclamanta recurentă nu indică motive care să se încadreze la acest text, neinvocându­se nemotivarea deciziei pronuntate de instanta de apel şi nici existenta unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii în cuprinsul acesteia ci aplicarea greşită a unor norme de procedură la solutionarea apelului.
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.7 şi 9 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V. împotriva deciziei civile nr. 514 din 01.11.2012 a Tribunalului Cluj pronuntată în dosarul nr. 1291/242/2010, pe care o va mentine ca legală.