Tâlhărie. Furt. Elemente distinctive.
C. pen., art.
211, art. 208, art. 209
Fapta inculpatului de a sustrage din mâna părţii vătămate, dintr-un
loc public, o sacoşă în care se găseau un telefon, un act de identitate, bani
şi alte bunuri, fără să întrebuinţeze violenţe fizice sau psihice la adresa
subiectului pasiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt
calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, alin.2 lit.b Cod penal şi
nu ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c Cod
penal.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală
nr. 296R/5 aprilie 2012
Prin sentinţa penală
nr.97/25.01.2012, Judecătoria Miercurea Ciuc a respins cererea inculpatului de
schimbare a încadrării juridice a faptei din prevederile art. 211 alin. l şi
alin.2 lit. c Cod penal în prevederile art. 208, 209 C.pen., ca neîntemeiată.
În baza art. 211 alin. l şi alin.2 lit. c Cod penal, cu aplicarea
art. 99 alin.3, 109 alin.1) Cod penal şi art. 320 ind.1 alin.7) Cod procedură
penală, l-a condamnat pe inculpatul S.V.P., la pedeapsa de 3 ani închisoare,
pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
In baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile
prevăzute de art.64 alin. l lit. a şi b) Cod penal ca pedeapsă accesorie pe
timpul executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată G.C. nu s-a constituit parte
civilă.
S-a făcut aplicarea art.191 C.pr.pen.
S-a reţinut următoarele.
Prin rechizitoriul din data de 30.06.2011 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, inculpatul S.V.P. a fost trimis în judecată,
pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie” prev. şi ped. de
art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.pen.
În fapt, s-a reţinut ca în data de 19.02.2011, în jurul orelor
10.45, inculpatul, a sustras din mâna părţii vătămate o sacoşă din plastic în
care era un portofel ce conţinea suma de 70 lei, un card B.C.R., act de
identitate, o legătură de chei şi un telefon mobil marca Nokia.
După ce a smuls sacoşa din mâna părţuii vătămate, inculpatul a
fugit de la locul faptei, aflat pe str. Inimii în dreptul imobilului nr. 6
către gara C.F.R.
În timp ce fugea spre gara C.F.R., inculpatul a fost zărit de
martora care îl cunoştea din vedere.
Ca mijloace de probă sunt reţinute plângerea părţii vătămate,
procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de recunoaştere
după fotografii, dovada de ridicare şi predare a telefonului mobil, declaraţii
martor şi ale inculpatului.
Privitor la latura civilă se reţine că partea vătămată nu s-a
constituit parte civilă.
Anterior citirii actului de sesizare, apărătorul inculpatului a
solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de
art. 211 în infracţiunea prev. de art. 208, 209 C.pen.
Sub aspectul acestei cereri, instanţa a reţinut următoarele:
Din cuprinsul art. 211 alin.1) rezultă că sub denumirea de tâlhărie
este sancţionat furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări
ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra,
precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru
păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru
ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Ori, smulgerea sacoşei din mâna părţii vătămate nu se putea face
fără întrebuinţare de violenţe. Chiar dacă acţiunea inculpatului a luat prin
surprindere partea vătămată care, nu a opus rezistenţă şi ca atare nici nu a
perceput violenţele în cauză la intensitatea lor, nu se poate pune în discuţie
lipsa acestora. Ca atare, reţinând că actul de sustragere a fost efectuat prin
smulgerea sacoşei din mâna victimei, acţiune ce implică întrebuinţarea de
violenţe, instanţa a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei.
Inculpatul, în faţa instanţei, a recunoscut comiterea
infracţiunii, declarând că înţelege să se prevaleze de art.320 ind.1
C.proc.pen
Din probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa a
reţinut că starea de fapt reţinută în rechizitoriu corespunde realităţii.
Astfel, se reţine, pe baza declaraţiilor părţii vătămate şi a
inculpatului, faptul că în data de 19.02.2011, în jurul orelor 10.45,
inculpatul, a observat partea vătămată care avea o sacoşă în mână şi în
momentul în care a aceasta dorea să intre în imobilul cu nr. 6 din str. Inimii
a smuls sacoşa în cauză, fugind în acelaşi timp de la locul faptei.
S-a reţinut că existenţa faptei şi
vinovăţia autorului rezultă şi din celelalte probe administrate, respectiv
proba testimonială.
S-a conchis că fapta inculpatului întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, în modalitatea descrisă la art. 211
alin. 1, alin. 2 lit. c) C.pen.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului instanţa a dat
eficienţă disp. art. 320 ind.1) alin.7 C.P.P., în sensul că limitele pedepsei
au fost reduse cu o treime şi art. 109 alin.1) C.P., în sensul că, inculpatul,
fiind minor, va beneficia de reducerea limitelor speciale ale pedepsei la
jumătate.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere faptul că infracţiunea a
fost săvârşită într-un loc public, în plină zi, fiind astfel de natură a fi
observată şi de alte persoane. ori, în atare condiţii, în afara repulsiei
publice , fapta în cauză ar fi putut genera şi sentimente de neîncredere şi
nesiguranţă.
Mai mult, inculpatul a sustras un bun de la o persoană de sex
feminin, în vârstă de 65 de ani profitând de faptul că aceasta prin prisma datelor
arătate nu avea posibilitatea de a opune o forţă egală acestuia.
S-a făcut aplicarea art.191 Cod procedură penală.
Apreciindu-se astfel asupra vinovăţiei inculpatului s-a dispus
conform celor arătate mai sus.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs
inculpatul S.V.P. care a solicitat
schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în furt
calificat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs
invocate şi în limitele investirii, instanţa de control judiciar va admite
recursul inculpatului pentru următoarele considerente:
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este
corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză, mai exact declaraţia
inculpatului şi a părţii vătămate, rezultă că inculpatul a fost cel care, în
jurul orelor 10,45, dintr-un loc public, a sustras din mâna părţii vătămate o sacoşă din plastic
care conţinea suma de 70 lei, un card B.C.R., un act de identitate, o legătură
de chei şi un telefon mobil marca Nokia. Astfel, inculpatul nu a folosit
violenţa fizică asupra părţii vătămate nici cu ocazia deposedării şi nici
ulterior, neagresând-o în niciun mod pe
partea vătămată.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei uzând de dispoziţiile
art.3201
C.pr.pen.
Problema care se pune este cea a încadrării juridice a faptei
comise de inculpatul recurent. Astfel considerăm că încadrarea juridică legală
a acestei fapte este cea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1
lit.e, alin.2 lit.b Cod penal, întrucât inculpatul a luat poşeta de la partea
vătămată fără a întrebuinţa violenţa asupra acesteia. Conform practicii şi
teoriei juridice, în cazul tâlhăriei prin violenţă se înţelege o constrângere
fizică exercitată asupra persoanei, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, căci
violenţa a fost săvârşită asupra bunului şi nu a persoanei, fapta constituind
astfel furt şi nu tâlhărie.
Faţă de cele reţinute, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., vom admite recursul inculpatului, vom casa
parţial sentinţa atacată şi în rejudecare:
În baza art.334 C.pr.pen., vom schimba încadrarea juridică a
faptei reţinute în sarcina inculpatului S.V.P. din infracţiunea prevăzută de
art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.208
alin.1, 209 alin.1 lit.e şi alin.2 lit.b Cod penal.
Prin urmare considerăm că
fapta inculpatului de a sustrage din mâna părţii vătămate, aflată
într-un loc public, o sacoşă în care se găseau un telefon, un act de
identitate, bani şi alte bunuri, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,
alin.2 lit.b Cod penal.
La individualizarea pedepsei pe care o vom aplica inculpatului
recurent vom avea în vedere dispoziţiile art.3201 alin.7
C.pr.pen., precum şi criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, relativ la
gradul de pericol social al faptelor
comise, împrejurările în care acestea au fost săvârşite dar şi de persoana
inculpatului care a săvârşit fapta în stare de minoritate, nu are antecedente
penale dar este cercetat în numeroase dosare penale, astfel că la momentul
judecării recursului inculpatul era arestat în altă cauză.
Ca atare, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, alin.2 lit.b
Cod penal, cu aplicarea art.99 aln.3, art.109 alin.1 Cod penal, şi art.3201 alin.7 C.pr.pen., îi vom
aplica inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
Vom menţine dispoziţiile primei instanţe care privesc
aplicarea dispoziţiilor art.71 şi 64 Cod
penal, soluţionarea laturii civile şi aplicarea art.191 C.pr.pen., ca fiind
legale şi temeinice. | 
