avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Suspendarea judecăţii conform dispoziţiilor art.36 din Legea nr.85/2006.
 
Codul de procedură civilă
Legea nr.85/2006, art. 36
 
Suspendarea judecăţii instituită de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 are drept efect oprirea instantanee a cursului judecăţii, efect care împiedică instanţa să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept şi, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce şi să soluţioneze excepţii, de procedură sau de fond.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Sentinţa nr. 88 din  11 octombrie 2012.
          
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.1173/105/2012 reclamanta SC H SPA, persoana juridică italiană, a chemat în judecată pârâţii: S.C. VH S.A şi GV, pentru ca în contradictoriu cu aceştia,  prin hotărârea ce se va pronunţa,  pârâţii să fie obligaţi în solidar la restituirea sumei de 2.625.000 Euro, la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data încasării acestei sume (30.01.2009) şi până la data achitării integrale a debitului, precum şi la  plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.
În fapt, s-a  arătat că la data de 19.12.2008, între societatea Vigroup Holding S.A. şi societatea comercială Levante S.R.L. s-a încheiat o convenţie intitulată Acord preliminar (Anexa nr. 2), prin care părţile s-au obligat să constituie o societate comercială în vederea obţinerii unei linii de credit pentru achiziţionarea unei proprietăţi imobiliare în valoare de 33,5 milioane Euro. Prin aceeaşi convenţie, părţile au stabilit ca societatea L S.R.L. să vireze temporar suma de 3.000.000 Euro reprezentând cota sa de contribuţie la patrimoniul viitoarei societăţi, către societatea V H S.A., urmând ca după îndeplinirea tuturor demersurilor necesare cumpărării terenului, suma să fie restituită societăţii L S.R.L. si ulterior virată societăţii nou înfiinţată.
S-a  arătat  de  asemenea  de către  reclamantă că, deşi în baza Acordului preliminar, societatea L S.R.L. a achitat cota sa de contribuţie stabilită în sumă de 3.000.000 Euro, societatea V.H. nu şi-a îndeplinit nici una, din obligaţiile asumate, împrejurare în care Acordul a încetat, iar societatea nouă nu s-a mai înfiinţat, linia de credit nu a mai fost obţinută şi nu s-a mai achiziţionat proprietatea imobiliară. Ca efect al încetării Acordului preliminar, prin înscrisul intitulat Acord integrativ preliminar (Anexa nr. 3 parata V H S.A. şi-a asumat obligaţia ca până în luna septembrie 2009 să restituie societăţii L S.R.L. suma de 3.000,000 Euro pe care o deţinea fără drept, iar pârâtul G V s-a obligat să garanteze personal restituirea acestei sume.
Separat de obligaţia pe care pârâţii şi-au asumat-o în mod expres, s-a  arătat  că aceştia sunt obligaţi la restituire cu atât mai mult cu cât s-au îmbogăţit fără just titlu, iar în plus potrivit Art. 1635 alin. 2 C.civ. ceea ce a fost prestat în temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a înfăptuit, este supus restituirii, întrucât în privinţa executării obligaţiei de restituire, pârâţii sunt prezumaţi a fi în culpă şi sunt de drept în întârziere, conform prevederilor Art. 1,523 C.civ., consideră că în afara debitului principal, S.C. H SPA este îndreptăţită şi la recuperarea sumelor reprezentând daune-interese pentru neexecutare, conform prevederilor Art. 1.535 C.civilă., care cuprind dobânzile legale, în cuantumul prevăzut de O.G. nr. 9/2000, de la data încasării acestei sume şi până la data restituirii integrale a debitului.
În ce priveşte cuantumul debitului principal a cărui restituire o solicită, s-a arătat că  H SPA a dobândit de la societatea L S.R.L. doar parte din creanţa datorată de pârâţi, respectiv doar suma de 2.625.000 Euro, prin intermediul unui contract de cesiune notificat în mod corespunzător şi pârâţilor.În repetate rânduri, atât societatea L S.R.L. cât şi societatea reclamantă au solicitat rezolvarea diferendului pe cale amiabilă, făcând diverse propuneri de soluţionare, fără a primi însă, o reacţie pozitivă din partea paraţilor.
  La termenul din data de 11.04.2012  a fost depusă de către pârâta V H SA cerere de suspendare, în temeiul art. 36 din Legea insolvenţei.
Tot la acest termen de judecată, prin încheierea de şedinţă din data de 11.04.2012 s-a pus în vedere reclamantei să timbreze cu suma de 118.122,63 taxă de timbru şi 5 lei timbru judiciar, sub sancţiunea anulării cererii.
A fost prorogată discuţia cu privire la soluţionarea cererii de suspendare în baza disp. art. 36 din Legii nr. 85/2006, până după ce se va îndeplini problema timbrajului.
Prin  sentinţa  nr. 212  din data de  28 mai 2012,  Tribunalul Prahova  a admis  excepţia  netimbrării cererii, anulând cererea introductivă  ca  netimbrată, motivat în esenţă de faptul că, deşi i s-a pus expres în vdere, totuşi reclamanta nu şi a îndeplinit obligaţia de a timbra acţiunea .
Împotriva sentinţei precizate a declarat apel  reclamanta, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond, în vederea suspendării judecăţii cauzei, conform dispoziţiilor art.36 din Legea nr.85/2006.
În motivarea apelului, după prezentarea situaţiei de fapt, s-a arătat că  sentinţa apelată este nelegală, întrucât prima instanţă a anulat greşit  cererea de chemare în judecată, apreciind că nu mai era investită să dispună măsuri procesuale şi că excepţia de netimbrare trebuia discutată cu prioritate faţă de incidentul procedural al suspendării de drept.
S-a mai arătat că instanţa de fond nu mai trebuia să se pronunţe cu privire la excepţia netimbrării, ci să constate doar că a intervenit suspendarea de drept, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, care nu face nicio distincţie între acţiunile pentru care taxa de timbru s-a plătit sau nu, astfel că efectul suspendării se producea ope legis, de la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, fără să fie necesară pronunţarea unei hotărâri în acest sens, precum şi că suspendarea precizată avea ca efect oprirea instantanee a cursului judecăţii, efect ce trebuia doar constatat de către prima instanţă – sens în care s-a pronunţat, de altfel, şi ICCJ – Secţia Comercială prin decizia nr.1119/2008.
În dovedirea apelului, apelanta a depus la dosar jurisprudenţă, respectiv decizia nr.1119/2008 precizată.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma criticilor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată următoarele :
Prin sentinţa recurată, prima instanţă a anulat cererea introductivă, ca netimbrată, motivat de faptul că reclamanta, deşi i s-a pus în vedere, nu a achitat taxa de timbru în sumă de 118.122,63 lei şi timbru judiciar de 5 lei.
Curtea mai reţine că la termenul de judecată din data de 11.04.2012 reclamanta a solicitat suspendarea judecăţii, potrivit dispoziţiilor art.36 din Legea nr.85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei pârâtei SC VH SA, însă instanţa de fond a apreciat că se impune mai întâi soluţionarea aspectului privind timbrarea acţiunii.
Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art.36 din Legea nr.85/2006, „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Acest text conţine o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului – sindic. El vizează toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincţie în funcţie de data înregistrării acţiunii, respectiv dacă acţiunile au fost înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii insolvenţei.
Suspendarea acţiunilor operează prin efectul legii, ex lege, fără să fie necesară pronunţarea unei hotărâri în acest sens, efectul suspensiv  producându-se de la pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii şi nu de la data înregistrării cererii introductive.
Curtea constată că suspendarea judecăţii acţiunilor, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006, are drept efect oprirea instantanee a cursului judecăţii, efect care se constată în fiecare dosar judiciar în parte, de către instanţa sau organul de executare, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate ori din oficiu.
Efectul suspendării, de oprire de îndată a cursului judecăţii, împiedică instanţa să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept şi, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce şi să soluţioneze excepţii, de procedură sau de fond.
Ca urmare, în mod greşit prima instanţă nu a luat act de suspendarea judecăţii, generată ex lege de deschiderea procedurii insolvenţei pârâtei SC V H SA, suspendare ce o împiedica să se pronunţe cu privire la orice alt aspect, deci inclusiv asupra timbrajului.
Curtea apreciază totodată că sunt întemeiate susţinerile apelantului, conform cărora dispoziţiile art.36 din Legea nr.85/2006 nu condiţionează sau disting incidenţa suspendării judecăţii în funcţie de regularitatea sesizării instanţei a acţiunilor cu privire la care se produce efectul suspensiv sau stadiul procesual al acestora.
De altfel, în sensul celor precizate anterior s-a pronunţat şi ICCJ – Secţia Comercială prin decizia nr.1119/2008.
Pentru, toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale deja precizate şi celor prevăzute de 297 al.2 din c. proc. civ., având în vedere solicitarea apelantei şi împrejurarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, Curtea a admis apelul şi a anulat sentinţa primei instanţe, trimiţând cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond, în vederea  aplicării prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
(Judecător Ionel Stănescu)