Suspendarea judecăţii conform
dispoziţiilor art.36 din Legea nr.85/2006.
Codul de procedură civilă
Legea nr.85/2006, art. 36
Suspendarea judecăţii instituită
de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 are drept efect oprirea
instantanee a cursului judecăţii, efect care împiedică instanţa să mai poată
lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept şi, în
mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce şi să
soluţioneze excepţii, de procedură sau de fond.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Sentinţa nr. 88 din 11 octombrie 2012.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Prahova sub nr.1173/105/2012 reclamanta SC H SPA, persoana
juridică italiană, a chemat în judecată pârâţii: S.C. VH S.A şi GV, pentru ca
în contradictoriu cu aceştia, prin
hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să
fie obligaţi în solidar la restituirea sumei de 2.625.000 Euro, la plata
dobânzilor legale aferente, calculate de la data încasării acestei sume
(30.01.2009) şi până la data achitării integrale a debitului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată aferente
prezentului litigiu.
În fapt, s-a arătat că la data de 19.12.2008, între
societatea Vigroup Holding S.A. şi societatea comercială Levante S.R.L. s-a
încheiat o convenţie intitulată Acord preliminar (Anexa nr. 2), prin care
părţile s-au obligat să constituie o societate comercială în vederea obţinerii
unei linii de credit pentru achiziţionarea unei proprietăţi imobiliare în valoare
de 33,5 milioane Euro. Prin aceeaşi convenţie, părţile au stabilit ca
societatea L S.R.L. să vireze temporar suma de 3.000.000 Euro reprezentând cota
sa de contribuţie la patrimoniul viitoarei societăţi, către societatea V H
S.A., urmând ca după îndeplinirea tuturor demersurilor necesare cumpărării
terenului, suma să fie restituită societăţii L S.R.L. si ulterior virată
societăţii nou înfiinţată.
S-a arătat
de asemenea de către
reclamantă că, deşi în baza Acordului preliminar, societatea L S.R.L. a
achitat cota sa de contribuţie stabilită în sumă de 3.000.000 Euro, societatea
V.H. nu şi-a îndeplinit nici una, din obligaţiile asumate, împrejurare în care
Acordul a încetat, iar societatea nouă nu s-a mai înfiinţat, linia de credit nu
a mai fost obţinută şi nu s-a mai achiziţionat proprietatea imobiliară. Ca
efect al încetării Acordului preliminar, prin înscrisul intitulat Acord
integrativ preliminar (Anexa nr. 3 parata V H S.A. şi-a asumat obligaţia ca
până în luna septembrie 2009 să restituie societăţii L S.R.L. suma de 3.000,000
Euro pe care o deţinea fără drept, iar pârâtul G V s-a obligat să garanteze
personal restituirea acestei sume.
Separat de obligaţia pe care
pârâţii şi-au asumat-o în mod expres, s-a
arătat că aceştia sunt obligaţi
la restituire cu atât mai mult cu cât s-au îmbogăţit fără just titlu, iar în
plus potrivit Art. 1635 alin. 2
C.civ. ceea ce a fost prestat în temeiul unei cauze
viitoare, care nu s-a înfăptuit, este supus restituirii, întrucât în privinţa
executării obligaţiei de restituire, pârâţii sunt prezumaţi a fi în culpă şi
sunt de drept în întârziere, conform prevederilor Art. 1,523 C.civ., consideră că
în afara debitului principal, S.C. H SPA este îndreptăţită şi la recuperarea
sumelor reprezentând daune-interese pentru neexecutare, conform prevederilor
Art. 1.535 C.civilă.,
care cuprind dobânzile legale, în cuantumul prevăzut de O.G. nr. 9/2000, de la
data încasării acestei sume şi până la data restituirii integrale a debitului.
În ce priveşte cuantumul
debitului principal a cărui restituire o solicită, s-a arătat că H SPA a dobândit de la societatea L S.R.L.
doar parte din creanţa datorată de pârâţi, respectiv doar suma de 2.625.000
Euro, prin intermediul unui contract de cesiune notificat în mod corespunzător
şi pârâţilor.În repetate rânduri, atât societatea L S.R.L. cât şi societatea
reclamantă au solicitat rezolvarea diferendului pe cale amiabilă, făcând
diverse propuneri de soluţionare, fără a primi însă, o reacţie pozitivă din
partea paraţilor.
La
termenul din data de 11.04.2012 a fost
depusă de către pârâta V H SA cerere de suspendare, în temeiul art. 36 din
Legea insolvenţei.
Tot la acest termen de judecată,
prin încheierea de şedinţă din data de 11.04.2012 s-a pus în vedere reclamantei
să timbreze cu suma de 118.122,63 taxă de timbru şi 5 lei timbru judiciar, sub
sancţiunea anulării cererii.
A fost prorogată discuţia cu
privire la soluţionarea cererii de suspendare în baza disp. art. 36 din Legii
nr. 85/2006, până după ce se va îndeplini problema timbrajului.
Prin sentinţa
nr. 212 din data de 28 mai 2012,
Tribunalul Prahova a admis excepţia
netimbrării cererii, anulând cererea introductivă ca
netimbrată, motivat în esenţă de faptul că, deşi i s-a pus expres în
vdere, totuşi reclamanta nu şi a îndeplinit obligaţia de a timbra acţiunea .
Împotriva sentinţei precizate a
declarat apel reclamanta, solicitând
desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi
instanţă de fond, în vederea suspendării judecăţii cauzei, conform dispoziţiilor
art.36 din Legea nr.85/2006.
În motivarea apelului, după
prezentarea situaţiei de fapt, s-a arătat că
sentinţa apelată este nelegală, întrucât prima instanţă a anulat
greşit cererea de chemare în judecată,
apreciind că nu mai era investită să dispună măsuri procesuale şi că excepţia
de netimbrare trebuia discutată cu prioritate faţă de incidentul procedural al
suspendării de drept.
S-a mai arătat că instanţa de
fond nu mai trebuia să se pronunţe cu privire la excepţia netimbrării, ci să
constate doar că a intervenit suspendarea de drept, potrivit art.36 din Legea
nr.85/2006, care nu face nicio distincţie între acţiunile pentru care taxa de
timbru s-a plătit sau nu, astfel că efectul suspendării se producea ope legis,
de la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, fără să fie necesară
pronunţarea unei hotărâri în acest sens, precum şi că suspendarea precizată
avea ca efect oprirea instantanee a cursului judecăţii, efect ce trebuia doar
constatat de către prima instanţă – sens în care s-a pronunţat, de altfel, şi
ICCJ – Secţia Comercială prin decizia nr.1119/2008.
În dovedirea apelului, apelanta a
depus la dosar jurisprudenţă, respectiv decizia nr.1119/2008 precizată.
Examinând sentinţa apelată, prin
prisma criticilor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea
constată următoarele :
Prin sentinţa recurată, prima
instanţă a anulat cererea introductivă, ca netimbrată, motivat de faptul că
reclamanta, deşi i s-a pus în vedere, nu a achitat taxa de timbru în sumă de
118.122,63 lei şi timbru judiciar de 5 lei.
Curtea mai reţine că la termenul
de judecată din data de 11.04.2012 reclamanta a solicitat suspendarea
judecăţii, potrivit dispoziţiilor art.36 din Legea nr.85/2006, ca urmare a
deschiderii procedurii insolvenţei pârâtei SC VH SA, însă instanţa de fond a
apreciat că se impune mai întâi soluţionarea aspectului privind timbrarea
acţiunii.
Curtea reţine că, potrivit
dispoziţiilor art.36 din Legea nr.85/2006, „de la data deschiderii procedurii
se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru
realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Acest text conţine o normă
imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor
litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului
– sindic. El vizează toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face
distincţie în funcţie de data înregistrării acţiunii, respectiv dacă acţiunile
au fost înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii insolvenţei.
Suspendarea acţiunilor operează
prin efectul legii, ex lege, fără să fie necesară pronunţarea unei hotărâri în
acest sens, efectul suspensiv
producându-se de la pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii şi
nu de la data înregistrării cererii introductive.
Curtea constată că suspendarea
judecăţii acţiunilor, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din
Legea nr. 85/2006, are drept efect oprirea instantanee a cursului judecăţii,
efect care se constată în fiecare dosar judiciar în parte, de către instanţa
sau organul de executare, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate ori
din oficiu.
Efectul suspendării, de oprire de
îndată a cursului judecăţii, împiedică instanţa să mai poată lua o altă măsură
decât constatarea intervenirii suspendării de drept şi, în mod evident, cu
referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce şi să soluţioneze excepţii,
de procedură sau de fond.
Ca urmare, în mod greşit prima
instanţă nu a luat act de suspendarea judecăţii, generată ex lege de
deschiderea procedurii insolvenţei pârâtei SC V H SA, suspendare ce o împiedica
să se pronunţe cu privire la orice alt aspect, deci inclusiv asupra timbrajului.
Curtea apreciază totodată că sunt
întemeiate susţinerile apelantului, conform cărora dispoziţiile art.36 din
Legea nr.85/2006 nu condiţionează sau disting incidenţa suspendării judecăţii
în funcţie de regularitatea sesizării instanţei a acţiunilor cu privire la care
se produce efectul suspensiv sau stadiul procesual al acestora.
De altfel, în sensul celor
precizate anterior s-a pronunţat şi ICCJ – Secţia Comercială prin decizia
nr.1119/2008.
Pentru, toate aceste
considerente, în temeiul dispoziţiilor legale deja precizate şi celor prevăzute
de 297 al.2 din c. proc. civ., având în vedere solicitarea apelantei şi
împrejurarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului cauzei,
Curtea a admis apelul şi a anulat sentinţa primei instanţe, trimiţând cauza,
spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond, în vederea aplicării prevederilor art. 36 din Legea nr.
85/2006.