avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Suspendarea  judecăţii.
 
Cod proc. civ., art. 1551
 
Nu se poate dispune suspendarea judecăţii, conform dispoziţiilor art.155 ind.1 C.proc.civilă, pentru neprezentarea de către reclamant a unor explicaţii de de natură probatorie, respectiv care privesc modalitatea de dovedire a pretenţiilor deduse judecăţii.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3799 din 21 iunie 2012.
 
Prin  încheierea din data de  14 martie 2012, pronunţată în dosarul nr.7746/105/2011 Tribunalul Prahova a dispus  suspendarea judecării  acţiunii  formulată de  reclamanta  SC Filiala de Furnizare a Energiei Electrice Electrica Furnizare Muntenia Nord SA a Agenţia Ploiesti,   în contradictoriu cu pârâtele  CN Cai Ferate  CFR SA Regionala Bucureşti şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA,  în temeiul disp.art.155/1 Cod proc. civilă.
  Pentru a pronunţa această încheiere  tribunalul a reţinut  faptul că  deşi la mai multe termene de judecată reclamantei SC Filiala de Furnizare a Energiei Electrice Electrica Furnizare Muntenia Nord SA a Agenţia Ploiesti, prin reprezentantul legal, i s-a pus în vedere să precizeze în concret care sunt facturile neachitate de pârâte, în baza căror contracte s-au emis, la ce facturi s-au calculat penalităţi, pe baza cărei formule de calcul şi pentru ce perioadă şi dacă s-au achitat precum şi temeiul de drept, iar aceasta  nu s-a conformat, dispunând aplicarea dispoziţiile art.155 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care „când se constata ca, desfăşurarea normala a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite in cursul judecării, instanţa, poate suspenda judecata”.
  Împotriva încheierii precizate a declarat recurs SC Electrica Furnizare SA, solicitând desfiinţarea acesteia, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă de fond, în vederea continuării judecăţii.
  În motivarea recursului, s-a arătat că prin încheierea recurată instanţa de fond a suspendat judecata, conform dispoziţiilor art.155 ind.1 Cod procedură civilă, reţinând în mod greşit faptul că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, faţă de natura cauzei a împiedicat desfăşurarea normală a procesului, că la termenul de judecată din data de 14.12.2011 instanţa a dispus ca reclamanta să depună la dosarul cauzei înscrisurile privind facturile pe baza cărora au fost stabilite penalităţile, modul de calcul al acestora şi facturile emise în baza anexei contractului, ocazie cu care reclamanta a depus centralizatorul modalităţii de calcul privind penalităţi, calculate pe număr de zile penalizatoare pe fiecare factură în parte – aspect consemnat în încheierea de şedinţă din data de 16.01.2012 -, precum şi că procesul de facturare se realizează prin intermediul unui program informatic de gestiune comercială a clienţilor, care respectă prevederile legislaţiei specifice privind furnizarea energiei electrice.
  Recurenta a mai arătat că în mod greşit instanţa a dispus ca reclamanta să depună o precizare a centralizatorului, respectiv o explicitare a modului de calcul a penalităţilor, cu precizarea din ce facturi provin, la care facturi s-au calculat şi în baza cărui contract şi temei juridic, că reclamanta a depus la data de 15.02.2012 precizările solicitate, astfel că a depus toată diligenţa şi a respectat dispoziţiile instanţei, precum şi că obligaţia stabilită în sarcina sa privea administrarea probatoriului, aceasta neregăsindu-se printre obligaţiile a căror neîndeplinire atrage suspendarea judecăţii.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat în esenţă de faptul că reclamanta nu a explicitat, la solicitarea instanţei, modul de calcul al penalităţilor, pornind de la valoarea de energie consumată, data achitării energiei, valoarea penalităţii calculate ca produsul dintre numărul de zile scurse până la data achitării energiei consumate, coeficientul de penalitate pe zi, conform contractului, şi facturile în cadrul cărora au fost calculate penalităţile.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea a constatat  următoarele :
Dispoziţiile art.155 ind.1 al.1 Cod pr. civilă reglementează posibilitatea instanţei de a suspenda judecata în situaţia în care „desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii”.
Ca urmare, legiuitorul a reglementat două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea judecăţii şi anume ca desfăşurarea normală a procesului să fie împiedicată şi ca această împrejurare să fie generată de către reclamant, ca urmare a nerespectării obligaţiilor stabilite de lege sau de către instanţă.
Curtea  apreciază, pe de altă parte, că suspendarea judecăţii nu se poate dispune în cazul nerespectării oricărei obligaţii stabilite de lege sau de către instanţă, ci doar în ipoteza în care  nerespectarea obligaţiei împiedică normala desfăşurare a procesului.
Concluzionând, Curtea constată că în cauză nu este îndeplinită condiţia precizată anterior, respectiv că obligaţia pretins nerespectată de către reclamantă nu  atrăgea imposibilitatea desfăşurării normale a procesului.
În acest sens, Curtea apreciază ca fiind corecte susţinerile recurentei, privind faptul că explicaţiile solicitate ( privind modalitatea de calcul al penalităţilor) erau de natură probatorie, respectiv priveau modalitatea de dovedire a pretenţiilor deduse judecăţii.
Or, în cazul în care reclamantul nu îşi dovedeşte pretenţiile deduse judecăţii, devine aplicabil principiul de drept „actori incumbit probatio”, precum şi sancţiunea dedusă din dispoziţiile art.1169 din fostul cod civil, încă în vigoare, iar nu dispoziţiile art.155 ind.1 din Codul de procedură civilă.
Aşadar, dacă instanţa de fond aprecia că reclamanta, prin probele depuse la dosar, nu a dat toate explicaţiile cerute şi nu şi-a dovedit pe deplin pretenţiile, avea posibilitatea să dispună asupra acestora, în baza probatoriului administrat, iar nu să suspende judecata.
Pe de altă parte, în baza rolului activ consacrat de dispoziţiile art.129 al.5 C.proc.civilă şi dacă se considera nelămurită cu privire la modalitatea de calcul a penalităţilor, instanţa de fond avea posibilitatea să dispună, chiar împotriva voinţei părţilor, proba cu expertiză contabilă, care să lămurească toate aspectele neclare.
Ca urmare, suspendarea judecăţii a fost dispusă cu nerespectarea dispoziţiilor art.155 ind.1 C.pr.civilă, câtă vreme neprezentarea explicaţiilor solicitate reclamantei nu atrăgea imposibilitatea desfăşurării în continuare a procesului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate deja şi celor prevăzute de art.304 pct.9, art.304 ind.1 şi art.312 al.3 C.pr.civilă, Curtea a admis recursul, a casat încheierea recurată şi a trimis cauza, la aceeaşi instanţă de fond, în vederea continuării judecării.
 
                                 (Judecător Ionel Stănescu)