|
Suspendarea judecăţii.
Cod proc. civ., art. 1551
Nu se poate dispune suspendarea
judecăţii, conform dispoziţiilor art.155 ind.1 C.proc.civilă, pentru
neprezentarea de către reclamant a unor explicaţii de de natură probatorie,
respectiv care privesc modalitatea de dovedire a pretenţiilor deduse judecăţii.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3799 din 21 iunie
2012.
Prin încheierea din data de 14 martie 2012, pronunţată în dosarul
nr.7746/105/2011 Tribunalul Prahova a dispus
suspendarea judecării
acţiunii formulată de reclamanta
SC Filiala de Furnizare a Energiei Electrice Electrica Furnizare
Muntenia Nord SA a Agenţia Ploiesti, în
contradictoriu cu pârâtele CN Cai
Ferate CFR SA Regionala Bucureşti şi
Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA,
în temeiul disp.art.155/1 Cod proc. civilă.
Pentru
a pronunţa această încheiere tribunalul
a reţinut faptul că deşi la mai multe termene de judecată
reclamantei SC Filiala de Furnizare a Energiei Electrice Electrica Furnizare
Muntenia Nord SA a Agenţia Ploiesti, prin reprezentantul legal, i s-a pus în
vedere să precizeze în concret care sunt facturile neachitate de pârâte, în
baza căror contracte s-au emis, la ce facturi s-au calculat penalităţi, pe baza
cărei formule de calcul şi pentru ce perioadă şi dacă s-au achitat precum şi
temeiul de drept, iar aceasta nu s-a
conformat, dispunând aplicarea dispoziţiile art.155 1 Cod procedură civilă,
potrivit cu care „când se constata ca, desfăşurarea normala a procesului este
împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor
prevăzute de lege ori stabilite in cursul judecării, instanţa, poate suspenda
judecata”.
Împotriva
încheierii precizate a declarat recurs SC Electrica Furnizare SA, solicitând
desfiinţarea acesteia, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă de
fond, în vederea continuării judecăţii.
În
motivarea recursului, s-a arătat că prin încheierea recurată instanţa de fond a
suspendat judecata, conform dispoziţiilor art.155 ind.1 Cod procedură civilă,
reţinând în mod greşit faptul că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor
instanţei, faţă de natura cauzei a împiedicat desfăşurarea normală a
procesului, că la termenul de judecată din data de 14.12.2011 instanţa a dispus
ca reclamanta să depună la dosarul cauzei înscrisurile privind facturile pe
baza cărora au fost stabilite penalităţile, modul de calcul al acestora şi
facturile emise în baza anexei contractului, ocazie cu care reclamanta a depus
centralizatorul modalităţii de calcul privind penalităţi, calculate pe număr de
zile penalizatoare pe fiecare factură în parte – aspect consemnat în încheierea
de şedinţă din data de 16.01.2012 -, precum şi că procesul de facturare se
realizează prin intermediul unui program informatic de gestiune comercială a
clienţilor, care respectă prevederile legislaţiei specifice privind furnizarea
energiei electrice.
Recurenta
a mai arătat că în mod greşit instanţa a dispus ca reclamanta să depună o
precizare a centralizatorului, respectiv o explicitare a modului de calcul a
penalităţilor, cu precizarea din ce facturi provin, la care facturi s-au
calculat şi în baza cărui contract şi temei juridic, că reclamanta a depus la
data de 15.02.2012 precizările solicitate, astfel că a depus toată diligenţa şi
a respectat dispoziţiile instanţei, precum şi că obligaţia stabilită în sarcina
sa privea administrarea probatoriului, aceasta neregăsindu-se printre
obligaţiile a căror neîndeplinire atrage suspendarea judecăţii.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă
a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat în esenţă de faptul că
reclamanta nu a explicitat, la solicitarea instanţei, modul de calcul al
penalităţilor, pornind de la valoarea de energie consumată, data achitării
energiei, valoarea penalităţii calculate ca produsul dintre numărul de zile
scurse până la data achitării energiei consumate, coeficientul de penalitate pe
zi, conform contractului, şi facturile în cadrul cărora au fost calculate
penalităţile.
Examinând încheierea recurată,
prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile,
Curtea a constatat următoarele :
Dispoziţiile art.155 ind.1 al.1 Cod
pr. civilă reglementează posibilitatea instanţei de a suspenda judecata în
situaţia în care „desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina
părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori
stabilite în cursul judecăţii”.
Ca urmare, legiuitorul a
reglementat două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea
dispune suspendarea judecăţii şi anume ca desfăşurarea normală a procesului să
fie împiedicată şi ca această împrejurare să fie generată de către reclamant,
ca urmare a nerespectării obligaţiilor stabilite de lege sau de către instanţă.
Curtea apreciază, pe de altă parte, că suspendarea
judecăţii nu se poate dispune în cazul nerespectării oricărei obligaţii
stabilite de lege sau de către instanţă, ci doar în ipoteza în care nerespectarea obligaţiei împiedică normala
desfăşurare a procesului.
Concluzionând, Curtea constată că
în cauză nu este îndeplinită condiţia precizată anterior, respectiv că
obligaţia pretins nerespectată de către reclamantă nu atrăgea imposibilitatea desfăşurării normale
a procesului.
În acest sens, Curtea apreciază
ca fiind corecte susţinerile recurentei, privind faptul că explicaţiile
solicitate ( privind modalitatea de calcul al penalităţilor) erau de natură
probatorie, respectiv priveau modalitatea de dovedire a pretenţiilor deduse
judecăţii.
Or, în cazul în care reclamantul
nu îşi dovedeşte pretenţiile deduse judecăţii, devine aplicabil principiul de
drept „actori incumbit probatio”, precum şi sancţiunea dedusă din dispoziţiile
art.1169 din fostul cod civil, încă în vigoare, iar nu dispoziţiile art.155
ind.1 din Codul de procedură civilă.
Aşadar, dacă instanţa de fond
aprecia că reclamanta, prin probele depuse la dosar, nu a dat toate explicaţiile
cerute şi nu şi-a dovedit pe deplin pretenţiile, avea posibilitatea să dispună
asupra acestora, în baza probatoriului administrat, iar nu să suspende
judecata.
Pe de altă parte, în baza rolului
activ consacrat de dispoziţiile art.129 al.5 C.proc.civilă şi dacă se considera
nelămurită cu privire la modalitatea de calcul a penalităţilor, instanţa de
fond avea posibilitatea să dispună, chiar împotriva voinţei părţilor, proba cu
expertiză contabilă, care să lămurească toate aspectele neclare.
Ca urmare, suspendarea judecăţii
a fost dispusă cu nerespectarea dispoziţiilor art.155 ind.1 C.pr.civilă, câtă
vreme neprezentarea explicaţiilor solicitate reclamantei nu atrăgea
imposibilitatea desfăşurării în continuare a procesului.
Pentru toate aceste considerente,
în temeiul dispoziţiilor legale menţionate deja şi celor prevăzute de art.304
pct.9, art.304 ind.1 şi art.312 al.3 C.pr.civilă, Curtea a admis recursul, a
casat încheierea recurată şi a trimis cauza, la aceeaşi instanţă de fond, în
vederea continuării judecării.
(Judecător Ionel
Stănescu)
| 
