avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Suspendare executare act administrativ. Îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ
 
Contencios administrativ
Art. 14 alin. 1, art. 2 lit. ş şi t din Legea nr. 554/2004
Emiterea actului administrativ contestat după ce prin hotărâre judecătorească s-a dispus suspendarea executării Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, prin care a fost aprobat regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, creează o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Privarea de salariu pe o perioadă nedeterminată constituie un prejudiciu pentru recurent în sensul art. 2 lit. ş din Legea nr. 554/2004.
 
Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal Decizia civilă nr. 1407 din 9 august 2012
 
Prin sentinţa civilă nr. 756/26.09.2011, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. …/110/2011, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul P. I. în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a deciziei nr. …/22.07.2011 emisă de G. F., Secţia Judeţeană Bacău, prin care a fost eliberat din funcţia publică de comisar. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, fiind executoriu din oficiu şi că suspendarea executării actelor administrative este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ care intervine la cererea părţii interesate, care este o măsură pe excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe grave sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
S-a reţinut că legiuitorul a instituit două cerinţe ce trebuie îndeplinite cumulativ, pentru ca un act administrativ să poată fi suspendat: cazul bine justificat şi paguba iminentă, aşa cum sunt definite de art. 2 lit. ş şi t din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a apreciat că din motivarea cererii de anulare a deciziei nr. 63/2011, rezultă o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ contestat, revenind instanţei investită cu anularea acestei decizii, competenţa de a stabili legalitatea actului contestat, însă, în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa reţine că această condiţie nu este îndeplinită. Apreciază că lipsirea de salariu nu este suficientă pentru a demonstra producerea unei pagube iminente, întrucât orice încetare a unui raport de serviciu presupune o pagubă iminentă şi viitoare. Pe de altă parte, simpla afirmare a acestei pagube iminente, nu este suficientă, ea trebuind a fi dovedită, cu probe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P. I..
În motivarea recursului se arată că a făcut dovada, cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, că sunt îndeplinite cele 2 condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv dubiul asupra legalităţii actului contestat, prin încălcarea unor norme imperative ce reglementează statutul funcţionarilor publici şi prejudiciul iminent.
Recurentul arată că la baza deciziei de eliberare din funcţie a stat reorganizarea instituţiei publice, aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011. Acest ordin stabileşte o procedură contrară prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, în sensul că mai întâi s-a dat preaviz şi apoi s-a procedat la organizarea unui examen.
Prin sentinţa civilă nr. 220/13.07.2011 Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 a Preşedintelui A.N.A.F. până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anularea acestui ordin. Ulterior pronunţării acestei hotărâri au fost continuate procedurile de examinare, deşi temeiul juridic ce stătea la baza acestora nu mai produce efecte juridice. Consideră că se impune să fie înlăturate susţinerile pârâtei, conform cărora sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este opozabilă doar părţilor din acel dosar deoarece instanţa a verificat legalitatea actului în integralitatea lui şi nu doar raportat la unul dintre subiecţi, ordinul adresându-se angajaţilor Gărzii Financiare din întreaga ţară.
Recurentul mai susţine că Ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F. nu poate produce consecinţe juridice, întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Anexa 8 la acest ordin nu a fost publicată nici pe portalul Gărzii Financiare. Consideră că susţinerea pârâtei, conform căreia actul este exclus de la publicare, nu poate fi primită, întrucât nu este act individual şi nici clasificat.
Recurentul mai arată că nu au fost respectate prevederile art. 99 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 188/1999, respectiv de a-i fi puse la dispoziţie funcţii publice vacante. Dimpotrivă, prin adresa nr. 802216/21.07.2011 emisă de A.N.A.F. li s-a interzis persoanelor respinse la examenul de testate profesională accesul la posturile vacante. Mai arată că nu au fost respectate prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999, nu au fost indicate şi justificate cazurile exprese de reorganizare şi nici nu s-a făcut dovada existenţei avizului A.N.F.P.
Recurentul susţine că actul administrativ contestat este de natură să îi aducă grave prejudicii, prin îngrădirea accesului la posturile vacante din cadrul structurii, dar şi prin interdicţia impusă prin adresa nr. 802216/21.07.2011 a Preşedintelui A.N.A.F. de angajare în unităţile în care a desfăşurat activităţi de control.
Intimata G. F. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefundat şi în care arată că Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2253/2011 a fost emis în baza prerogativelor pe care le are Preşedintele ANAF şi că decizia de eliberare din funcţie a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 100 alin. 1 şi 3 şi art. 99 alin 5 din Legea nr. 188/1999.
Referitor la sentinţa nr. 220/13.07.2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, arată că instanţa a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din legea nr. 55472004, însă raportat exclusiv la persoana reclamantului din acel dosar. Susţine că efectele acestei sentinţe se răsfrâng numai asupra părţilor din dosar.
Intimata susţine ordinele emise de preşedintele ANAF în vederea organizării şi administrării acestei instituţii, nu fac parte din categoria actelor cu caracter normativ şi nu este necesară publicarea acestora în Monitorul Oficial. Ordinul nu are aplicabilitate generală şi nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecţi, care au luat cunoştinţă de dispoziţiile acestuia.
În ceea ce priveşte afirmaţia recurentului că i-a fost îngrădit dreptul la muncă, arată că este neîntemeiată, întrucât recurentului i s-a dat posibilitatea de a participa la testarea profesională în vederea ocupării unei funcţii, iar faptul că nu a promovat examenul nu poate fi imputat instituţiei. Consideră că executarea unui act administrativ nu poate fi apreciată ca fiind producătoare a unei pagube şi că existenţa pagubei trebuie dovedită, ori recurentul a afirmat că această condiţie este îndeplinită implicit.
Curtea, analizând actele şi lucrările din dosar şi sentinţa recurată, în raport de motivele de recurs invocate în condiţiile art. 3041 Cod procedură civilă şi de apărările intimatei, reţine următoarele:
Prin decizia nr. …/22.07.2011 emisă de G. F. – Secţia judeţeană Bacău, recurentul P.
I. a fost eliberat din funcţia de comisar clasa I grad profesional superior în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999. La baza emiterii acestei decizii au stat Anexa nr. 1 din H.G. nr. 1324/2009, Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 şi rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 11 – 19.07.2011 pentru ocuparea funcţiei de comisar clasa I, grad profesional superior, la G. F. – Secţia judeţeană Bacău.
Recurentul a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de eliberare din funcţie şi a solicitat instanţei de fond suspendarea executării acestui act administrativ în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii au fost invocate motive de nelegalitate ale deciziei referitoare la nepublicarea Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, care a stat la baza reorganizării, în Monitorul Oficial al României, emiterea deciziei în temeiul Ordinului nr. 2253/2011, în condiţiile în care Curtea de Apel Galaţi a dispus prin sentinţa nr. 220/13.07.2011 suspendarea efectelor acestui ordin până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestuia; nerespectarea prevederilor imperative ale art. 99 alin. 5, 6 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999, nefiind indicate cazurile de reorganizare, nefiindu-i puse la dispoziţie funcţii publice corespunzătoare şi dându-i-se preaviz mai înainte de a se proceda la organizarea unui examen.
În cerere a invocat faptul că prin această decizie nelegală îi sunt afectate dreptul la muncă şi salarizare. Curtea, analizând îndeplinirea primei condiţii prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, existenţa unui caz bine justificat, în raport de definiţia dată acestei sintagme prin
art. 2 lit. t din acelaşi act normativ, reţine că actul contestat a fost emis după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului Preşedintelui
A.N.A.F. nr. 2253/2011.
Curtea reţine că prin Ordinul nr. 2253/23.06.2011 a fost aprobată structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi a secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare, au fost aprobate statele de funcţii şi un regulament pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării. Se constată că acest ordin nu se adresează unui subiect determinat, ci este redactat în termeni generali şi impersonali. Prin urmare, ordinul trebuie aplicat în acelaşi mod tuturor persoanelor cărora li se adresează, respectiv tuturor funcţionarilor publici care fac parte din structura Gărzii Financiare.
Executarea Ordinului nr. 2253/2011 a fost suspendată până când o instanţă judecătorească va aprecia cu privire la gradul de conformare a acestui act cu norma juridică cu forţă superioară în executarea căreia a fost dat.
Emiterea deciziei contestate după ce o instanţă judecătorească a dispus suspendarea executării ordinului pe care s-a întemeiat decizia în discuţie creează o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Nu poate fi primită susţinerea intimatei conform căreia hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 867/44/2011 produce efecte doar între părţile din respectiva cauză şi, prin urmare, nu este opozabilă reclamantului, întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, ordinul nr. 2253/2011 are caracter normativ, trebuie aplicat unitar faţă de toate persoanele vizate şi în condiţiile în care s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească suspendarea executării acestuia, emitentul avea obligaţia de a nu mai emite nici un act şi de a nu mai demara nici o procedură în temeiul acestui ordin.
Prin urmare, Curtea reţine că prima condiţie prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită.
Analizând îndeplinirea şi a celei de-a doua condiţii impuse de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prevenirea unei pagube iminente, Curtea reţine că este îndeplinită, întrucât în baza unui act administrativ a căruia legalitate este pusă sub semnul îndoielii, recurentul a fost eliberat din funcţie, cu consecinţa privării de salariu pe o perioadă de timp a cărei întindere nu poate fi anticipată.
Nu pot fi însuşite nici aprecierea instanţei de fond, cum că lipsirea de salariu nu este suficientă pentru a demonstra producerea unei pagube iminente şi nici susţinerea intimatei că nu poate fi considerată executarea actului administrativ producătoare unei pagube, întrucât vătămarea nu este ireparabilă pentru recurent. Curtea reţine că privarea de salariu, în condiţiile în care salariul este singurul venit, constituie un prejudiciu pentru recurent, cu consecinţe ce pot varia până la ireparabil în raport de întinderea perioadei în care îşi produce efectele decizia contestată.
Curtea, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că va admite acţiunea şi va dispune suspendarea executării deciziei nr. …/22.07.2011 emisă de G. F. – Secţia judeţeană Bacău, până la pronunţarea instanţei de fond.
Vor fi menţinute dispoziţiile instanţei de fond referitoare la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, sentinţa pronunţată de instanţa de fond nefiind recurată sub acest aspect.