Legii nr.82/1991 OMFP nr.3055/2009 Directiva a IV­a a Comunitătilor Economice Europene

Prin dispozitiile Legii nr.82/1991 a contabilitătii şi OMFP nr.3055/2009 s­a reglementat punerea în acord a dispozitiilor fiscale nationale cu Directiva a IV­a a Comunitătilor Economice Europene, care prevăd fără dubiu că: „prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operatiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri”, sustinerile recurentei conform cărora în mod corect s­au evidentiat în contul „331 ­productie în curs de executie” active circulante de natura stocurilor, respectiv bunuri imobile detinute spre revânzare, astfel încât în mod legal s­a procedat la evidentierea cheltuielilor efectuate pentru productia/producerea lor în contul de stoc, sunt nefondate, deoarece după cum s­a arătat, textul de lege prevede foarte clar: „Din grupa 33 „productie în curs de executie” fac parte: contul 331 – cu ajutorul acestui cont se tine evidenta stocurilor de produse în curs de executie (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, respectiv productia neterminată) existente la sfârşitul perioadei, şi în debitul contului 331 se înregistrează: valoarea la cost de productie a stocului de produse în curs de executie la sfârşitul perioadei, stabilită pe bază de inventar (711), iar în creditul contului 331, se înregistrează: scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de executie la începutul perioadei următoare (711), soldul contului reprezentând valoarea la cost de productie a produselor aflate în curs de executie la sfârşitul perioadei.

Acestea fiind reglementările contabile, corelate cu cele ale Uniunii Europene, fiind neîndoielnic ce anume se înregistrează în contul 331, ca şi în contul 332, nu se poate sustine că lucrările executate de recurentă trebuie înregistrate în contul 331, s­a retinut in mod corect că organul de control legal a stabilit că acestea trebuie înregistrate în contul 332, lucrările de infrastructură executate reprezentând executie de lucrări.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta ­sectia contencios administrativ şi fiscal la data de 28.10.2011 sub nr.13881/118/2011, reclamanta

F.C.G.R.O. Catania ­Italia, Sucursala Romania, în nume propriu şi în calitate de reprezentanta a F.C.G.R.O., în contradictoriu cu pârâta DGFP Constanta, a formulat cerere de anulare şi cerere de suspendare a executării dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscală nr.2330/22.03.2011 şi a Deciziei privind solutionarea contestatiilor nr.1 din 16.05.2011, emise de pârâtă, solicitând, ca pe baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună suspendarea executării actelor administrative fiscale atacate, in temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, până la solutionarea cauzei, anularea actelor administrativ fiscale mentionate, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea în fapt a cererii, a arătat reclamanta că, la data de 21.03.2011, ca urmare a inspectiei tematice desfăşurate de inspectori din cadrul DGFP Constanta, i s­a comunicat procesul verbal şi Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr.2330/22.03.2011, prin care s­au stabilit: reflectarea distinctă, in evidenta contabila, a costurilor lucrărilor efectuate in contul Primăriei Municipiului Constanta, în baza sentintei civile nr.4853/COM/27.05.2004 şi HCLM nr.258/2009, prezentarea documentatiei către Primăria Constanta, în vederea recuperării cheltuielilor efectuate in contul acesteia.

Arata reclamanta că împotriva acestei dispozitii de masuri a formulat contestatie, în temeiul art.205 şi urm. Cod pr.fiscală, contestatie care a fost respinsa ca „nemotivată”, prin Decizia de solutionare a contestatiilor nr.1/16.05.2011.

Apreciază reclamanta că, atât dispozitia privind măsurile stabilite de organele fiscale nr.2330/2011, cât şi Decizia privind solutionarea contestatiilor nr.1/2011 sunt acte administrativ fiscale nelegale, întrucât in contabilitatea societătii, in mod corect s­au evidentiat în contul 331 ­productie in curs de executie, active circulante de natura stocurilor, respectiv bunuri imobile detinute spre revânzare.

Sustine reclamanta că organul fiscal, in mod tendentios, nu numai că nu a tinut seama de forta probantă a evidentelor contabile şi a actelor doveditoare, dar a emis o dispozitie de masuri, prin care a dispus corectarea evidentei contabile prin înregistrarea operatiunilor din contul 332 ­servicii in curs de executie, prin corespondenta cu contul 711­venituri aferente costurilor stocurilor de produse.

In ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscală nr. 2330/2011, formulată în temeiul art.15, raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, opinează reclamanta că sunt îndeplinite conditiile referitoare la existenta unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, sustine reclamanta, se referă la faptul că dispozitia de măsuri a fost emisă cu încălcarea evidenta a prevederilor OMFP nr.3055/2009, ceea ce constituie o împreunare de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privinta legalitătii acestei dispozitii de masuri.

Prejudiciul iminent, a cărui prevenire impune necesitatea suspendării, se refera la greşita obligare a reclamantei de a se conforma unor dispozitii nelegale ale organului fiscal şi la toate pierderile viitoare.

In drept, au fost invocate dispozitiile Legi nr.554/2004, OG nr.92/2003, OMFP nr.3055/2009.

Parata, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar documentatia aferentă deciziilor contestate.

Prin încheierea de şedintă din data de 19.01.2012, instanta a admis exceptia inadmisibilitătii cererii de suspendare a deciziei de solutionare a contestatiei nr.1/2011 şi a respins cererea de suspendare a deciziei nr.1/2011 ca inadmisibilă, a respins exceptia inadmisibilitătii cererii privind anularea dispozitiei nr.2330/2011 privind masurile stabilite de organul fiscal .

Prin Sentinta civilă nr.1367/12.04.2012, Tribunalul Constanta a respins cererea de suspendare a dispozitiei nr. 2330/22.03.2011 formulată de reclamanta F.C.G.R.O., ca neîntemeiată.

Prin aceeaşi hotărâre, a respins cererea de anulare a dispozitiei nr. 2330 din 22.03.2011 şi a deciziei nr.1/16.05.2011 privind solutionarea contestatiei .

Analizând actele si lucrările dosarului, instanta a retinut următoarele:

Asupra cererii de suspendare a executării dispozitiei nr.2330/22.03.2011:

Prin dispozitia nr.2330/22.03.2011 s­a dispus reflectarea distinctă, în evidenta contabila, a costurilor lucrărilor efectuate in contul Primăriei Municipiului Constanta, în baza sentintei civile nr.4853/COM din 27.05.2004 pronuntată de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 2652/COM/2001 şi HCLM 258/2009 şi prezentarea documentatiei înaintată de F.C.G.R.O. Catania Italia sau de F.C.G.R.O. Catania Italia ­Sucursala România către Primăria Municipiului Constanta, în vederea recuperării cheltuielilor efectuate in contul acesteia, potrivit sentintei civile nr. 4853/COM din 27.05.2004 pronuntată de Tribunalul Constanta.

Actele administrative sunt executorii din oficiu şi prin ele insele, fără a fi necesara interventia unui alt organ, pentru a le investi cu formula executorie.

Datorita acestui specific, devine necesara suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalitătii si când, prin executarea lor, ar putea crea o paguba persoanelor protejate prin institutia contenciosului administrativ.

Legea nr.554/2004 consacra, ca regula generala, suspendarea judecătorească, la cerere, odată cu introducerea recursului administrativ prealabil sau a actiunii in fata instantei de contencios administrativ, in spetă cererea de suspendare vizând cea de a doua ipoteză.

In conformitate cu dispozitiile art.15 alin.1 din Legea nr. 554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte a actului atacat. In acest caz, instanta va dispune suspendarea actului administrativ atacat pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr­o actiune separata pana la solutionarea actiunii in fond. ”

Din interpretarea coroborata a acestor prevederi cu cele ale art. l4 alin.1 din Legea 554/2004, rezulta ca suspendarea executării actului administrativ poate opera numai daca sunt îndeplinite cumulativ doua conditii: să fie vorba de un caz bine justificat şi suspendarea executării actului administrativ să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.

Conditia cazului bine justificat este definita de lege in art.2 alin.l lit.t din Legea nr.554/2004 ca fiind „ împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de

natura sa creeze o îndoiala serioasa in privinta legalitătii actului administrativ”, iar „ paguba iminenta – definita prin art.2 lit.ş – „prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public”.

Astfel, motivele suspendării trebuia să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, altfel spus trebuie să creeze de la început o îndoiala puternica asupra legalitătii actului contestat. Pe de alta parte, nu se poate concepe analiza acestor doua conditii aparent distincte decât împreună, deoarece nu se poate discuta despre un caz bine justificat daca nu se învederează, in acelaşi timp, iminenta producerii unei pagube semnificative si reciproc, prefigurarea unei pagube iminente, reprezintă un element esential pentru a motiva existenta cazului justificat de admitere a suspendării.

Ori in spetă de fată, actele dosarului nu atesta îndeplinirea cumulativa a conditiilor prevăzute de art. 15, raportat la art. l4 din Legea 554/2004, executarea dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 2330/22.03.2011, nefiind de natura să producă o paguba însemnată in patrimoniul reclamantului, fapt ce ar produce consecinte negative de neînlăturat.

Constată instanta că „indiciile de nelegalitate” invocate de reclamantă prin concluziile scrise depuse la dosar nu reprezintă veritabile indicii, ci elemente de natura sa prejudece fondul cauzei. In ceea ce priveşte paguba iminentă, dispozitia de impunere nr.3755, invocata de reclamantă, nu face obiectul judecătii de fată.

Pentru aceste motive, instanta a respins cererea de suspendare a executării dispozitiei de masuri nr.2330/22.03.2011.

Pe fondul cauzei , instanta a retinut următoarele:

La data de 21.03.2011 s­a efectuat o inspectie tematica la sediul Sucursalei România a F.C.G.R.O. Catania ­Italia, având ca obiect verificarea modului de respectare a prevederilor Legii nr.82/1991 şi OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la înregistrarea in evidenta contabila a costurilor lucrărilor de sistematizare si utilităti edilitare, efectuate in contul Primăriei Municipiului Constanta in baza sentintei civile nr. 4853/Com din 27.05.2004 pronuntată de Tribunalul Constanta.

In urma efectuării inspectiei, s­a emis Dispozitia nr.2330/22.03.2011, prin care s­au dispus masuri privind reflectarea distincta, in evidenta contabila, a costurilor lucrărilor efectuate in contul Primăriei Municipiului Constanta, în baza sentintei civile nr.4853/COM din 27.05.2004 pronuntată de Tribunalul Constanta in dosarul nr.2652/COM/2001 şi HCLM 258/2009 şi prezentarea documentatiei înaintată de

F.C.G.R.O. Catania Italia sau de F.C.G.R.O. Catania Italia ­Sucursala România către Primăria Municipiului Constanta, în vederea recuperarii cheltuielilor efectuate in contul acesteia, potrivit sentintei civile nr. 4853/COM din 27.05.2004 pronuntată de Tribunalul Constanta.

La data de 19.04.2011 F.C.G.R.O. Catania ­Italia ­Sucursala România, a formulat contestatie împotriva dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr.2230/22.03.2011.

Prin Decizia nr.1/16.05.2011, contestatia a fost respinsă ca nemotivată.

Potrivit art.1 (1) din Legea nr.82/1991 ­legea contabilitătii „Societătile comerciale, societătile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare­dezvoltare, societătile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligatia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activitătii.

(3) Subunitătile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care apartin persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2), cu sediul sau domiciliul în România, precum şi subunitătile fără personalitate juridică din România care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate au obligatia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi”.

Conform Pct. 259 din OMFP nr. 3055/2009 privind REGLEMENTĂRI CONTABILE conforme cu Directiva a IV­a a Comunitătilor Economice Europene :

„(1) Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operatiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.

(2) Stadiul de executie al lucrării se determină pe bază de situatii de lucrări care însotesc facturile, procese­verbale de receptie sau alte documente care atestă stadiul realizării şi receptia serviciilor prestate.

(3) În cazul lucrărilor de constructii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de receptie semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi­a îndeplinit obligatiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentatiei de executie.

(4) Contravaloarea lucrărilor nereceptionate de beneficiar până la sfârşitul perioadei se evidentiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de executie", pe seama contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de executie".

Conform cap.VII din OMFP nr.3055/2009 privind functiunea conturilor:

„GRUPA 33 "PRODUCłIE ÎN CURS DE EXECUłIE"

Din grupa 33 "Productie în curs de executie" fac parte:

Contul 331 "Produse în curs de executie"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta stocurilor de produse în curs de executie (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, respectiv productia neterminată) existente la sfârşitul perioadei.

Contul 331 "Produse în curs de executie" este un cont de activ.

În debitul contului 331 "Produse în curs de executie" se înregistrează:

­valoarea la cost de productie a stocului de produse în curs de executie la sfârşitul perioadei, stabilită pe bază de inventar (711).

În creditul contului 331 "Produse în curs de executie" se înregistrează:

­scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de executie la începutul perioadei următoare (711).

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de productie a produselor aflate în curs de executie la sfârşitul perioadei.

Contul 332 "Servicii în curs de executie"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta serviciilor în curs de executie existente la sfârşitul perioadei.

Contul 332 "Servicii în curs de executie" este un cont de activ.

În debitul contului 332 "Servicii în curs de executie" se înregistrează:

­valoarea la cost de productie a serviciilor în curs de executie la sfârşitul perioadei (712).

În creditul contului 332 "Servicii în curs de executie" se înregistrează:

­scăderea din gestiune a valorii serviciilor în curs de executie la începutul perioadei următoare (712). „

Atât timp cat punctul 259 din OMFP 3055/2009 prevede că „prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operatiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri”, instanta a apreciat că, in mod corect, organul de control a dispus înregistrarea in contul 332 şi nu in contul 331, cum a sustinut reclamanta.

Critica reclamantei in sensul că nu detine niciun contract de prestări servicii cu niciun subiect si in consecintă nu poate înregistra in contabilitate prestări servicii, nu a putut fi primită, atât timp cât, din actele depuse la dosar de pârâtă, a rezultat că, reclamanta ­Sucursala România, a emis factura proformă către Primăria Municipiului Constanta, însotita de borderoul productiei la 30.11.2010 si situatii de lucrări executate.

Lucrările de infrastructura astfel cum sunt denumite in cuprinsul facturii proforme nu pot fi considerate produse în curs de executie prevăzute in contul 331.

Critica reclamantei în sensul că, decizia nr.1/16.05.2011 a fost respinsă ca nemotivată, in loc de neîntemeiată, nu poate constitui un motiv de nulitate a acestei decizii.

Dând eficientă juridică considerentelor de fapt şi de drept expuse, instanta a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a dispozitiei nr.2330/22.03.2011 şi a deciziei nr.1/16.05.2011.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.C.G.R.O. Catania­Italia, Sucursala România, criticând­o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de dispozitiile Legii nr. 554/2004, OG nr. 92/2003, Legii nr.571/2003 şi ale Ordinului MFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene şi dispozitiile Directivei a VI­a a 77/388/CEE.

Arată recurenta că, la data de 21.03.2011, ca urmare a inspectiei tematice desfăşurate de inspectori din cadrul DGFP Constanta, i s­a comunicat procesul verbal (Anexa 1) şi Dispozitia privind măsurile stabilite de organele de inspectie fiscală nr.2330/22.03.2011 (Anexa 2), prin care s­a stabilit:

­reflectarea distinctă, în evidenta contabilă a costurilor lucrărilor efectuate în

contul Primăriei Constanta în baza sentintei civile nr.4853/COM/27.04.2004

pronuntată de Tribunalul Constanta în dosarul 2652/COM/2001 şi HCLM

nr.258/2009 (pct.1.1);

­prezentarea documentatiei înaintată de F.C.G.R.O. Catania – Italia sau

F.C.G.R.O. Catania – Italia, Sucursala România (situatii de lucrări, rapoarte de lucru sau alte documente similare, expertize tehnice) către Primăria Constanta, în vederea recuperării cheltuielilor efectuate în contul acesteia. Împotriva acestei dispozitii, recurenta a formulat contestatie, în temeiul art.205

şi urm. Cod pr.fiscală, înregistrată la organul fiscal sub nr.3548/19.04.2011 (Anexa 3), ce a fost respinsă ca „nemotivată” prin Decizia privind solutionarea contestatiilor nr.1/16.05.2011 (Anexa 4).

Sustine recurenta că atât Dispozitia nr.2330/22.03.2011, cât şi Decizia nr.1 din 16.05.2011, sunt acte administrativ­fiscale nelegale, întrucât au fost emise cu încălcarea actelor normative incidente în cauză.

În contabilitatea societătii, în mod corect s­au evidentiat în contul „331­productie în curs de executie”, active circulante de natura stocurilor, respectiv bunuri imobile detinute spre revânzare, astfel încât în mod legal s­a procedat la evidentierea cheltuielilor efectuate pentru productia/producerea lor în contul de stoc.

Organul fiscal, nu a tinut seama de forta probantă a evidentelor contabile şi a actelor doveditoare, emitând o dispozitie de măsuri prin care a dispus corectarea evidentei contabile a recurentei, prin înregistrarea operatiunilor în contul 332 – servicii în curs de executie, prin corespondenta cu contul 711 – Venituri aferente costurilor stocurilor de produse.

Se arată că, această dispozitie a organului fiscal este greşită şi aducerea ei la îndeplinire ar avea ca efect înregistrarea eronată a unei/unor operatiuni, deoarece: ­contul 332 – servicii în curs de executie, nu are corespondentă cu contul 711, ci doar cu contul 712 – venituri aferente costurilor serviciilor în curs de executie;

­contul 711 – venituri aferente costurilor stocurilor de produse, este contul deja

utilizat de recurentă, prin corespondenta corectă cu contul 331 – produse în curs

de executie.

Organul fiscal a înteles că recurenta realizează venituri din productia în curs de executie şi nu din servicii în curs de executie, fără nici o fundamentare temeinică şi legală din punct de vedere contabil şi/sau fiscal, tratând activitatea acesteia ca şi prestare de servicii pe bază de contract.

Arată recurenta că, având în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană cu privire la normele cuprinse în Directiva a VI­a, edificarea căilor de acces şi construirea taluzului, se circumscriu notiunii de „livrare de bunuri” şi nicidecum aceleia de „prestări de servicii”, cum greşit a calificat operatiunea organul fiscal, acestea fiind bunuri imobile corporale, situându­se în sfera de aplicare a art.5 alin.1 din Directivă.

Recurenta a edificat aceste căi de acces şi taluzul în nume propriu, dar pe seama Municipiului Constanta, astfel cum a fost stabilit prin hotărârea instantei şi, actionând astfel, arată că a realizat o operatiune pe care Codul fiscal o asimilează în art.2 notiunii de „livrare de bunuri”.

Precizează recurenta că o operatiune complexă, cum este cea din prezenta cauză, urmează a fi calificată prin prisma finalitătii ei, iar instanta a mentionat faptul că trebuie avut în vedere care dintre operatiuni este cea principală şi care sunt cele accesorii acesteia.

Consideră recurenta că toate lucrările executate de ea sunt subsumate „livrării” finale, nereprezentând pentru Primărie „un scop în sine, ci mijlocul de a beneficia în cele mai bune conditii de serviciul principal al prestatorului”, astfel încât Primăria Constanta să dispună de aceste bunuri ca şi un proprietar.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei recurate.

Recursul este nefondat.

În cauză este de necontestat că în urma efectuării unei inspectii tehnice la sediul Sucursalei în România, F.C.G.R.O. – Catania Italia, ce a avut ca obiect respectarea Legii nr.82/1991 şi OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în referire la înregistrarea în evidentele contabile a costurilor lucrărilor de sistematizare şi utilităti edilitare efectuate în contul Primăriei Municipiului Constanta, în baza Sentintei civile nr. 4853/COM/27.04.2005 a Tribunalului Constanta, constatându­se anumite nereguli, prin Dispozitia nr. 2330/22.03.2011, s­au dispus măsuri de reflectare distinctă, în evidenta contabilă, a acestor lucrări şi prezentarea documentatiei înaintată de F.C.G.R.O. Catania Italia sau

F.C.G.R.O. Catania Italia – Sucursala România către Primăria Municipiului Constanta, în vederea recuperării cheltuielilor efectuate în contul acesteia, conform hotărârii judecătoreşti sus­mentionate.

Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.82/1991 a contabilitătii, „subunitătile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care apartin persoanelor prevăzute la alin.1 şi alin.2, cu sediul sau domiciliul în România, precum şi subunitătile fără personalitate juridică din România, care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, au obligatia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi”.

Conform punctului 259 din OMFP nr.3055/2009 privind Reglementări contabile conforme cu Directiva a IV­a a Comunitătilor Economice Europene:

„(1) Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operatiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.

(2) Stadiul de executie al lucrării se determină pe bază de situatii de lucrări care însotesc facturile, procese­verbale de receptie sau alte documente care atestă stadiul realizării şi receptia serviciilor prestate.

(3) În cazul lucrărilor de constructii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de receptie semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi­a îndeplinit obligatiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentatiei de executie.

(4) Contravaloarea lucrărilor nereceptionate de beneficiar până la sfârşitul perioadei se evidentiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de executie", pe seama contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de executie".

Contul 332 "Servicii în curs de executie"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta serviciilor în curs de executie existente la sfârşitul perioadei.

Contul 332 "Servicii în curs de executie" este un cont de activ.

În debitul contului 332 "Servicii în curs de executie" se înregistrează:

­valoarea la cost de productie a serviciilor în curs de executie la sfârşitul perioadei (712).

În creditul contului 332 "Servicii în curs de executie" se înregistrează:

­scăderea din gestiune a valorii serviciilor în curs de executie la începutul perioadei următoare (712).

Conform cap.VII din OMFP nr.3055/2009 privind functiunea conturilor:

„GRUPA 33 "PRODUCłIE ÎN CURS DE EXECUłIE"

Din grupa 33 "Productie în curs de executie" fac parte:

Contul 331 "Produse în curs de executie"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta stocurilor de produse în curs de executie (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, respectiv productia neterminată) existente la sfârşitul perioadei.

Contul 331 "Produse în curs de executie" este un cont de activ.

În debitul contului 331 "Produse în curs de executie" se înregistrează:

­valoarea la cost de productie a stocului de produse în curs de executie la sfârşitul perioadei, stabilită pe bază de inventar (711).

În creditul contului 331 "Produse în curs de executie" se înregistrează:

­scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de executie la începutul perioadei următoare (711).

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de productie a produselor aflate în curs de executie la sfârşitul perioadei.

Prin raportare la aceste dispozitii legale şi la situatia de fapt, se constată că legal prima instantă a respins cererea de anulare a Dispozitiei nr.2330 din 22.03.2011 şi a Deciziei nr.1/16.05.2011 de solutionare a contestatiei, atâta vreme cât dispozitiile Legii nr.82/1991 a contabilitătii şi OMFP nr.3055/2009, prin care s­a reglementat punerea în acord a dispozitiilor fiscale nationale cu Directiva a IV­a a Comunitătilor Economice Europene prevăd fără dubiu că: „prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operatiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri”, sustinerile recurentei conform cărora în mod corect s­au evidentiat în contul „331­productie în curs de executie” active circulante de natura stocurilor, respectiv bunuri imobile detinute spre revânzare, astfel încât în mod legal s­a procedat la evidentierea cheltuielilor efectuate pentru productia/producerea lor în contul de stoc, sunt nefondate, deoarece după cum s­a arătat, textul de lege prevede foarte clar: „Din grupa 33 „productie în curs de executie” fac parte: contul 331 – cu ajutorul acestui cont se tine evidenta stocurilor de produse în curs de executie (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, respectiv productia neterminată) existente la sfârşitul perioadei, şi în debitul contului 331 se înregistrează: valoarea la cost de productie a stocului de produse în curs de executie la sfârşitul perioadei, stabilită pe bază de inventar (711), iar în creditul contului 331, se înregistrează: scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de executie la începutul perioadei următoare (711), soldul contului reprezentând valoarea la cost de productie a produselor aflate în curs de executie la sfârşitul perioadei.

Acestea fiind reglementările contabile, corelate cu cele ale Uniunii Europene, fiind neîndoielnic ce anume se înregistrează în contul 331, ca şi în contul 332, nu se poate sustine că lucrările executate de recurentă trebuie înregistrate în contul 331 (s­a detaliat ce anume se înregistrează în acest cont), instanta de fond corect stabilind că, organul de control legal a stabilit că acestea trebuie înregistrate în contul 332, lucrările de infrastructură executate, reprezentând executie de lucrări.

Lucrările respective au fost executate fără a avea un contract expres încheiat în acest sens, ceea ce nu le schimbă caracterul de prestări servicii – executare de lucrări, întrucât au avut la bază Sentinta civilă nr.4853/27.05.2004, pronuntată expres în acest sens.

Reglementările contabile corelate fiind fără dubiu, în sensul celor sus­expuse, critica privind neluarea în seamă a complexitătii operatiunii care urmează a fi calificată prin prisma finalitătii, toate lucrările executate fiind subsumate „livrări” finale, reprezentând de fapt, mijlocul de a beneficia în cele mai bune conditii de serviciul principal al prestatorului, astfel încât Primăria Constanta să dispună de aceste bunuri ca un proprietar, va fi înlăturată, deoarece în cuprinsul său nu se arată care este ratiunea pentru care lucrările respective, odată executate, nu ar putea avea aceeaşi finalitate, în situatia înregistrării acestora în contul 332 şi nu 331, cum urmăreşte recurenta.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins, ca nefondat.