Sume cu titlu de cadou
prevăzute în contractul colectiv de muncă. Salariati ai unei companii
nationale. Obligatie de diligentă, iar nu de rezultat. Conditionarea acordării
lor, de prevederea acestor cheltuieli în bugetul anual de venituri şi
cheltuieli al companiei
Curtea de Apel
Cluj, Sectia Ia civilă, decizia civilă nr. 209/R din 23 ianuarie 2013
Prin Sentinta civilă nr. 1436 din 26.09.2012 a Tribunalului
Maramureş, a fost respinsă exceptia lipsei calitătii procesuale active a
reclamantului Sindicatul P.R. Maramureş şi exceptia prescrierii dreptului
material la actiune, exceptii invocate de pârâta Compania Natională P.R. SA.
A fost admisă actiunea civilă precizată formulată de reclamantul
Sindicatul P.R. Maramureş în contradictoriu cu pârâta Compania Natională P.R.
SA şi, în consecintă a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de
sindicat reprezentat de reclamant, înscrişi în listele originale, depuse la
filele 1472, care fac parte integrantă din prezenta, următoarele drepturi
salariale: 400 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010; 200 lei
cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2011; 150 lei cadou în bani cu
ocazia sărbătorii de Paşti 2011, cu precizarea că, următorilor membri de
sindicat: M.A., C.L. ş.a., nu li se va achita suma de 200 lei cadou în bani cu
ocazia zilei de 9 octombrie 2011.
A fost respinsă ca nesustinută actiunea civilă formulată de
reclamantul Sindicatul P.R. Maramureş pentru membrul de sindicat M.R..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 6.000 lei
reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, prima instantă a retinut cu privire la exceptia lipsei calitătii
procesuale active a reclamantului, că aceasta este neîntemeiată, având
în vedere prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, norme cu caracter
special care primează fată de dispozitiile art. 68 C.pr.civ..
În ce priveşte
exceptia prescrierii dreptului material la actiune sa retinut de asemenea că
aceasta nu a fost întemeiată. Sumele de bani solicitate de membrii de sindicat,
angajati ai pârâtei, reprezintă drepturi salariale, atât prin prisma
dispozitiilor art. 160 Codul muncii cât şi prin prisma dispozitiilor art.42
alin. 2 din contractul colectiv de muncă, astfel că în cauză sunt incidente
dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul de prescriptie
fiind de 3 ani şi începe să curgă de la naşterea dreptului, actiunea
reclamantului fiind formulată în termenul de prescriptie.
Trecând la
solutionarea cauzei în baza probelor de la dosar, instanta a retinut
următoarele:
Potrivit art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă
încheiat pentru anii 20082018 între C.N. P.R. S.A. şi Federatia Sindicatelor
din P.R. şi Comunicatii, la care este afiliat şi Sindicatul
P.R.
Maramureş, sa stabilit că, la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuieli
sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuieli
pentru: cadouri în bani oferite copiilor minori ai salariatilor cu ocazia zilei
de 1 Iunie; cadouri în bani oferite salariatilor cu ocazia sărbătorilor de
Paşte şi Crăciun; cadouri în bani oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8
Martie, stabilinduse că CNPR împreună cu ESPC vor stabili sumele necesare
pentru acordarea acestor cadouri.
Prin Actul aditional nr. 833/19.03.2010, semnat de către părti sa
modificat art. 96 A din Contractului colectiv de muncă, în sensul acordării de
cadouri în bani pentru salariati, cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun,
cu ocazia zilei de 9 octombrie, precum şi cu ocazia zilei de 8 Martie pentru
salariate şi 1 Iunie pentru copii minori ai salariatilor. În acelaşi act
aditional sa stabilit şi cuantumul acestor cadouri şi anume: 400 lei/salariat
pentru ziua de 9 octombrie, câte 300 lei/salariat pentru sărbătoarea de Paşti
şi la fel pentru sărbătoarea de Crăciun.
Prin Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011, pentru anul 2011 sa
stabilit modificarea sumelor prevăzute în actul aditional nr. 833/2010,
respectiv 150 lei pentru sărbătoarea de Paşti, 200 lei pentru ziua de 9
octombrie şi 250 lei pentru sărbătoarea de Crăciun.
Sumele solicitate a fi plătite membrilor de sindicat nu au fost
achitate de către pârâtă, de altfel aceasta nici nu a sustinut că ar fi făcut
plata, iar lipsa de lichidităti invocată de către pârâtă nu a putut fi
retinută, în acest sens nefiind făcută dovada, iar acordarea acestor drepturi,
astfel cum au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă nu au fost
conditionate.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâta COMPANIA NAłIONALĂ P.R. S.A.,
solicitând modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul respingerii
actiunii formulata de către intimatulreclamant ca neîntemeiata; iar în
subsidiar, modificarea în tot a sentintei civile recurate, în sensul admiterii
exceptiei lipsei calitătii procesuale active şi a exceptiei lipsei calitătii de
reprezentant a Sindicatului P.R. Maramureş, prin raportare la dispozitiile
Legii nr. 62/2011 coroborate cu art. 68 C.pr.civ. şi în consecinta, respingerea
actiunii ca fiind introdusa de o persoană fără calitate procesuala activa şi
fără a avea calitatea de reprezentant.
Pârâta recurentă mai solicită în subsidiar, admiterea recursului
şi modificarea în parte a sentintei recurate, în sensul admiterii exceptiei
prescriptiei dreptului material la actiune în ce priveşte petitele de cerere
privind acordarea sumei de 400 RON/salariat cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010
şi a sumei de 150 RON/salariat cu ocazia sărbătorii de Paste, pentru anul 2011,
şi în consecinta respingerea acestor petite ca fiind prescrise.
În motivare recurenta a arătat că sentinta instantei de fond a
fost data cu greşita aplicare a legii, instanta procedând în mod greşit la
respingerea exceptiei lipsei calitătii procesuale active a Sindicatului P.R.
Maramureş şi nepronuntânduse asupra exceptiei lipsei calitătii de reprezentant
a Sindicatului P.R. Maramureş. Sentinta recurată a fost pronuntata fără ca
instanta de fond să pună în discutia părtilor exceptiile invocate, fiind
încălcat astfel unul din principiile fundamentale ale dreptului, principiul
contradictorialitătii.
Având în vedere, pe de o parte, definitia data de lege
reprezentativitătii conform art. l 1it. t din Legea nr. 62/2011, ca fiind
atributul organizatiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit legii, care
conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în
cadrul dialogului social institutionalizat şi modul în care se face dovada
îndeplinirii conditiilor de reprezentativitate, prevăzut la art. 5 alin. 1
coroborat cu art. 52 din aceeaşi lege, iar pe de alta parte faptul ca în
prezent calitatea de sindicat reprezentativ la nivelul CNPR SA o are Sindicatul
Lucrătorilor Poştali din România, cu sediul în Vaslui, (conform adresei
nr.13/28.10.2011 înregistrata la ITM Bucureşti sub nr. 72493/28.10.2011),
consideră ca în mod nelegal instanta de fond nu sa pronuntat asupra acestei
exceptii.
Totodată, potrivit prevederilor art. 28 alin. 2 din Legea nr.
62/2011, organizatiile sindicale exercita atributiile de apărare a drepturilor
membrilor lor în baza unei împuterniciri scrise data de aceştia, ar, aceasta
împuternicire trebuie sa îmbrace forma ad literam reglementata de prevederile
art. 68 C.pr.civ ..
Recurenta arată că listele depuse de reclamanta nu îndeplinesc
cerintele textelor legale mai sus mentionate, în sensul ca nu fac dovada
procurii pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata sau de
reprezentare.
Sentinta recurată a fost data cu greşita aplicare a legii şi în
ceea ce priveşte solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la
actiune.
Apreciază că în mod greşit instanta de fond a calificat sumele de
bani solicitate de reclamant ca fiind de natura salariala.
Având în vedere, pe de o parte, definitia legala a fondului de
cheltuieli sociale, respectiv prevederile art. 21 alin.3 lit. c) din Codul
fiscal şi, de asemenea, prevederile art. 97 din CCMUN 20072010 (aplicabil până
în 29 ianuarie 2011conform art. 4 din contract) precum şi prevederile art. 160
C.muncii, privind definirea salariului, retinând şi prevederile art. 6171 ale
capitolului IV salarizarea şi alte drepturi similare din CCM 20082018 la
nivel CNPR, apreciază ca sumele de bani solicitate de reclamant, care urmau a
fi acordate din fondul de cheltuieli sociale constituit potrivit legii nu sunt
drepturi salariale în interesul art.160 C.muncii ori ale Contractului colectiv
de munca şi nu sunt suplimentari salariale, ci sunt drepturi izvorâte din
Contractul Colectiv de Munca, care tind, în esenta, spre rezolvarea unor
aspecte de ordin social şi care se acorda în mod nediferentiat de vreunul din
criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Pe fondul cauzei se apreciază de către recurentă că hotărârea data
de instanta de fond este netemeinica şi nelegala.
Contrar celor retinute de către instanta de fond, atât prin
întâmpinarea formulata de către subscrisa, cat şi prin înscrisurile depuse în
probatiune, sa făcut dovada lipsei lichiditătilor pentru plata sumelor
solicitate prin actiune.
Aşa cum se poate observa din analiza prevederilor art. 96 lit. A
Contractului Colectiv de Munca 20082018, încheiat la nivelul C.N.P.R., aceasta
nu sia asumat de plano obligatia de a acorda aceste beneficii salariatilor
săi, aspect ce rezulta cu evidenta din sintagma «vor stabili sumele necesare» .
Aşadar, aceste cheltuieli urmau sa fie stabilite de comun acord
intre C.N.P.R. SA şi F.S.P.C. şi suportate din fondul pentru cheltuieli sociale
constituit conform prevederilor legale şi trebuiau sa aibă în vedere
lichiditătile angajatorului, în absenta cărora C.N.P.R. nu poate fi obligată la
plata cadourilor în bani către salariatii săi.
În cadrul negocierii ce a dus la încheierea Procesuluiverbal
101/2304/15.03.2011, preşedintele comisiei de negociere din partea CNPR SA a
prezentat partenerului de negociere FSPC (la acel moment Federatia Sindicatelor
P.C.), situatia economicofinanciara precara a Companiei Nationale
P.R.
SA (aşa cum rezulta şi din situatia comparativa a principalilor indicatori
economicofinanciari luând spre analiza 10 luni din anul 2010 şi 10 luni din
anul 2011, înscris depus în probatiune la dosarul cauzei), lipsa de lichidităti
la nivelul Companiei, precum şi scăderea prestatiilor fata de anul 2010, în
aceeaşi perioada.
Ori, acordarea cadourilor în bani pentru salariati din fondul
pentru cheltuieli sociale prevăzute la art. 96 punctul A din C.C.M. este
posibila numai în conditiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în
bugetul de venituri şi cheltuieli al anului 2011 (care la acea data de
15.03.2011 nu era aprobat prin hotărâre de Guvern) şi numai în conditiile în
care exista lichidităti pentru acordarea acestora.
Tot în cuprinsul aceluiaşi proces verbal, depus în probatiune
chiar de către intimatulreclamant, CNPR SA a precizat ca nu poate fi pus în
aplicare nici alt act aditional la Contractul Colectiv de munca încheiat la
nivel de unitate, valabil pe anii 20082018, care prevedea, printre altele,
acordarea unei majorări salariale începând cu data de 01.01.2010 şi pana în
luna aprilie 2011 inclusiv, motivat de faptul ca dispozitiile art. 40 din Legea
nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011, mentionează ca operatorii
economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc
subventii sau transferuri de la bugetul de stat şi bugetul local pentru
activitatea de exploatare nu pot depăşi nivelul cheltuielilor cu salariile
aferente anului precedent.
Este adevărat ca prin Protocolul nr. 101/2304/15.03.2011 părtile sau
înteles cu privire la cuantumul şi modalitătile de plata (plata eşalonata) a
sumelor reprezentând cadouri în bani pentru salariati cu ocazia sărbătorii
pascale, zilei de 09 octombrie şi sărbătorii Crăciunului, aşa cum prevăd
dispozitiile art. 96 lit. A teza finala din C.C.M. Al C.N.P.R. (CN.P.R.
împreună cu F.S.P.C vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri),
insa acest acord a fost conditionat în mod obiectiv, la acel moment (martie
2011), de îndeplinirea cumulativa a următoarelor conditii: includerea în BVCul
aferent anului 2011 a acestor sume de bani; existenta lichiditătilor pentru
acordarea acestora.
Protocolul nr. 101/2304/15.03.2011 pe care reclamanta întelege sa
îl invoce în sustinerea pretentiilor sale este înlocuit printro întelegere
ulterioara a părtilor, respectiv Protocolul nr. 101/3433/15.04.2011 prin care,
datorita lipsei de lichidităti părtile au convenit sa amâne acordarea sumei de
150 lei reprezentând cadouri în bani cu ocazia Sărbătorilor de Paste, urmând ca
aceasta problema sa fie rediscutata in perioada dinaintea zilei de 09.10.2011.
Mai mult decât atât, recurenta solicită să se observe că
pretentiile reclamantului referitoare la plata sumei de 400 lei reprezentând
cadou cu ocazia zilei de 9 octombrie aferenta anului 2010 nu a făcut obiectul
întelegerii părtilor Contractului Colectiv de Munca, întelegere materializata
prin Procesul Verbal nr. 101/2304/15.03.2011 de care reclamanta se prevalează
în sustinerea actiunii.
Prin întâmpinarea
înregistrată la data de 14 ianuarie 2013 (f.2933) sa
solicitat respingerea ca nefondat a recursului, respingerea ca neîntemeiată a
exceptiilor invocate cu consecinta respingerii recursului formulat de către
recurentă şi mentinerea în totalitate a dispozitiile sentintei civile atacate
ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de
judecată.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispozitiilor legale incidente,
Curtea retine următoarele:
În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la solutia
primei instante asupra exceptiilor lipsei calitătii procesuale active, a lipsei
calitătii de reprezentant a Sindicatului şi exceptia prescriptiei dreptului
material la actiune, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 „(1)
Organizatiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din
legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de
muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind
raporturile de serviciu ale functionarilor publici, în fata instantelor
judecătoreşti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autorităti ale
statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atributiilor
prevăzute la alin. (1), organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde
orice actiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în
numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
Actiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizatia sindicală dacă
cel în cauză se opune sau renuntă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea
atributiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizatiile sindicale au calitate
procesuală activă”.
Din prevederile legale anterior mentionate rezultă în mod expres
dreptul sindicatului de a introduce actiuni în numele membrilor săi de sindicat
şi de ai reprezenta pe aceştia în instantă, în baza unei împuterniciri scrise.
De asemenea, prin dispozitiile alin. 3 al textului legal mentionat se
recunoaşte în mod expres în favoarea organizatiei sindicale, calitate
procesuală activă.
În acord cu concluziile primei instante, Curtea constată că
prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 au un caracter special şi derogatoriu
de la norma generală cuprinsă la art. 68 C.pr.civ., iar derogarea operează
inclusiv în privinta conditiilor de formă ale împuternicirii dată organizatiei
sindicale din partea membrilor reprezentati.
Referitor la exceptia lipsei dovezii calitătii de reprezentant
fată de persoanele în numele cărora a fost introdusă actiunea de fond, invocată
de recurentă, prin reprezentant, la termenul de judecată din data de
16.01.2013, despre care sa sustinut că este o exceptie distinctă de cea
invocată la fondul cauzei privind lipsa calitătii de reprezentant a
organizatiei sindicale, Curtea constată că acesta reprezintă un motiv nou de
recurs, neinvocat în termenul legal de recurs, potrivit prevederilor art. 303
alin. 1 C.pr.civ., motiv pentru care nu va proceda la analizarea acestuia.
În ceea ce priveşte exceptia prescriptiei dreptului material la
actiune, Curtea retine următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 283 C.muncii, art. 268 alin. 1 în
forma republicată, „Cererile în vederea solutionării unui conflict de muncă pot
fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la actiune,
în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata
unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat,
precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la actiune, în cazul neexecutării
contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia”.
Potrivit alin. 2 al aceleiaşi norme citate, „În toate situatiile,
altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data
naşterii dreptului.”
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în
vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, prin
contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind conditiile de munca,
salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligatii ce decurg din raporturile de
munca”, dispozitii similare continând şi art. 236 alin.1 C.muncii, art. 229
alin. 1 în urma republicării.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispozitii
referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile şi
obligatiile părtilor, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor
unilaterale ale angajatorului. În consecintă, sunt sau pot fi clauze în
contractul colectiv de muncă dispozitii relative la toate drepturile la actiune
pentru care art. 268 alin. 1 lit. ad din C.muncii a reglementat termene
speciale distincte de prescriptie. Dacă sar accepta sustinerile recurentei,
aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în conditiile în care nerespectarea
oricăruia dintre drepturile mentionate anterior constituie o neexecutare a
contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, şi retinând şi faptul că ratiunea
instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă
determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod
judicios prima instantă a retinut că termenul de prescriptie aplicabil în cauză
este cel de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din C.muncii, acesta
fiind un termen special fată de cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din
C.muncii.
În consecintă, întrucât actiunea reclamantilor a fost înregistrată
la data de 22.11.2011 şi se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de
bani reprezentând drepturi cu caracter salarial cuvenite şi neacordate,
aferente perioadei 20102011, în mod corect prima instantă a respins exceptia
prescriptiei invocată de recurentă.
Analizând recursul
declarat în ceea ce priveşte motivele invocate cu privire la fondul cauzei,
Curtea constată că acesta este fondat, având în vedere următoarele
considerente:
Reclamantiiintimati se prevalează în cauză de prevederile art. 96
A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 20082018
între C.N. P.R. S.A. şi Federatia Sindicatelor din P.R. şi Comunicatii, la care
este afiliat şi Sindicatul P.R. Maramureş şi de Actul aditional nr.
833/19.03.2010, semnat de către părti, prin care sa modificat art. 96 A din
Contractului colectiv de muncă, prin care sa stabilit că, la nivelul CNPR, din
fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi
suportate cheltuieli, printre altele, pentru cadouri în bani oferite
salariatilor cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi cu ocazia zilei de 9 octombrie.
De asemenea prin Actul aditional nr. 833/2010 a fost stabilit cuantumul acestor
drepturi pentru anului 2010 iar prin Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011 sa
stabilit cuantumul pentru 2011 precum şi eşalonarea plătii acestora.
Curtea retine că, în spetă, verificând îndeplinirea de către
angajator a obligatiei sale de a plăti reclamantilor drepturile solicitate, în
integralitatea lor, cu respectarea dispozitiilor contractuale aplicabile,
pentru perioada în litigiu retinută prin hotărârea recurată, în mod greşit
prima instantă a constatat că prezenta actiune este fondată.
Pentru a se verifica dacă prevederile art. 96 A din Contractul
Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 20082018 între C.N. P.R.
S.A. şi Federatia Sindicatelor din P.R. şi Comunicatii, la care este afiliat şi
Sindicatul P.R. Maramureş şi ale pct. 2 din Actul aditional nr. 833/19.03.2010,
care modifică art. 96 lit. A din CCM, cuprind o clauză suficient de clară şi
neconditionată, în sensul acordării unor drepturi de natură salarială în
favoarea angajatilor, trebuie analizate toate prevederile art. 96 lit. A de
care se prevalează reclamantii, în integralitatea lor.
Astfel, în cadrul aceluiaşi articol din contractul colectiv de
muncă, partenerii sociali au prevăzut faptul că CNPR împreună cu FSPC vor
stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri, o prevedere similară
fiind cuprinsă şi la pct. 2 din Actul aditional nr. 833/2010.
Totodată în cuprinsul Actului aditional nr. 833/2010 se
mentionează, la acelaşi pct. 2, faptul că CNPR se obligă să facă toate
demersurile necesare pentru materializarea prevederilor cuprinse în acel
articol.
Prin urmare, interpretând sistematic clauzele cuprinse la art. 96
A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 20082018
şi la pct. 2 din Actul aditional nr. 833/19.03.2010, atribuindule întelesul ce
rezultă din continutul întregului articol, rezultă că aceste clauze nu conferă
în favoarea salariatilor un drept pur şi simplu, angajatorul asumânduşi o
obligatie de diligentă şi nu una de rezultat.
O atare concluzie rezultă, pe de o parte, din faptul că partenerii
sociali au lăsat pe seama unor negocieri ulterioare încheierii contractului
colectiv de muncă, stabilirea în concret a sumelor necesare acordării
cadourilor mentionate iar, pe de altă parte, din faptul că CNPR sa obligat la
efectuarea demersurilor necesare în vederea materializării prevederilor
cuprinse în contract, neasumânduşi o obligatie efectivă şi neconditionată de
plată.
Mai mult decât atât, în continutul Procesuluiverbal nr.
101/2304/15.03.2011, sa mentionat în mod expres că acordarea cadourilor
prevăzute la art. 96 lit. A din CCM, este posibilă în conditiile în care aceste
cheltuieli sunt prevăzute în Bugetul de venituri şi cheltuieli al anului 2011,
or, potrivit dispozitiilor art. 40 alin. 1 lit. a din Legea nr. 286/2010 a
bugetului de stat pentru anul 2011, „operatorii economici care au înregistrat
pierderi în anul precedent sau care primesc subventii sau transferuri de la
bugetul de stat şi bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăşi
nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent”.
Prin urmare, în cauză, trebuie avute dispozitiile legale pe care
recurenta şi salariatii acesteia, prin reprezentantii lor, aveau obligatia să
le respecte în cadrul negocierilor colective şi care, în acelaşi timp, fac
imposibilă în prezent acordarea unor drepturi de natură salarială suplimentare,
sub formă de cadouri, fată de cele aprobate în mod expres.
Aşa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul
prevederilor art. 312 alin. 13 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat
cu consecinta modificării în parte a sentintei atacate, în sensul respingerii
actiunii.
Fată de solutia pronuntată pe fondul cauzei, în temeiul
dispozitiilor art. 274 C.pr.civ., reclamantul Sindicatul P.R. Maramureş va fi
obligat să plătească pârâtei Compania Natională P.R. SA suma de 429 lei
cheltuieli de judecată partiale, la fondul cauzei, reprezentând diurna acordată
reprezentantului pârâtei pentru deplasările aferente celor patru termene de
judecată, mentionate în nota de cheltuieli depusă la dosar fond, şi cheltuieli
de transport pentru termenul de judecată din data de 11.05.2012, retinând
faptul că doar pentru deplasarea reprezentantului pârâtei la acest termen au
fost dovedite cuantumul acestora.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei atacate.
|