avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Sume cu titlu de cadou prevăzute în contractul colectiv de muncă. Salariati ai unei companii nationale. Obligatie de diligentă, iar nu de rezultat. Conditionarea acordării lor, de prevederea acestor cheltuieli în bugetul anual de venituri şi cheltuieli al companiei
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 209/R din 23 ianuarie 2013
Prin Sentinta civilă nr. 1436 din 26.09.2012 a Tribunalului Maramureş, a fost respinsă exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantului Sindicatul P.R. Maramureş şi exceptia prescrierii dreptului material la actiune, exceptii invocate de pârâta Compania Natională P.R. SA.
A fost admisă actiunea civilă precizată formulată de reclamantul Sindicatul P.R. Maramureş în contradictoriu cu pârâta Compania Natională P.R. SA şi, în consecintă a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat de reclamant, înscrişi în listele originale, depuse la filele 14­72, care fac parte integrantă din prezenta, următoarele drepturi salariale: 400 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010; 200 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2011; 150 lei cadou în bani cu ocazia sărbătorii de Paşti 2011, cu precizarea că, următorilor membri de sindicat: M.A., C.L. ş.a., nu li se va achita suma de 200 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2011.
A fost respinsă ca nesustinută actiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul P.R. Maramureş pentru membrul de sindicat M.R..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instantă a retinut cu privire la exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantului, că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, norme cu caracter special care primează fată de dispozitiile art. 68 C.pr.civ..
În ce priveşte exceptia prescrierii dreptului material la actiune s­a retinut de asemenea că aceasta nu a fost întemeiată. Sumele de bani solicitate de membrii de sindicat, angajati ai pârâtei, reprezintă drepturi salariale, atât prin prisma dispozitiilor art. 160 Codul muncii cât şi prin prisma dispozitiilor art.42 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, astfel că în cauză sunt incidente dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul de prescriptie fiind de 3 ani şi începe să curgă de la naşterea dreptului, actiunea reclamantului fiind formulată în termenul de prescriptie.
Trecând la solutionarea cauzei în baza probelor de la dosar, instanta a retinut următoarele:
Potrivit art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008­2018 între C.N. P.R. S.A. şi Federatia Sindicatelor din P.R. şi Comunicatii, la care este afiliat şi Sindicatul
P.R. Maramureş, s­a stabilit că, la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuieli pentru: cadouri în bani oferite copiilor minori ai salariatilor cu ocazia zilei de 1 Iunie; cadouri în bani oferite salariatilor cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun; cadouri în bani oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie, stabilindu­se că CNPR împreună cu ESPC vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri.
Prin Actul aditional nr. 833/19.03.2010, semnat de către părti s­a modificat art. 96 A din Contractului colectiv de muncă, în sensul acordării de cadouri în bani pentru salariati, cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, cu ocazia zilei de 9 octombrie, precum şi cu ocazia zilei de 8 Martie pentru salariate şi 1 Iunie pentru copii minori ai salariatilor. În acelaşi act aditional s­a stabilit şi cuantumul acestor cadouri şi anume: 400 lei/salariat pentru ziua de 9 octombrie, câte 300 lei/salariat pentru sărbătoarea de Paşti şi la fel pentru sărbătoarea de Crăciun.
Prin Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011, pentru anul 2011 s­a stabilit modificarea sumelor prevăzute în actul aditional nr. 833/2010, respectiv 150 lei pentru sărbătoarea de Paşti, 200 lei pentru ziua de 9 octombrie şi 250 lei pentru sărbătoarea de Crăciun.
Sumele solicitate a fi plătite membrilor de sindicat nu au fost achitate de către pârâtă, de altfel aceasta nici nu a sustinut că ar fi făcut plata, iar lipsa de lichidităti invocată de către pârâtă nu a putut fi retinută, în acest sens nefiind făcută dovada, iar acordarea acestor drepturi, astfel cum au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă nu au fost conditionate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta COMPANIA NAłIONALĂ P.R. S.A., solicitând modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul respingerii actiunii formulata de către intimatul­reclamant ca neîntemeiata; iar în subsidiar, modificarea în tot a sentintei civile recurate, în sensul admiterii exceptiei lipsei calitătii procesuale active şi a exceptiei lipsei calitătii de reprezentant a Sindicatului P.R. Maramureş, prin raportare la dispozitiile Legii nr. 62/2011 coroborate cu art. 68 C.pr.civ. şi în consecinta, respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoană fără calitate procesuala activa şi fără a avea calitatea de reprezentant.
Pârâta recurentă mai solicită în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea în parte a sentintei recurate, în sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune în ce priveşte petitele de cerere privind acordarea sumei de 400 RON/salariat cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010 şi a sumei de 150 RON/salariat cu ocazia sărbătorii de Paste, pentru anul 2011, şi în consecinta respingerea acestor petite ca fiind prescrise.
În motivare recurenta a arătat că sentinta instantei de fond a fost data cu greşita aplicare a legii, instanta procedând în mod greşit la respingerea exceptiei lipsei calitătii procesuale active a Sindicatului P.R. Maramureş şi nepronuntându­se asupra exceptiei lipsei calitătii de reprezentant a Sindicatului P.R. Maramureş. Sentinta recurată a fost pronuntata fără ca instanta de fond să pună în discutia părtilor exceptiile invocate, fiind încălcat astfel unul din principiile fundamentale ale dreptului, principiul contradictorialitătii.
Având în vedere, pe de o parte, definitia data de lege reprezentativitătii conform art. l 1it. t din Legea nr. 62/2011, ca fiind atributul organizatiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit legii, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social institutionalizat şi modul în care se face dovada îndeplinirii conditiilor de reprezentativitate, prevăzut la art. 5 alin. 1 coroborat cu art. 52 din aceeaşi lege, iar pe de alta parte faptul ca în prezent calitatea de sindicat reprezentativ la nivelul CNPR SA o are Sindicatul Lucrătorilor Poştali din România, cu sediul în Vaslui, (conform adresei nr.13/28.10.2011 înregistrata la ITM Bucureşti sub nr. 72493/28.10.2011), consideră ca în mod nelegal instanta de fond nu s­a pronuntat asupra acestei exceptii.
Totodată, potrivit prevederilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, organizatiile sindicale exercita atributiile de apărare a drepturilor membrilor lor în baza unei împuterniciri scrise data de aceştia, ar, aceasta împuternicire trebuie sa îmbrace forma ad literam reglementata de prevederile art. 68 C.pr.civ ..
Recurenta arată că listele depuse de reclamanta nu îndeplinesc cerintele textelor legale mai sus mentionate, în sensul ca nu fac dovada procurii pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata sau de reprezentare.
Sentinta recurată a fost data cu greşita aplicare a legii şi în ceea ce priveşte solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.
Apreciază că în mod greşit instanta de fond a calificat sumele de bani solicitate de reclamant ca fiind de natura salariala.
Având în vedere, pe de o parte, definitia legala a fondului de cheltuieli sociale, respectiv prevederile art. 21 alin.3 lit. c) din Codul fiscal şi, de asemenea, prevederile art. 97 din CCMUN 2007­2010 (aplicabil până în 29 ianuarie 2011­conform art. 4 din contract) precum şi prevederile art. 160 C.muncii, privind definirea salariului, retinând şi prevederile art. 61­71 ale capitolului IV ­salarizarea şi alte drepturi similare din CCM 2008­2018 la nivel CNPR, apreciază ca sumele de bani solicitate de reclamant, care urmau a fi acordate din fondul de cheltuieli sociale constituit potrivit legii nu sunt drepturi salariale în interesul art.160 C.muncii ori ale Contractului colectiv de munca şi nu sunt suplimentari salariale, ci sunt drepturi izvorâte din Contractul Colectiv de Munca, care tind, în esenta, spre rezolvarea unor aspecte de ordin social şi care se acorda în mod nediferentiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Pe fondul cauzei se apreciază de către recurentă că hotărârea data de instanta de fond este netemeinica şi nelegala.
Contrar celor retinute de către instanta de fond, atât prin întâmpinarea formulata de către subscrisa, cat şi prin înscrisurile depuse în probatiune, s­a făcut dovada lipsei lichiditătilor pentru plata sumelor solicitate prin actiune.
Aşa cum se poate observa din analiza prevederilor art. 96 lit. A Contractului Colectiv de Munca 2008­2018, încheiat la nivelul C.N.P.R., aceasta nu si­a asumat de plano obligatia de a acorda aceste beneficii salariatilor săi, aspect ce rezulta cu evidenta din sintagma «vor stabili sumele necesare» .
Aşadar, aceste cheltuieli urmau sa fie stabilite de comun acord intre C.N.P.R. SA şi F.S.P.C. şi suportate din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale şi trebuiau sa aibă în vedere lichiditătile angajatorului, în absenta cărora C.N.P.R. nu poate fi obligată la plata cadourilor în bani către salariatii săi.
În cadrul negocierii ce a dus la încheierea Procesului­verbal 101/2304/15.03.2011, preşedintele comisiei de negociere din partea CNPR SA a prezentat partenerului de negociere FSPC (la acel moment Federatia Sindicatelor P.C.), situatia economico­financiara precara a Companiei Nationale
P.R. SA (aşa cum rezulta şi din situatia comparativa a principalilor indicatori economico­financiari luând spre analiza 10 luni din anul 2010 şi 10 luni din anul 2011, înscris depus în probatiune la dosarul cauzei), lipsa de lichidităti la nivelul Companiei, precum şi scăderea prestatiilor fata de anul 2010, în aceeaşi perioada.
Ori, acordarea cadourilor în bani pentru salariati din fondul pentru cheltuieli sociale prevăzute la art. 96 punctul A din C.C.M. este posibila numai în conditiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli al anului 2011 (care la acea data de 15.03.2011 nu era aprobat prin hotărâre de Guvern) şi numai în conditiile în care exista lichidităti pentru acordarea acestora.
Tot în cuprinsul aceluiaşi proces verbal, depus în probatiune chiar de către intimatul­reclamant, CNPR SA a precizat ca nu poate fi pus în aplicare nici alt act aditional la Contractul Colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, valabil pe anii 2008­2018, care prevedea, printre altele, acordarea unei majorări salariale începând cu data de 01.01.2010 şi pana în luna aprilie 2011 inclusiv, motivat de faptul ca dispozitiile art. 40 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011, mentionează ca operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subventii sau transferuri de la bugetul de stat şi bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăşi nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent.
Este adevărat ca prin Protocolul nr. 101/2304/15.03.2011 părtile s­au înteles cu privire la cuantumul şi modalitătile de plata (plata eşalonata) a sumelor reprezentând cadouri în bani pentru salariati cu ocazia sărbătorii pascale, zilei de 09 octombrie şi sărbătorii Crăciunului, aşa cum prevăd dispozitiile art. 96 lit. A teza finala din C.C.M. Al C.N.P.R. (CN.P.R. împreună cu F.S.P.C vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri), insa acest acord a fost conditionat în mod obiectiv, la acel moment (martie 2011), de îndeplinirea cumulativa a următoarelor conditii: includerea în BVC­ul aferent anului 2011 a acestor sume de bani; existenta lichiditătilor pentru acordarea acestora.
Protocolul nr. 101/2304/15.03.2011 pe care reclamanta întelege sa îl invoce în sustinerea pretentiilor sale este înlocuit printr­o întelegere ulterioara a părtilor, respectiv Protocolul nr. 101/3433/15.04.2011 prin care, datorita lipsei de lichidităti părtile au convenit sa amâne acordarea sumei de 150 lei reprezentând cadouri în bani cu ocazia Sărbătorilor de Paste, urmând ca aceasta problema sa fie rediscutata in perioada dinaintea zilei de 09.10.2011.
Mai mult decât atât, recurenta solicită să se observe că pretentiile reclamantului referitoare la plata sumei de 400 lei reprezentând cadou cu ocazia zilei de 9 octombrie aferenta anului 2010 nu a făcut obiectul întelegerii părtilor Contractului Colectiv de Munca, întelegere materializata prin Procesul Verbal nr. 101/2304/15.03.2011 de care reclamanta se prevalează în sustinerea actiunii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 ianuarie 2013 (f.29­33) s­a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, respingerea ca neîntemeiată a exceptiilor invocate cu consecinta respingerii recursului formulat de către recurentă şi mentinerea în totalitate a dispozitiile sentintei civile atacate ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine următoarele:
În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la solutia primei instante asupra exceptiilor lipsei calitătii procesuale active, a lipsei calitătii de reprezentant a Sindicatului şi exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 „(1) Organizatiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, în fata instantelor judecătoreşti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autorităti ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1), organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Actiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizatia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renuntă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atributiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizatiile sindicale au calitate procesuală activă”.
Din prevederile legale anterior mentionate rezultă în mod expres dreptul sindicatului de a introduce actiuni în numele membrilor săi de sindicat şi de a­i reprezenta pe aceştia în instantă, în baza unei împuterniciri scrise. De asemenea, prin dispozitiile alin. 3 al textului legal mentionat se recunoaşte în mod expres în favoarea organizatiei sindicale, calitate procesuală activă.
În acord cu concluziile primei instante, Curtea constată că prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 au un caracter special şi derogatoriu de la norma generală cuprinsă la art. 68 C.pr.civ., iar derogarea operează inclusiv în privinta conditiilor de formă ale împuternicirii dată organizatiei sindicale din partea membrilor reprezentati.
Referitor la exceptia lipsei dovezii calitătii de reprezentant fată de persoanele în numele cărora a fost introdusă actiunea de fond, invocată de recurentă, prin reprezentant, la termenul de judecată din data de 16.01.2013, despre care s­a sustinut că este o exceptie distinctă de cea invocată la fondul cauzei privind lipsa calitătii de reprezentant a organizatiei sindicale, Curtea constată că acesta reprezintă un motiv nou de recurs, neinvocat în termenul legal de recurs, potrivit prevederilor art. 303 alin. 1 C.pr.civ., motiv pentru care nu va proceda la analizarea acestuia.
În ceea ce priveşte exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, Curtea retine următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 283 C.muncii, art. 268 alin. 1 în forma republicată, „Cererile în vederea solutionării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la actiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia”.
Potrivit alin. 2 al aceleiaşi norme citate, „În toate situatiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.”
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligatii ce decurg din raporturile de munca”, dispozitii similare continând şi art. 236 alin.1 C.muncii, art. 229 alin. 1 în urma republicării.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispozitii referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile şi obligatiile părtilor, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecintă, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispozitii relative la toate drepturile la actiune pentru care art. 268 alin. 1 lit. a­d din C.muncii a reglementat termene speciale distincte de prescriptie. Dacă s­ar accepta sustinerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în conditiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile mentionate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, şi retinând şi faptul că ratiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instantă a retinut că termenul de prescriptie aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din C.muncii, acesta fiind un termen special fată de cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din C.muncii.
În consecintă, întrucât actiunea reclamantilor a fost înregistrată la data de 22.11.2011 şi se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi cu caracter salarial cuvenite şi neacordate, aferente perioadei 2010­2011, în mod corect prima instantă a respins exceptia prescriptiei invocată de recurentă.
Analizând recursul declarat în ceea ce priveşte motivele invocate cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantii­intimati se prevalează în cauză de prevederile art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008­2018 între C.N. P.R. S.A. şi Federatia Sindicatelor din P.R. şi Comunicatii, la care este afiliat şi Sindicatul P.R. Maramureş şi de Actul aditional nr. 833/19.03.2010, semnat de către părti, prin care s­a modificat art. 96 A din Contractului colectiv de muncă, prin care s­a stabilit că, la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuieli, printre altele, pentru cadouri în bani oferite salariatilor cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi cu ocazia zilei de 9 octombrie. De asemenea prin Actul aditional nr. 833/2010 a fost stabilit cuantumul acestor drepturi pentru anului 2010 iar prin Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011 s­a stabilit cuantumul pentru 2011 precum şi eşalonarea plătii acestora.
Curtea retine că, în spetă, verificând îndeplinirea de către angajator a obligatiei sale de a plăti reclamantilor drepturile solicitate, în integralitatea lor, cu respectarea dispozitiilor contractuale aplicabile, pentru perioada în litigiu retinută prin hotărârea recurată, în mod greşit prima instantă a constatat că prezenta actiune este fondată.
Pentru a se verifica dacă prevederile art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008­2018 între C.N. P.R. S.A. şi Federatia Sindicatelor din P.R. şi Comunicatii, la care este afiliat şi Sindicatul P.R. Maramureş şi ale pct. 2 din Actul aditional nr. 833/19.03.2010, care modifică art. 96 lit. A din CCM, cuprind o clauză suficient de clară şi neconditionată, în sensul acordării unor drepturi de natură salarială în favoarea angajatilor, trebuie analizate toate prevederile art. 96 lit. A de care se prevalează reclamantii, în integralitatea lor.
Astfel, în cadrul aceluiaşi articol din contractul colectiv de muncă, partenerii sociali au prevăzut faptul că CNPR împreună cu FSPC vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri, o prevedere similară fiind cuprinsă şi la pct. 2 din Actul aditional nr. 833/2010.
Totodată în cuprinsul Actului aditional nr. 833/2010 se mentionează, la acelaşi pct. 2, faptul că CNPR se obligă să facă toate demersurile necesare pentru materializarea prevederilor cuprinse în acel articol.
Prin urmare, interpretând sistematic clauzele cuprinse la art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008­2018 şi la pct. 2 din Actul aditional nr. 833/19.03.2010, atribuindu­le întelesul ce rezultă din continutul întregului articol, rezultă că aceste clauze nu conferă în favoarea salariatilor un drept pur şi simplu, angajatorul asumându­şi o obligatie de diligentă şi nu una de rezultat.
O atare concluzie rezultă, pe de o parte, din faptul că partenerii sociali au lăsat pe seama unor negocieri ulterioare încheierii contractului colectiv de muncă, stabilirea în concret a sumelor necesare acordării cadourilor mentionate iar, pe de altă parte, din faptul că CNPR s­a obligat la efectuarea demersurilor necesare în vederea materializării prevederilor cuprinse în contract, neasumându­şi o obligatie efectivă şi neconditionată de plată.
Mai mult decât atât, în continutul Procesului­verbal nr. 101/2304/15.03.2011, s­a mentionat în mod expres că acordarea cadourilor prevăzute la art. 96 lit. A din CCM, este posibilă în conditiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în Bugetul de venituri şi cheltuieli al anului 2011, or, potrivit dispozitiilor art. 40 alin. 1 lit. a din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011, „operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subventii sau transferuri de la bugetul de stat şi bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăşi nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent”.
Prin urmare, în cauză, trebuie avute dispozitiile legale pe care recurenta şi salariatii acesteia, prin reprezentantii lor, aveau obligatia să le respecte în cadrul negocierilor colective şi care, în acelaşi timp, fac imposibilă în prezent acordarea unor drepturi de natură salarială suplimentare, sub formă de cadouri, fată de cele aprobate în mod expres.
Aşa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1­3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecinta modificării în parte a sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii.
Fată de solutia pronuntată pe fondul cauzei, în temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr.civ., reclamantul Sindicatul P.R. Maramureş va fi obligat să plătească pârâtei Compania Natională P.R. SA suma de 429 lei cheltuieli de judecată partiale, la fondul cauzei, reprezentând diurna acordată reprezentantului pârâtei pentru deplasările aferente celor patru termene de judecată, mentionate în nota de cheltuieli depusă la dosar fond, şi cheltuieli de transport pentru termenul de judecată din data de 11.05.2012, retinând faptul că doar pentru deplasarea reprezentantului pârâtei la acest termen au fost dovedite cuantumul acestora.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei atacate.