|
Stabilirea criteriilor de
apreciere a pericolului social şi a vinovăţiei autorului în cazul infracţiunii
prevăzute de art. 6 alin.2 lit. a din Legea nr. 205/2004.
Art. 192 alin.2 Cod penal
Art. 6 alin.2 lit. a din Legea
nr. 205/2004
Folosirea unor arme letale în
condiţiile rezultate din probele administrate în cauză, reprezintă
incontestabil un pericol evident pentru ordinea publică şi pentru valorile
sociale ocrotite de lege. Totodată, uciderea în condiţiile arătate a două
animale este o faptă deosebit de periculoasă din punct de vedere social care
aduce atingere valorilor ocrotite de
lege şi ordinii publice.
Eventualul pericol pe care cei
doi câini îl reprezentau pentru bunurile părţii vătămate putea fi înlăturat de
către inculpat prin folosirea mijloacelor legale pe care legea le pune la
dispoziţie în astfel de situaţii, nu prin uciderea celor două animale. (opinie
majoritară)
Elementul material al
infracţiunii se realizează printr-o acţiune de suprimare a vieţii animalelor
din perversitate, ceea ce nu se regăseşte în cauză şi prin practicarea tirului
pe animale domestice.
Astfel, nu se poate pune problema
tirului, pentru că cei doi câini au fost împuşcaţi din necesitatea de a
înlătura acţiunea lor violentă, iminentă şi distructivă, circumstanţe ce exclud
răspunderea penală, datorită lipsei vinovăţiei. (opinie separată)
(Decizie nr. 338/R din 17 Aprilie
2012)
Prin
sentinţa penală nr.294 din 16 noiembrie 2011, Judecătoria Horezu, în baza art.
192 al 2 Cod penal şi art.109 al. 4 Cod pr. pen. şi art. 169 Cod pr. pen., a
condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii şi, în baza art.118 Cod penal, a
dispus confiscarea unei arme de vânătoare marca X şi a două plicuri ce conţin
12 fragmente din metal şi a dispus restituirea către inculpat a armei de
vânătoare cu glonţ marca Y.
Pentru
a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul a pătruns
pe proprietatea părţii adverse înarmat
cu armă letală, cu intenţia vădită de a omorî câinii, intenţia fiind
materializată prin acţiunea de a trage
foc de armă, direct în ţeasta celor doi câini,
de la mică distanţă.
Împrejurarea
afirmată de învinuit, conform căreia, focurile de armă le-ar fi tras din curtea
sa, fără a intra în perimetrul gospodăriei vecine, este infirmată de
declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, coroborate cu
buletinul de analiză emis de Direcţia Sanitară Veterinară V., în cuprinsul
căruia, medicii specialişti veterinari au ajuns la concluzia, în urma
examinării leşurilor celor doi câini, că focurile de armă au fost trase de la
mică distanţă.
Totodată,
din schiţa făcută de organele de cercetare penală cu privire la poziţionarea
celor două gospodării, locul unde au fost găsite corpurile celor doi câini şi distanţa faţă de gardul despărţitor indicat de învinuit ca loc de tragere, a rezultat că învinuitul nu avea cum să
execute foc, din curtea sa, asupra
câinelui aflat lângă şopronul din curtea lui G. E., întrucât nu ar fi avut
vizibilitate, aceasta fiind obturată de
pătulul, toaleta şi fânarul amplasate în direcţia de tragere.
Având în
vedere cele reţinute, instanţa, prin încheierea de
şedinţă din 26 mai 2011,
în baza art. 278 ind. 1 al.8 lit. c Cod procedură penală, a admis plângerea
petentului-intimat, formulată împotriva ordonanţei din 06.01.2011 a
Parchetului, confirmată de procurorul ierarhic superior prin ordonanţa din
21.02.2011, a desfiinţat ordonanţa procurorului atacată, a pus în mişcare
acţiunea penală împotriva inculpat pentru comiterea infracţiunilor prev. de
art. 192 al.2 C.pen. , art. 136 din L.nr. 295/2004 şi art. 6 al.2 lit. a rap.
la art. 23 al.1 ind. 1 lit. c din L.nr. 205/2004 modif., cu aplicarea disp.
art. 33 lit. a C.pen., şi a dispus trimiterea inculpatului în judecată.
Prin decizia nr. 338/R din 17
Aprilie 2012, Curtea de Apel Piteşti, în complet majoritar, a ....
Este evident că faptele săvârşite
de către inculpat prezintă gradul de pericol social concret a infracţiunilor
pentru care a fost condamnat de către prima instanţă. Apărarea formulată de
recurent potrivit căreia a procedat în acest fel pentru că cele două animale
produseseră daune însemnate şi nu avea alt mijloc pentru a evita producerea în
viitor şi a altor prejudicii este lipsită de
valoare juridică şi nu poate fi un
argument pentru a considera că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.
Folosirea unor arme letale în condiţiile
rezultate din probele administrate, reprezintă incontestabil un pericol
evident pentru ordinea publică şi pentru valorile sociale ocrotite de lege.
Totodată, uciderea în condiţiile arătate a două animale este o faptă deosebit
de periculoasă din punct de vedere social care aduce atingere valorilor
ocrotite de lege şi ordinii
publice. Eventualul pericol pe care cei
doi câini îl reprezentau pentru bunurile părţii vătămate putea fi înlăturat de
către inculpat prin folosirea mijloacelor legale pe care legea le pune la
dispoziţie în astfel de situaţii, nu prin uciderea celor două animale.
Opinia
separată, exprimată în cauză a fost în sensul achitării inculpatului.
In legătură cu infracţiunea
prevăzută de art. 6 alin.2 lit.a din Legea nr.205/2004, de asemenea, soluţia
era, potrivit opiniei separate exprimate în cauză, de achitare, conform art.10 lit.d Cod
pr.penală, faptei lipsindu-i latura obiectivă.
Elementul material se realizează
printr-o acţiune de suprimare a vieţii animalelor din perversitate, ceea ce nu
se regăseşte în cauză şi prin practicarea tirului pe animale domestice.
Potrivit opiniei separate nu se
poate pune problema tirului, pentru că cei doi câini au fost împuşcaţi din
necesitatea de a înlătura acţiunea lor violentă, iminentă şi distructivă,
circumstanţe ce exclud răspunderea penală, datorită lipsei vinovăţiei.
Pe de altă parte, Legea
nr.205/2004, prin dispoziţiile art.4 şi 5, instituie în sarcina deţinătorilor
de animale o serie întreagă de obligaţii, între care şi acelea de a nu le
părăsi, de a le acorda îngrijire şi atenţie, hrană şi apă suficiente.
Este, în opinia separată, cel
puţin discutabil în ce măsură partea vătămată se achita de aceste obligaţii, de
vreme ce, câinii au fost duşi într-o curte nelocuită, iar faptul că din 6
păsări ucise mâncaseră 3, face tot mai plauzibilă concluzia că au acţionat de
foame.
| 
