avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Soluţionarea acţiunii civile în procesul penal. Reţinerea circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării.
 
C. pr. pen., art. 14
C. pen., art. 73 lit. b
 
Prima instanţă, atunci când a reţinut şi scuza provocării, trebuia să ţină cont de acest aspect şi la stabilirea despăgubirilor civile, atât către spital, cât şi către partea civilă. Astfel, din moment ce şi partea civilă avea o culpă în producerea incidentului dintre părţi, prin aceea că ea l-a provocat pe inculpat, acesta nu poate fi obligat la despăgubiri decât în raport de culpa sa, culpă concurentă cu a părţii civile.
 
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
 Decizia penală nr. 148R/22 februarie 2012
 
Prin sentinţa penală nr.111/28.06.20111 pronunţată de Judecătoria Luduş  în dosarul nr.415/251/2011 în baza art.320 indice 1, pct. 1 şi 7 Cod Procedură Penală, raportat la art.182 alin.2 Cod Penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod Penal şi cu aplic. art.74 şi 76 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul S.M., la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.
 În baza art.81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, prev. de art.82 Cod Penal, de 3 ani.
 În baza art.83 Cod Penal, i s-a atras atenţia inculpatului cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
 În baza art.14 Cod Procedură penală, raportat la art.998 Cod Civil, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, şi obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 6084,85 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părţii vătămate O.G.
 În baza art.14 Cod Procedură penală, raportat la art.998 Cod Civil, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă O.G., şi a fost obligat inculpatul la plata către acesta, a sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale, respingând ca nedovedite pretenţiile reprezentând daune materiale.
 În baza art.191 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul la  400 lei cheltuieli judiciare statului.
 În baza art.193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile O.G., prin curator O.V., suma de 2.000 lei cu titlu de onorar apărător.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduş din data de 14.03.2011, a fost trimis în judecată inculpatul S.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.2 Cod Penal, cu aplic.art.73 lit. b Cod Penal. 
În fapt, s-a reţinut că între inculpat şi partea vătămată O.G. a existat o stare conflictuală mai veche, raporturile dintre aceştia fiind grav alterate în cursul anului 2009 când inculpatul a fost lovit în cap cu o furcă de către fiul părţii vătămate, numitul O.G. (junior).
 În data de 08.09.2010, inculpatul împreună cu fratele său S.G. se aflau la barul „R.” din loc. Iclandu Mare. Inculpatul se afla sub influenţa alcoolului şi s-a aşezat la o masă laterală a localului, cu vedere spre parc, stând de vorbă cu trei fete din localitate, respectiv M.A., M.I.A. şi D.A.K. Fratele inculpatului se afla pe terasa din faţa localului. În jurul orelor 19,00, partea vătămată O.G., se îndrepta spre locuinţa sa, mergând pe trotuar, pe partea opusă localului la care se aflau cei doi. Când a ajuns în faţa barului, a început să strige şi să-l insulte pe numitul S.G., care se afla în faţa localului, pe terasă. 
 Acesta nu a răspuns provocării şi a rugat-o pe partea vătămată să-şi vadă de drum. A intervenit apoi şi inculpatul şi i-a spus părţii vătămate să-i lase în pace, însă acesta a continuat să-i înjure pe amândoi şi să-i insulte prin cuvinte şi gesturi.
 Inculpatul s-a enervat, a strigat la partea vătămată să tacă atenţionând-o că dacă nu încetează o va bate. În ciuda avertismentului partea vătămată a continuat să-l insulte, motiv pentru care inculpatul s-a deplasat la aceasta şi i-a aplicat mai multe lovituri cu mâinile, apoi a împins-o şi partea vătămată s-a lovit de gardul de beton al numitei D.V., apoi a căzut la pământ. Inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele, până când a intervenit fratele său, S.G., care a strigat să înceteze şi să plece casă, inculpatul conformându-se.
 Partea vătămată a rămas căzută la pământ, nemaiputându-se deplasa, având faţa  umflată şi plină de sânge.
 A fost ajutată de numiţii C.D. şi C.R. să se deplaseze la domiciliul său, situat la o distanţă de aproximativ 30 m de locul unde a fost agresată, fiind apoi de un echipaj SMURD şi transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş, fiind internată iniţial la U.P.U. SMURD Tg. Mureş, apoi din data de 09.09.2010 până la data de 23.09.2010 la Clinica de Neurologie Tg. Mureş.
 La data de 15.09.2010, partea vătămată a fost supusă unui examen de specialitate medico – legal. Din raportul medico – legal de constatare – f.8-10, a rezultat că la data examinării aceasta era internată la Clinica de Neurologie, cu diagnosticul de „TCC şi TCF prin heteroagresiune, Amnezie anterogradă şi hematom subdural acut minim temporal stg.”, pentru această din urmă afecţiune s-a intervenit chirurgical în data de 10.09.2010, pentru evacuarea hematomului. În urma examinării s-a constata că partea vătămată prezintă două plăgi chirurgicale recente în regiunea parieto – temporală stg., echimoze multiple la nivelul feţei şi fractura peretelui anterior sinus maxilar drept. Din concluziile raportului medico–legale de constatare rezultă că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată s-au putut produce la data de 08.09.2010 prin loviri directe repetate cu pumnii şi picior încălţat, necesitând efectuarea unei intervenţii chirurgicale în a treia zi de la agresiune pentru evaluarea hematomului subdual care a avut o evoluţie progresivă, necesitând pentru vindecare îngrijiri medicale de 30-35 de zile. Prin leziunile traumatice suferite viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
 La solicitarea inculpatului, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul medico – legal de constatare şi avizarea acestuia de către comisie. Din acesta a rezultat că fractura de sinus maxilar drept s-a produs  prin mecanismul de lovire directă şi nu prin cădere, iar leziunile traumatice de la nivelul temporal stâng se puteau produce şi prin cădere şi lovire de o suprafaţă dură. Comisia de control şi avizare a concluzionat că viaţa victimei a fost pusă în primejdie în urma evoluţiei postraumatice, prin hematomul subdual, care în evoluţie postraumatică s-a datorat leziunii traumatice a vaselor cerebrale de dimensiuni mici. S-a constatat de asemenea că partea vătămată este dezorientată temporo – spaţial şi agitată, această stare fiind determinată cel mai probabil de posttraumatismul cranio – cerebral şi stresul postraumatic.
În drept, fapta inculpatului S.M., care la data de 08.09.2010 cu intenţie i-a aplicat părţii vătămate O.G., mai multe lovituri cu mâinile şi picioarele, cauzându-i leziuni corporale care în evoluţia posttraumatică au pus în primejdie viaţa acestuia, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 182 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 73 lit. b c.pen.
Apreciind asupra vinovăţiei inculpatului şi totodată ţinând seama de poziţia acestuia exprimată în faţa instanţei, instanţa reţine  acuza întemeiată, iar la dozarea şi individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.320 indice 1 pct.7 C. pr. penală şi a aplicat inculpatului o pedeapsă a căror limite i-au fost reduse cu o treime. Având în vedere dispoziţiile art.73 C. penal, i-au fost aplicate inculpatului şi circumstanţe atenuante. Astfel, instanţa l-a condamnat pe  inculpat la 1 an închisoare, iar ca modalitate de executare a acesteia, a dispus suspendarea condiţionată a executării pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod Penal.
În baza art.83 Cod Penal, i-a atras atenţia inculpatului cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judetean de urgenţă Târgu Mureş şi l-a obligat pe inculpat la plata către acesta a sumei de 6.084,85 lei.
 În ceea ce priveşte pretenţiile civile ale părţii civile O.G., respectiv 4.200 lei daune materiale, 300 lei/lună contravaloare indemnizaţie plătită persoanei care îngrijeşte pe partea civilă şi 30.000 lei daune morale, instanţa a admis doar în parte această solicitare, motivat de următoarele:
Partea vătămată O.G., în vârstă de 77 de ani, este pensionar de limită de vârstă. Acest lucru s-a menţionat în certificatul de încadrare în grad de handicap, însă partea civilă nu a depus niciun înscris cu care să facă dovada cuantumului acestei pensii. Din acelaşi certificat de încadrare în grad de handicap, s-a reţinut la pct.1, lit. B, că partea civilă O.G. se încadra în grad de handicap cu deficienţă funcţională „gravă cu asistent personal”. Martora care a fost audiată şi  care a susţinut că este angajată pentru îngrijirea părţii civile, fiind plătită cu 300 lei/lună, nu a putut face dovada că are calitate de asistent personal, dacă primeşte sau nu o indemnizaţie de însoţitor, conform legii 263/2010 şi totodată s-a confirmat faptul că efectuează munci în gospodăria părţii civile, în condiţiile în care si soţia părţii civile este în vârstă şi bolnavă.
Nefiind dovedite, instanţa a respins pretenţiile reprezentând daune materiale şi a acordat părţii civile suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, considerate îndestulătoare pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat, în termen legal, recurs inculpatul şi partea  civilă O.G., prin curator O.V..
Partea civilă, prin reprezentant, a susţinut că recursul  vizează atât latura penală cât şi latura civilă. Pe latură penală este criticată sentinţa sub aspectul greşitei reţineri a scuzei provocării iar sub aspectul laturii civile sentinţa este criticată sub aspectul cuantumului daunelor morale, apreciind că suma de 20.000 lei acordată este prea mică.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul pedepsei aplicate. A susţinut că în cauză trebuiau reţinute şi circumstanţe atenuante prev.de art.74 lit.a Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei,  conform art.38514 Cod procedură penală şi prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele, se reţin următoarele:
Inculpatul a înţeles să se prevaleze de disp.art.3201 Cod procedură penală, sens în care a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală.
Analizând aceste probe, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt în cauză, din probe rezultând că în data de 08.09.2010 inculpatul împreună cu fratele său S.G. se aflau la barul  „R.” din loc. Iclandu Mare. Inculpatul se afla sub influenţa alcoolului şi s-a aşezat la o masă laterală a localului, cu vedere spre parc, stând de vorbă cu trei fete din localitate, respectiv M.A., M.I.A. şi D.A.K.. Fratele inculpatului se afla pe terasa din faţa localului. În jurul orelor 19,00, partea vătămată O.G., se îndrepta spre locuinţa sa, mergând pe trotuar, pe partea opusă localului la care se aflau cei doi. Când a ajuns în faţa barului, a început să strige şi să-l insulte pe numitul S.G., care se afla în faţa localului, pe terasă. 
 Acesta nu a răspuns provocării şi a rugat-o pe partea vătămată să-şi vadă de drum. A intervenit apoi şi inculpatul şi i-a spus părţii vătămate să-i lase în pace, însă acesta a continuat să-i înjure pe amândoi şi să-i insulte prin cuvinte şi gesturi.
 Inculpatul s-a enervat, a strigat la partea vătămată să tacă atenţionând-o că dacă nu încetează o va bate. În ciuda avertismentului partea vătămată a continuat să-l insulte, motiv pentru care inculpatul s-a deplasat la aceasta şi i-a aplicat mai multe lovituri cu mâinile, apoi a împins-o şi partea vătămată s-a lovit de gardul de beton al numitei D.V., apoi a căzut la pământ. Inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele, până când a intervenit fratele său, S.G., care a strigat să înceteze şi să plece acasă, inculpatul conformându-se.
 Partea vătămată a rămas căzută la pământ, nemaiputându-se deplasa, având faţa  umflată şi plină de sânge.
La faţa locului a venit un echipaj SMURD iar partea vătămată a fost transportată la Clinica de Neurologie Tg. Mureş. S-a stabilit ulterior, printr-un raport medico-legal de expertiză, că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în primejdie.
În motivele de recurs ale părţii civile s-a solicitat a nu se reţine scuza provocării însă această solicitare nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.
Astfel,  din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată a fost cea care l-a insultat şi a strigat la fratele inculpatului şi deşi i s-a cerut parţii vătămate să plece acasă, acesta a refuzat şi a continuat să vorbească urât către fratele inculpatului şi către inculpat şi să gesticuleze. Aceste aspecte rezultă din  declaraţia martorilor D.A.K., M.I.A. 
Prin urmare, provocarea din partea părţii vătămate este evidentă şi în  nici un caz nu poate fi înlăturată.
Mai mult decât atât rezultă din dosar că între părţi exista un conflict mai vechi, conflict în urma căruia inculpatul ar fi fost lovit în cap de către fiul părţii vătămate.
În această situaţie starea conflictuală dintre părţi este evidentă iar provocarea din partea părţii vătămate nu poate fi considerată ca nesemnificativă şi neexistentă. 
Prin urmare, instanţa de fond corect a reţinut scuza provocării şi corect, atunci când a procedat la individualizarea pedepsei, pe lângă aplicarea art.3201 alin.1 şi 7 Cod procedură penală, a reţinut şi prev.art.73 lit.b Cod penal.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta comisă se apreciază că ea a fost just individualizată şi proporţional stabilită iar reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, nu este oportună deoarece la individualizarea pedepsei s-a ţinut cont de recunoaşterea faptei şi de atitudinea sinceră a inculpatului în faţa instanţei.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, se apreciază că există suficiente garanţii că scopul pedepsei, de reeducare, poate fi atins fără executare în regim de detenţie. Aceste garanţii sunt: faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, că a recunoscut fapta şi a regretat-o şi că a fost provocat la comiterea faptei.
Ca urmare şi prev.art.81, 82 şi 83 Cod penal aplicate de către instanţa de fond vor fi menţinute.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei se apreciază că instanţa de fond, atunci când a reţinut şi scuza provocării, trebuia să ţină cont de acest aspect şi la stabilirea despăgubirilor civile, atât către spital cât şi către partea civilă.
Astfel, din moment ce şi partea civilă avea o culpă în producerea incidentului dintre părţi, prin aceea că ea l-a provocat, este clar că inculpatul nu poate fi obligat la despăgubiri decât în raport de culpa sa, culpă concurentă cu a părţii civile.
În raport de acest aspect se constată că în mod greşit inculpatul a fost obligat în totalitate la despăgubiri către spital. Aceste despăgubiri urmând a fi reduse, în raport de culpa concurentă a părţii vătămate.
De asemenea, se constată că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la 30.000 lei daune morale şi că instanţa de fond i-a acordat 20.000 lei. Ori, în raport de această stare de provocare este clar că şi cuantumul daunelor morale trebuie redus, în raport de culpa părţii civile, la 15.000 lei.
Faţă de cele de mai sus se va  admite recursul inculpatului şi în baza art.38515  pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va casa parţial sentinţa atacată şi în urma rejudecării cauzei, se va reduce cuantumul despăgubirilor civile către spital şi către partea civilă O.G., în limitele arătate mai sus.
În raport de considerentele de mai sus recursul părţii civile va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.